1ra-1829/2018 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-1829/2018 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1829/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

27 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia (oficiul Central), Gheorghieva

Fedora, de către succesorul părții vătămate Trelea Dumitru și avocatul

acestuia Hlopețchi Igor, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Comrat din 30 mai 2018, în cauza penală privindu-l

pe

Ivasenco Vladimir Xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Ivasenco Vladimir Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de

tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, pe un

termen de 3 ani.

Acțiunea civilă privind repararea prejudiciului material și moral cauzat

prin infracțiune, înaintată de Trelea D., a fost admisă în principiu, însă cu

drept de a fi înaintată în instanța civilă.

a fost înlăturată omisiunea din dispozitivul sentinței, fiind dispusă încasarea

de la Ivasenco V. a cheltuielilor judiciare legate de efectuarea expertizei

medico-legale în sumă de 654 lei.

2015, în jurul orei 10.00, conducând autocamionul de model xxxxx cu n/î

XXXXX, pe strada Xxxxx, lângă stația auto, la trecerea de pietoni, încălcând

prevederile Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 357 din 13.05.2009 și anume pct. 10 alin. (1) lit. b), pct. 45 alin.

(1) lit. a), b), d) și pct. 46 alin. (2), ce stipulează, că persoana care conduce

1

vehiculul trebuie să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului

Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în

siguranță vehiculul, să cedeze trecerea pietonilor care traversează carosabilul

în această direcție, la trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată. Este

interzisă intrarea pe trecerea de pietoni, dacă în direcția de mers circulația este

blocată și prin aceasta conducătorul va fi forțat să oprească, astfel creând

obstacole pietonilor care traversează carosabilul. Conducătorul trebuie să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând

permanent seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția, dexteritatea în conducere, care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii, situația rutieră. Conducătorul trebuie să manifeste prudența

sporită și, în caz de necesitate să reducă viteza până la o limită care i-ar

garanta siguranța traficului, în urma căreia nu s-a isprăvit cu conducerea

autocamionului și la trecerea de pietoni l-a tamponat pe Trelea V., născut la

13.08.1955, cauzându-i vătămare corporală gravă, în urma căreia a decedat în

drum spre spitalul raional.

Acțiunile lui Ivasenco V. au fost calificate în baza art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal, încălcarea regulilor de securitate a circulației mijloacelor de transport, de

către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență decesul unei persoane.

4.1 Inculpat, care a solicitat casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri

prin care să fie achitat, din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal și a respinge

acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Trelea D., privind

recuperarea prejudiciului material și moral.

În motivarea apelului a invocat:

- cumulul probelor administrate pe cauză s-au dovedit a fi incomplete,

contradictorii și insuficiente pentru a-i fi incriminată norma legislativă penală

susmenționată și în privința lui să fie emisă sentința de condamnare;

- urmează să fie stabilite și dovedite, în primul rând faptele încălcării

normelor speciale, în al doilea rând, faptele survenirii consecințelor prevăzute

de dispoziția normei penale și în al treilea rând, legătura cauzală între

încălcarea normelor speciale și circumstanțele parvenite;

- una dintre sursele de bază pentru administrarea probelor este raportul

de expertiză auto tehnică, doar că a fost respinsă cererea privind numirea și

efectuarea acesteia în cauza penală susmenționată, ceea ce contravine

prevederilor art. 143 alin. (3) pct. 6) Cod de procedură penală, dat fiind faptul

că neîntemeiat, a fost lipsit de posibilitate de a prezenta probele, referitor la

nevinovăția sa și prin efectuarea expertizei auto tehnice corespunzătoare;

2

- în cadrul cauzei penale instanța, cât și organul de urmărire penală, în

scopul de a verifica și clarifica datele, care au o semnificație considerabilă

pentru acest dosar penal, așa și nu au efectuat experimente și alte acțiuni de

cercetare necesare pentru a stabili, dacă conducătorul auto a avut posibilitate

tehnică de a evita tamponarea pietonului și a dispus el oare ca conducător

auto de o asemenea posibilitate, precum și pentru efectuarea altor careva

acțiuni semnificative, necesare pentru cercetarea tuturor circumstanțelor

cauzei într-un mod multilateral, complex și obiectiv;

- conținutul procesului verbal întocmit în urma cercetării locului

accidentului rutier susmenționat, precum și a planului schematic anexat, cert

și clar semnifică că la momentul tamponării și cauzării accidentului rutier,

pietonul Trelea V. nicidecum nu s-a aflat la trecerea de pietoni, prin urmare, el

însuși, fiind participant al circulației rutiere a încălcat Regulamentul

Circulației Rutiere, traversând carosabilul într-un loc interzis și creând un

pericol pentru circulația rutieră, unde se circula intens, prin ce i-au fost

cauzate leziunile corporale, care au cauzat și decesul lui;

- despre faptul că pietonul Trelea V. în momentul tamponării de camion,

nicidecum nu se afla la trecerea de pietoni, au confirmat și martorii audiați:

Stoica G., Streliciuc O., Gorohov F. Bulumez P.;

- faptul că pietonul Trelea V. în momentul tamponării de autocamionul

de marcă xxxxxcu n/î „XXXXX”, nu se afla la trecerea de pietoni se atestă și

prin planul-schemă, întocmit la procesul-verbal de cercetare a locului

accidentului rutier;

- fără efectuarea expertizei auto-tehnice în cauză, nu s-a confirmat și nu s-

a dovedit categoric și unilateral care anume norme prevăzute de

Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului cu nr.

357 din 13.05.2009, precum și Legea privind siguranța traficului rutier cu nr.

131-XVI din 07.06.2007, au fost încălcate și dacă le-a încălcat în general;

- încălcările prevederilor pct. 45 alin. (1) lit. a), b), d) al Regulamentului

Circulației Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009,

care reglementează circulației mijlocului de transport și certifică faptul că el a

depășit limite acceptabile ale vitezei, așa și nu i-au fost dovedite, întrucât în

dosar lipsesc rezultatele expertizei auto tehnice, care era în drept să determine

asemenea date;

- art. 46 al Regulamentului Circulației Rutiere care i-a fost incriminat, nu

conține o trimitere la cele două părți pe care le are, în legătură cu ce, nu este

clar de ce atât instanța, cât și organul de urmărire penală, i-au incriminat pct.

46 alin. (2) al Regulamentului Circulației Rutiere, adică o normă de drept

inexistentă;

- încălcarea pct. 10 alin. (1) lit. b) al Regulamentului Circulației Rutiere

nu a fost dovedită atât de instanță, cât și de organul de urmărire penală,

deoarece în lipsa rezultatelor efectuării experimentelor și expertizei auto

3

tehnice corespunzătoare, așa și nu a fost stabilit momentul apariției

pericolului pentru circulație, pe care conducătorul era în stare să-l identifice și

din momentul identificării, el urma să întreprindă măsurile posibile de

micșorare a vitezei până la stoparea mijlocului de transport;

- pietonul Trelea V., traversa carosabilul pe o trecere nesemnalizată,

ceea ce era categoric interzis prin același Regulament al Circulației Rutiere,

astfel neglijând siguranța personală, el însuși a încălcat Regulamentul stabilit

și ca urmare a acțiunilor sale neprevăzătoare a căzut sub autocamion, în

legătură cu ce, el însuși era vinovat în cele întâmplate;

- legătura cauzală dintre încălcările Regulamentului Circulației Rutiere ce

i se incriminează și urmările survenite nu i-a fost dovedită, astfel consideră că

aceste încălcări nu puteau să-i fie incriminate;

- i-a fost grav încălcat dreptul la apărare, la o învinuire concretă,

garantată de art. 6 § 1 și punctele a), b) § 3 al Convenției pentru apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale;

- vinovăția lui în fapta ce i se incriminează în baza art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal, nu a fost confirmată prin întreg ansamblu al probelor

administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și în instanța de judecată, în

legătură cu ce consideră că, sentința este neîntemeiată, expusă selectiv și

contradictorie cu materialele dosarului penal și din această cauză urmează a fi

casată cu emiterea unei hotărâri de achitare din cauza neconfirmării în

acțiunile sale a elementelor constitutive ale infracțiunii ce i se incriminează, în

baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

4.2 Avocatul Cociu Mihail în numele inculpatului, prin care a solicitat

casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care Ivasenco V. să fie

achitat din cauza lipsei în acțiunile lui a elementelor infracțiunii incriminate și

respingerea cererii de chemare în judecată înaintată de Trelea D.

În motivarea cererii de apel a menționat că:

- consideră sentința neîntemeiată și pasibilă casării în legătură cu erorile

de fapt și de drept admise în prima instanță;

- prima instanță a dat o calificare eronată probelor administrate și

cercetate în cadrul dezbaterilor judiciare, făcând o concluzie nejustificată cu

privire vinovăția inculpatului;

- instanța indicând o parte din declarațiile fiecăruia din martorii audiați,

nu a motivat care din ele sunt admisibile și confirmă vinovăția lui Ivasenco V.;

- în acțiunile lui Ivasenco V. lipsește latura obiectivă și cea subiectivă a

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal;

- Ivasenco V. nu a încălcat punctele din Regulamentul Circulației Rutiere,

indicate în învinuire;

- nici unul din martori nu a confirmat că, Ivasenco V. nu a cunoscut sau

nu a executat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere, dar vechimea în

muncă a lui Ivasenco V., lipsa cazurilor de tragere la răspundere

4

contravențională, din cauza încălcării Regulamentului Circulației Rutiere,

evident și cert confirmă prezența abilităților necesare pentru a conduce

vehiculul într-un mod sigur;

- nu au fost prezentate în cadrul cercetării judecătorești probe

confirmative că, de către inculpat a fost încălcat pct. 45 al Regulamentului

Circulației Rutiere;

- în legătură cu faptul că în cauză lipsește raportul de expertiză auto

tehnică, lipsesc și probele, precum că Ivasenco V. a condus mijlocul de

transport cu o viteză ce depășește limitele stabilite. Mai mult ca atât, din

declarațiile inculpatului, martorilor Stoico G., Bulumez P., Gorohov F. reiese

că, autocamionul condus de Ivasenco V. s-a oprit în fața celei de a două treceri

de pietoni și astfel, acesta nicidecum nu a putut să se deplaseze cu o viteză

mai mare de 40 km pe oră (limita indicată pentru această porțiune de drum),

dat fiind faptul că, de la momentul începerii circulației și până la momentul

când s-a oprit a parcurs o distanță de aproape 5 metri;

- starea psihofiziologică, experiența de a conduce și situația rutieră au

fost luate de către Ivasenco V. în considerație pe data de 25.04.2015, în

momentul deplasării prin str. Barbu Lăutaru, în or. Cimișlia;

- Ivasenco V. a luat în considerație și situația rutieră, el s-a oprit în fața

trecerii de pietoni, nedepășind limita de viteză, s-a aflat pe linia lui de drum și

a început deplasarea, asigurându-se că la trecerea de pietoni nu sunt pietoni

sau alte obstacole;

- la materialele dosarului lipsesc și probe ce adeveresc că Ivasenco V. era

în stare să observe un pieton care trecea în fața camionului;

- Ivasenco V. nu a încălcat pct. 46 al Regulamentului Circulației Rutiere,

indicat în sentința;

- declarațiile inculpatului privind circumstanțele accidentului rutier,

locul trecerii carosabilului de către pătimit și-au găsit confirmare în

declarațiile martorilor acuzării;

- amplasarea autocamionului de marcă xxxxxcu n/î „XXXXX” la

momentul examinării (care nu s-a schimbat după accidentul rutier) la fel

indică că, pietonul nu traversa carosabilul la trecerea de pietoni, iar

tamponarea acestei mașini cu pietonul, s-a produs înaintea trecerii de pietoni;

- în legătură cu faptul că Ivasenco V. nu a încălcat Regulamentul

Circulației Rutiere, nu poate să existe legătura cauzală între conducerea

automobilului de Ivasenco V. și consecințele survenite;

- cu toate că partea apărării nu de o singură dată a înaintat demersuri de

numire și efectuare a experimentului operativ și expertizei auto tehnice, atât la

etapa urmăririi penale, cât și la etapa cercetărilor judecătorești, de către

acuzare nu au fost prezentate probe convingătoare și relevante că Ivasenco V.

a dispus de posibilitatea tehnică de a-l observa pe pietonul care traversa

5

carosabilul în fața camionului de la dreapta la stângă și concomitent, dacă

Ivasenco V. a dispus de posibilitatea evitării tamponării lui Trelea V.;

- în cauză lipsește latura subiectivă a infracțiunii în care este învinuit

Ivasenco V.;

- nu s-au examinat și nu s-au apreciat într-o măsură cuvenită de prima

instanță argumentele apărării privind încălcările comise de procuror la

înaintarea învinuirii lui Ivasenco V.;

- la emiterea sentinței s-a dat o apreciere eronată probelor examinate, s-

au ignorat încălcările admise de procuror la înaintarea acuzării.

2018, au fost admise apelurile inculpatului și avocatului acestuia Cociu M.,

fiind casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care procesul penal

privind învinuirea lui Ivasenco V. în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, a

fost încetat în baza art. 2 al Legii Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016

„Privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

Independenței Republicii Moldova”

instanță a dat apreciere justă probelor administrare și prezentate de către părți

și întemeiat a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a constatat că Ivasenco V. la data de 25 aprilie 2015, în

jurul orei 10.00, conducând autocamionul de model xxxxxcu n/î XXXXX, pe

strada Xxxxx, lângă stația auto, la trecerea de pietoni, încălcând prevederile

Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

357 din 13.05.2009 și anume pct. 10 alin. (1) lit. b), pct. 45 alin. (1) lit. a), b), d)

și pct. 46 alin. (2), ce stipulează, că persoana care conduce vehiculul trebuie să

posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului Regulament, precum și

să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul, să cedeze

trecerea pietonilor care traversează carosabilul în această direcție, la trecerile

pentru pietoni cu circulația nedirijată. Este interzisă intrarea pe trecerea

pentru pietoni, dacă în direcția de mers circulația este blocată și prin aceasta

conducătorul va fi forțat să oprească, astfel creând obstacole pietonilor care

traversează carosabilul. Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția,

dexteritatea în conducere, care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase,

starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii, situația rutieră.

Conducătorul trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de necesitate să

reducă viteza până la o limită care i-ar garanta siguranța traficului, în urma

căreia nu s-a isprăvit cu conducerea autocamionului și la trecerea de pietoni l-

a tamponat pe Trelea V., născut la 13.08.1955, cauzându-i vătămare corporală

gravă, în urma căreia a decedat în drum spre spitalul raional.

6

Astfel, Ivasenco V. a comis infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit.

b) Cod penal, încălcarea regulilor de securitate a circulației mijloacelor de

transport, de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență decesul unei persoane.

De asemenea, instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele

apărării precum, că nici un martor, audiat pe cauză, nici materialele urmăririi

penale nu au confirmat faptul, că Ivasenco V. nu a știut, ori nu a îndeplinit

cerințele Regulamentului circulației rutiere, deoarece vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii, ce i se incriminează, se confirmă prin declarațiile

martorilor Stoica G., Bulumez P., Gorohov T., Streliciuc O., și prin materialele

cauzei: schema locului accidentului din 25.04.2015 (v. I f.d. 10); proces-verbal

de cercetare la fața locului din 25.04.2015 (v. I f.d. 11-12); raport de expertiză

medico-legală nr. 82/1 (v. I f.d. 55-66).

În legătură cu care fapt instanța de apel, a considerat neîntemeiate

argumentele apărării privind lipsa în acțiunile inculpatului Ivasenco V. a

laturii subiective a infracțiunii, deoarece inculpatul nu a putut să prevadă, că

partea vătămată Trelea V. va traversa strada nu pe trecerea de pietoni, căci

aceasta contravine pct. 45 alin. (1) lit. a), b), d) și pct. 46) alin. (2) al

Regulamentului circulației rutiere.

Cu atât mai mult, faptul, că inculpatul Ivasenco V. a încălcat prevederile

Regulamentului circulației rutiere susmenționate certifică și raportul de

expertiză medico-legală nr. 475-477 din 27.03.2018, conform căruia s-a

constatat, că din punct de vedere tehnic, nemijlocit la momentul tamponării

pietonului, automobilul xxxxx cu n/î XXXXX, s-ar putea afla la etapa de

accelerare sau deplasare regulară, cu viteză permanentă. În cazul dat șoferul

automobilului xxxxx cu n/î XXXXX, din punct de vedere tehnic, urma să

procedeze conform cerințelor pct. 45 alin. (2) al Regulamentului circulației

rutiere, potrivit căruia: în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care

pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului.

În viziunea instanței de apel, toate argumentele aduse de apărare privind

achitarea lui Ivasenco V. în legătură cu lipsa în acțiunile lui a elementelor

infracțiunii incriminate sau încetarea procedurii în cauză, în baza art. 391 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, se combat prin declarațiile inculpatului

Ivasenco V., date în cadrul ședinței de judecată a instanței de apel, care și-a

recunoscut vinovăția, a reparat prejudiciul pătimitului și a solicitat a aplica în

privința lui prevederile Legii privind amnistia.

Totodată, instanța de apel a considerat, că apelurile inculpatului și

avocatului acestuia Cociu M., sunt întemeiate și pasibile admiterii din alte

temeiuri, reieșind din faptul că la data de 14 mai 2018, în cadrul desfășurării

ședinței de judecată pe cauza examinată, inculpatul Ivasenco V. a depus

cerere, în care a solicitat încetarea procesului penal, în conformitate cu

7

prevederile Legii RM nr. 210 din 29 iulie 2016 „Privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova”,

precum și a explicat, că își recunoaște vinovăția în comiterea infracțiunii

incriminate lui, prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

În legătură cu care fapt, instanța de apel a considerat întemeiată cererea

inculpatului Ivasenco V. privind aplicarea în privința lui a Legii RM nr. 210

din 29 iulie 2016 „Privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova”, deoarece inculpatul este

învinuit în comiterea infracțiunii, prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, care conform art. 16 Cod penal face parte din categoria infracțiunilor

grave și pentru care este prevăzută pedeapsa sub formă de închisoare pe

termen de la 3 până la 7 ani, cu privarea dreptului de a conduce mijloace de

transport pe termen de până la 4 ani.

Instanța de apel a menționat că, din materialele cauzei s-a constatat, că

inculpatul Ivasenco V. și-a recunoscut vina în fapta comisă, a reparat

prejudiciul și pătimitul nu are pretenții față de el.

În contextul celor indicate, în cazul recunoașterii de către inculpat în

instanța de apel a vinovăției în fapta comisă, în cazul lipsei limitărilor

prevăzute de art. 10, instanța de apel a considerat posibil a aplica art. 2 din

Legea nr. 210 din 29 iulie 2016.

7.1 Procuror, care solicită casarea acesteia și menținerea sentinței.

În motivarea recursului invocă:

- în faza de urmărire penală și în ședința de judecată în prima instanță,

inculpatul nu se considera vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate,

solicitând a fi achitat, doar în ședința instanței de apel a fost depusă cerere

privind aplicarea în privința lui a prevederilor Legii RM nr. 210 din 29 iulie

2016 „Privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova” și încetarea procesului penal;

- inculpatul a reparat prejudiciul material și moral cauzat;

- adoptarea de către instanța de apel a deciziei privind încetarea

procesului penal a creat condiții, ce nu vor asigura atingerea scopului

pedepsei;

- decizia contravine cerințelor art. 61, 75 Cod penal și nu va asigura

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin.

(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală.

7.2 Succesorul părții vătămate Trelea Dumitru și avocatul acestuia

Hlopețchi Igor, prin care solicită casarea acesteia și menținerea sentinței.

În motivarea recursului invocă:

8

- în motivarea soluției contestate, s-a invocat că probele prezentate

demonstrează încadrarea circumstanțelor speței, în condițiile de aplicare a

Legii nr. 210 din 29 iulie 2016;

- decizia contestată este una incompletă, deoarece nu oferă răspuns la

toate motivele importante invocate în sprijinul apărării, iar nemotivarea unei

hotărâri judecătorești încalcă dreptul părților la un proces echitabil, garantat

de art. 6 paragraful 1 CEDO;

- instanța de apel nefondat a aplicat amnistia, prin omisiunea de a aplica

art. 14 din Legea nr. 210 din 29 iulie 2016;

- contrar prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, instanța de apel

nu a dat apreciere tuturor probelor din punct de vedere a pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării acestora;

- analiza probelor administrate de acuzare nu atestă existența condițiilor

de aplicare prevederilor Legii nr. 210 din 29 iulie 2016, însă instanța de apel în

mod eronat a concluzionat că, succesorul în drepturi a părții vătămate, nu are

careva pretenții față de inculpat;

- în ședința de judecată succesorul părții vătămate a declarat: „Față de

inculpat am pretenții, pentru că pe înmormântare și toate procedurile inerente am

suportat cheltuieli de peste 120.000 lei, care însă nu au fost recuperați nici până în

prezent”;

- în speță, pe întreg procesul penal inculpatul Ivasenco V. a fost pe

poziția de nerecunoaștere a vinovăției, solicitând să fie achitat ca ulterior, în

ședința instanței de apel să-și schimbe poziția cu recunoașterea vinovăției,

ceea ce contravine prevederilor art. 57 Cod penal;

- în situația în care succesorului în drepturi nu i s-a compensat cel puțin

cheltuielile suportate în legătură cu decesul tatălui său, va fi imposibilă

restabilirea echității sociale și nu va duce la corectarea inculpatului, precum și

reducerea la minimum a suferințelor cauzate;

- la stabilirea cuantumului prejudiciului acordat cu titlu de satisfacție

echitabilă, instanța de apel a ignorat ce impact, asupra societății o au

accidentele soldate cu decesul unei persoane;

- probele din dosar nu se coroborează cu suma la care a făcut referire

recurentul în fața instanței de judecată de 120.000 lei;

- dacă prejudiciul nu este recuperat, în privința inculpatului amnistia nu

se aplică, dat fiind faptul că acesta cade sub incidența restricțiilor, prevăzute

de art. 10 lit. k) din Legea nr. 210. În situația când, în prima instanță inculpatul

nu a restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune, instanța nu este în drept să

aplice față de dânsul actul amnistiei, anunțând o sentință de condamnare;

- în partea descriptivă a deciziei, nu se face referire la nici o ipoteză legată

de suficiența sau ingerința prejudiciului moral acordat.

9

În drept, recurenții își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin.

(1) pct. 6), 16) Cod de procedură penală.

procedură penală, inculpatul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de către procuror, solicitând de a respinge prezentul recurs

ca inadmisibil, deoarece instanța de apel corect a încetat procesul penal

privind învinuirea sa în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, în baza art. 2 al

Legii Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016 „Privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea Independenței Republicii

Moldova”.

penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi respinse, din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că

recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau

inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat

în cazul când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

Reieșind din prevederile alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

de art. 427 a aceluiași Cod.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Recurenții, invocă ca temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10), 16) Cod de procedură penală, conform cărora hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței; s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a

aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Întru susținerea poziției sale, instanța de recurs remarcă prevederile art.

414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, unde este prevăzut că instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

10

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Tot din textul recursurilor se evidențiază, că recurenții în principiu critică

hotărârea instanței de apel pentru faptul că a fost adoptată o soluție de

încetare a procesului penal în baza art. 2 al Legii privind amnistia, ce

contravine interdicțiilor prevăzute de art. 10 și 14 al Legii nominalizate din

motiv că inculpatul nu a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune și

totodată nu poate fi absolvit de pedeapsa complementară, care este obligatorie

potrivit sancțiunii art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, inculpatul a recunoscut

vina doar în ședința instanței de apel, decizia fiind nemotivată și fără a fi

analizate toate probele la acest aspect.

Analizând textul deciziei atacate, Colegiul penal lărgit constată că,

temeiul invocat de către recurenți, prin prisma pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursurilor

declarate, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală și

hotărârea adoptată cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la caz,

la încetarea procesului penal în privința inculpatului, din motivul aplicării

Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a

de la proclamarea independenței Republicii Moldova, nefiind încălcat dreptul

părților la un proces echitabil.

Așadar, în prezenta cauză penală supusă judecării, se reține că Ivasenco

V. prin hotărârea primei instanțe a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport, pe un termen de 3 ani, totodată acțiunea civilă privind repararea

prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune, înaintată de Trelea D.,

a fost admisă în principiu, însă cu drept de a fi înaintată în instanța civilă.

Sentința a fost atacată cu apeluri de către inculpat și avocatul acestuia, iar

Ivasenco V. în ședința de judecată a instanței de apel, a depus cerere în care a

solicitat încetarea procesului penal în cauză, în conformitate cu prevederile

Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a

de la proclamarea independenței Republicii Moldova, precum și a explicat că

își recunoaște vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate lui și prevăzută

de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Tot în ședința de judecată a instanței de apel, fiind audiați în cadrul

dezbaterilor judiciare, succesorul părții vătămate Trelea Dumitru și avocatul

acestuia Hlopețchi Igor, au declarat că suma prejudiciului formulată în

acțiunea civilă a fost recuperată de către inculpat și consideră posibilă

adoptarea unei decizii de încetare a procesului penal, în condițiile Legii nr.

210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

11

proclamarea independenței Republicii Moldova, cuvântările acestora fiind

anexate în formă scrisă la procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d. 68-73 v.

III). La fel, la materialele cauzei este anexată recipisa din 11.05.2018 (f.d. 49 v.

III), precum că succesorul părții vătămate Trelea Dumitru, în corespundere cu

acțiunea civilă înaintată, a primit de la Ivasenco V., suma de 73.100 lei, iar

careva pretenții materiale și morale nu are către acesta. Totodată, procurorul,

în cuvântarea sa, din cadrul dezbaterilor judiciare a indicat că, la caz este

aplicabil art. 2 al Legii Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016 privind

amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel, dispunând de

probe că succesorul părții vătămate nu are anumite pretenții pecuniare, iar

inculpatul a recuperat integral prejudiciul material și moral solicitat de către

acesta, just a casat sentința și a pronunțat soluția de încetare a procesului

penal, privind învinuirea lui Ivasenco V. în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, în baza art. 2 al Legii Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016

„Privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

Independenței Republicii Moldova”.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal lărgit consideră declarative

argumentele succesorului părții vătămate Trelea Dumitru și a avocatului

acestuia Hlopețchi Igor precum că nu se atestă existența condițiilor de aplicare

a prevederilor Legii nr. 210 din 29 iulie 2016, iar instanța de apel în mod

eronat a concluzionat că, succesorul în drepturi a părții vătămate, nu are

careva pretenții față de inculpat.

Cu referire la critica succesorului părții vătămate Trelea Dumitru și

avocatului acestuia Hlopețchi Igor, precum că inculpatul cade sub incidența

restricțiilor, prevăzute de art. 10 lit. k) din Legea nr. 210, deoarece inculpatul

nu a restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune, Colegiul penal lărgit notează,

că prevederile art. 10 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 210, stipulează că

amnistierea nu se aplică persoanei inculpate ce nu a reparat integral

prejudiciul cauzat, prin infracțiunea pentru care este acuzată. Adică, căința

activă trebuie manifestată în așa mod încât inculpatul să nu cadă sub

incidența restricțiilor formulate de legislator în art. 10 lit. k) din Legea nr. 210.

Față de cele ce preced, instanța de recurs reține că în privința inculpatului nu

sunt incidente restricțiile stipulate la art. 10 al Legii nr. 210 privind amnistia,

or inculpatul a reparat integral prejudiciul cauzat prin infracțiune, fapt

confirmat în ședința de judecată și de către succesorul părții vătămate Trelea

Dumitru și avocatul acestuia Hlopețchi Igor, care pe lângă faptul că au

declarat că, suma prejudiciului formulată în acțiunea civilă a fost recuperată

de către inculpat, la rândul lor consideră posibilă adoptarea unei decizii de

încetare a procesului, cu aplicarea Legii nr. 210 privind amnistia (f.d. 68-73 v.

III). La fel, Colegiul penală lărgit reține că schimbarea poziției de către

12

succesorul părții vătămate Trelea Dumitru și avocatul acestuia Hlopețchi Igor,

după pronunțarea deciziei, nu poate servi temei de casare a acesteia.

Totodată, cu referire la critica recurenților precum că, în ședința de

judecată succesorul părții vătămate a declarat: „Față de inculpat am pretenții,

pentru că pe înmormântare și toate procedurile inerente am suportat cheltuieli de

peste 120.000 lei, care însă nu au fost recuperați nici până în prezent”, Colegiul

penal lărgit reține că, declarațiile în cauză au fost date de către succesorul

părții vătămate în cadrul audierii la data de 14.05.2018, însă ulterior în cadrul

dezbaterilor judiciare la data de 21.05.2018, acesta a declarat că suma

prejudiciului formulată în acțiunea civilă a fost recuperată de către inculpat,

semnând și o recipisă în acest sens. În același timp, Colegiul penal lărgit atestă

că prin sentința adoptată în cauză, acțiunea civilă a fost admisă în principiu,

însă cu drept de a fi înaintată în instanța civilă, care nu a fost contestată de

către succesorul părții vătămate, iar în instanța de apel, inculpatul a

recunoscut și a recuperat benevol, suma prejudiciului solicitată de către

succesorul părții vătămate.

De asemenea, Colegiul penal consideră, că nu sunt întemeiate nici

criticile referitoare la faptul că, contravine prevederilor art. 57 Cod penal,

situația în care inculpatul a recunoscut vina doar în ședința instanței de apel.

La alegațiile date, instanța de recurs, reieșind din conținutul art. 414 alin. (1)

Cod de procedură penală, atestă că instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate în

ședința instanței de apel. Astfel, apelul constituie o continuare a judecării

fondului cauzei, legea (art. 414 alin. (2) CPP) prevede posibilitatea ca instanța

să dea o nouă apreciere probelor administrate. În cadrul judecății în apel, se

poate proceda la cercetarea suplimentară a probelor administrate de prima

instanță, precum și la administrarea oricăror probe noi.

În continuare, Colegiul penal lărgit relevă, că deși inculpatul inițial în

prima instanță nu a recunoscut vina, însă acesta în cadrul judecării prezentei

cauze în instanța de apel, unde este o continuare a judecării fondului cauzei

și o fază a judecării cauzei, a depus cerere prin care a solicitat aplicarea în

privința sa a Legii privind amnistia, specificând că recunoaște vina și se

căiește sincer de cele săvârșite, recuperând prejudiciul material și moral, fapte

ce cad sub incidența art. 57 Cod penal, căința sinceră.

Astfel, în opinia Colegiului penal lărgit sunt întemeiate concluziile

instanței de apel de încetare a procesului penal în legătură cu intervenirea

amnistiei, care potrivit art. 107 alin. (1) Cod penal, are ca efect înlăturarea

răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau

comutarea ei și care conform art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală este o

circumstanță care exclude urmărirea penală și generează încetarea cazului.

13

De asemenea și alegația succesorului părții vătămate și a avocatului

acestuia, precum că soluția adoptată de către instanța de apel contravine

interdicției specificate la art. 14 al Legii nr. 210 privind amnistia, unde este

prevăzut că se absolvă de pedeapsă complementară, cu excepția pedepsei cu privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, persoana

în privința căreia se aplică prevederile art. 2-9 și 11, Colegiul penal lărgit o va

respinge, deoarece această normă nu este incidentă în cazul pronunțării unei

soluții de încetare a procesului penal în legătură cu intervenirea amnistiei,

fiind valabilă în cazul în care deja a fost stabilită o pedeapsă complementară

persoanei condamnate și urmează a fi absolvită de executarea acesteia.

Referitor la temeiul pentru recurs invocat de către procuror și prevăzut la

pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, unde este stipulat cazul de

casare când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, instanța

de recurs menționează că acest temei este invocabil în cazul în care persoanei

condamnate i-a fost stabilită o pedeapsă penală, iar una din părți nu este de

acord cu această pedeapsă sau cu individualizarea ei. Însă în cazul dat,

instanța de apel a adoptat o hotărâre de încetare a procesului penal în legătură

cu intervenirea amnistiei, ce a avut ca efect înlăturarea răspunderii penale și a

pedepsei. Prin urmare, Colegiul consideră că temeiul de recurs invocat și

menționat mai sus, nu este incident cazului supus judecării, pentru a interveni

în soluția adoptată, deoarece în prezenta speță inculpatului nu i-a fost stabilită

o careva pedeapsă, respectiv nu este prezent obiectul discuției acestui temei

de casare.

Totodată, Colegiul penal reține și poziția procurorului în instanța de

apel, or acesta a fost de acord cu aplicarea Legii privind amnistia în privința

inculpatului, ulterior a declarat recurs în acest sens, fără argumentarea

temeiurilor legale și fără a-și motiva poziția din instanța de apel și modificarea

acesteia prin declararea cererii de recurs.

Cu referire la pct. 16) al aceluiași articol, invocat de către succesorul părții

vătămate și avocatul acestuia, Colegiul penal lărgit evidențiază că, norma dată

prevede că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului dacă norma de

drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a

aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Însă, recurentul nu a menționat care anume normă de drept aplicată în

hotărârea atacată contravine la vreo hotărâre adoptată anterior și care anume

este hotărârea prin care a fost interpretată această normă.

În aceste condiții, Colegiul penal lărgit statuează, că n-a fost constatată

prezența în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, instanța de recurs conchide, că la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante

prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, drept urmare toate criticile

14

din recursurile declarate de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia

(oficiul Central), Gheorghieva Fedora, de către succesorul părții vătămate

Trelea Dumitru și avocatul acestuia Hlopețchi Igor, sunt vădit neîntemeiate,

respectiv acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se resping ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia (oficiul Central), Gheorghieva

Fedora, de către succesorul părții vătămate Trelea Dumitru și avocatul

acestuia Hlopețchi Igor, cu menținerea deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Comrat din 30 mai 2018, în cauza penală privindu-l pe Ivasenco

Vladimir Xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 20 decembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

15