1ra-971/2019 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-971/2019 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-971/2019

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

18 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Boico Victor,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 18 decembrie

2018, în cauza penală privindu-l pe

Chele Victor Xxxx, născut la xxxx, originar și

domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 5 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În baza art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe

o perioadă de probațiune de 3 ani și va fi executată, dacă condamnatul în perioada

de probațiune nu va comite o nouă infracțiune și prin purtare exemplară va confirma

încrederea acordată.

Acțiunea civilă privind repararea prejudiciului material și moral cauzat prin

infracțiune, înaintată de părțile vătămate Popescu Eudochia și Buțan Tamara a fost

admisă în principiu, însă cu drept de a fi adresată în instanța civilă.

faptul, că la data de 04 decembrie 2014, în jurul orei 11:00, dispunând de permis de

conducere pentru șoferi categoria „B”, conducând automobilul de model „Xxxxx”

cu numărul de înmatriculare XXXXX, pe str. Decebal din or. Cimișlia, avându-i în

calitate de pasageri pe bancheta din față pe Buțanu Tamara și pe bancheta din spate

pe Popescu Eudochia, încălcând prevederile Regulamentului Circulației Rutiere și

anume: pct. 42 alin. (2), potrivit căruia „determinarea benzilor de circulație se

efectuează prin marcaj sau indicatoarele rutiere 5.37.1 - 5.41.3, iar în lipsa acestora

1

- de către conducătorii vehiculelor, ținând cont de lățimea carosabilului, gabaritele

vehiculelor și intervalele de siguranță necesare”, art. 42 alin. (3), potrivit căruia „pe

drumurile cu circulația dublu sens care au cel puțin două benzi într-o direcție este

interzisă intrarea pe partea carosabilului destinată circulației în sens opus”, pct. 45

(1) lit. a) potrivit căruia „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate

cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase, cât și situația rutieră”, pct. 45 alin. (2)

potrivit căruia „în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a

nu pune în pericol siguranța traficului”, astfel, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale și prevăzând urmările ei prejudiciabile, dar

considerând în mod ușuratic că ele vor putea fi evitate, neținând cont de condițiile

climaterice nefavorabile și anume drumul înzăpezit și ghețuș, a ieșit pe banda din

sens opus, în timp ce din partea opusă regulamentar se deplasa autocamionul de

model „Xxxxx” cu n/î XXXXX, condus de către Cîlcic Alexandr, care îi avea în

calitate de pasageri pe Sandu Alexandr, Colța Igor și Novac Mihail, care a cotit puțin

în partea dreaptă pentru a evita tamponarea, în consecință Chele Victor în urma

nerespectării prevederilor Regulamentului Circulației Rutiere menționate supra, s-a

tamponat cu autocamionul de model „Xxxxx”, în urma cărui fapt Popescu Eudochia,

s-a ales cu leziuni corporale, ce se califică ca vătămare corporală gravă, iar pasagerul

Buțanu Tamara s-a ales cu leziuni corporale, ce se califică ca vătămare corporală

medie, iar automobilele au fost deteriorate tehnic.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Chele V. a fost calificată în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal și

anume – încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport,

încălcare ce a cauzat din imprudență vătămarea medie și gravă a integrității

corporale sau a sănătății.

3.1. Partea vătămată Buțan T., prin care a solicitat casarea parțială a acesteia,

în partea ce ține de admiterea în principiu a acțiunii civile, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia să fie admisă integral acțiunea civilă,

cu încasarea de la Chele V. prejudiciul material cu titlu de compensare a cheltuielilor

de tratament, a prejudiciului moral indicat în acțiunea civilă, și a sumei de 500 lei cu

titlu de cheltuieli pentru asistența juridică.

În motivarea apelului a invocat că în ședințele de judecată a prezentat un șir de

probe care demonstrează clar pagubele materiale și morale aduse, în urma săvârșirii

infracțiunii de către inculpat, iar necesitatea suplimentară de prezentare a unor probe

în ședințele de judecată nu a apărut.

3.2. Partea vătămată Popescu Eudochia, prin care a solicitat casarea parțială a

acesteia, în partea ce ține de admiterea în principiu a acțiunii civile, rejudecarea

2

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se încaseze de la Chele V. suma

de 410 lei și 2.520 dolari, cu titlu de compensare a cheltuielilor de tratament și

îngrijire străină pe perioada din 23.05.2015 până la 23.11.2016, a sumei de 140

dolari lunar, cu titlu de îngrijire străină de la data de 24.11.2016 până la antrenarea

completă, a sumei de 100.000 lei, cu titlu de daune morale în urma accidentului din

contul părții civilmente responsabile și a sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli

pentru asistența juridică.

În motivarea apelului a invocat :

- în ședințele de judecată a prezentat un șir de probe care demonstrează clar

pagubele materiale și morale aduse în urma săvârșirii infracțiunii de către inculpat,

iar necesitatea suplimentară de prezentare a unor probe în ședințele de judecată nu a

apărut;

- ea, personal, a fost prezentă la toate ședințele de judecată pentru a da declarații

referitor la cele întâmplate, cu toate că această prezență i s-a dat foarte greu, deoarece

fiecare pas efectuat de sine stătător provoacă dureri fizice insuportabile, ceea ce o

face la fiecare mișcare efectuată, să strige de durere;

- din cauza că se află într-o stare fizică rea, a fost nevoită să-și angajeze un

avocat cu care a încheiat un contract de asistență juridică pentru ca să o reprezinte

în ședințele de judecată, fapt confirmat prin bonul de plată anexat.

3.3. Inculpat, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Chele V. să fie achitat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(3) lit. a) Cod penal, iar acțiunile civile înaintate de părțile vătămate Popescu E. și

Buțan T., să fie respinse.

În motivarea apelului a invocat:

- dispoziția art. 264 Cod penal, este de blanchetă și în ea nu sunt enumerate

încălcările încriminate, făcându-se trimitere la anumite reguli referitoare la

securitatea circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, ceea ce înseamnă

că, în ordonanța de punere sub învinuire, la descrierea laturii obiective a infracțiunii,

urmează de indicat anume care încălcări a regulilor de securitate a circulației rutiere,

legate de încălcarea uneia sau a câtorva prevederi ale Regulamentului circulației

rutiere sau a altor acte legislative ce reglementează securitatea circulației și

exploatării transportului, de către persoana care conduce mijlocul de transport, au

condiționat urmările sub formă de vătămări medii ale integrității corporale sau ale

sănătății, aflate în raport de cauzalitate cu comiterea încălcării acestor reguli;

- în cazul de față, dat fiind faptul că este un caz de accident rutier care necesită

posedarea cunoștințelor din domeniul auto tehnic, a fost dispusă expertiza auto

tehnică, probă ce a trebuit să fie luată în considerație, în cadrul aprecierii

circumstanțelor producerii accidentului și înaintării învinuirii;

- la data de 25 martie 2015 a fost întocmit raportul de expertiză auto-tehnică nr.

2831, potrivit căruia automobilul de model Mercedes la momentul tamponării se afla

în mișcare și se deplasa dinspre contrasens, adică nu pe banda sa de circulație.

3

Potrivit aceluiași raport de expertiză, automobilul de model Dacia, condus de Chele

V. se deplasa pe banda sa, spre contrasens;

- inculpatul în ședința de judecată a declarat, că în momentul în care a

conștientizat că accidentul este inevitabil, a manevrat la stânga, deoarece pe dreapta

se afla stația auto de autobuze unde erau școlari și nu a dorit să le pună viața lor în

pericol. Totodată și direcția de deplasare a automobilului de model Mercedes

Sprinter denotă că mergea pe contrasens, adică pe partea carosabilă nedestinată

automobilului condus de Chele V.;

- conform cercetărilor la fața locului și schițelor accidentului rutier întocmite la

data producerii impactului, este evident faptul că locul coliziunii este pe banda de

circulație a automobilului Xxxxx, iar concluziile acuzatorului și a instanței de

judecată că anume Chele N. a ieșit pe contrasens, sunt în contradicție cu probatoriul

administrat;

- raportul de expertiză auto-tehnică și cercetările la fața locului, partea acuzării

nici nu le-a inclus în lista probelor;

- nu este clar de ce inițial a fost suspectat de comiterea infracțiunii conducătorul

celuilalt automobil, ulterior situația s-a schimbat în defavoarea lui Chele V.;

- instanța de fond a manifestat o atitudine unilaterală față de aprecierea

probelor, dând prioritate declarațiilor părților vătămate și a martorilor.

2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și admise parțial apelurile

declarate de părțile vătămate Buțan T. și Popescu E., fiind casată parțial sentința în

latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care, a fost admisă parțial acțiunea

civilă înaintată de părțile vătămate privind încasarea prejudiciului moral, fiind

încasat de la inculpat în beneficiul părții vătămate Buțan T., prejudiciul moral în

mărime de 5.000 lei și în beneficiul părții vătămate Popescu E., prejudiciul moral

în mărime de 10.000 lei, în rest pretențiile privind încasarea prejudiciului moral au

fost respinse. În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

învinuirea înaintată, precum și din înscrisurile anexate la materialele cauzei, vina

inculpatului Chele V. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal, s-a stabilit în timpul urmăririi penale, examinării dosarului de prima

instanță, precum și în cadrul examinării apelului.

Instanța de apel din materialele cauzei a stabilit, că Chele Victor, la 04

decembrie 2014, în jurul orei 11:00, dispunând de permis de conducere pentru șoferi

categoria „B”, conducând automobilul de model „Xxxxx” cu numărul de

înmatriculare XXXXX, pe str. Decebal din or. Cimișlia, având-i în calitate de

pasageri pe bancheta din față pe Buțanu T. și pe bancheta din spate pe Popescu E.,

încălcând prevederile Regulamentului Circulației Rutiere și anume: pct. 42 alin. (2)

potrivit căruia „determinarea benzilor de circulație se efectuează prin marcaj sau

indicatoarele rutiere 5.37.1 - 5.41.3, iar în lipsa acestora - de către conducătorii

vehiculelor, ținând cont de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și intervalele

4

de siguranță necesare”, art. 42 alin. (3) potrivit căruia „pe drumurile cu circulația

dublu sens care au cel puțin două benzi într-o direcție este interzisă intrarea pe partea

carosabilului destinată circulației în sens opus”, pct. 45 alin. (1) lit. a) potrivit căruia

„conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase, cât și situația rutieră”, pct. 45 alin.(2) potrivit căruia „în cazul

în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el

trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului”, astfel, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și

prevăzând urmările ei prejudiciabile, dar considerând în mod ușuratic că ele vor

putea fi evitate, neținând cont de condițiile climaterice nefavorabile și anume drumul

înzăpezit și ghețuș, a ieșit pe banda din sens opus, în timp ce din partea opusă se

deplasa autocamionul de model „Xxxxx” cu n/î XXXXX, condus de către Cîlcic

Alexandr, care îi avea în calitate de pasageri pe Sandu Alexandr, Colța Igor și Novac

Mihail, care a cotit puțin în partea dreaptă pentru a evita tamponarea. În consecință,

Chele V. în urma nerespectării prevederilor Regulamentului Circulației Rutiere

menționate supra, s-a tamponat cu autocamionul de model „Xxxxx”, în urma cărui

fapt Popescu E. s-a ales cu leziuni corporale, care se califică ca vătămare corporală

gravă, iar pasagerul Buțanu T. s-a ales cu leziuni corporale, care se califică ca

vătămare corporală medie, iar automobilele au fost deteriorate tehnic. Acțiunile lui

Chele V. corect au fost încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal -

încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență vătămarea medie și gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Instanța de apel în urma cercetării probelor, a ajuns la concluzia excluderii din

învinuire a faptului că regulamentar se deplasa autocamionul de model „Xxxxx” cu

n/î XXXXX, condus de către Cîlcic Alexandr, deoarece cert este stabilit din

concluziile expertului din raportul de expertiză nr. 2831 din 25 martie 2015, că

unitatea de transport („Xxxxx”) la momentul tamponării se afla în mișcare și se

deplasa dinspre contrasens.

Ca urmare, instanța de apel a constatat întemeiat în acest sens argumentul

apelantului Chele V., precum că direcția de deplasare a automobilului de model

„Xxxxx” era pe contrasens, însă acest argument nu poate fi reținut de instanța de

apel ca temei de admitere a apelului și casare a sentinței în latura penală. Or, prin

probele cauzei, și anume declarațiile inculpatului, părților vătămate, raportul de

expertiză auto-tehnică nr. 2831 din 25 martie 2015, procesul-verbal de cercetare la

fața locului cu planșa fotografică, schița accidentului rutier, cu certitudine se

demonstrează faptul, că anume acțiunile inculpatului sunt în legătură cauzală cu

consecințele prejudiciabile survenite.

Totodată, instanța de apel a considerat nefondat argumentul apelantului Chele

V., precum că locul ciocnirii a avut pe banda de circulație a automobilului „Xxxxx”

5

condus de inculpat, având în vedere lățimea drumului conform schiței accidentului

rutier. Astfel, conform schiței în cauză (f.d. 22-23, v. 1), planșa fotografică

geodezică (f.d. 24, v. 1), planșa fotografică a accidentului rutier (f.d. 17-21, v. 1),

rezultă cu certitudine, că locul accidentului rutier a avut loc pe str. Decebal din or.

Cimișlia. Măsurile efectuate la fața locului includ și str. M. Viteazul, ce nu pot fi

luate în considerație la aprecierea lățimii carosabilului nemijlocit ce se atribuie la

str. Decebal.

La fel, instanța de apel a stabilit că prima instanță, în hotărârea adoptată, ținând

cont de prevederile legale, corect a dispus admiterea în principiu a acțiunii civile, în

partea încasării prejudiciului material, însă incorect nu a soluționat acțiunea, în

partea ce ține de recuperarea prejudiciului moral.

Totodată, instanța de apel a stabilit că pe cauza dată, reieșind din materialele

cauzei, instanța de fond neîntemeiat a admis acțiunea civilă în principiu referitor la

pretenția de încasare a prejudiciului moral, deoarece materialul probator administrat

pe cauză permite admiterea parțială a acțiunii civile, din considerentul, că în procesul

penal acțiunea civilă este o modalitate de reparare a prejudiciului cauzat prin

infracțiune, iar în condițiile în care vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii

încriminate a fost dovedită, acțiunea civilă în această parte urma să fie soluționată.

Ținând cont de circumstanțele cauzei raportate la prevederile legale enunțate,

precum și de faptul că la caz este întrunită condiția principală privind legătura

cauzală între prejudiciul suferit de partea vătămată și infracțiunea săvârșită, acestea

rezultând din faptul că Chele V. a cauzat părților vătămate Popescu E. și Buțan T.

suferințe psihice, care decurg din lezarea integrității fizice a persoanei, instanța de

apel a considerat necesar de a admite parțial acțiunea civilă înaintată de părțile

vătămate și de a încasa de la inculpatul Chele V. în beneficiul părții vătămate Buțan

T. suma de 5.000 lei și în beneficiul părții vătămate Popescu E. suma de 10.000 lei

cu titlu de prejudiciu moral în vederea compensării daunei morale, sume pe care le-

a considerat echitabile în condițiile cauzei, în vederea reparării daunei în urma

suferințelor psihice și fizice cauzate părților vătămate Buțan T. și Popescu E., în

urma infracțiunii comise de către inculpatul Chele V.

În partea ce ține de încasarea prejudiciului material cu titlu de compensare a

cheltuielilor de tratament și îngrijire străină, precum și a cheltuielilor de asistență

juridică, instanța de apel a specificat că la materialele cauzei nu au fost administrate

probe suficiente, care ar dovedi temeiurile și mărimea pagubei cerute de părțile

civile, nu a fost stabilit cercul participanților procesului civil, având în vedere că

mijloacele de transport implicate în accident aveau asigurare, prin ce se invocă

implicarea în procesul civil și a agenților de asigurare.

ordinare de către:

6.1 Avocatul Moraru S. în numele părții vătămate Popescu E., prin care a

solicitat casarea parțială a acestora, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să fie admisă integral acțiunea civilă, cu încasarea de la inculpat

6

suma de 410 lei și 2.520 dolari, cu titlu de compensare a cheltuielilor de tratament

și îngrijire străină pe perioada din 23.05.2015 până la 23.11.2016, a sumei de 140

dolari lunar, cu titlu de îngrijire străină de la data de 24.11.2016 până la antrenarea

completă, a sumei de 100.000 lei, cu titlu de daune morale în urma accidentului din

contul părții civilmente responsabile și a sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli

pentru asistența juridică.

6.2 Avocatul Berezovschi V. în numele inculpatului, prin care a solicitat

casarea acestora, cu achitarea lui Chele V. de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3) lit. a) Cod penal, iar acțiunile civile înaintate de părțile vătămate să fie

respinse.

2018 au fost admise recursurile ordinare declarate de către avocatul, Moraru

Svetlana, în numele părții vătămate Popescu Eudochia și avocatul, Berezovschi

Vladislav, în numele inculpatului, casată total decizia Colegiului judiciar al Curții

de Apel Comrat din 19 decembrie 2017, și a fost dispusă rejudecarea cauzei de către

Curtea de Apel Cahul.

instanță menționând fraza „Chele V. este pus sub învinuire că...” nu a respectat

prevederile art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, ce indică expres:

„Partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă: 1) descrierea

faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul

săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii;” și

în consecință sentința de condamnare nu conține descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, totodată inculpatul Chele V. fiind condamnat pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Colegiul penal a menționat că, în cazul când prima instanță nu a respectat

prevederile art. 394 Cod de procedură penală privind întocmirea sentinței, însă în

fapt probele au fost cercetate, instanța de apel, casând sentința din acest motiv, va

continua prin rejudecarea cauzei aprecierea tuturor împrejurărilor și, respectând

normele procedurale (art. 393-397 CPP), va pronunța o nouă hotărâre conform

ordinii stabilite pentru prima instanță” (pct. 21 al Hotărârii Plenului Curții Supreme

de Justiție, din 12.12.2005, nr. 22, Cu privire la practica judecării cauzelor penale în

ordine de apel”

Or, potrivit prevederilor art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant,

să examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei.

Așadar, prin sintagma reținută în sentința de condamnare „Chele V. este pus

sub învinuire pentru faptul că…” prima instanță, de fapt, nu a constatat fapta pentru

care acesta a fost condamnat. Ulterior, instanța de apel nu a corectat eroarea de drept

privind modul de întocmire a sentinței, prin casarea sentinței din acest motiv,

ignorând prevederile legale menționate mai sus, astfel cu toate că a constatat din nou

fapta, această instanță a casat sentința doar în latura civilă, în rest menținând-o.

7

Astfel, Colegiul a stabilit că hotărârea instanței de apel supusă analizei: nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției adoptată de

instanța de apel, contrazice dispozitivului hotărârii, și acesta este expus neclar,

temeiuri ce se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

Instanța de recurs ordinar a menționat că conform acțiunii civile, partea

vătămată Popescu E. a solicitat încasarea din contul inculpatului în beneficiul său, a

sumei de 410 lei și 2.520 dolari, cu titlu de compensare a cheltuielilor de tratament

și îngrijire străină pe perioada din 23.05.2015 până la 23.11.2016, a sumei de 140

dolari lunar, cu titlu de îngrijire străină de la data de 24.11.2016 până la antrenarea

completă, a sumei de 100.000 lei, cu titlu de daune morale în urma accidentului din

contul părții civilmente responsabile și a sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli

pentru asistența juridică, însă instanța de apel a admis parțial această acțiune

încasând de la inculpat în beneficiul părții vătămate Popescu E. prejudiciul moral în

mărime de 10.000 lei, motivând că, această sumă o consideră echitabilă în vederea

reparării daunei în urma suferințelor psihice și fizice cauzate părții vătămate, în urma

infracțiunii comise de către inculpat.

Însă, în opinia Colegiului penal lărgit aceste concluzii ale instanței de apel nu

au fost motivate suficient și contravin lucrărilor dosarului și prevederilor legale,

astfel Colegiul a considerat pripite concluziile instanței de apel, precum că suma de

10.000 lei este echitabilă în vederea reparării daunei în urma suferințelor psihice și

fizice cauzate părții vătămate Popescu E., în urma infracțiunii comise de către

inculpat. La acest capitol, instanța de recurs a notat că, potrivit art. 219 alin. (4) Cod

de procedură penală, la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale

prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale

victimei, pierderea speranței în viață, etc. În corespundere cu art. 220 Cod de

procedură penală și art. 1423 Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciu

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în

care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în

considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social

al persoanei vătămate.

Prin urmare, conform materialelor cauzei, în dosar este anexat raportul de

expertiză medico-legală nr. 91D din 19.05.2015, prin care s-a stabilit că la Popescu

E. au fost depistate leziuni corporale sub forma de fractura închisă a femurului stâng

în treime distală cu formare de eschile osoase și dislocarea fragmentelor, fractură a

radiusului antebrațului drept în loc tipic cu dislocare a fragmentelor, plăgi, contuzie

a plexului brahial stâng, care se califică ca vătămare corporală gravă. Totodată,

partea vătămată Popescu E. în aspectul justificării mărimii prejudiciului moral

suportat, a prezentat în special actele privind tratamentele, contractul pentru

8

perioada îngrijirii străine, iar instanța de apel fără a-și expune opinia și a evalua

aceste probe separat și în coroborarea lor, nemotivat a respins cerința părții vătămate

Popescu E. privind încasarea prejudiciului moral, încasând doar suma de 10.000 lei,

în acest sens.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit a constatat că, instanța de apel nu și-a motivat

soluția de încasare de la inculpat în beneficiul părții vătămate Popescu E. a

prejudiciul moral în mărime de doar 10.000 lei, conform prevederilor art. 414 alin.

(5) Cod de procedură penală.

2018 au fost respinse apelurile declarate de părțile vătămate Buțan Tamara și

Popescu Eudochia.

A fost admis apelul inculpatului Chele Victor. S-a casat total sentința

Judecătoriei Cimișlia din 29 mai 2017, prin care Chele Victor a fost recunoscut

vinovat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit.

a) Cod penal.

S-a pronunțat o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

după cum urmează.

Inculpatul Chele Victor a fost achitat pe învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute, de art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal, dat fiind că fapta nu a fost săvârșită

de către inculpatul Chele Victor.

Au fost respinse acțiunile civile înaintate de Popescu Eudochia și Buțan Tamara

împotriva inculpatului Chele Victor, privind repararea prejudiciului material și

moral.

procurorului, au fost examinate materialele din dosar, verificate probele administrate

în ședința instanței de fond, inclusiv declarațiile necontestate ale părților vătămate

Popescu Eudochia, Buțan Tamara, martorilor Cîlcic Alexandru, Colța Igor, Sandu

Alexandru și inculpatului Chele Victor, audiați în prima instanță, puse la baza

sentinței de condamnare și probele materiale examinate de prima instanță.

Alte probe decât declarațiile martorilor, părților vătămate și inculpatului,

administrate de instanța de fond și verificate în instanța de apel, sunt:

- sesizarea telefonică a Inspectoratului de Poliție Cimișlia din 04.12.2014, prin

care conducătorul Cîlcic Alexandru a comunicat despre faptul accidentului rutier

(f.d.11 vol.I);

- sesizările telefonice a Inspectoratului de Poliție Cimișlia din 04.12.2014 și

05.12.2014, prin care instituția medicală a comunicat despre acordarea ajutorului

medical cet-lor Popescu Eudochia, Buțan Tamara și Chele Victor, cărora le-au fost

cauzate vătămări corporale în urma accidentului rutier (f.d.13-14 vol. I);

- procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 04.12.2014 cu

tabelul fotografic (f. d. 15-21, vol. I);

- schița accidentului rutier din 05.12.2014 (f. d. 22-23, vol. I);

9

- procesul-verbal de examinare din 02.02.2015 cu anexă planșă foto (f.d.25-26/1

vol.I);

- procesul-verbal de examinare din 02.02.2015 cu anexă planșă foto (f.d.27-29,

vol.I);

- raportul de expertiză medico-legală nr.91D din 19.05.2015 (f.d.36, vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr.82D din 15.05.2015, (f.d.90, vol. I);

- rapoartele de constatare medico-legală nr.446 din 05.12.2014 și de expertiză

medico-legală nr.87D din 15.05.2015, prin care la martorul Colța Igor s-a constatat

o vătămare corporală neînsemnată în formă de echimoză (f.d.40, 45 vol.I);

- rapoartele de constatare medico-legală nr.447 din 05.12.2014 și de expertiză

medico-legală nr.86D din 15.05.2015, prin care la martorul Cîlcic Alexandr a fost

constatată o vătămare corporală neînsemnată în formă de echimoză (f.d.49, 54 vol.I).

- rapoartele de constatare medico-legală nr.449 din 08.12.2014 și nr.85D din

15.05.2015 (f.d.58, 63 vol.I);

- raportul de expertiză auto-tehnică nr.2806 din 26.02.2015 (f.d.102-105 vol.I);

- raportul de expertiză auto-tehnică nr.2831 din 25.05.2015 (f.d.l 15-119, vol.

I);

- copia permisului de conducere eliberat pe numele inculpatului Chele Victor

la 01.10.2008 (f.d.152 vol.I);

- materiale ce țin de personalitatea inculpatului Chele Victor (f.d.159-160, 163

vol.I);

- rezultatul testării alcoolscopice a inculpatului Chele Victor din 04.12.2014 ora

13:36, conform căruia concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat constituia

0,00 mg/l. (f.d.l64 vol.I).

Verificând aspectele de fapt și de drept operate de instanța de fond la adoptarea

soluției de condamnare a inculpatului Chele Victor de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal, instanța de apel a considerat că instanța

de fond a adoptat o soluție contrară circumstanțelor de fapt reflectate de probele

cercetate în ședințele instanțelor de fond și de apel, cu aplicarea eronată a normelor

de drept material și procesual, fiind ignorate prevederile art.101 Cod de procedură

penală, potrivit căreia fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării lor. Prima instanță, fără a da o apreciere juridică

corespunzătoare circumstanțelor cauzei, fără a se expune asupra motivelor pentru

care a respins alte probe, s-a limitat doar la enumerarea probelor și descrierea

conținutului declarațiilor participanților audiați. Aprecierea completă și justă a

probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză minuțioasă a materialului probator și

apoi pe o sinteză a evaluărilor făcute. Analiza probelor presupune examinarea

fiecărui element probatoriu în parte, pentru a se înlătura tot ce nu are legătură cu

cauza, tot ce este vag și nesigur.

Una din condițiile adoptării unei sentințe legale, este corespunderea părții

descriptive a ei cu circumstanțele constatate în ședința de judecată. La întocmirea

10

sentinței de condamnare instanța trebuie să îndeplinească cerințele art.394 alin.(l)

pct. l) Cod de procedură penală, care indică expres: „partea descriptivă a sentinței

de condamnare trebuie să cuprindă: descrierea faptei criminale, considerată ca

fiind dovedită, indicîndu-se locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de

vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii”, și să soluționeze consecutiv toate

chestiunile prevăzute în art.385 Cod de procedură penală. În partea descriptivă a

sentinței Judecătoriei Cimișlia din 29.05.2017, la descrierea faptei criminale prima

instanță a menționat: „Chele Victor este pus sub învinuire că el, la 04.12.2014,

aproximativ la orele 11:00…”, ceia ce denotă că această sentință de condamnare nu

conține descrierea ian criminale considerată ca fiind dovedită, de fapt nu a fost

constatată fapta pentru ca fost condamnat Chele Victor. Această eroare nu poate fi

reparată decât prin casarea a sentinței Judecătoriei Cimișlia din 29.05.2017,

rejudecarea cauzei și aprecierea împrejurărilor și respectarea prevederilor art.393-

397 Cod de procedură penaiL pronunțarea unei noi hotărâri.

Colegiul judiciar a considerat, că prima instanță a decis asupra vinovăției

inculpatului Chele Victor în lipsa unui suport probatoriu care ar exclude orice dubiu

în acest sens, și ar fi în stare să stabilească vinovăția inculpatului în baza unor

circumstanțe obiective.

Colegiul judiciar, analizând circumstanțele cauzei în raport cu probele

administrate nu a constatat prezența în acțiunile inculpatului Chele Victor a

elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate, și, dat fiind că organul de

urmărire penală nu a verificat legalitatea acțiunilor celui de-al doilea conducător -

Cîlcic Alexandr, a ajuns la concluzia că fapta nu a fost săvârșită de inculpatul Chele

Victor.

Astfel, prima instanță a omis să dea apreciere unor probe cum sunt procesul-

verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 04.12.2014, schița accidentului

rutier din 05.12.2014, raportul de expertiză auto-tehnică nr.2806 din 26.02.2015 și

raportul de expertiză auto-tehnică nr.2831 din 25.05.2015, concluziile cărora în

ansamblu la direct indică că impactul a avut loc pe banda de circulație a automobilul

de model „Xxxxx”, cu numărul de înmatriculare XXXXX, condus de inculpatul

Chele Victor.

Este cert, că inculpatul Chele Victor se deplasa regulamentar pe banda sa de

circulație, respectând regulile de circulație, limitele de viteză admise, nu a creat

obstacole vehiculelor ce se deplasau pe contrasens, nu era în stare de ebrietate,

automobilul nu avea careva defecte tehnice, nu a traversat marcajul rutier, nu a intrat

pe partea carosabilului destinată circulației în sens opus.

S-a constatat că după impact ambele unități de transport implicate nu au părăsit

locul accidentului și nu le-a fost schimbată poziția pe carosabil. Conform schiței

accidentului rutier din 05.12.2014 locul coliziunii era pe banda de circulație a

automobilului „Xxxxx” cu n/î XXXXX, având în vedere lățimea carosabilului de

16,37 metri (cu două benzi de circulație), în raport cu poziția vehiculelor implicate

în accident, rezultă că Cîlcic Alexandru, conducând automobilul „Xxxxx” n/î

11

XXXXX, a ieșit de pe banda sa de circulație și a intrat pe banda de circulație a

automobilului „Xxxxx”, condus de inculpatul Chele Victor, or distanța roților până

la marginea carosabilului (de la roata stânga-față a unității de transport „Mercedes

Benz” n/î XXXXX până la marginea carosabilului din stânga era 6,48 metri, de la

roata stânga-spate -4,48m, de la roata dreaptă-față până la marginea carosabilului

din dreapta - 6,7 metri, și de la roata dreapta-spate - 7,95m) atestă că mijlocul de

transport „Mercede 210 D” a trecut de mijlocul carosabilului spre stânga și a ieșit pe

contrasens, iar poziția automobilului „Xxxxx” atestă că acesta nu a ieșit din limitele

benzii sale de circulație nici până la, nici după coliziune.

Conform raportul de expertiză auto-tehnică nr.2806 din 26.02.2015 ambele

autoturisme „Xxxxx” cu nr/î XXXXX și „Xxxxx” cu nr/î XXXXX nu aveau careva

defecte în sistemele de frânare, suspensii, forță, anvelope și ghidare, care ar fi putut

duce la producerea accidentului rutier, iar conducătorii acestor unități de transport

aveau posibilitate tehnică să aleagă viteza de deplasare și să se deplaseze

regulamentar pe benzile sale.

Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului din 04.12.2014 cu planșa

foto, ciocnirea mijloacelor de transport a avut loc la intersecția str. Decebal și M.

Viteazul, fiind stabilit că carosabilul este sub formă de curbă, acoperit cu asfalt, care

este înzăpezit, cu ghețuș. Din imagini foto se observă că pe partea dreaptă a

automobilului de model „Daca Logan” era stația auto unde chiar și la momentul

cercetării la fața locului se aflau mai mulți oameni, fapt care justifică declarațiile

inculpatului Chele Victor despre imposibilitatea evitării coliziunii prin virare la

dreapta (spre stația auto), iar conducătorul autoturismului „Xxxxx” a ieșit în curbă

pe contrasens, fapt confirmat și prin raportul de expertiză auto-tehnică din

25.03.2015. În favoarea acestei constatări vin însăși declarațiile martorului Cîlcic

Alexandr, care a menționat că a ieșit din strada V.Alecsandri și a intrat pe strada

Decebal, și nu a dat nici o explicație faptului, cum a ajuns automobilul „Xxxxx”,

condus de el, pe banda de circulație opusă.

Inculpatului Chele Victor potrivit învinuirii i se incriminează încălcarea regulilor

de securitate a circulației, și anume încălcarea pct.42 alin.(2),(3), pct.45 alin.(l) lit.a),

alin.(2) ale Regulamentului Circulației Rutiere, constând în neluarea în considerație

a condițiilor climaterice nefavorabile și anume drumul înzăpezit și ghețuș, ieșirea pe

banda din sens opus. Partea acuzării nu a prezentat probe în susținerea învinuirii care

ar demonstra încălcarea regulilor de securitate a circulației de către inculpatul Chele

Victor.

Inculpatul se deplasa regulamentar, pe banda sa de circulație. Niciuna din

probele administrate de partea acuzării nu demonstrează că automobilul condus de

inculpatul Chele Victor a părăsit limitele benzii sale regulamentare de circulație și

ar fi ieșit pe banda de circulație în sens opus. Nici o probă nu demonstrează că

inculpatul Chele Victor a depășit limita de viteză stabilită de Regulamentul

circulației rutiere. Nici o probă administrată nu atestă, că inculpatul Chele Victor a

avut posibilitate tehnică de a evita impactul, și că ar fi ezitat să recurgă la instrumente

12

și procedee de evitare a coliziunii unităților de transport. Procurorul nu a combătut

cu probe versiunea inculpatului Chele Victor, precum că în condițiile climaterice

nefavorabile (ghețuș și zăpadă) virarea la dreapta pentru evitarea impactului cu

automobilul „Xxxxx” prezenta pericol pentru viața elevilor care se aflau pe teren

lîngă școală și persoanelor ce se aflau la stația de oprire.

Dimpotrivă organul de urmărire penală și procurorul au neglijat totalmente

obligația investigării cauzei sub toate aspectele, completă și obiectivă (art.19 alin.(3)

Cod penal), atunci când au omis să constate obiectiv care anume unitate de transport

din cele implicate în accident s-a deplasat pe banda de circulație cu sens opus și a

creat situația de accident, și dacă conducătorii acestor unități de transport au avut

posibilitatea de a prevedea această situație de accident și să o preîntâmpine sau evite.

Or schița accidentului, harta localității și declarațiile martorilor și inculpatului atestă,

că pînă la accident automobilul „Xxxxx” a traversat intersecția străzilor C.Stamati,

V.Alecsandri și M. Viteazul, care este în nemijlocita apropiere de locul accidentul

și are forma de curbă, și ieșind din intersecție a continuat deplasarea pe str.Decebal,

neregulamentar intrând pe banda de circulație de sens opus, circumstanțe care dau

lesne de înțeles, că inculpatul Chele Victor nu putea prevedea din timp survenirea

situației de accident, odată ce totul s-a petrecut după ce automobilul „Xxxxx” condus

de Cîlcic Alexandr a ieșit din intersecție.

Analizând cele expuse supra în raport cu circumstanțele speței, Colegiul judiciar

a concluzionat că fapta nu a fost săvârșită de inculpatul Chele Victor.

14 martie 2019 de către procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița

Mihail, prin care indicînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei atacate, cu menținerea sentinței primei

instanțe, deoarece apelul a fost greșit admis.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- la judecarea cauzei, instanța de fond a examinat sub toate aspectele complet

și obiectiv probele administrate la dosar, just a încadrat fapta comisă, corect ajungînd

la concluzia despre vinovăția lui Chele Victor în săvîrșirea infracțiunii prevăzute la

art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal;

- recurentul consideră că decizia adoptată de către Colegiul penal al Curții de

Apel Cahul la 18.12.2018 în privința lui Chele Victor de achitare pe art.264 alin.(3)

lit. a) Cod penal, dat fiind că fapta nu a fost săvârșită de către inculpatul Chele Victor

este neîntemeiată, ilegală și pasibilă casării din următoarele temeiuri:

- conform art.427 alin.(l) Cod de procedură penală - hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în următorul temei: 6) nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- colegiul judiciar consideră că, „ instanța de de fond a adoptat o soluție contrară

circumstanțelor de fapt reflectate de probele cercetate în ședințele instanțelor de fond

și de apel, cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procesual, fiind

13

ignorate prevederile art.101 Cod de procedură penală...”;

- la acest argument al instanței de apel trebuie de menționat următoarele. Făcînd

o asemenea concluzie, instanța de apel nu a dat o analiză obiectivă a fiecărei probe

prezentate de către acuzare, nu le-a apreciat, conform art. 101 Cod de procedură

penală, fiecare separat și toate probele în coroborare, așa cum a făcut prima instanță,

atît a probelor cercetate în cadrul cercetării judecătorești, cît și cele administrate în

cadrul urmăririi penale;

- instanța de apel nu a dat o apreciere cuvenită cerințelor Regulamentului

Circulației Rutiere și declarațiilor martorul Cîlcic Alexandru care a declarat, că „ la

04.12.2014 conducând automobilul de model „Mercedes”, transporta marfă prin

oraș. În automobil se aflau trei persoane Colța Igor, Colța Alexandr și Mihail. Toți

erau pe bancheta din spate. A trecut de Strada care este la intersecție și a luat-o la

dreapta unde sunt niște clădiri, o școală unde a lăsat produse, și a coborât pe str. V.

Alecsandri. Trebuia să meargă în centru pe str. Decebal. Era frig, vizibilitatea era

bună. Mergea cu viteza de aproximativ 30 km/h, drumul era curat pe ambele benzi.

Când se deplasa spre biserică din partea stânga se deplasa un automobil cu viteza

aproximativ 50 km/h. Automobilul din întâmpinare la 5-6 metri a trecut spre el și

dânsul a reușit să i-a volanul în dreapta pentru a evita tamponarea, însă automobilul

din față s-a tamponat în el…”;

- din procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 04.12.2014

cu tabelul fotografic, schița accidentului rutier din 05.12.2014, raportul de expertiză

auto-tehnică nr.2806 din 26.02.2015 și raportul de expertiză auto-tehnică nr.2831

din 25.05.2015. (f.d.15-26 vol. I) se observă că, inculpatul Chele Victor a avut toate

posibilitățile tehnice și după dimensiunile părții carosabile de a evita tamponarea

automobilul de model „Mercedes”;

- aceste circumstanțe au fost confirmate și prin declarațiile părților vătămate:

Popescu Eudochia, Buțan Tamara, martorii Colța Igor și Sandu Alexandru;

- însă, instanța de apel neîntemeiat și fără o argumentare obiectivă a respins

declarațiile acestor martori;

- totodată, materialele cauzei penale demonstrează că, inculpatul Chele Victor

în loc să reducă viteza sau chiar să oprească automobilul, pentru a nu pune în pericol

siguranța traficului, și-a schimbat, contrar Regulamentului circulației rutiere,

direcția automobilul de model „Xxxxx” cu nr/î XXXXX pe care îl conducea, fâcînd

o manevră în stînga, din care și s-a produs accidentul rutier;

- inculpatul Chele Victor avea posibilitatea de a continua deplasarea cu

automobilul său, deoarece partea carosabilă pe care se deplasa el a avut o lățime de

4,48 - 4,5 m;

- recurentul consideră că, instanța de fond just a constatat toate circumstanțele

de fapt ale cazului;

- hotărîrea instanței de apel privind achitarea lui Chele Victor de comiterea

infracțiunii incriminate nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

14

- astfel, analizînd materialele dosarului penal, decizia motivată a instanței de

apel, recurentul consideră că decizia din 18.12.2018 a Colegiului judiciar al Curții

de Apel Cahul nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, temeiuri pentru recurs

prevăzute în art.427 alin.(l) pct.6) Codul de procedură penală, și în legătura cu

această recurentul solicită ca să fie casată decizia instanței de apel cu dispunerea

menținerii sentinței Judecătoriei Cimișlia din 29.05.2017 prin care s-a dispus

condamnarea lui Chele Victor vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264

alin.(3) lit. a) Cod penal.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit dispoziției art.435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Totodată se remarcă, că instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță.

În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost evaluate prin prisma cumulului de

probe anexate și administrate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

15

trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel, potrivit

art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și temeiurile de

fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum

și motivele adoptării soluției date.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată situația de fapt

reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște concluzii temeinice,

cu suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei

săvârșite de către acesta sau nevinovăția acestuia și temeiul achitării, prevăzut de

normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Procurorul critică decizia contestată, invocând temeiurile de casare prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, în cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței.

Din analiza textuală a recursului declarat, Colegiul reține, că se contestă decizia

instanței de apel, prin prisma temeiurilor de recurs invocate și menționate supra,

invocându-se faptul, că în rezultatul evaluării incorecte și selective a probelor

administrate la caz, instanța de apel greșit a pronunțat o nouă hotărâre prin care

inculpatul Chele Victor a fost achitat pe învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute, de art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal, dat fiind că fapta nu a fost săvârșită

de către inculpatul Chele Victor. La fel, au fost respinse acțiunile civile înaintate de

Popescu Eudochia și Buțan Tamara împotriva inculpatului Chele Victor, privind

repararea prejudiciului material și moral.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept procesuale

menționate, Colegiul constată că Chele Victor de către organul de urmărire penală a

fost învinuit, de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin (3) lit. a) Cod penal,

încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență vătămarea medie și gravă a integrității corporale sau a sănătății, însă

instanța de apel prin decizia din 18 decembrie 2018 a adoptat o decizie prin care

inculpatul Chele Victor, a fost achitat din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de către

inculpatul Chele Victor.

Instanța de apel a constatat, că organul de urmărire penală și procurorul au

neglijat totalmente obligația investigării cauzei sub toate aspectele, completă și

obiectivă - art.19 alin.(3) Cod penal, atunci când au omis să constate obiectiv care

anume unitate de transport din cele implicate în accident s-a deplasat pe banda de

16

circulație cu sens opus și a creat situația de accident, și dacă conducătorii acestor

unități de transport au avut posibilitatea de a prevedea această situație de accident și

să o preîntâmpine sau evite și fapta incriminată lui Chele Victor nu a fost săvîrșită

de inculpat.

În contextul celor expuse, Colegiul penal lărgit relevă, că instanța de apel atunci

când constată că fapta imputată prin rechizitoriu nu a fost săvîrșită de inculpat,

urmează să-și argumenteze soluția prin prisma tuturor probelor acumulate în dosar,

care trebuie apreciate multilateral și obiectiv. În acest sens, se are în vedere faptul

că, așa cum s-a punctat deja mai sus, instanța de apel la judecarea cauzei trebuia să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului Chele Victor să

verifice și să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală,

fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și

să constate dacă fapta incriminată a fost sau nu săvîrșită de către inculpat.

Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel, defectuos și-a argumentat

soluția și nu a dat o apreciere cuvenită cerințelor Regulamentului Circulației Rutiere

și declarațiilor martorului Cîlcic Alexandru, or, din delarațiile acestuia rezultă că „la

04.12.2014 conducând automobilul de model „Mercedes”, transporta marfă prin

oraș. În automobil se aflau trei persoane Colța Igor, Colța Alexandr și Mihail. Toți

erau pe bancheta din spate. A trecut de strada care este la intersecție și a luat-o la

dreapta unde sunt niște clădiri, o școală unde a lăsat produse, și a coborât pe str.

V. Alecsandri. Trebuia să meargă în centru pe str. Decebal. Era frig, vizibilitatea

era bună. Mergea cu viteza de aproximativ 30 km/h, drumul era curat pe ambele

benzi. Când se deplasa spre biserică din partea stânga se deplasa un automobil cu

viteza aproximativ 50 km/h. Automobilul din întâmpinare la 5-6 metri a trecut spre

el și dânsul a reușit să i-a volanul în dreapta pentru a evita tamponarea, însă

automobilul din față s-a tamponat în el…”.

Colegiul penal lărgit constată că, din declarațiile tuturor părților audiate și

materialele cauzei descrise în decizie, instanța de apel a analizat și a apreciat selectiv

declarațiile inculpatului, fără a evalua celelalte probe și fără a efectua o analiză a

acestora, cu aprecierea fiecărei probe în parte, cu expunerea asupra admisibilității

sau inadmisibilității probei, ignorând totalmente probele administrate la caz. Într-o

hotărâre este necesar nu numai de a reda declarațiile participanților la proces, dar și

de a expune esența acestor depoziții și legătura lor cu conținutul altor probe care în

ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele

probe sunt admise, iar altele respinse.

La acest capitol Colegiul remarcă că, instanța de apel nu a luat în considerație

și nu a dat apreciere conform art.101 Cod procedură penală probelor prezentate de

acuzare, și anume:

- declarațiilor părților vătămate Popescu Eudochia și Buțan Tamara;

- declarațiilor martorilor Colța Igor și Sandu Alexandru;

17

- procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 04.12.2014 cu

tabelul fotografic, schița accidentului rutier din 05.12.2014, raportul de expertiză

auto-tehnică nr.2806 din 26.02.2015 și raportul de expertiză auto-tehnică nr.2831

din 25.05.2015. (f.d.15-26 vol. I) se observă că, inculpatul Chele Victor a avut toate

posibilitățile tehnice și după dimensiunile părții carosabile de a evita tamponarea

automobilul de model „Mercedes”.

În atare circumstanțe, Colegiul constată că instanța de apel nu a luat în

considerație aceste declarații, cât și probele materiale prezentate de către partea

acuzării, apreciind prioritar declarațiile inculpatului Chele Victor, care are dreptul

de a nu se autoincrimina și un cumul de probe expuse selectiv, și preluate din soluția

primei instanțe.

Ca urmare, Colegiul constată că instanța de apel prematur a ajuns la concluzia

referitor la achitarea lui Chele Victor de comiterea infracțiunii prevăzute de art.264

alin.(3) lit. a) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de către inculpat, prin

ce a admis o eroare de fapt, care a afectat soluția instanței și anume, discordanța între

cele reținute de instanța de apel și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor

aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe

care materialul probator o susține, instanța de apel urmând să aprecieze obiectiv

toate probele.

Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel, ignorând cumulul de probe

administrate la dosar, a admis și a apreciat prioritar numai declarațiile selective a

inculpatului, care au și fost puse la baza hotărârii de achitare a acestuia, astfel

expunându-se doar asupra unor probe, fără o analiză în cumul a tuturor probelor

prezentate de părți, neilucidând faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date. Or, au fost lăsate fără apreciere argumentele acuzării precum

că „inculpatul Chele Victor în loc să reducă viteza sau chiar să oprească

automobilul, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, și-a schimbat, contrar

Regulamentului circulației rutiere, direcția automobilului de model „Xxxxx” cu nr.

n/î XXXXX pe care îl conducea, făcînd o manevră în stînga, din care și s-a produs

accidentul rutier. Inculpatul Chele Victor avea posibilitatea de a continua

deplasarea cu automobilul său, deoarece partea carosabilă pe care se deplasa el a

avut o lățime de 4,48-4,5 m”.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei

de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate.

Rezumând cele menționate, Colegiul constată că, instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze conform prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau

respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală). Contrar acestor

stricte prevederi legale instanța de apel selectiv a apreciat câteva probe, ignorând

18

restul probelor, fără să le aprecieze pe fiecare în parte și să se expună asupra

admisibilității sau inadmisibilității lor, expunând temeiul respectiv și argumentând

clar concluziile sale în decizia adoptată.

Instanța de recurs atestă că, conform prevederilor art.414 alin.(1), (2), (5), (6)

Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel.

Potrivit art.419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța

de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Din materialele cauzei rezultă că prima instanță în sentință fără a constata fapta

îl condamnă pe inculpatul Chele Victor în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal,

fapt ce contravine art. 384 Cod de procedură penală privind sentința judecătorească,

erori care au fost stabilite și relatate în decizia Curții Supreme de Justiție. Astfel, se

constată că nici sentința primei instanțe nu poate fi menținută, instanța de recurs va

admite recursul procurorului, cu dispunerea rejudecării cauzei.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit statuează, că decizia instanței

de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării

soluției adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar erorile admise de către instanța

de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs

nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității

sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor

procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

În asemenea condiții, instanța de recurs conchide de a admite recursul ordinar

declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu remiterea

cauzei în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererile de apel; să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund

probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele

legii, să le dea o evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile în

decizia adoptată, respectiv în caz de adoptare a unei concluzii de vinovăție sau

nevinovăție a inculpatului, să emită o soluție clară, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă

19

a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Tomița Mihail, casează total decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 18 decembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Chele

Victor Xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Cahul, în

alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 02 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

20