1ra-462/2020 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-462/2020 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-462/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 septembrie 2019 și a sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 13 mai 2019, în cauza penală privindu-l

pe

Tihon Stanislav Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Tihon Stanislav Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin.

(4) Cod penal, la amendă în mărime de 787, 5 unități convenționale, ceea ce

constituie 39375 lei.

2018, în jurul orei 02:20 min, conducând mijlocul de transport automobil de model

„Audi A3”, fără numere de înmatriculare, pe str. Studenților, 7, mun. Chișinău, a

fost stopat, în cadrul desfășurării activității de profilaxie în vederea supravegherii și

asigurării ordinii de drept de către ofițerul de patrulare a Inspectoratului Național

de Patrulare – Cotun Victor.

În cadrul verificării actelor, a apărut bănuiala că Tihon Stanislav, conducea

mijlocul de transport în stare de ebrietate, astfel ultimul fiind escortat la

Dispensarul Republican de Narcologie, unde a fost supus alcooltestului

„DRAGER”, fiind obținut rezultatul 0.88 mg/l, care conform art. 1342 alin. (3) Cod

penal, este stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Totodată s- a constatat

faptul, că Tihon Stanislav nu deține permis de a conduce mijloace de transport.

1

numele inculpatului Tihon Stanislav, care a solicitat casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care inculpatului să-i fie numită o pedeapsă condiționată.

În argumentarea apelului a invocat următoarele:

- sentința primei instanțe în partea aplicării pedepsei este nejustificată;

- instanța nu a ținut cont de prezența circumstanței atenuante - prezența la

întreținere a 3 copii minori;

- soția inculpatului la moment se află în concediu de maternitate și sunt

necesare cheltuieli pentru familie, iar Tihon Stanislav este în imposibilitate de a

achita suma amenzii;

- consideră că inculpatul Tihon Stanislav nu trebuie să suporte o pedeapsă

ireală, deoarece își recunoaște vina, se căiește sincer de cele comise, a colaborat cu

organul de urmărire penală și nu prezintă pericol social;

- solicită instanței aplicarea unei pedepse potrivit art. 90 Cod penal.

2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

fond a analizat obiectiv cumulul de probe, prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării

lor, care în ansamblu, dovedesc vinovăția inculpatului Tihon Stanislav în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, conform semnelor calificative:

conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat, săvârșit de către o persoană care nu deține permis de conducere.

Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a reținut că, instanța de

fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Ținând cont de graviditatea infracțiunii comise, de personalitatea inculpatului,

anterior a fost judecat, însă pentru un alt gen de infracțiune, antecedentul penal

fiind stins, a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată în baza art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, instanța de fond a

ajuns la concluzia că, educarea și corectarea inculpatului este posibilă fără privarea

inculpatului de societate, prin stabilirea unei pedepse sub formă de amendă în

mărime de 787, 5 u.c.

Instanța de apel a constatat că, instanța de fond just a individualizat pedeapsa

în baza art. art. 7, 75 Cod penal, și totodată, corect a aplicat pedeapsa sub formă de

amendă în limitele minime prevăzute de sancțiunea articolului incriminat, care este

una echitabilă și proporțională infracțiunii comise, ținând cont de gradul de pericol

2

al infracțiunii, de circumstanțele cauzei, de lipsa circumstanțelor agravante și

atenuante, de personalitatea inculpatului, anterior a fost judecat, nu se află la

evidența medicului narcolog sau psihiatru, a recunoscut vina și a solicitat

examinarea cauzei în procedură simplificată, precum și circumstanțele descrise în

sentința de condamnare.

A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea apelantului privind aplicarea unei

pedepse alternative prevăzute de sancțiunea articolului incriminat sub formă de

închisoare cu suspendarea executării pedepsei în temeiul art. 90 Cod penal,

invocându-se că este în imposibilitate de a achita amenda stabilită, având cheltuieli

pentru întreținerea a 3 copii și soției care se află în concediu de maternitate.

Însă, reieșind din prevederile art. 410 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru

persoana care a declarat apel. Iar amenda este cea mai blândă pedeapsă penală din

categoria celor alternative, prevăzute de art. 62 Cod penal.

Reieșind din aceste considerente, instanța de apel a concluzionat că,

argumentele invocate în cererile de apel depuse de avocatul Zadorojnîi Andrei în

numele inculpatului Tihon Stanislav, sunt neîntemeiate și nu pot servi temei de

admitere a apelului, în prezența circumstanțelor sus indicate, iar sentința urmează a

fi menținută.

către avocatul Zadorojnîi A. în numele inculpatului, prin care solicită casarea

acestora în partea numirii pedepsei, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărâri prin care lui Tihon S., să-i fie numită o pedeapsă condiționată.

În motivarea recursului invocă:

- în materialele cauzei nu este confirmarea citării legale a inculpatului Tihon S.,

iar instanța de apel nejustificat a dispus examinarea cauzei în lipsa lui. Consideră,

că prin această eroare, inculpatului i-a fost Încălcat dreptul de apărare, accesul liber

la justiție, dreptul la un recurs efectiv;

- instanța de apel judecând cauza în procedura de apel urma să examineze

toate circumstanțele cauzei și să se expune asupra tuturor capetelor apelurilor

declarate;

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de a

respinge cerințele apelantului în interesele lui Tihon Stanislav Xxxxx. Instanța de

apel a dedicat decizia verificării suficienții probatoriului examinat de către instanța

de fond, aspectul concludenței, pertinenței și utilității probelor acumulate,

respectarea procedurii simplificate, corectitudinea constatării stării de fapt și

încadrării juridice, adică sunt verificate capetele sentinței care nici nu au fost

contestate;

- inculpatul Tihon S. a rămas „neauzit”, or, instanța de apel a examinat

argumentele invocate de el prin intermediul apărătorului care a depus apel.

Instanța de apel nu a motivat în modul cuvenit soluția de a respinge solicitările

3

apelantului, dar a verificat aspectele cu care inculpatul din start a fost de acord și

nu le-a contestat. Mai mult, ca atât, în ședința instanței de apel, inculpatul Tihon

Stanislav nu a participat, neavînd posibilitate de a formula poziția, de a prezenta

probe în motivarea apelului;

- motivarea soluției, Colegiul penal contrazice dispozitivul hotărârii. Instanța

de apel a hotărât de a respinge apelul declarat în interesele inculpatului, indicînd că

reieșind din prevederile art. 410 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

soluționând cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana care a

declarat apel. Apărarea conștientizează prevederile acestei norme, însă instanța

urma să ofere cuvîntul inculpatului;

- instanțele inferioare aplicînd prevederile legale citate supra, au ignorat

situația concretă a lui Tihon S., care are la întreținere soția, care la moment se află în

concediu de maternitate și 3 copii minori, fiind unicul întreținător a familiei.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 5), 6), 10) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând inadmisibilitatea acestuia, deoarece soluția instanței de apel a fost

reținută în conformitate cu prevederile art. 6, 7, 61, 75, 76-78 Cod penal și cu

respectarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, soluție ce a fost

argumentată suficient, ținând cont în deplină măsură de principiile generale de

aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei,

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei ce atenuează ori agravează răspunderea, influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, iar în final stabilindu-i

lui Tihon S. o pedeapsă echitabilă.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea hotărârii instanței de

apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia. Prin alte

cuvinte, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

să dispună casarea integrală a acesteia, atunci când se constată admiterea unor erori

4

de drept, care au dus, în consecință, la afectarea echității procedurii desfășurate în

privința persoanei deferite judecății.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit menționează că, declanșând o

continuare a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și

de drept adică odată exercitat produce un efect devolutiv complet, în sensul că

provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept, instanța având posibilitatea

de a da o nouă apreciere probelor acumulate în dosar.

Respectiv, la judecarea apelului, instanța este în drept să cerceteze suplimentar

probele administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate diferit față de

felul cum au fost evaluate de prima instanță), precum și să administreze probe noi,

pentru elucidarea adevărului și pentru formularea unei concluzii temeinice vizavi

de acuzația imputată inculpatului prin actul de învinuire și cel de sesizare a

instanței.

Pe lângă cele consemnate, este necesar de a face o precizare substanțială, și

anume că, după investirea instanței cu soluționarea în fond a cauzei, părților

trebuie să le fie asigurate toate garanțiile unui proces echitabil, prin urmare dacă

apelul constituie o continuare a judecării fondului cauzei, acestea sunt valabile și

pentru instanța dată.

Totodată, urmează a se consemna că, procedura de examinare a apelului,

prezintă unele particularități. În acest sens, trebuie avute în vedere dispozițiile art.

6 din Convenția Europeană, așa cum acestea au fost interpretate și aplicate.

Referitor la critica formulată în recurs de avocatul Zadorojnîi A. în numele

inculpatului, cu referire la faptul că, la materialele cauzei nu este confirmarea citării

legală a inculpatului, iar instanța de apel nejustificat a dispus examinarea cauzei în

lipsa lui, Colegiul penal lărgit atestă că, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de

procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv când cauza a

fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal

citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această

imposibilitate.

Sub acest aspect se reține că instanța de apel a comis următoarele erori de drept.

Potrivit art. 6 parag. 1, 3 lit. a) și c) din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil a cauzei sale, de către o instanță instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei

oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa; orice acuzat are, în special,

dreptul să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale; să se apere el

însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el.

Conform art. 412 alin. (3) Cod de procedură penală, judecarea apelului se face cu

citarea părților și înmânarea copiilor de pe apel.

5

Potrivit art. 236 alin. (2) Cod de procedură penală, citarea se va face în așa fel ca

persoanei chemate să i se înmâneze citația cu cel puțin 5 zile înainte de data când ea trebuie să

se prezinte conform citației în fața organului respectiv.

În corespundere cu art. 242 alin. (1) Cod de procedură penală, dovada de primire a

citației trebuie să cuprindă numărul dosarului penal, denumirea organului de urmărire

penală sau a instanței care a emis citația, numele, prenumele și calitatea procesuală a

persoanei citate, precum și data pentru care este citată. Dovada de primire trebuie să

cuprindă, de asemenea, data înmânării citației, numele, prenumele, calitatea și semnătura

celui ce înmânează citația, certificarea de către acesta a identității și a semnăturii persoanei

căreia i s-a înmânat citația, precum și indicarea calității acesteia.

Conform jurisprudenței naționale, judecarea apelului se face cu citarea

inculpatului, căruia trebuie să i se înmâneze o citație, iar adeverința cu indicația datei

primirii se restituie instanței de judecată. Lipsa adeverinței sau neînștiințarea

instanței de către inculpat despre imposibilitatea de a se prezenta constituie temei

pentru stabilirea altui termen de judecată. Situația când lipsește dovada de înmânare

a citației, primirea căreia inculpatul o contestă, constituie citarea ilegală a acestuia,

cât și un motiv de casare a hotărârii judecătorești.

Aceste prevederi legale nu au fost respectate de către instanța de apel.

Astfel, conform procesului verbal al ședinței de judecată a instanței de apel din

05 septembrie 2019, președintele ședinței a verificat prezența participanților la

proces, fiind indicat că, inculpatul Tihon S. nu s-a prezentat din motive necunoscute

instanței de judecată (f.d.98), totodată, instanța de apel, nu a pus în discuție

examinarea cauzei în lipsa inculpatului.

Mai mult ca atât, la materialele dosarului nu există dovada de recepție de către

inculpatul Tihon S. a citației judiciare, iar conform adeverinței de pe avizul de

recepție este indicat „nereclamat” (f.d. 97 verso).

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel nu a citat

inculpatul Tihon S. în modul prevăzut de lege pentru ședințele de judecată și a

pronunțat o soluție care i-a lezat inculpatului dreptul la un proces echitabil, sub

aspectul că acesta a fost lipsit de dreptul de a fi legal citat în apel, de a participa în

apel, de a se pronunța asupra apelului personal sau prin avocatul ales.

În hotărârea Russu c. Moldovei din 13 noiembrie 2008, CțEDO a menționat că

articolul 6 al Convenției, interpretat în ansamblu, garantează dreptul persoanei

acuzate de a participa efectiv la procesul său penal. Acesta include, inter alia, nu doar

dreptul de a fi prezent, dar și de a asculta și a urmări procesul (Stanford vs. Regatul

Unit-hotărîre din 23 februarie 1994; Barberà, Messegué și Jabardo vs. Spania - hotărîre din 6

decembrie 1988). Acest drept face implicit parte din esența conceptului procedurii

contradictorii și poate fi, de asemenea, dedus din garanțiile prevăzute în sub-

paragrafele (c), (d) și (e) ale paragrafului 3 al articolului 6 - „să se apere el însuși”, „să

întrebe sau să solicite audierea martorilor”.

6

Pe lângă aceasta, potrivit prevederilor art. 321 Cod de procedură penală, (1)

Judecarea cauzei în primă instanță și în instanța de apel are loc cu participarea

inculpatului, cu excepția cazurilor prevăzute de prezentul articol.

(2) Judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea loc în cazul:

1) când inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanță;

2) când inculpatul, fiind în stare de arest, refuză să fie adus în instanță pentru

judecarea cauzei și refuzul lui este confirmat și de apărătorul lui sau de

administrația locului de detenție a acestuia;

3) examinării unor cauze privitor la săvârșirea unor infracțiuni ușoare când

inculpatul solicită judecarea cauzei în lipsa sa.

(4) În caz de neprezentare a inculpatului în instanță, judecarea cauzei se

amână, cu excepția cazurilor enumerate.

Totodată potrivit prevederilor alin. (5) al articolului sus menționat, instanța,

în cazul neprezentării nemotivate a inculpatului la judecarea cauzei, este în drept să

dispună aducerea silită a inculpatului și să-i aplice o măsură preventivă sau să o

înlocuiască cu o altă măsură care va asigura prezentarea lui în instanță, iar la

demersul procurorului, să dispună anunțarea inculpatului în căutare. Încheierea

privind anunțarea inculpatului în căutare se execută de către organele afacerilor

interne.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel, la data de 05

septembrie 2019, a dispus examinarea cauzei penale de învinuire a lui Tihon S. în

baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, în lipsa inculpatului, care cu toate că, conform art.

16 alin. (2) Cod de procedură penală, se califică ca infracțiune ușoară, la materialele

cauze nefiind careva date precum că, inculpatul a solicitat judecarea cauzei în lipsa

sa, astfel instanța de apel nu a întreprins toate măsurile prescrise pentru a avea temei

de a examina cauza în lipsa acestuia, nerespectând prevederile art. 321 Cod de

procedură penală.

Reieșind din cele expuse, se atestă că, instanța de apel nu a stabilit că

inculpatul Tihon S. lipsește nemotivat, nu a decis judecarea cauzei în lipsa

inculpatului în temeiul celor 3 motive de excepție.

Având în vedere cele menționate, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de

apel a comis erori de drept prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură

penală, deoarece judecata a avut loc fără participarea inculpatului, ultimul nefiind

citat legal.

În aceste împrejurări, Colegiul penal lărgit consideră că, erorile comise nu pot

fi înlăturate de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece instanța de

recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza în fond, substituind instanța

care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legii procesual-penale. Din atare

considerente, încălcările enunțate determină Colegiul penal lărgit să concluzioneze

asupra necesității de a casa decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

7

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt și de

drept ale cauzei și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie, să verifice și să

aprecieze probele administrate în cauză, ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, de termenul de prescripție, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Zadorojnîi Andrei în

numele inculpatului, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 05 septembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Tihon Stanislav

Xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 06 aprilie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

8