1ra-462/2020 — art. 264-1 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264-1 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 5 CPP
1ra-462/2020 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-462/2020
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
24 martie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Cobzac Elena
Toma Nadejda
Țurcan Anatolie
Boico Victor
judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul
Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 septembrie 2019 și a sentinței
Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 13 mai 2019, în cauza penală privindu-l
pe
Tihon Stanislav Xxxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 16.01.2019-13.05.2019
instanța de apel: 26.06.2019-05.09.2019
instanța de recurs: 22.11.2019 - 24.03.2020
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 13 mai 2019, în
procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,
Tihon Stanislav Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin.
(4) Cod penal, la amendă în mărime de 787, 5 unități convenționale, ceea ce
constituie 39375 lei.
Potrivit sentinței s-a constatat, că Tihon Stanislav, la data de 26 octombrie
2018, în jurul orei 02:20 min, conducând mijlocul de transport automobil de model
„Audi A3”, fără numere de înmatriculare, pe str. Studenților, 7, mun. Chișinău, a
fost stopat, în cadrul desfășurării activității de profilaxie în vederea supravegherii și
asigurării ordinii de drept de către ofițerul de patrulare a Inspectoratului Național
de Patrulare – Cotun Victor.
În cadrul verificării actelor, a apărut bănuiala că Tihon Stanislav, conducea
mijlocul de transport în stare de ebrietate, astfel ultimul fiind escortat la
Dispensarul Republican de Narcologie, unde a fost supus alcooltestului
„DRAGER”, fiind obținut rezultatul 0.88 mg/l, care conform art. 1342 alin. (3) Cod
penal, este stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Totodată s- a constatat
faptul, că Tihon Stanislav nu deține permis de a conduce mijloace de transport.
1
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Zadorojnîi Andrei în
numele inculpatului Tihon Stanislav, care a solicitat casarea acesteia, cu
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care inculpatului să-i fie numită o pedeapsă condiționată.
În argumentarea apelului a invocat următoarele:
- sentința primei instanțe în partea aplicării pedepsei este nejustificată;
- instanța nu a ținut cont de prezența circumstanței atenuante - prezența la
întreținere a 3 copii minori;
- soția inculpatului la moment se află în concediu de maternitate și sunt
necesare cheltuieli pentru familie, iar Tihon Stanislav este în imposibilitate de a
achita suma amenzii;
- consideră că inculpatul Tihon Stanislav nu trebuie să suporte o pedeapsă
ireală, deoarece își recunoaște vina, se căiește sincer de cele comise, a colaborat cu
organul de urmărire penală și nu prezintă pericol social;
- solicită instanței aplicarea unei pedepse potrivit art. 90 Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 septembrie
2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat, că instanța de
fond a analizat obiectiv cumulul de probe, prin prisma art. 101 Cod de procedură
penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării
lor, care în ansamblu, dovedesc vinovăția inculpatului Tihon Stanislav în săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, conform semnelor calificative:
conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate
alcoolică cu grad avansat, săvârșit de către o persoană care nu deține permis de conducere.
Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a reținut că, instanța de
fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în
conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.
Ținând cont de graviditatea infracțiunii comise, de personalitatea inculpatului,
anterior a fost judecat, însă pentru un alt gen de infracțiune, antecedentul penal
fiind stins, a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în procedură
simplificată în baza art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, instanța de fond a
ajuns la concluzia că, educarea și corectarea inculpatului este posibilă fără privarea
inculpatului de societate, prin stabilirea unei pedepse sub formă de amendă în
mărime de 787, 5 u.c.
Instanța de apel a constatat că, instanța de fond just a individualizat pedeapsa
în baza art. art. 7, 75 Cod penal, și totodată, corect a aplicat pedeapsa sub formă de
amendă în limitele minime prevăzute de sancțiunea articolului incriminat, care este
una echitabilă și proporțională infracțiunii comise, ținând cont de gradul de pericol
2
al infracțiunii, de circumstanțele cauzei, de lipsa circumstanțelor agravante și
atenuante, de personalitatea inculpatului, anterior a fost judecat, nu se află la
evidența medicului narcolog sau psihiatru, a recunoscut vina și a solicitat
examinarea cauzei în procedură simplificată, precum și circumstanțele descrise în
sentința de condamnare.
A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea apelantului privind aplicarea unei
pedepse alternative prevăzute de sancțiunea articolului incriminat sub formă de
închisoare cu suspendarea executării pedepsei în temeiul art. 90 Cod penal,
invocându-se că este în imposibilitate de a achita amenda stabilită, având cheltuieli
pentru întreținerea a 3 copii și soției care se află în concediu de maternitate.
Însă, reieșind din prevederile art. 410 alin. (1) Cod de procedură penală,
instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru
persoana care a declarat apel. Iar amenda este cea mai blândă pedeapsă penală din
categoria celor alternative, prevăzute de art. 62 Cod penal.
Reieșind din aceste considerente, instanța de apel a concluzionat că,
argumentele invocate în cererile de apel depuse de avocatul Zadorojnîi Andrei în
numele inculpatului Tihon Stanislav, sunt neîntemeiate și nu pot servi temei de
admitere a apelului, în prezența circumstanțelor sus indicate, iar sentința urmează a
fi menținută.
Hotărârile judecătorești adoptate în cauză sunt atacate cu recurs ordinar de
către avocatul Zadorojnîi A. în numele inculpatului, prin care solicită casarea
acestora în partea numirii pedepsei, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
hotărâri prin care lui Tihon S., să-i fie numită o pedeapsă condiționată.
În motivarea recursului invocă:
- în materialele cauzei nu este confirmarea citării legale a inculpatului Tihon S.,
iar instanța de apel nejustificat a dispus examinarea cauzei în lipsa lui. Consideră,
că prin această eroare, inculpatului i-a fost Încălcat dreptul de apărare, accesul liber
la justiție, dreptul la un recurs efectiv;
- instanța de apel judecând cauza în procedura de apel urma să examineze
toate circumstanțele cauzei și să se expune asupra tuturor capetelor apelurilor
declarate;
- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de a
respinge cerințele apelantului în interesele lui Tihon Stanislav Xxxxx. Instanța de
apel a dedicat decizia verificării suficienții probatoriului examinat de către instanța
de fond, aspectul concludenței, pertinenței și utilității probelor acumulate,
respectarea procedurii simplificate, corectitudinea constatării stării de fapt și
încadrării juridice, adică sunt verificate capetele sentinței care nici nu au fost
contestate;
- inculpatul Tihon S. a rămas „neauzit”, or, instanța de apel a examinat
argumentele invocate de el prin intermediul apărătorului care a depus apel.
Instanța de apel nu a motivat în modul cuvenit soluția de a respinge solicitările
3
apelantului, dar a verificat aspectele cu care inculpatul din start a fost de acord și
nu le-a contestat. Mai mult, ca atât, în ședința instanței de apel, inculpatul Tihon
Stanislav nu a participat, neavînd posibilitate de a formula poziția, de a prezenta
probe în motivarea apelului;
- motivarea soluției, Colegiul penal contrazice dispozitivul hotărârii. Instanța
de apel a hotărât de a respinge apelul declarat în interesele inculpatului, indicînd că
reieșind din prevederile art. 410 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,
soluționând cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana care a
declarat apel. Apărarea conștientizează prevederile acestei norme, însă instanța
urma să ofere cuvîntul inculpatului;
- instanțele inferioare aplicînd prevederile legale citate supra, au ignorat
situația concretă a lui Tihon S., care are la întreținere soția, care la moment se află în
concediu de maternitate și 3 copii minori, fiind unicul întreținător a familiei.
În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)
pct. 5), 6), 10) Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,
solicitând inadmisibilitatea acestuia, deoarece soluția instanței de apel a fost
reținută în conformitate cu prevederile art. 6, 7, 61, 75, 76-78 Cod penal și cu
respectarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, soluție ce a fost
argumentată suficient, ținând cont în deplină măsură de principiile generale de
aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei,
de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,
de circumstanțele cauzei ce atenuează ori agravează răspunderea, influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, iar în final stabilindu-i
lui Tihon S. o pedeapsă echitabilă.
Judecând recursul declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal
lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea hotărârii instanței de
apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de
judecată, din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună
rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi
corectată de către instanța de recurs.
Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul
declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme
de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se
pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia. Prin alte
cuvinte, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și
să dispună casarea integrală a acesteia, atunci când se constată admiterea unor erori
4
de drept, care au dus, în consecință, la afectarea echității procedurii desfășurate în
privința persoanei deferite judecății.
În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit menționează că, declanșând o
continuare a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și
de drept adică odată exercitat produce un efect devolutiv complet, în sensul că
provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept, instanța având posibilitatea
de a da o nouă apreciere probelor acumulate în dosar.
Respectiv, la judecarea apelului, instanța este în drept să cerceteze suplimentar
probele administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate diferit față de
felul cum au fost evaluate de prima instanță), precum și să administreze probe noi,
pentru elucidarea adevărului și pentru formularea unei concluzii temeinice vizavi
de acuzația imputată inculpatului prin actul de învinuire și cel de sesizare a
instanței.
Pe lângă cele consemnate, este necesar de a face o precizare substanțială, și
anume că, după investirea instanței cu soluționarea în fond a cauzei, părților
trebuie să le fie asigurate toate garanțiile unui proces echitabil, prin urmare dacă
apelul constituie o continuare a judecării fondului cauzei, acestea sunt valabile și
pentru instanța dată.
Totodată, urmează a se consemna că, procedura de examinare a apelului,
prezintă unele particularități. În acest sens, trebuie avute în vedere dispozițiile art.
6 din Convenția Europeană, așa cum acestea au fost interpretate și aplicate.
Referitor la critica formulată în recurs de avocatul Zadorojnîi A. în numele
inculpatului, cu referire la faptul că, la materialele cauzei nu este confirmarea citării
legală a inculpatului, iar instanța de apel nejustificat a dispus examinarea cauzei în
lipsa lui, Colegiul penal lărgit atestă că, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de
procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a
repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv când cauza a
fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal
citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această
imposibilitate.
Sub acest aspect se reține că instanța de apel a comis următoarele erori de drept.
Potrivit art. 6 parag. 1, 3 lit. a) și c) din Convenția pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod
echitabil a cauzei sale, de către o instanță instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei
oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa; orice acuzat are, în special,
dreptul să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale; să se apere el
însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el.
Conform art. 412 alin. (3) Cod de procedură penală, judecarea apelului se face cu
citarea părților și înmânarea copiilor de pe apel.
5
Potrivit art. 236 alin. (2) Cod de procedură penală, citarea se va face în așa fel ca
persoanei chemate să i se înmâneze citația cu cel puțin 5 zile înainte de data când ea trebuie să
se prezinte conform citației în fața organului respectiv.
În corespundere cu art. 242 alin. (1) Cod de procedură penală, dovada de primire a
citației trebuie să cuprindă numărul dosarului penal, denumirea organului de urmărire
penală sau a instanței care a emis citația, numele, prenumele și calitatea procesuală a
persoanei citate, precum și data pentru care este citată. Dovada de primire trebuie să
cuprindă, de asemenea, data înmânării citației, numele, prenumele, calitatea și semnătura
celui ce înmânează citația, certificarea de către acesta a identității și a semnăturii persoanei
căreia i s-a înmânat citația, precum și indicarea calității acesteia.
Conform jurisprudenței naționale, judecarea apelului se face cu citarea
inculpatului, căruia trebuie să i se înmâneze o citație, iar adeverința cu indicația datei
primirii se restituie instanței de judecată. Lipsa adeverinței sau neînștiințarea
instanței de către inculpat despre imposibilitatea de a se prezenta constituie temei
pentru stabilirea altui termen de judecată. Situația când lipsește dovada de înmânare
a citației, primirea căreia inculpatul o contestă, constituie citarea ilegală a acestuia,
cât și un motiv de casare a hotărârii judecătorești.
Aceste prevederi legale nu au fost respectate de către instanța de apel.
Astfel, conform procesului verbal al ședinței de judecată a instanței de apel din
05 septembrie 2019, președintele ședinței a verificat prezența participanților la
proces, fiind indicat că, inculpatul Tihon S. nu s-a prezentat din motive necunoscute
instanței de judecată (f.d.98), totodată, instanța de apel, nu a pus în discuție
examinarea cauzei în lipsa inculpatului.
Mai mult ca atât, la materialele dosarului nu există dovada de recepție de către
inculpatul Tihon S. a citației judiciare, iar conform adeverinței de pe avizul de
recepție este indicat „nereclamat” (f.d. 97 verso).
Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel nu a citat
inculpatul Tihon S. în modul prevăzut de lege pentru ședințele de judecată și a
pronunțat o soluție care i-a lezat inculpatului dreptul la un proces echitabil, sub
aspectul că acesta a fost lipsit de dreptul de a fi legal citat în apel, de a participa în
apel, de a se pronunța asupra apelului personal sau prin avocatul ales.
În hotărârea Russu c. Moldovei din 13 noiembrie 2008, CțEDO a menționat că
articolul 6 al Convenției, interpretat în ansamblu, garantează dreptul persoanei
acuzate de a participa efectiv la procesul său penal. Acesta include, inter alia, nu doar
dreptul de a fi prezent, dar și de a asculta și a urmări procesul (Stanford vs. Regatul
Unit-hotărîre din 23 februarie 1994; Barberà, Messegué și Jabardo vs. Spania - hotărîre din 6
decembrie 1988). Acest drept face implicit parte din esența conceptului procedurii
contradictorii și poate fi, de asemenea, dedus din garanțiile prevăzute în sub-
paragrafele (c), (d) și (e) ale paragrafului 3 al articolului 6 - „să se apere el însuși”, „să
întrebe sau să solicite audierea martorilor”.
6
Pe lângă aceasta, potrivit prevederilor art. 321 Cod de procedură penală, (1)
Judecarea cauzei în primă instanță și în instanța de apel are loc cu participarea
inculpatului, cu excepția cazurilor prevăzute de prezentul articol.
(2) Judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea loc în cazul:
1) când inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanță;
2) când inculpatul, fiind în stare de arest, refuză să fie adus în instanță pentru
judecarea cauzei și refuzul lui este confirmat și de apărătorul lui sau de
administrația locului de detenție a acestuia;
3) examinării unor cauze privitor la săvârșirea unor infracțiuni ușoare când
inculpatul solicită judecarea cauzei în lipsa sa.
(4) În caz de neprezentare a inculpatului în instanță, judecarea cauzei se
amână, cu excepția cazurilor enumerate.
Totodată potrivit prevederilor alin. (5) al articolului sus menționat, instanța,
în cazul neprezentării nemotivate a inculpatului la judecarea cauzei, este în drept să
dispună aducerea silită a inculpatului și să-i aplice o măsură preventivă sau să o
înlocuiască cu o altă măsură care va asigura prezentarea lui în instanță, iar la
demersul procurorului, să dispună anunțarea inculpatului în căutare. Încheierea
privind anunțarea inculpatului în căutare se execută de către organele afacerilor
interne.
Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel, la data de 05
septembrie 2019, a dispus examinarea cauzei penale de învinuire a lui Tihon S. în
baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, în lipsa inculpatului, care cu toate că, conform art.
16 alin. (2) Cod de procedură penală, se califică ca infracțiune ușoară, la materialele
cauze nefiind careva date precum că, inculpatul a solicitat judecarea cauzei în lipsa
sa, astfel instanța de apel nu a întreprins toate măsurile prescrise pentru a avea temei
de a examina cauza în lipsa acestuia, nerespectând prevederile art. 321 Cod de
procedură penală.
Reieșind din cele expuse, se atestă că, instanța de apel nu a stabilit că
inculpatul Tihon S. lipsește nemotivat, nu a decis judecarea cauzei în lipsa
inculpatului în temeiul celor 3 motive de excepție.
Având în vedere cele menționate, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de
apel a comis erori de drept prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură
penală, deoarece judecata a avut loc fără participarea inculpatului, ultimul nefiind
citat legal.
În aceste împrejurări, Colegiul penal lărgit consideră că, erorile comise nu pot
fi înlăturate de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece instanța de
recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza în fond, substituind instanța
care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legii procesual-penale. Din atare
considerente, încălcările enunțate determină Colegiul penal lărgit să concluzioneze
asupra necesității de a casa decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării
cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
7
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile
art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și
limitele acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu
prevederile legii procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt și de
drept ale cauzei și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie, să verifice și să
aprecieze probele administrate în cauză, ținând cont de motivele casării deciziei
atacate, de termenul de prescripție, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o
hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de
procedură penală.
În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E:
Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Zadorojnîi Andrei în
numele inculpatului, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 05 septembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Tihon Stanislav
Xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt
complet de judecată.
Decizia nu se supune căilor de atac.
Decizia motivată pronunțată la data de 06 aprilie 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecător Cobzac Elena
Judecător Toma Nadejda
Judecător Țurcan Anatolie
Judecător Boico Victor
8