1ra-1/2022 — art. 264 prim alin. 4 CP

1ra-1/2022 — art. 264 prim alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1/2022

1-19184274-01-1ra-03012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion, Diaconu Iurie, Catan Liliana și Boico Victor,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului Tihon Stanislav, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 08 decembrie 2020 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2021, în cauza penală în

privința lui

Tihon Stanislav Xxxx, născut la xxxx,

originar și domiciliat în xxxx

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 19.11.2019 − 08.12.2020;

Instanța de apel: 29.12.2020 − 06.10.2021;

Instanța de recurs: 03.01.2022 − 18.04.2022.

Asupra recursului ordinar în cauză, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

cauza fiind judecată în baza prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Tihon

Stanislav a fost recunoscut vinovat și condamant pentru comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 160 (una sută șaizeci) ore.

1.1. Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că, inculpatul Tihon

Stanislav la data de 06 octombrie 2019, aproximativ la ora 02:10, fără a deține permis de

conducere valabil pentru careva categorii de vehicule, conducând automobilul de model

„Ford”, fără număr de înmatriculare și, deplasându-se pe str. Criuleni spre str.

Podgorenilor din mun. Chișinău, s-a tamponat întru-un copac.

1

În procesul verificării actelor de către angajații INP al IGP, fiind suspectat de

conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, Tihon Stanislav a fost

supus testării alcoolscopice cu aparatul „Drager”, fiind constatată concentrația

alcoolului în aerul expirat de 0,83 mg/l, ceea ce conform art. 13412 alin. (3) Cod penal,

constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost

încadrate în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, adică conducerea mijlocului de transport în

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat de către o persoană care nu deține permis de conducere.

cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care inculpatul Tihon Stanislav recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

la art. 2641 alin. (4) Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cerințelor sale a invocat că la stabilirea pedepsei penale, instanța de

fond nu a ținut cont de personalitatea inculpatului, atitudinea cu privire la fapta

infracțională comisă, cât și de caracteristica acestuia în societate. Inculpatul nu este la

prima abatere de la legea penală, or, anterior acesta a fost condamnat în baza art. 2641

alin. (4) Cod penal, și anume prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

13.05.2019, prin care i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de

787,5 unități convenționale.

La individualizarea pedepsei penale, instanța de judecată urma a pune valoare pe

aceste date care caracterizează persoana inculpatului, întrucât este evident că acesta și-a

educat un sistem degradat de valori sociale, fiind nejustificată stabilirea unei pedepse

prea blânde sub formă de muncă neremunerată, atât timp cât inculpatul, a demonstrat

faptul neconștientizării gradului de pericol social al faptelor săvârșite, efectul preventiv

al pedepsei anterior aplicate fiind în totalitate ignorat. În aceeași ordine de idei, instanța

de judecată urma să atragă atenția și asupra insistenței cu care inculpatul încalcă normele

penale, având în vedere că de la pronunțarea sentinței din 13.05.2019 și până la săvârșirea

unei noi fapte infracționale, similare, s-au scurs doar 4 luni, fapt ce confirmă suplimentar

că pedeapsa anterior aplicată inculpatului nu a avut nici un efect asupra

comportamentului și reeducării acestuia.

Astfel că, pedeapsa aplicată de către instanța de judecată în privința inculpatului

Tihon Stanislav nu corespunde gravității infracțiunii săvârșite, dar și personalității

acestuia, or o pedeapsă prea blândă aplicată inculpatului, va fi apreciată ca o atitudine

tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciatului și va diminua

încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție.

2

apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

3.1. Instanța de apel, verificând chestiunea individualizării pedepsei penale în

privința inculpatului Tihon Stanislav a constatat că prima instanță a acordat deplină

eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest sens, instanța a reținut că infracțiunea comisă de inculpatul Tihon

Stanislav prevăzută la art. 2641 alin. (4) Cod penal se califică în conformitate cu

prevederile art. 16 alin. (2) Cod penal ca infracțiune „ușoară”, pentru care legea penală

prevede sancțiunea sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității de la 200

la 240 de ore sau cu închisoare de până la 1 an.

Din materialele cauzei penale, instanța de apel a stabilit că inculpatul Tihon

Stanislav a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea

cauzei penale în procedură simplificată, s-a căit sincer de cele comise.

În conformitate cu art. 76 Cod penal, a fost reținută cu titlu de circumstanță

atenuantă − căința sinceră.

În conformitate cu art. 77 Cod penal, careva circumstanțe agravante nu au fost

reținute.

Cu referire la personalitatea inculpatului Tihon Stanislav, instanța de apel a reținut

că ultimul a fost tras la răspundere penală, are la întreținere 3 copii minori, nu este

angajat în câmpul muncii.

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 13.05.2019, Tihon

Stanislav a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită o

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 787,5 unități convenționale, iar prin

ordinul de încasare a numerarului din 05 februarie 2020 a fost achitată amenda în sumă

de 19 687,50 lei.

În conformitate cu art. 61 alin. (1), (2) Cod penal, (1) Pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de

instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite

lipsuri și restricții drepturilor lor. (2) Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze

suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

În acord cu prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

3

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, prima instanță, reieșind din faptul că, cauza penală a fost examinată în

ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, a considerat necesar de a stabili

inculpatului pedeapsa, între limita minimă și limita maximă, prevăzută de sancțiunea

normei materiale, conform prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, cu

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, adică muncă neremunerată în folosul

comunității în mărime de 160 (una sută șaizeci) ore.

Decurgând din cele stabilite, instanța de apel a ajuns la concluzia de a respinge

solicitarea acuzatorului de stat privind agravarea pedepsei penale în privința

inculpatului Tihon Stanislav, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un

termen 6 luni, deoarece argumentele invocate în acest sens nu susțin temeinicia soluției

propuse, iar datele din dosarul penal ce caracterizează atât împrejurările comiterii faptei

prejudiciabile, cât și personalitatea inculpatului, indică în mod cert că, realizarea

scopului pedepsei penale este posibilă în condițiile aplicării unei pedepse penale sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

ordinar de către avocatul Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului Tihon Stanislav,

care invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 11) Cod de

procedură penală, solicită casarea hotărârilor pronunțate pe caz, cu rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie încetat procesul penal intentat în privința

lui Tihon Stanislav în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, pe motiv că a intervenit

prescripția tragerii la răspundere penală.

Astfel, în susținerea recursului declarat, recurentul explică faptul că, instanța de

apel corect a constatat că acțiunile inculpatului Tihon Stanislav cuprind elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin. (4) Cod penal, și că potrivit

criteriilor enunțate la art. 16 alin. (2) Cod penal, infracțiunea respectivă se califică ca

infracțiune „ușoară”.

Concomintent, instanța de apel corect a stabilit că fapta imputată inculpatului

Tihon Stanislav, a fost comisă la data de 06.10.2019 (pct. 2, 5.2.1 a Deciziei contestate).

Conform art. 60 alin.(1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de răspundere

penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 2 ani de la săvârșirea unei

infracțiuni ușoare.

Potrivit prevederilor art. 409, 415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală

coroborate cu cele ale art. 60 Cod penal, instanța de apel era obligată să admite apelul,

să caseze total sentința, inclusiv din oficiu, și să pronunțe o nouă hotărâre potrivit

4

modului stabilit pentru prima instanță, cu încetarea procesului penal, pe motivul

intervenirii termenul de prescripție, or la momentul adoptării deciziei, adică la data de

06.10.2021, a expirat termenul de 2 ani, din momentul comiterii infracțiunii imputate

inculpatului.

Concluzionează apărătorul că instanța de apel, care a judecat cauza în ordine de

apel, urma să examineze toate circumstanțele cauzei și să se expună inclusiv și asupra

prescripției tragerii la răspundere penală.

4.1. Pe marginea recursului declarat, a depus referință procurorul de nivelul Curții

Supreme de Justiție, care a solicitat inadmisibilitatea acestuia, pe motiv că instanța de

apel a adoptat o hotărâre legală și întemeiată.

constată că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate

cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

la judecarea cauzei.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit verifică legalitatea hotărârii

atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate

în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, atunci când se constată că recursul este nefondat, iar hotărârea atacată

este legală, întemeiată și motivată.

Lecturând cererea de recurs ordinar de pe rol, se atestă că recurenții invocă ca fiind

incidente temeiurile de recurs prescrise la art. 427 alin. (1) pct. 6), 11) Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau atunci când există o cauză de înlăturare a

răspunderii penale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării

materialelor cauzei.

5

În speța dată se constată că, cauza dată a fost judecată în procedura simplificată

reglementată de art. 3641 Cod de procedură penală, iar potrivit alin. (8) al acestei norme,

inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat

judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a

fost admisă de către instanță prin încheiere, beneficiază de o reducere cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea ori cu muncă

neremunerată în folosul comunității și de o reducere cu o pătrime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

În atare circumstanțe, având în vedere că autorul recursului nu contestă starea de

fapt stabilită de instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

Colegiul penal nu se va pronunța asupra acestor aspecte, dar va analiza alegațiile

recurentului potrivit cărora instanța de apel, urma să înceteze procesului penal în

privința lui Tihon Stanislav, deoarece a intervenit termenul de prescripție.

Argumentul de bază invocat de recurent se referă la expirarea termenului de

prescripție de 2 ani prevăzut la art. 60 Cod penal, conform căruia persoana se liberează

de răspundere penală, dacă din ziua săvârșirii infracțiunii a expirat termenul de

prescripție.

Acțiunile inculpatului prevăzute la art. 2641 alin. (4) Cod penal, în conformitate cu

criteriile enunțate la art. 16 alin. (2) Cod se califică ca infracțiune „ușoară”. Astfel,

conform prevederilor art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, termenul prescriției tragerii la

răspundere penală expiră după 2 ani de la comiterea unei infracțiuni ușoare.

La caz, Colegiul lărgit ține să sublinieze pct. 1. din Anexa la Dispoziția nr. 1 din

18.03.2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a R. Moldova reglementează că „Pe

durata stării de urgență termenele de prescripție și termenele de decădere de orice fel nu încep

să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență

instituită potrivit Hotărârii Parlamentului nr. 55 din 17.03.2020”.

Urmează de notat că actul normativ enunțat, în acest aspect, este suficient de clar

și previzibil, nelăsând loc de interpretări.

Totodată, în acord cu art. 1 din Hotărârea Parlamentului nr. 55 din 17.03.2020 este

stipulat expres că se declară stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova pe

perioada 17 martie – 15 mai 2020.

Reieșind din materialele cauzei, instanța de recurs stabilește că, fapta din prezenta

cauză penală a fost comisă la 06.10.2019, iar decizia instanței de apel a fost pronunțată la

06.10.2021. Raportând normele menționate supra la cauza supusă recursului ordinar,

Colegiul constată că prescripția tragerii la răspundere penală, în cazul dat, a fost

suspendată pe o perioadă de 2 luni, și astfel, aceasta urma să intervină la data de

06.12.2021, adică după pronunțarea deciziei de către instanța de apel.

6

Prin urmare, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză, nu se constată

admiterea erorilor de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 11) Cod de procedură

penală la etapa judecării apelului, după cum pledează apărătorul inculpatului.

Pe cale de consecință, Colegiul penal lărgit conchide că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise la art. 414-419

Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, astfel că nu există

temei pentru admiterea recursului ordinar de pe rol, în sensul declarat.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Zadorojnîi

Andrei în numele inculpatului Tihon Stanislav, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Tihon

Stanislav Xxxx, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 14 iunie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Guzun Ion

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Boico Victor

7