1ra-756/2018 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-756/2018 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-756/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

15 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către avocatul,

Moraru Svetlana, în numele părții vătămate Popescu Eudochia și avocatul

Berezovschi Vladislav în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 19 decembrie 2017 și a sentinței

Judecătoriei Cimișlia din 29 mai 2017, în cauza penală privindu-l pe

Chele Victor Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat or. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 5 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În baza art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe

o perioadă de probațiune de 3 ani și va fi executată, dacă condamnatul în perioada

de probațiune nu va comite o nouă infracțiune și prin purtare exemplară va confirma

încrederea acordată.

Acțiunea civilă privind repararea prejudiciului material și moral cauzat prin

infracțiune, înaintată de părțile vătămate Popescu Eudochia și Buțan Tamara a fost

admisă în principiu, însă cu drept de a fi adresată în instanța civilă.

faptul, că la data de 04 decembrie 2014, în jurul orei 11:00, dispunând de permis de

conducere pentru șoferi categoria „B”, conducând automobilul de model „Dacia

Logan” cu numărul de înmatriculare XXXXX, pe str. Decebal din or. Cimișlia,

avându-i în calitate de pasageri pe bancheta din față pe Buțanu Tamara și pe

bancheta din spate pe Popescu Eudochia, încălcând prevederile Regulamentului

Circulației Rutiere și anume: pct. 42 alin. (2), potrivit căruia „determinarea benzilor

de circulație se efectuează prin marcaj sau indicatoarele rutiere 5.37.1 — 5.41.3, iar în

lipsa acestora — de către conducătorii vehiculelor, ținând cont de lățimea

1

carosabilului, gabaritele vehiculelor și intervalele de siguranță necesare”, art. 42 alin.

(3), potrivit căruia „pe drumurile cu circulația dublu sens care au cel puțin două

benzi într-o direcție este interzisă intrarea pe partea carosabilului destinată

circulației în sens opus”, pct. 45 (1) lit. a) potrivit căruia „conducătorul trebuie să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția,

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, cât și

situația rutieră”, pct. 45 (2) potrivit căruia „în cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, astfel, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și prevăzând urmările ei prejudiciabile, dar

considerând în mod ușuratic că ele vor putea fi evitate, neținând cont de condițiile

climaterice nefavorabile și anume drumul înzăpezit și ghețuș, a ieșit pe banda din

sens opus, în timp ce din partea opusă regulamentar se deplasa autocamionul de

model „Mercedes 210 D” cu n/î XXXXX, condus de către Cîlcic Alexandr, care îi

avea în calitate de pasageri pe Sandu Alexandr, Colța Igor și Novac Mihail, care a

cotit puțin în partea dreaptă pentru a evita tamponarea, în consecință Chele Victor în

urma nerespectării prevederilor Regulamentului Circulației Rutiere menționate

supra, s-a tamponat cu autocamionul de model „Mercedes 210 D”, în urma cărui

fapt Popescu Eudochia, s-a ales cu leziuni corporale, ce se califică ca vătămare

corporală gravă, iar pasagerul Buțanu Tamara s-a ales cu leziuni corporale, ce se

califică ca vătămare corporală medie, iar automobilele au fost deteriorate tehnic.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

fapta inculpatului Chele V. a fost calificată de drept în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal și anume – încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență vătămarea medie și gravă a integrității corporale sau a sănătății.

3.1 Partea vătămată Buțan T., prin care a solicitat casarea parțială a acesteia, în

partea ce ține de admiterea în principiu a acțiunii civile, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia să fie admisă integral acțiunea civilă,

cu încasarea de la Chele V. prejudiciul material cu titlu de compensare a cheltuielilor

de tratament, a prejudiciului moral indicat în acțiunea civilă, și a sumei de 500 lei cu

titlu de cheltuieli pentru asistența juridică.

În motivarea apelului a invocat că în ședințele de judecată a prezentat un șir de

probe care demonstrează clar pagubele materiale și morale aduse, în urma săvârșirii

infracțiunii de către inculpat, iar necesitatea suplimentară de prezentare a unor

probe în ședințele de judecată nu a apărut.

3.2 Partea vătămată Popescu Eudochia, prin care a solicitat casarea parțială a

acesteia, în partea ce ține de admiterea în principiu a acțiunii civile, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se încaseze de la Chele V. suma

de 410 lei și 2.520 dolari, cu titlu de compensare a cheltuielilor de tratament și

îngrijire străină pe perioada din 23.05.2015 până la 23.11.2016, a sumei de 140 dolari

2

lunar, cu titlu de îngrijire străină de la data de 24.11.2016 până la antrenarea

completă, a sumei de 100.000 lei, cu titlu de daune morale în urma accidentului din

contul părții civilmente responsabile și a sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli

pentru asistența juridică.

În motivarea apelului a invocat:

- în ședințele de judecată a prezentat un șir de probe care demonstrează clar

pagubele materiale și morale aduse în urma săvârșirii infracțiunii de către inculpat,

iar necesitatea suplimentară de prezentare a unor probe în ședințele de judecată nu a

apărut;

- ea, personal, a fost prezentă la toate ședințele de judecată pentru a da

declarații referitor la cele întâmplate, cu toate că această prezență i s-a dat foarte

greu, deoarece fiecare pas efectuat de sine stătător provoacă dureri fizice

insuportabile, ceea ce o face la fiecare mișcare efectuată, să strige de durere;

- din cauza că se află într-o stare fizică rea, a fost nevoită să-și angajeze un

avocat cu care a încheiat un contract de asistență juridică pentru ca să o reprezinte în

ședințele de judecată, fapt confirmat prin bonul de plată anexat.

3.3 Inculpat, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Chele V. să fie achitat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(3) lit. a) Cod penal, iar acțiunile civile înaintate de părțile vătămate Popescu E. și

Buțan T., să fie respinse.

În motivarea apelului a invocat:

- dispoziția art. 264 Cod penal, este de blanchetă și în ea nu sunt enumerate

încălcările încriminate, făcându-se trimitere la anumite reguli referitoare la

securitatea circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, ceea ce înseamnă

că, în ordonanța de punere sub învinuire, la descrierea laturii obiective a infracțiunii,

urmează de indicat anume care încălcări a regulilor de securitate a circulației rutiere,

legate de încălcarea uneia sau a câtorva prevederi ale Regulamentului circulației

rutiere sau a altor acte legislative ce reglementează securitatea circulației și

exploatării transportului, de către persoana care conduce mijlocul de transport, au

condiționat urmările sub formă de vătămări medii ale integrității corporale sau ale

sănătății, aflate în raport de cauzalitate cu comiterea încălcării acestor reguli;

- în cazul de față, dat fiind faptul că este un caz de accident rutier care necesită

posedarea cunoștințelor din domeniul auto tehnic, a fost dispusă expertiza auto

tehnică, probă ce a trebuit să fie luată în considerație, în cadrul aprecierii

circumstanțelor producerii accidentului și înaintării învinuirii;

- la data de 25 martie 2015 a fost întocmit raportul de expertiză auto-tehnică nr.

2831, potrivit căruia automobilul de model Mercedes la momentul tamponării se afla

în mișcare și se deplasa dinspre contrasens, adică nu pe banda sa de circulație.

Potrivit aceluiași raport de expertiză, automobilul de model Dacia, condus de Chele

V. se deplasa pe banda sa, spre contrasens;

- inculpatul în ședința de judecată a declarat, că în momentul în care a

conștientizat că accidentul este inevitabil, a manevrat la stânga, deoarece pe dreapta

3

se afla stația auto de autobuze unde erau școlari și nu a dorit să le pună viața lor în

pericol. Totodată și direcția de deplasare a automobilului de model Mercedes

Sprinter denotă că mergea pe contrasens, adică pe partea carosabilă nedestinată

automobilului condus de Chele V.;

- conform cercetărilor la fața locului și schițelor accidentului rutier întocmite la

data producerii impactului, este evident faptul că locul coliziunii este pe banda de

circulație a automobilului Dacia Logan, iar concluziile acuzatorului și a instanței de

judecată că anume Chele N. a ieșit pe contrasens, sunt în contradicție cu probatoriul

administrat;

- raportul de expertiză auto-tehnică și cercetările la fața locului, partea acuzării

nici nu le-a inclus în lista probelor;

- nu este clar de ce inițial a fost suspectat de comiterea infracțiunii conducătorul

celuilalt automobil, ulterior situația s-a schimbat în defavoarea lui Chele V.;

- instanța de fond a manifestat o atitudine unilaterală față de aprecierea

probelor, dând prioritate declarațiilor părților vătămate și a martorilor.

2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și admise parțial apelurile

declarate de părțile vătămate Buțan T. și Popescu E., fiind casată parțial sentința în

latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care, a fost admisă parțial

acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate privind încasarea prejudiciului moral,

fiind încasat de la inculpat în beneficiul părții vătămate Buțan T., prejudiciul moral

în mărime de 5.000 lei și în beneficiul părții vătămate Popescu E., prejudiciul moral

în mărime de 10.000 lei, în rest pretențiile privind încasarea prejudiciului moral au

fost respinse. În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

învinuirea înaintată, precum și din înscrisurile anexate la materialele cauzei, vina

inculpatului Chele V. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal, s-a stabilit în timpul urmăririi penale, examinării dosarului de prima

instanță, precum și în cadrul examinării apelului.

Instanța de apel din materialele cauzei a stabilit, că Chele Victor, la 04

decembrie 2014, în jurul orei 11:00, dispunând de permis de conducere pentru șoferi

categoria „B”, conducând automobilul de model „Dacia Logan” cu numărul de

înmatriculare XXXXX, pe str. Decebal din or. Cimișlia, având-i în calitate de pasageri

pe bancheta din față pe Buțanu T. și pe bancheta din spate pe Popescu E., încălcând

prevederile Regulamentului Circulației Rutiere și anume: pct. 42 alin. (2) potrivit

căruia „determinarea benzilor de circulație se efectuează prin marcaj sau

indicatoarele rutiere 5.37.1 — 5.41.3, iar în lipsa acestora — de către conducătorii

vehiculelor, ținând cont de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și intervalele

de siguranță necesare”, art. 42 alin. (3) potrivit căruia „pe drumurile cu circulația

dublu sens care au cel puțin două benzi într-o direcție este interzisă intrarea pe

partea carosabilului destinată circulației în sens opus”, pct. 45 (1) lit. a) potrivit

căruia „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de

viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: starea psihofiziologică

4

ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase, cât și situația rutieră”, pct. 45 (2) potrivit căruia „în

cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător,

el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol

siguranța traficului”, astfel, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale și prevăzând urmările ei prejudiciabile, dar considerând în mod ușuratic că ele

vor putea fi evitate, neținând cont de condițiile climaterice nefavorabile și anume

drumul înzăpezit și ghețuș, a ieșit pe banda din sens opus, în timp ce din partea

opusă se deplasa autocamionul de model „Mercedes 210 D” cu n/î XXXXX, condus

de către Cîlcic Alexandr, care îi avea în calitate de pasageri pe Sandu Alexandr, Colța

Igor și Novac Mihail, care a cotit puțin în partea dreaptă pentru a evita tamponarea.

În consecință, Chele V. în urma nerespectării prevederilor Regulamentului

Circulației Rutiere menționate supra, s-a tamponat cu autocamionul de model

„Mercedes 210 D”, în urma cărui fapt Popescu E. s-a ales cu leziuni corporale, care se

califică ca vătămare corporală gravă, iar pasagerul Buțanu T. s-a ales cu leziuni

corporale, care se califică ca vătămare corporală medie, iar automobilele au fost

deteriorate tehnic. Acțiunile lui Chele V. corect au fost încadrate în baza art. 264 alin.

(3) lit. a) Cod penal - încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare

a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport,

încălcare ce a cauzat din imprudență vătămarea medie și gravă a integrității

corporale sau a sănătății.

Instanța de apel în urma cercetării probelor, a ajuns la concluzia excluderii din

învinuire a faptului că regulamentar se deplasa autocamionul de model „Mercedes

210 D” cu n/î XXXXX, condus de către Cîlcic Alexandr, deoarece cert este stabilit din

concluziile expertului din raportul de expertiză nr. 2831 din 25 martie 2015, că

unitatea de transport ( „Mercedes 210 D”) la momentul tamponării se afla în mișcare

și se deplasa dinspre contrasens.

Ca urmare, instanța de apel a constatat întemeiat în acest sens argumentul

apelantului Chele V., precum că direcția de deplasare a automobilului de model

„Mercedes 210 D” era pe contrasens, însă acest argument nu poate fi reținut de

instanța de apel ca temei de admitere a apelului și casare a sentinței în latura penală.

Or, prin probele cauzei, și anume declarațiile inculpatului, părților vătămate,

raportul de expertiză auto-tehnică nr. 2831 din 25 martie 2015, procesul-verbal de

cercetare la fața locului cu planșa fotografică, schița accidentului rutier, cu

certitudine se demonstrează faptul, că anume acțiunile inculpatului sunt în legătură

cauzală cu consecințele prejudiciabile survenite.

Totodată, instanța de apel a considerat nefondat argumentul apelantului Chele

V., precum că locul ciocnirii a avut pe banda de circulație a automobilului „Dacia

Logan” condus de inculpat, având în vederea lățimea drumului conform schiței

accidentului rutier. Astfel, conform schiței în cauză (f.d. 22-23, v. 1), planșa

fotografică geodezică (f.d. 24, v. 1), planșa fotografică a accidentului rutier (f.d. 17-21,

v. 1), rezultă cu certitudine, că locul accidentului rutier a avut loc pe str. Decebal din

or. Cimișlia. Măsurile efectuate la fața locului includ și str. M. Viteazul, ce nu pot fi

5

luate în considerație la aprecierea lățimii carosabilului nemijlocit ce se atribuie la str.

Decebal.

La fel, instanța de apel a stabilit că prima instanță, în hotărârea adoptată, ținând

cont de prevederile legale, corect a dispus admiterea în principiu a acțiunii civile, în

partea încasării prejudiciului material, însă incorect nu a soluționat acțiunea, în

partea ce ține de recuperarea prejudiciului moral.

Totodată, instanța de apel a stabilit că pe cauza dată, reieșind din materialele

cauzei, instanța de fond neîntemeiat a admis acțiunea civilă în principiu referitor la

pretenția de încasare a prejudiciului moral, deoarece materialul probator administrat

pe cauză permite admiterea parțială a acțiunii civile, din considerentul, că în

procesul penal acțiunea civilă este o modalitate de reparare a prejudiciului cauzat

prin infracțiune, iar în condițiile în care vinovăția inculpatului de săvârșirea

infracțiunii încriminate a fost dovedită, acțiunea civilă în această parte urma să fie

soluționată.

Ținând cont de circumstanțele cauzei raportate la prevederile legale enunțate,

precum și de faptul că la caz este întrunită condiția principală privind legătura

cauzală între prejudiciul suferit de partea vătămată și infracțiunea săvârșită, acestea

rezultând din faptul că Chele V. a cauzat părților vătămate Popescu E. și Buțan T.

suferințe psihice, care decurg din lezarea integrității fizice a persoanei, instanța de

apel a considerat necesar de a admite parțial acțiunea civilă înaintate de părțile

vătămate și de a încasa de la inculpatul Chele V. în beneficiul părții vătămate Buțan

T. suma de 5.000 lei și în beneficiul părții vătămate Popescu E. suma de 10.000 lei cu

titlu de prejudiciu moral în vederea compensării daunei morale, sume pe care le

consideră echitabile în condițiile cauzei, în vederea reparării daunei în urma

suferințelor psihice și fizice cauzate părților vătămate Buțan T. și Popescu E., în urma

infracțiunii comise de către inculpatul Chele V.

În partea ce ține de încasarea prejudiciului material cu titlu de compensare a

cheltuielilor de tratament și îngrijire străină, precum și a cheltuielilor de asistență

juridică, instanța de apel a specificat că la materialele cauzei nu au fost administrate

probe suficiente, care ar dovedi temeiurile și mărimea pagubei cerute de părțile

civile, nu a fost stabilit cercul participanților procesului civil, având în vedere că

mijloacele de transport implicate în accident aveau asigurare, prin ce se invocă

implicarea în procesul civil și a agenților de asigurare.

de către:

6.1 Avocatul Moraru S. în numele părții vătămate Popescu E., prin care solicită

casarea parțială a acestora, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care să fie admisă integral acțiunea civilă, cu încasarea de la inculpat suma de 410 lei

și 2.520 dolari, cu titlu de compensare a cheltuielilor de tratament și îngrijire străină

pe perioada din 23.05.2015 până la 23.11.2016, a sumei de 140 dolari lunar, cu titlu de

îngrijire străină de la data de 24.11.2016 până la antrenarea completă, a sumei de

100.000 lei, cu titlu de daune morale în urma accidentului din contul părții

6

civilmente responsabile și a sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența

juridică.

În motivarea recursului declarat invocă:

- acțiunea civilă, în ce privește paguba materială și morală, urma a fi judecată în

procesul penal, deoarece în ședințele judecată au fost prezentate un șir de probe:

acțiunea civilă, copia bonurilor de plată, copia contractului din 23.05.2015, copia

extraselor Institutului de Medicină Urgentă, cererea de concretizare, ce

demonstrează pagubele materiale și morale aduse părții vătămate Popescu E., în

urma săvârșirii infracțiunii, iar necesitatea de a prezenta probe noi nu a apărut;

- argumentul instanței de apel, precum că la materialele cauzei nu au fost

administrate probe suficiente, ce ar dovedi mărimea pagubei materiale și nu a fost

stabilit cercul participanților procesului civil, este una eronată, deoarece încă la etapa

judecării cauzei în prima instanță, avocatul inculpatului a solicitat atragerea în

proces a agentului de asigurare, cerere ce nu a fost admisă, deoarece contractul de

asigurare obligatorie prezentat de inculpat era expirat la momentul producerii

accidentului, prin urmare cercul participanților în procesul civil a fost stabilit încă de

prima instanță;

- suferințele psihice suportate de partea vătămată Popescu E. nu sunt

proporționale cu suma acordată de 10.000 lei, deoarece ultima până în ziua de azi se

află nemișcată în pat, nu se poate îngriji de sine stătător, fapt ce o afectează enorm și

permanent se află în depresie;

- suma de 10.000 lei nu va constitui o satisfacție echitabilă și nu va avea un efect

compensatoriu, pentru suferințele psihice provocate de vătămarea sănătății și

pierderea capacității de muncă pe o perioadă nedeterminată.

În drept, recurenta își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală.

6.2 Avocatul Berezovschi V. în numele inculpatului, prin care a solicită casarea

acestora, cu achitarea lui Chele V. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (3) lit. a) Cod penal, iar acțiunile civile înaintate de părțile vătămate să fie

respinse.

În motivarea recursului invocă:

- dat fiind faptul că, la data comiterii accidentului, Chele V. deținea poliță de

asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă, fiind asigurat de SA „Asterra

Grup”, în caz de satisfacere a acțiunii civile, Chele V. ar avea dreptul de a înainta

ulterior o acțiune de regres față de această companie;

- Chele V. prin demers a solicitat instanței, introducerea în procesul civil la

cererea lui Popescu E. către Chele V., în calitate de intervenient accesoriu SA

„Asterra Grup”, însă prima instanță, prin încheiere protocolară a admis în principiu

demersul, însă nu a citat intervenientul accesoriu, judecarea apelului având loc în

lipsa acestuia;

- instanța de apel în decizie, a ajuns la concluzia excluderii din învinuire a

faptului că regulamentar se deplasa autocamionul de model Mercedes 210 D cu n/î

XXXXX condus de Cîlcic A., astfel s-a format un paradox, când potrivit concluziilor

7

instanței de apel, ambii conducători, au admis încălcarea art. 42 RCR, intrând pe

banda de circulație destinată sensului opus, situație în care mijloacele de transport se

înconjurau una pe alta și nu s-ar fi produs coliziunea;

- este evident faptul că locul coliziunii este pe banda de circulație a

automobilului Dacia Logan, iar concluziile instanțelor de fond precum că anume

Chele N. a ieșit pe contrasens sunt în contradicție cu probatoriul administrat;

- același fapt rezultă și din planșa fotografică a locului accidentului rutier, unde

se vede că locul accidentului rutier este pe banda de deplasare a automobilului

Dacia, dar nu a automobilului de model Mercedes, totodată se vede și starea

carosabilului, fiind zăpadă pe acostament, după cum declară și Chele V., iar în

procesul-verbal de cercetare la fața locului, este indicat că drumul era înzăpezit;

- argumentul lui Chele V. precum că el a frânat, dar din cauza ghețușului a fost

tras puțin pe partea stângă, își găsește confirmarea, prin procesul-verbal de cercetare

la fața locului, pe când conducătorul automobilului Mercedes cum se afla pe

contrasens, așa și a mers mai departe, neexecutând nici o manevră întru evitarea

coliziunii și provocând accidentul rutier cu urmările respective;

- Chele V. a acționat în strictă conformitate cu prevederile RCR, astfel consideră

că nu el este vinovatul producerii accidentului rutier, din data de 04 decembrie 2014,

iar acțiunile lui nu întrunesc elementele infracțiunii;

- instanțele de fond nu au manifestat o atitudine unilaterală față de aprecierea

probelor, iar motivarea concluziilor acestor instanțe este sumară și incompletă, fără a

fi stabilite circumstanțele de fapt și de drept.

În drept, recurentul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8)

Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursurilor declarate,

indicând că temeiurile la care se referă autorii nu sunt aplicabile din punct de vedere

al prezentei erori de drept, ce ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării deciziei instanței de apel, or această instanță a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate, pe baza probelor examinate în instanță, iar conținutul

deciziei corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală.

lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise, cu casarea totală a hotărârii

instanței de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Analizând conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal lărgit consideră că

recurenții invocă temeiurile pentru casare prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8)

8

Cod de procedură penală, în sensul că cauza a fost judecată în prima instanță sau în apel

fără citarea legală a unei părți; instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța

a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

În conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel,

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Învederând norma enunțată mai sus, Colegiul penal remarcă, că apelul este o

cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat, produce un efect

devolutiv complet în sensul că provoacă un control atât în fapt, cât și în drept numai

la persoana care l-a declarat, la calitatea acesteia în proces și la persoana împotriva

căreia este îndreptat de către jurisdicția de al doilea grad asupra hotărârii primei

instanțe.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal sau contravențional au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul

dispozitivului sentinței.

Reieșind din dispoziția art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs. Luând în considerație faptul că instanța de

apel nu a înlăturat erorile primei instanțe, Colegiul întru expunerea concluziilor sale

va purcede la verificarea deciziei în cumul cu sentința adoptată pe caz.

Precum se atestă din lucrările dosarului, în prezenta speță prima instanță l-a

recunoscut vinovat și condamnat pe Chele V. în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal.

9

La acest capitol Colegiul atestă faptul că, în partea descriptivă a sentinței de

condamnare, la descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, prima

instanță a menționat: Chele V. este pus sub învinuire că, el, la data de 04 decembrie

2014, în jurul orei 11:00, dispunând de permis de conducere pentru șoferi categoria „B”,

conducând automobilul de model „Dacia Logan” cu n/î XXXXX, pe str. Decebal din or.

Cimișlia, avându-i în calitate de pasageri pe bancheta din față pe Buțanu T. și pe bancheta

din spate pe Popescu E., încălcând prevederile Regulamentului Circulației Rutiere și anume:

pct. 42 alin. (2), potrivit căruia „determinarea benzilor de circulație se efectuează prin marcaj

sau indicatoarele rutiere 5.37.1 — 5.41.3, iar în lipsa acestora — de către conducătorii

vehiculelor, ținând cont de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și intervalele de

siguranță necesare”, art. 42 alin. (3) potrivit căruia „pe drumurile cu circulația dublu sens

care au cel puțin două benzi într-o direcție este interzisă intrarea pe partea carosabilului

destinată circulației în sens opus”, pct. 45 (1) lit. a) potrivit căruia „conducătorul trebuie să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, cât și situația rutieră”, pct. 45

(2) potrivit căruia „în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate

de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol

siguranța traficului”, astfel, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și

prevăzând urmările ei prejudiciabile, dar considerând în mod ușuratic că ele vor putea fi

evitate, neținând cont de condițiile climaterice nefavorabile și anume drumul înzăpezit și

ghețuș, a ieșit pe banda din sens opus, în timp ce din partea opusă regulamentar se deplasa

autocamionul de model „Mercedes 210 D” cu n/î XXXXX, condus de către Cîlcic Alexandr,

care îi avea în calitate de pasageri pe Sandu Alexandr, Colța Igor și Novac Mihail, care a cotit

puțin în partea dreaptă pentru a evita tamponarea. În consecință Chele Victor în urma

nerespectării prevederilor Regulamentului Circulației Rutiere menționate supra, s-a

tamponat cu autocamionul de model „Mercedes 210 D”, în urma cărui fapt Popescu E., s-a

ales cu leziuni corporale ce se califică ca vătămare corporală gravă, iar pasagerul Buțanu

Tamara s-a ales cu leziuni corporale, ce se califică ca vătămare corporală medie, iar

automobilele au fost deteriorate tehnic.

În acest context, Colegiul penal reține că una din condițiile adoptării unei

sentințe legale este corespunderea părții descriptive a ei cu circumstanțele constatate

în ședința de judecată. La întocmirea ei, instanța trebuie să îndeplinească cerințele

art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze toate chestiunile prevăzute în art.

385 Cod de procedură penală, în aceeași consecutivitate.

Astfel, Colegiul evidențiază că, prima instanță menționând fraza „Chele V. este

pus sub învinuire că...” nu a respectat prevederile art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de

procedură penală, ce indică expres: „Partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie

să cuprindă: 1) descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul,

timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele

infracțiunii;” și în consecință sentința de condamnare nu conține descrierea faptei

criminale, considerată ca fiind dovedită, totodată inculpatul Chele V. fiind

10

condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal.

În continuare, judecând apelurile, instanța de apel, în decizie, la descrierea

faptei constatate de prima instanță, a reținut următoarele: „Pentru a se pronunța în

sensul celor expuse, instanța de fond a reținut, că Chele V. este pus sub învinuire că,

el.....”, ulterior în partea descriptivă a deciziei cu toate că această instanță a constatat

că „Din materialele cauzei a fost stabilit, că Chele V. la data de 04 decembrie 2014, în jurul

orei 11:00, dispunând de permis de conducere pentru șoferi categoria „B”, conducând

automobilul de model „Dacia Logan” cu n/î XXXXX, pe str. Decebal din or. Cimișlia,

avându-i în calitate de pasageri pe bancheta din față pe Buțanu T. și pe bancheta din spate pe

Popescu E., încălcând prevederile Regulamentului Circulației Rutiere și anume: pct. 42 alin.

(2), potrivit căruia „determinarea benzilor de circulație se efectuează prin marcaj sau

indicatoarele rutiere 5.37.1 — 5.41.3, iar în lipsa acestora — de către conducătorii

vehiculelor, ținând cont de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și intervalele de

siguranță necesare”, art. 42 alin. (3) potrivit căruia „pe drumurile cu circulația dublu sens

care au cel puțin două benzi într-o direcție este interzisă intrarea pe partea carosabilului

destinată circulației în sens opus”, pct. 45 (1) lit. a) potrivit căruia „conducătorul trebuie să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, cât și situația rutieră”, pct. 45

(2) potrivit căruia „în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate

de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol

siguranța traficului”, astfel, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și

prevăzând urmările ei prejudiciabile, dar considerând în mod ușuratic că ele vor putea fi

evitate, neținând cont de condițiile climaterice nefavorabile și anume drumul înzăpezit și

ghețuș, a ieșit pe banda din sens opus, în timp ce din partea opusă regulamentar se deplasa

autocamionul de model „Mercedes 210 D” cu n/î XXXXX, condus de către Cîlcic Alexandr,

care îi avea în calitate de pasageri pe Sandu Alexandr, Colța Igor și Novac Mihail, care a cotit

puțin în partea dreaptă pentru a evita tamponarea. În consecință Chele Victor în urma

nerespectării prevederilor Regulamentului Circulației Rutiere menționate supra, s-a

tamponat cu autocamionul de model „Mercedes 210 D”, în urma cărui fapt Popescu E., s-a

ales cu leziuni corporale ce se califică ca vătămare corporală gravă, iar pasagerul Buțanu T. s-

a ales cu leziuni corporale, ce se califică ca vătămare corporală medie, iar automobilele au fost

deteriorate tehnic”, instanța de apel a casat parțial sentința, în latura civilă, cu

pronunțarea unei noi hotărâri doar în această parte, în rest menținând sentința fără

modificări, neînlăturând eroarea admisă de prima instanță.

În acest context, Colegiul penal ține să menționeze că, în cazul când prima

instanță nu a respectat prevederile art. 394 Cod de procedură penală privind

întocmirea sentinței, însă în fapt probele au fost cercetate, instanța de apel, casând

sentința din acest motiv, va continua prin rejudecarea cauzei aprecierea tuturor

împrejurărilor și, respectând normele procedurale (art. 393-397 CPP), va pronunța o

nouă hotărâre conform ordinii stabilite pentru prima instanță” (pct. 21 al Hotărârii

11

Plenului Curții Supreme de Justiție, din 12.12.2005, nr. 22, Cu privire la practica

judecării cauzelor penale în ordine de apel”

Or, potrivit prevederilor art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant,

să examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei.

Așadar, prin sintagma reținută în sentință de condamnare „Chele V. este pus sub

învinuire pentru faptul că” prima instanță, de fapt, nu a constatat fapta pentru care

acesta a fost condamnat. Ulterior, instanța de apel nu a corectat eroarea de drept

privind modul de întocmire a sentinței, prin casarea sentinței din acest motiv,

ignorând prevederile legale menționate mai sus, astfel cu toate că a constatat din nou

fapta, această instanță a casat sentința doar în latura civilă, în rest menținând-o.

Astfel, Colegiul stabilește că hotărârea instanței de apel supusă analizei: nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției adoptată de instanța de

apel, contrazice dispozitivului hotărârii, și acesta este expus neclar, temeiuri ce se

încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Alt aspect ce necesită a fi nominalizat, este faptul că din materialele cauzei,

Colegiul atestă faptul că, instanța de apel rejudecând prezenta cauză penală, prin

decizie a admis parțial apelul declarat de partea vătămată Popescu E., casând parțial

sentința în latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care, a admis parțial

acțiunea civilă înaintată de partea vătămată privind încasarea prejudiciului moral,

fiind încasat de la inculpat în beneficiul părții vătămate Popescu E. prejudiciul moral

în mărime de 10.000 lei, în rest pretențiile privind încasarea prejudiciului moral au

fost respinse.

Așadar, conform acțiunii civile, partea vătămată Popescu E. a solicitat încasarea

din contul inculpatului în beneficiul său, a sumei de 410 lei și 2.520 dolari, cu titlu de

compensare a cheltuielilor de tratament și îngrijire străină pe perioada din 23.05.2015

până la 23.11.2016, a sumei de 140 dolari lunar, cu titlu de îngrijire străină de la data

de 24.11.2016 până la antrenarea completă, a sumei de 100.000 lei, cu titlu de daune

morale în urma accidentului din contul părții civilmente responsabile și a sumei de

5.000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică, însă instanța de apel a admis

parțial această acțiune încasând de la inculpat în beneficiul părții vătămate Popescu

E. prejudiciul moral în mărime de 10.000 lei, motivând că, această sumă o consideră

echitabilă în vederea reparării daunei în urma suferințelor psihice și fizice cauzate

părții vătămate, în urma infracțiunii comise de către inculpat.

Însă, în opinia Colegiului penal lărgit aceste concluzii ale instanței de apel nu

sunt motivate suficient și contravin lucrărilor dosarului și prevederilor legale, astfel

Colegiul consideră pripite concluziile instanței de apel, precum că suma de 10.000 lei

este echitabilă în vederea reparării daunei în urma suferințelor psihice și fizice

cauzate părții vătămate Popescu E., în urma infracțiunii comise de către inculpat. La

acest capitol, instanța de recurs notează că, potrivit art. 219 alin. (4) Cod de

procedură penală, la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale

prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale

victimei, pierderea speranței în viață, etc. În corespundere cu art. 220 Cod de

12

procedură penală și art. 1423 Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciu

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în

care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în

considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social

al persoanei vătămate.

Prin urmare, conform materialelor cauzei, în dosar este anexat raportul de

expertiză medico-legală nr. 91D din 19.05.2015, prin care s-a stabilit că la Popescu E.

au fost depistate leziuni corporale sub forma de fractura închisă a femurului stâng în

treime distală cu formare de eschile osoase și dislocarea fragmentelor, fractură a

radiusului antebrațului drept în loc tipic cu dislocare a fragmentelor, plăgi, contuzie

a plexului brahial stâng, care se califică ca vătămare corporală gravă. Totodată,

partea vătămată Popescu E. în aspectul justificării mărimii prejudiciului moral

suportat, a prezentat în special actele privind tratamentele, contractul pentru

perioada îngrijirii străine, iar instanța de apel fără a-și expune opinia și a evalua

aceste probe separat și în coroborarea lor, nemotivat a respins cerința părții vătămate

Popescu E. privind încasarea prejudiciului moral, încasând doar suma de 10.000 lei,

în acest sens.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel nu și-a motivat

soluția de încasare de la inculpat în beneficiul părții vătămate Popescu E. a

prejudiciul moral în mărime de doar 10.000 lei, conform prevederilor art. 414 alin. (5)

Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul constată că și-a găsit confirmare temeiul invocat de recurenți și

prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea

totală a deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de

Apel Cahul, dat fiind faptul că la Curtea de Apel Comrat în prezent nu este posibil

de a forma un nou complet de judecată pentru rejudecarea cauzei, iar erorile comise

de către instanța de apel, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta

procedură.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare

și limitele acesteia: să înlăture eroarea admisă de către prima instanță, privind

neconstatarea faptei; să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și

recursuri; să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în

instanță în strictă conformitate cu cerințele legii; să le dea apreciere cuvenită în

ansamblu, cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate și cu expunerea motivată asupra admiterii sau respingerii prejudiciului

moral, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei

date; să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate; să-și argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate,

13

de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod

de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admit recursurile ordinare declarate de către avocatul, Moraru Svetlana, în

numele părții vătămate Popescu Eudochia și avocatul, Berezovschi Vladislav, în

numele inculpatului, se casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel

Comrat din 19 decembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe Chele Victor Xxxxx și

se dispune rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Cahul.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 12 iunie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

14