1ra-1212/2019 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-1212/2019 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-1212/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27

februarie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Rață Ion X, născut la X, originar și domiciliat în X;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

2018, cauza fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală conform art. 364¹ Cod de procedură penală, Rață Ion a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal,

fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Rață Ion a fost suspendată

condiționat pe un termen de probațiune de 4 ani.

Acțiunea civilă înaintată de SRL „Auto Pace Grup” a fost admisă în principiu,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

S-a respins solicitarea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor de

judecată din contul inculpatului.

28.02.2018, aproximativ la ora 12:00 min., fiind treaz, cu permis de conducere

valabil categoriei mijlocului de transport pe care-1 ghida, se deplasa cu

automobilul de model "Dacia Logan" cu numărul de înregistrare X, pe strada

1

Serghei Lazo din direcția str. Mitropolitul Dosoftei spre strada 31 august 1989,

mun. Chișinău.

In timpul deplasării, ajungând la intersecția străzilor Serghei Lazo cu bd.

Ștefan cel Mare și Sfânt, mun. Chișinău, conducătorul auto Rață Ion n-a ținut

permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizau condițiile rutiere,

existența unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de

organizare al traficului rutier, de care va trebui să țină cont fiecare conducător la

determinarea vitezei, benzii de circulație și a modalității de conducere a

vehiculului, prin ce a încălcat cerințele art. 22 din Legea nr.131-XVI din

07.06.2007 privind siguranța traficului rutier, care în alin. (4) stipulează, că:

"Participanții la trafic sunt obligați să manifeste un comportament care să asigure

fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți la

trafic", nu a apreciat corect situația reală pe carosabilul în care se afla vehiculul la

momentul respectiv, ignorând cerințele pct. 45 1), 2) al Regulamentului Circulației

Rutiere care prevede, că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate

cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere ce i-

ar permite să prevadă situațiile periculoase, d) situația rutieră. 2) In cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului,

la fel, a încălcat și pct. 3 Capitolul 1 Dispoziții Generale ale Regulamentului

circulației rutiere care stipulează, că participanții la trafic sunt obligați să respecte

regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și

indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și

prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună

pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși

pe acele care sunt provocate de circumstanțe iminente, pct. 4 al Regulamentului

Circulației Rutiere, care spune că: "Orice participant la trafic care respectă

prezentul Regulament este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți participanți la

trafic execută cerințele acestuia", continuând deplasarea la semnalul interzis de

culoare roșie, prin ce încălcând prevederile pct. 20 alin.(l) al Regulamentului

Circulației Rutiere, conform căruia, "Semnalul de culoare roșie interzice trecerea.

La semnalul roșu al semaforului (cu excepția celui reversibil), vehiculele vor fi

oprite înaintea liniei de oprire (indicatorului 5.73) sau înaintea trecerii marcate

pentru pietoni, iar în lipsa acestora - imediat înaintea semaforului. Dacă semaforul

este suspendat deasupra sau plasat pe cealaltă parte a intersecției, în lipsa liniei de

oprire (indicatorului 5.73) sau a trecerii marcate pentru pietoni, vehiculele vor fi

oprite în fața intersecției, fără a crea obstacole pietonilor", ca urmare a fost ciocnit

în partea laterală stânga de troleibuzul de model "RTEC 62322100KM2" cu

numărul de bort X, condus de cet. Badea Pavel, care se deplasa pe bd. Ștefan cel

2

Mare și Sfânt din direcția str. Sfatul Țării în direcția str. Toma Ciorbă, mun.

Chișinău la culoarea verde a semaforului.

In urma acestui impact ambele unități de transport au fost defectate tehnic, iar

cet. Crudu Larisa, fiind în calitate de pasageră, pe bancheta din spate în salonul

automobilului de model "Dacia Logan", i-au fost cauzate diferite leziuni corporale,

de la care ultima a decedat în drum spre Institutul de Medicină Urgentă.

In rezultatul accidentului rutier conform raportului de expertiză judiciară nr.

201803C0461 din 23.03.2018, moartea cet. Crudu Larisa, a survenit în rezultatul

traumei asociate: traumei cranio-cerebrale deschise, traumei închise a toracelui și

abdomenului. La examinarea medico-legală a cadavrului s-a depistat trauma

asociată: a) trauma cranio-cerebrală deschisă: excoriații pe față, hemoragii în

țesuturile moi pericraniene, fractura bazei craniului, hemoragii subarahhoidiene

intracerebrale, în trunchi cerebral, sânge în ventriculele cerebrale; b) trauma

închisă a toracelui: echimoze pe torace, fracturi costale 1,2,3,4,5,6 pe dreapta și

1,2,3,4,5,6,7,8,9,10 pe stânga pe mai multe linii anatomice, contuzia și rupturi ale

pulmonilor, ruptura pericardului, contuzia cordului, rupturi ale intimei aortei; c)

trauma închisă a abdomenului: rupturi ale splinei, hemoragii în țesuturile moi ale

hilului ficatului; d) excoriații și echimoze pe membrele superioare. Toate leziunile

sus-menționate au fost produse prin acțiunea traumatică cu un corp(-uri)

contondent(-e) sau la lovirea de acesta (acestea), posibil în timp și circumstanțe

indicate (accident rutier, în calitate de pasager), și au legătura cauzală directă cu

decesul și, în ansamblu, se califică ca vătămare corporală gravă, după criteriul

periculoase pentru viață. La momentul impactului primar, cet. Crudu Larisa a fost

orientată cu partea laterală stângă a corpului față de troleibuz.

La fel, conducătorului auto Rață Ion i-au fost cauzate vătămări corporale

manifestate prin: politraumatism, fractura coastelor II-XII pe stînga complicat cu

hemo-pneumotorace, rupturi de splină, hemiperitoneu.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal – încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul

persoanei.

3.1 Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Ciobanu Valentina, solicitând

casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului

să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de 4 ani 8 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 ani, de la inculpat să fie încasate în beneficiul statului

cheltuielile de judecată suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză

judiciară în sumă de 7998 lei, invocând că: prima instanță nu a ținut cont de faptul

că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, în privința lui Rață Ion a fost aplicată o

pedeapsă blândă, faptul dat poate să încurajeze comiterea pe viitor a altor

3

infracțiuni, suportarea cheltuielilor de judecată într-o cauză penală este provocată

de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi penale și

judecarea cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o. Drept urmare,

cheltuielile de judecată sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea

infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

3.2 Avocatul Cucta Gheorghe în numele SRL „Auto Pace Grup”, solicitând

casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului

să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare în limitele prevăzute de art.

264 alin. (1) Cod penal, admiterea acțiunii civile depuse de SRL „Auto Pace Grup”

privind încasarea din contul inculpatului a prejudiciului în sumă de 117 095 lei,

invocând că: prima instanță în raport cu circumstanțele cauzei, nu a analizat pe

deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea acestei cauze, nu a dat o

apreciere deplină asupra aspectelor ce individualizează personalitatea inculpatului

Rață Ion, inculpatul nu a achitat prejudicial material cauzat prin infracțiunea

comisa și anume automobilul de model Dacia Logan cu n/î C SB 783 ce constituie

suma de 117 095 lei, care este un prejudiciu considerabil adus companiei „Auto

Pace Grup" SRL, măsură de pedeapsă non privative de libertate, nu își va atinge

scopul pedepsei penale.

3.3 Reprezentantul ICAP „Coopalimentara” a Uniunii centrale a

Cooperativelor de Consum din Republica Moldova, Catan Valeriu, solicitând

casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care să fie admisă acțiunea civilă a ICAP „Coopalimentara” a UCCC și încasarea

în contul inculpatului Rață Ion a sumei de 54 650 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

legate de păstrarea corpului delict, formate la data de 21.11.2018 și sumei de 200

lei pentru fiecare zi ulterioară, începând cu data de 22.11.2018 până la devenirea

hotărârii definitive, invocând că: ICAP „Coopalimentara” a UCCC deține

Autorizația de funcționare a parcării auto cu plată nr.01469 din 16.01.2017 și

Autorizația de funcționare a parcării auto cu plată nr.01501 din 16.01.2018, astfel

fiind parcare auto specializată cu un nivel sporit de securitate, acces limitat a

terțelor, fiind întrunite condiții pentru asigurarea integrității corpurilor delicte, în

condițiile prevederilor art. 159 Cod de procedură penală, în baza Actului primirii la

păstrare a unității de transport nr. 00939 din 28.02.2018, ICAP „Coopalimentara" a

UCCC a primit de la ofițerul de urmărire penală și posesorul Rață Ion, la păstrare

în parcarea specializată din str. Otovasca 19a, mun. Chișinău, automobilul Dacia

Logan cu număr de înmatriculare X, recunoscut în calitate de corp delict pe

marginea cauzei penale privind învinuirea lui Rață Ion în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) Cod penal, toate cheltuielile ulterioare, legate de

păstrarea acestui corp delict în decursul întregului proces penal de la 28.02.2018

până în prezent 21.11.2018, în total 267 zile, le suporta și prelungește să le suporte

doar ICAP „Coopalimentara” a UCCC, în cadrul examinării cauzei penale în

4

instanța de judecată, de la 03.04.2018, proprietarul automobilului Dacia Logan cu

număr de înmatriculare X, compania SRL „Autopase Grup”, precum și posesorul

acestui bun mobil, compania „Trans Solutions”, au depus cereri de eliberare

acestui automobil până la examinarea cauzei în fond, însă, cererile vizate au fost

respinse de instanța de judecată, iar ICAP „Coopalimentara” a UCCC a prelungit

păstrarea corpului delict din cont propriu, prin respingerea acțiunii civile a ICAP

„Coopalimentara” a UCCC, instanța de judecată a încălcat atât prevederile art. 229

Cod de procedură penală, cât și prevederile art. 4 alin. (2) CEDO, or, mijlocul de

transport a fost transmis spre păstrare obligatorie la ICAP „Coopalimentara” a

UCCC prin ordonanța organului de urmărire penală, obligarea păstrării fiind

menținută și de instanța de judecată prin respingerea cererilor privind eliberarea

automobilului proprietarului sau posesorului. ICAP „Coopalimentara” a UCCC,

activând în condițiile Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, are tot

dreptul la o remunerare a serviciilor prestate conform tarifelor stabilite, taxele

stabilite de ICAP „Coopalimentara” a UCCC pentru păstrarea bunului mobil

întocmai corespund tarifelor stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 557 din

18.06.2018 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de ridicare,

transportare, depozitare și restituire a mijloacelor de transport în procesul de

constatare a contravențiilor, pentru păstrarea mijloacelor de transport la parcarea

specializată aflată în gestiunea întreprinderii de Stat „Paza de Stat”.

2019, s-au respins ca fiind nefondate apelurile declarate de către procuror și de

către avocatul Cucta Gheorghe în numele SRL „Auto Pace Grup”, cu menținerea

sentinței.

S-a respins apelul declarat de către reprezentantul ICAP „Coopalimentara” a

Uniunii centrale a Cooperativelor de Consum din Republica Moldova, Catan

Valeriu ca fiind inadmisibil.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, prima instanță a

respectat normele procesuale, a verificat complet sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

În continuare, instanța de apel a indicat că prima instanță corect a conchis că o

pedeapsă non privativă de libertate este echitabilă la caz, care va atinge scopul legii

penale de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane, motivând prin ceia că, lipsesc circumstanțe agravante, sunt prezente

circumstanțe atenuante, personalitatea inculpatului, care se caracterizează pozitiv la

locul de trai (vol .II, f.d. 11), este angajat în câmpul muncii, a comis pentru prima

dată o infracțiune din imprudență, are la întreținere 2 copii minori (vol. II, f.d.9,

5

12), unul dintre care este cu grad de dezabilitate accentuat din copilărie, totodată, la

întreținerea inculpatului Rață Ion se află și tatăl său care are gradul III de

invaliditate (vol. II, f.d. 7).

La caz, o altă circumstanță importantă reținută justificat de către prima

instanță, o constituie faptul că locuința în care locuia inculpatul a fost incendiată în

anul 2015, fapt ce se confirmă prin Actul de constatare a incendiului din

27.11.2015 (vol. I, f.d. 203-204), fiind estimat un prejudiciul cauzat în urma

incendiului în suma de 82 910 lei.

Mai mult, instanța de apel a reținut că, la individualizarea pedepsei penale

stabilite inculpatului în prezenta speță, prima instanță a pus accentul și pe

personalitatea persoanei vinovate, învederând și celelalte criterii de individualizare

a pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite, influența pedepsei

asupra corectării și reeducării vinovatului.

In concluzie, instanța de apel a statuat că pedeapsa stabilită de către prima

instanță cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendând condiționat

executarea pedepsei, este echitabilă, întrucât este capabilă de a contribui la

realizarea scopurilor ale pedepsei penale, cum ar fi restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, precum și de alte persoane, or, practica judiciară demonstrează că o

pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire,

înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului

urmărit, de asemenea, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu

este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Instanța de apel a considerat ca justificată și întemeiată soluția primei instanțe

cu privire la admiterea în principiu a acțiunii civile înaintate de SRL ”Auto Pace

Grup”, or, deși în cadrul procesului penal a fost prezentat Actul de examinare a

mijlocului de transport auto nr. 1330/06A din 03.05.2018 și Raportul de evaluare a

pagubei cu nr. 1330/06A din 23.06.2018 cu Anexe (vol. II, f.d. 48-55), acesta nu

poate servi ca temei în admiterea acțiunii civile, de vreme ce, actul de examinare

nu indică valoarea materială necesară restabilirii automobilul de model "Dacia

Logan" cu n/î X.

În acest sens, instanța de apel a mai indicat că, apărătorul a anexat ca probe la

dosar Actul de examinare a mijlocului de transport auto nr. 1330/06A din

03.05.2018 și Raportul de evaluare a pagubei cu nr. 1330/06A din 23.06.2018 cu

Anexe, în copii, acestea nefiind autentificate în modul stabilit de lege, or, potrivit

art. 94 alin. (l), pct. 6) Cod de procedură penală „În procesul penal nu pot fi admise

ca probe și, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanța de

judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărâri judecătorești datele

care au fost obținute: dintr-o sursă care este imposibil de a o verifica în ședința de

judecată.”, așa dar, instanța de apel a fost în imposibilitate de a stabili dacă

6

prejudiciului material în mărime de 117 095,15 lei solicitat de către SRL

"Autopace Grup" ca urmare a deteriorării automobilului de model "Dacia Logan"

cu n/î C SB 783, este unul real, în situația în care în prima instanță nu au fost

prezentate probe pertinente concludente, utile în corespundere cu prevederile

legale.

Cu privire la demersul procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare

din contul inculpatului, instanța de apel a statuat că, solicitarea dată este nefondată,

or, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării

probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, or, obligația

pozitivă a statului, în sensul art. 6 par. 2 a CEDO, prin intermediul organelor de

urmărire penală și procuraturii de a demonstra în sensul art.24, 56 Cod de

procedură penală, vinovăția persoanei, fiindu-le atribuită în sensul art. 96 – 97 Cod

de procedură penală, sarcina probațiunii, persoana acuzată de un delict beneficiind

de "prezumția nevinovăției", stipulată la art. 8 Cod de procedură penală, fiind

liberată de obligația de a-și demonstra nevinovăția, mai mult, instanța de apel a

menționat că raportul de expertiză judiciară nr. 201803C0461 din 23.03.2018 în

sumă de 6878 lei și raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/l-R-1009 din

22.03.2018 în sumă de 1120 lei, au fost utilizate în sensul art. 93 alin. (2) pct. 2), 7)

Cod de procedură penală, în calitate de probe, fiind puse la baza acuzării

inculpatului Rață Ion, instanța de apel a considerat că costul cheltuielilor judiciare

urmează să fie suportat de către ordonatorul expertizei judiciare din mijloacele

alocate pentru efectuarea expertizelor din bugetul alocat.

Referitor la apelul reprezentantului ICAP „Coopalimentara” Catan Vaieriu,

instanța de apel a constatat că reprezentantul ICAP „Coopalimentara” Catan

Valeriu nu este în drept să declare apel împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani din 12.11.2018, or, legislația procesul-penală indică expres cine

este în drept să conteste sentința instanței de judecată, cu atât mai mult, că prin

sentință, instanța de apel nu a constatat că ICAP „Coopalimentara” i-a fost

încălcate careva drepturi și libertăți constituționale, or, deși reprezentantul ICAP

„Coopalimentara” pretinde că ICAP „Coopalimentara” a avut cheltuieli legale cu

păstrare automobilului de model „Dacia Logan” cu n/î X, recunoscut în calitate de

corp delict pe cauza penală, acesta este în drept să se adreseze în ordine civilă.

în procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, indicând temeiurile pentru

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, prin care

solicită, casarea deciziei, cu restituirea cauzei la rejudecare în instanța de apel,

invocând:

- pedeapsa stabilită nu este în acord cu principiul proporționalității având în

vedere fapta săvârșită, impactul social al ei și nu în ultimul rând consecința gravă

survenită în rezultatul infracțiunii – decesul unei persoane;

7

- nu s-au constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoarea, or, personalitatea inculpatului nu prezintă

garanțiile unei bune conduite, care ar fi permis primei instanțe și instanței de apel

de a da dovadă de clemență în privința respectivului;

- practica judiciară în cauzele despre infracțiunile contra securității circulației

rutiere soldată cu decesul unei persoane denotă ca regulă că o pedeapsă

condiționată nu poate asigura un echilibru cert între scopul de reeducare al

inculpatului recunoscut vinovat și așteptările societății față de actul de justiție

realizat, sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate;

- instanța de apel la menținerea pedepsei aplicate lui Rață Ion s-a axat

primordial pe personalitatea lui, reținând că acesta se caracterizează pozitiv la locul

de trai, are la întreținere doi copii minori, nu se află la evidența medicilor narcolog

și psihiatru, anterior nu a fost tras la răspundere penală;

- instanța de apel și prima instanță nu au ținut cont de faptul că inculpatul Rață

Ion a fost tras la răspundere contravențională pentru săvârșirea a mai multor

contravenții din domeniul transporturilor;

- inculpatul Rață Ion, cu doar una lună înainte de săvârșirea infracțiunii pentru

care în prezenta cauză penală se trage la răspundere penală a fost tras la răspundere

contravențională în baza art. 236 alin. (l) Cod contravențional, pentru depășirea

limitei de viteză în localități(13 februarie 2018) dar și în baza art. 242 alin. (2) Cod

contravențional, pentru încălcarea de către conducătorul de vehicul a regulilor de

circulație rutieră soldată cu cauzarea de vătămări corporale ușoare victimei sau cu

deteriorarea considerabilă a vehiculelor(19 februarie 2018) însă concluziile

necesare de pe urma condamnărilor contravenționale anterioare nu și-a făcut și a

săvârșit o faptă prejudiciabilă soldată deja cu decesul unei persoane;

- prima instanță nu a indicat circumstanțele care ar constata cu certitudine că

corectarea inculpatului Rață Ion este posibilă fără izolarea lui de societate,

limitându-se doar la enumerarea circumstanțelor constatate, fără a aprecia la modul

cuvenit pericolul social al infracțiunii comise, iar instanța de apel, insuficient și-a

motivat soluția în partea ce ține de respingerea argumentelor din apelul

procurorului în această parte și menținerea pedepsei stabilite de către prima

instanță;

- Rață Ion nu a conștientizat pericolul social pe care îl prezintă faptele sale, nu

se căiește sincer de faptele săvârșite și nu poate beneficia de clemența instanței

împuternicite de a-i numi pedeapsa penală;

- pronunțând o decizie de condamnare cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pentru comiterea de către Rață Ion a unei infracțiuni grave,

soldate cu decesul unei persoane, prima instanță și instanța de apel au deturnat în

acest caz particular logica politicii punitive promovate de către autoritățile statului,

inclusiv de către autoritatea judecătorească cu vocație de formare a practicii

judiciare;

8

- legiuitorul a reglementat explicit obligația suportării cheltuielilor judiciare

de către persoana vinovată de săvârșirea infracțiunii;

- deși art. 229 Cod de procedură penală reglementează și opțiunea de punere a

cheltuielilor de judecată în contul statului, legiuitorul a condiționat intervenția

instanțelor de judecată pe această dimensiune doar în cazul constatării unor

împrejurări reglementate expres;

- efectuarea cheltuielilor de judecată într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea infracțiunii, care evident impune desfășurarea urmăririi și a judecării

cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare cheltuielile

judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii,

temeiul juridic fiind fapta sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii

astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat;

- prin Legea nr.316 din 22 decembrie 2017(publicată în Monitorul Oficial

nr.40-47/108 din 09.02.2018) a fost abrogată norma prevăzută la alin. (2) art.143

Cod de procedură penală care punea toate cheltuielile judiciare pentru efectuarea

expertizelor din contul mijloacelor bugetului de stat;

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acest este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Colegiul penal reține că recurentul indică ca temeiuri pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, în sensul că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, sau aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au confirmat în

instanța de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

9

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „instanța de apel nu s-a

expus asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția” Colegiul penal constată că nu este incident

în speță, dat fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală

și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante, invocate

în apelul declarat de către procuror, întemeindu-și soluția în baza probelor

cercetate de prima instanță, verificate și apreciate corect și de instanța de apel prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, descrise și analizate în decizia sa (f.d.

149 – 154 vol. II), iar decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care își

întemeiază soluția de menținere a sentinței primei instanțe, prin care s-a decis

corect condamnarea inculpatului Rață Ion în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Cât ține de argumentele recurentului în susținerea temeiului prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și a solicitării de a încasa din contul

inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de 7 998 lei, pentru efectuarea

expertizelor, precum că ”prin Legea nr.316 din 22 decembrie 2017(publicată în

Monitorul Oficial nr.40-47/108 din 09.02.2018) a fost abrogată norma prevăzută la

alin. (2) art.143 Cod de procedură penală care punea toate cheltuielile judiciare

pentru efectuarea expertizelor din contul mijloacelor bugetului de stat, deși art. 229

Cod de procedură penală reglementează și opțiunea de punere a cheltuielilor de

judecată în contul statului, legiuitorul a condiționat intervenția instanțelor de

judecată pe această dimensiune doar în cazul constatării unor împrejurări

reglementate expres, iar în prezenta cauză nu a fost constatat nici o împrejurare”,

Colegiul penal conchide că sunt declarative, or, din materialele dosarului, se

constată expres că, inculpatul are la întreținere 2 copii minori, unul dintre care este

cu grad de dizabilitate accentuat din copilărie, totodată, la întreținerea inculpatului

se află și tatăl său care are gradul III de invaliditate, mai mult, se reține și faptul că

locuința în care locuia inculpatul a fost incendiată, fapt confirmat prin Actul de

constatare a incendiului din 27.11.2015 (f.d 203 – 204 v. I), ceia ce denotă că

condițiile de viață a inculpatului Rață Ion sunt extrem de grele în plan material.

În acest sens, Colegiul penal statuează că, în prezenta speță se constată

excepțiile prevăzute de art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală „Instanța poate

elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau

persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a

acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra

situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor”, or, suma de

7 998 lei va influența substanțial asupra situației materiale a copiilor care se află la

întreținerea inculpatului, mai mult, că atât unul dintre ei este cu grad de dizabilitate

accentuat din copilărie.

10

Colegiul penal a mai constatat că temeiul indicat și prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală în sensul că „s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale” și motivele în susținerea acestui temei

precum că pedeapsa aplicată este una prea blândă și nu va asigura atingerea

scopului pedepsei penale, tot nu pot fi acceptate, or, aceste motive au fost obiect de

dispută atât în cadrul primei instanțe cât și în cadrul instanței de apel, asupra cărora

s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor

alegațiilor recurentului în sentința adoptată (f.d. 91 – 94 v.II) și în decizia

adoptată(f.d. 154 – 156 v.II), pe care Colegiul penal le însușește, ca corecte, ce este

și conform practicii CEDO, hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010.

Instanța de recurs mai indică că, susține argumentul instanței de apel precum

că prima instanță corect a conchis, posibilitatea corijării inculpatului fără

executarea reală a pedepsei cu închisoare, or, având în vedere căința sinceră a

inculpatului precum și prezența a doi copii minori la întreținere, unul dintre care

este cu grad de dizabilitate accentuat din copilărie, totodată, la întreținerea

inculpatului se află și tatăl său care are gradul III de invaliditate, poziția

succesorului părții vătămate că nu are nici o pretenție de ordin material sau moral

față de inculpat, faptul că nu au fost stabilite circumstanțe agravante.

Mai mult, instanța de recurs ține să menționeze că, argumentul recurentului

precum că „inculpatul Rață Ion, cu doar una lună înainte de săvârșirea infracțiunii

pentru care în prezenta cauză penală se trage la răspundere penală a fost tras la

răspundere contravențională în baza art. 236 alin. (1) Cod contravențional, pentru

depășirea limitei de viteză în localități(13 februarie 2018) dar și în baza art. 242

alin. (2) Cod contravențional, pentru încălcarea de către conducătorul de vehicul a

regulilor de circulație rutieră soldată cu cauzarea de vătămări corporale ușoare

victimei sau cu deteriorarea considerabilă a vehiculelor(19 februarie 2018) însă

concluziile necesare de pe urma condamnărilor contravenționale anterioare nu și-a

făcut și a săvârșit o faptă prejudiciabilă soldată deja cu decesul unei persoane”, este

apreciat ca declarativ, or, recurentul nu a adus nici o probă în susținerea acestui

argument, căci nici cazierul contravențional nu se regăsește în materialele

dosarului penal.

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele

contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita

repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

11

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2019, în cauza penală privindu-l

pe Rață Ion XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 08 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

12