1ra-186/2020 — art.264 al.3 lit.b CP

1ra-186/2020 — art.264 al.3 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-186/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători –Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul – șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 18 iunie 2019,

în cauza penală privindu-l pe

Stoianov Dorel xxxx, născut la xxxx, originar și domiciliat

în xxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă:

în conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, Stoianov Dorel a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 4 ani.

A fost respinsă cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată.

orei 21:00, Stoianov Dorel, nefiind deținător al permisului de conducere, încălcând

astfel prevederile art.10 pct.2) lit. a) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.06.2009, conform căruia persoana care conduce un

autovehicul trebuie să posede permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil

pentru categoria (subcategoria) din care face parte autovehiculul condus, ignorând

prevederile art.10 alin.(l) lit. b) din Regulamentul circulației rutiere, în care-i stipulat

1

că, persoana care conduce un vehicul trebuie: să posede cunoștințe și să execute

cerințele prezentului Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a

conduce, fiind obligat conform art.11 lit. c) din Regulamentul circulației rutiere, să

poarte pe cap casca de protecție prinsă cu cataramă în timpul deplasării pe motocicletă

(ciclomotor) și să se asigure că pasagerii au procedat la fel, deplasându-se la ghidonul

motocicletei de marca „Viper 150”, fără număr de înmatriculare (numărul rampei

LZEPCKLA4E9A01651), pe str. Ștefan cel Mare din mun. Cahul, avându-1 în calitate

de pasager pe Arnautov Tudor Ion, nu a ținut cont de factorii menționați în pct.45 din

Regulamentul circulației rutiere, conform căruia: ”1) Conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; d) situația

rutieră”, a pierdut controlul asupra motocicletei de marca „Viper 150”, fără număr de

înmatriculare (numărul rampei LZEPCKLA4E9A01651), tamponându-se într-un

obstacol (copac) amplasat în partea stângă a carosabilului în nemijlocita apropiere de

clădirea amplasată pe str. Ștefan cel Mare 109/2b din mun. Cahul.

În urma impactului, conform Raportului de expertiză judiciară nr.325 din

21.05.2018, pasagerului Arnautov Tudor i-au fost cauzate vătămări corporale grave, în

formă de traumă craniu-cerebrală închisă în regiunea frontală a capului, hemoragii în

țesuturile moi în regiunea front-parietală cu extindere bilaterală, fractura osului frontal

și a oaselor parietale, hematom subdural front-parietal bilateral, hemoragii

subarahnoidiene front-parietal bilateral, contuzie cerebrală front-parietal bilateral;

tramă contuză a abdomenului, ruptura ficatului, ruptura rinichiului drept cu hematom

retroperitoneal pe dreapta, în urma cărui fapt la 15.12.2017, a survenit decesul lui

Arnautov Tudor Ion în rezultatul hemoragiilor secundare în trunchiul cerebral, ca

complicație a traumei craniu-cerebrale închise cu fractura oaselor craniene, contuzie

cerebrală bilaterală, hematom subdural bilateral.

3.1 Procurorul, prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpatul Stoianov Dorel să fie recunoscut vinovat în baza art.264

alin.(3) lit. b) CP, cu stabilirea pedepsei de 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar

de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 4 ani; încasarea de la inculpat a cheltuielilor de judecată în sumă de 5.308 lei,

suportate în legătură cu efectuarea expertizei judiciare.

În motivarea apelului, procurorul a invocat că sentința este ilegală în partea

stabilirii pedepsei penale inculpatului și respingerii cererii de a încasa cheltuielile de

judecată de la inculpat. Pedeapsa minimă stabilită nu corespunde prevederilor art.75

Cod penal.

Ținând cont de gravitatea infracțiunii, survenirea decesului pasagerului, de

persoana inculpatului, de influenta pedepsei, consideră că inculpatului urma a fi

2

stabilită o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe termen de 4 ani.

Totodată, a solicitat încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată

suportate în legătură cu efectuarea expertizei toxicologice, medico-legale a cadavrului,

și expertizei auto-tehnice, în cadrul urmării penale.

Apelantul a invocat că statul și-a onorat obligația de a demonstra vinovăția

persoanei, iar pentru asigurarea bunei desfășurări a urmăririi penale a suportat

cheltuieli care raportate la prevederile art.227 CPP, se încadrează în noțiunea de

cheltuieli judiciare. Art.229 Cod de procedură penală indică direct că condamnatul

poate fi obligat la recuperarea cheltuielilor de judecată.

3.2 Avocatul Cotea Svetlana în interesele inculpatului Stoianov Dorel, solicitând

casarea sentinței și adoptarea unei noi hotărâri, prin care să fie aplicată pedeapsa sub

formă de închisoare, iar în conformitate cu art.90 Cod penal să fie dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, pe un termen de probă.

În motivarea apelului, apărătorul a invocat că pedeapsa aplicată este prea aspră,

instanța de fond nu a ținut cont de persoana și comportamentul inculpatului până la

săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a acestuia în faza de urmărire

penală și judecarea cauzei față de infracțiunea comisă. Materialele cauzei atestă

conduita bună a infractorului, stăruința și atitudinea față de succesorul părții vătămate

Arnautova Natalia, repararea prejudiciului material și moral, comportarea sinceră în

cursul procesului. Inculpatul a recunoscut vinovăția, a contribuit la examinarea

operativă a cauzei, fapt care certifică că pentru corectarea acestuia nu a fost necesară

agravarea pedepsei, ci invers atenuarea suplimentară a pedepsei, ținând cont de

personalitatea lui.

Inculpatul anterior nu a fost judecat, pentru prima dată a săvârșit o infracțiune

gravă din imprudență, lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, a manifestat căința

sinceră, regretă cele comise, a conștientizat gravitatea faptei comise.

Succesorului pârții vătămate nu a depus acțiune civilă, deoarece inculpatul a

manifestat din start căința sinceră și a ajutat-o material și moral pe Arnautova Natalia.

Ținând cont de starea de sănătate a inculpatului, consideră că este rațional ca acesta să

nu execute real pedeapsa închisorii, stabilindu-i un termen de probă, iar scopul

pedepsei penale poate fi realizat prin suspendarea condiționată a executării pedepsei.

acuzatorului de stat a fost respins ca nefondat.

Apelul declarat de către Cotea Svetlana în interesele inculpatului Stoianov Dorel

a fost admis, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, în această parte, prin care lui

Stoianov Dorel, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264

alin.(3) lit. b) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa 2 ani închisoare, cu executarea în

3

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

termen de 4 ani.

Potrivit art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pentru un termen de probă de 4 ani, cu stabilirea obligației de a nu-și

schimba locul de domiciliu/reședință fără consimțământul organului de probațiune.

În rest sentința a fost menținută

4.1 În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță,

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit corect situație

de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Stoianov Dorel, încadrarea juridică

corespunzătoare și anume în baza art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal, sentința nefiind

contestată în această parte de către părțile la proces.

Totodată, instanța de apel a reținut că în cadrul ședinței de judecată a instanței de

fond, inculpatul până la începerea cercetării judecătorești, a declarat personal, prin

înscris autentic, că recunoaște faptele invocate în rechizitoriu și că solicită ca judecata

să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu solicită

administrarea de noi probe (f.d.153), iar instanța de fond, prin încheierea protocolară

din 21.01.2019 (f.d.154-155), a admis cererea inculpatului Stoianov Dorel, dispunând

judecarea cauzei în procedura simplificată, în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală.

În această ordine de idei, instanța de apel a constatat că, instanța de fond a

îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală,

opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, n-a fost

viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de

procedură penală, astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, nu poate fi reținută o

altă situație de fapt decât cea reținută de către prima instanță.

La fel, instanța de apel a remarcat că din conținutul cererilor de apel înaintate de

procuror și apărătorul inculpatului rezultă că, legalitatea hotărârii a fost contestată doar

sub aspectul individualizării pedepsei penale în privința lui Stoianov Dorel și suportării

cheltuielilor judiciare.

Așadar, cu referire la individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului

Stoianov Dorel, instanța de apel a indicat că la soluționarea chestiunii ce vizează

pedeapsa aplicată inculpatului, prima instanță nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art.art.7, 61, 75, Cod penal, cât privește scopul pedepsei penale și criteriile

generale de individualizare a pedepsei și nu în deplină măsură a ținut cont de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui. Prima instanță, soluționând

chestiunea cu privire la stabilirea pedepsei, neîntemeiat a constatat imposibilitatea

aplicării prevederilor art.90 Cod penal.

4

Efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității

inculpatului, instanța de apel a statuat că scopul pedepsei se va obține fără izolarea

inculpatului de societate și poate fi dispusă condamnarea cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei, stabilindu-i un termen de probațiune, impedimente legale în acest

sens nefiind.

Instanța de apel a menționat că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal nu

reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a

demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia

Astfel, la stabilirea categoriei si mărimii pedepsei inculpatului Stoianov Dorel,

instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care conform art.16 se

califică ca infracțiunea gravă, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, care se

caracterizează pozitiv, anterior nu a fost condamnat, a manifestat căința sinceră, nu

prezintă pericol pentru societate, lipsa circumstanțelor agravante și atenuante, de faptul

că infracțiunea a fost săvârșită din imprudență, de situația familiară și anume tatăl i-a

decedat, iar mama nu este angajată în câmpul muncii, starea de sănătate precară a

inculpatului, având vătămare craniu-cerebrală și fracturate două vertebre în urma

accidentului, dânsul necesită tratament, succesorul părții vătămate nu are pretenții de

ordin material sau moral, și solicită să nu fie privat de libertate, comportamentul

acestuia de înainte și după săvârșirea infracțiunii, considerând necesar de a-i aplica

pedeapsa în formă de închisoare pe termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de a conduce mijloace de transport pe termen de

4 ani.

Ținând cont de cele constatate, instanța de apel a considerat posibil de aplicat în

privința inculpatului prevederile art.90 Cod penal, suspendând executarea pedepsei cu

închisoarea pe un termen de probațiune de 4 ani, cu stabilirea obligației de a nu-și

schimbe domiciliul fără consimțământul organului de probațiune, or, anume această

pedeapsă este echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea comisă

de către inculpat, iar pedeapsă stabilită inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și

de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social a faptelor comise de inculpat,

cât și personalității inculpatului.

Totodată, a menționat că solicitând o pedeapsă mai gravă pentru inculpat - 3 ani

închisoare, procurorul a invocat doar criteriile generale de individualizare a pedepsei,

fără a specifica vreo omisiune sau carență a primei instanțe la individualizarea pedepsei

de 2 ani închisoare pentru inculpatul Stoianov Dorel, motiv pentru care au fost respinse

argumentele invocate de către procuror în partea individualizării pedepsei penale

stabilită inculpatului Stoianov Dorel.

Cu referire la solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare, instanța de apel a indicat că art.227 Cod de procedură penală

5

prevede clar și evident care anume cheltuieli urmează a fi puse pe seama inculpatului,

însă la această categorie nu se includ cheltuielile judiciare suportate în cauza penală.

Potrivit art.143 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, expertiza se dispune și se

efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea: 1) cauzei morții; 2) gradului de

gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale; 6) altor cazuri când prin alte

probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză”.

Conform art.2 a Legii nr.68 din 14.04.2016, ''acte de dispunere a expertizei

judiciare sunt — ordonanță organului de urmărire penală sau încheiere instanței de

judecată, prin care se dispune efectuarea expertizei judiciare sau, după caz, cerere de

efectuare expertizei judiciare depusă de către părți din inițiativă proprie și pe cont

propriu în condițiile codurilor de procedură penală, civilă și contravențional”.

Instanța de apel a indicat că, din materialele cauzei se constată cu certitudine, că

în baza ordonanței ofițerului de urmărire penală din 16.12.2017, a fost dispusă

efectuarea expertizelor toxicologice medico-legale a sângelui inculpatului Stoianov

Dorel și victimei Arnautov Tudor, în vederea stabilirii stării de ebrietate (f.d.23-24);

prin ordonanța ofițerului de urmărire penală din 16.12.2017 s-a dispus efectuarea

expertizei medico-legale a cadavrului Arnautov Todor pentru a stabili cauza morții,

caracterul și gravitatea leziunilor corporale /f.d.36/; prin ordonanța ofițerului de

urmărire penală din 22.05.2018, a fost dispusă efectuarea expertizei medico-legale în

vederea constatării leziunilor corporale la inculpatul Stoianov Dorel /f.d.48/; prin

ordonanța OUP din 22.01.2018, s-a dispus efectuarea expertizei auto-tehnice a

motocicletei de model „Viper”, pentru stabilirea defectelor tehnice, determinarea

vitezei de deplasare.

Drept urmare, instanța de apel a notat că, în cazurile când expertiza a fost dispusă

de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din

contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, or, normele procesual-penale relevante

cauzei, cuprinse în art.art.227-229 Cod de procedură penală, stabilesc că responsabilul

pentru achitarea plăților încasate de experți judiciari, sunt ordonatorii unor atare acțiuni

procesuale. Din aceste considerente rezultă, că cheltuielile judiciare suportate pentru

instrumentarea cauzei urmează a fi acoperite din bugetul de stat, acestea neputând face

obiectul unei rambursări din partea inculpatului în cazul în care ultimul nu le-a ordonat.

recurs ordinar, indicând temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de

procedură penală, solicitând casarea acesteia, și remiterea cauzei la rejudecare, în

instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

În susținerea solicitării sale, recurentul a invocat că pedeapsa penală stabilită lui

Stoianov Dorel este prea blândă și nu corespunde principiului individualizării pedepsei

penale din următoarele motive.

6

Procurorul menționează că unora și acelorași circumstanțe li s-au acordat o dublă

valență juridica, atât pentru reducerea la minim a limitei pedepsei cu închisoare, cât și

suspendarea condiționată a executării pedepsei.

A invocat că circumstanțele cum ar fi: „situația familiară și anume - că tatăl i-a

decedat, iar mama nu este angajată în câmpul muncii, starea de sănătate precară a

inculpatului" nu pot fi valorificate în favoarea inculpatului ca circumstanțe atenuante și

nu au legătură cu cauza penală. Decesul tatălui inculpatului și neangajarea mamei

inculpatului nu poate influența la executarea pedepsei de către Stoianov Dorel, care a

comis o infracțiune gravă din imprudență, admițând un șir dc acțiuni neglijând cerințele

legii, încălcând regulile circulației rutiere, care au dus la accidental rutier și decesul

unei persoanei.

Mai mult, Stoianov Dorel nu face studii, nu este angajat în câmpul muncii,

respectiv nu poate ajuta financiar la întreținerea familiei, care este alcătuită din mama

Stoianov Natalia și fratele mai mare- Stoianov Dumitru, a n. 1994.

Totodată, recurentul nu este de acord și consideră că este neîntemeiată soluția

instanțelor de fond de a respinge cerința acuzatorului de stat, privind încasarea

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului Stoianov Dorel în beneficiul statului, în

sumă de 5 308 lei și consideră eronată motivarea instanței de apel precum, că

cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, prin numirea expertizei judiciare,

urmează a fi încasate din contul statului și nu din contul inculpatului.

Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil,

din următoarele considerente de fapt și de drept.

Potrivit art.427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art.435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța

este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Colegiul penal lărgit reține că procurorul nu contestă starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată și încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de către inculpatul

Stoianov Dorel, dar indică ca temeiuri de drept pentru casarea deciziei recurate art.427

alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, invocând doar dezacordul cu soluția

instanței de apel în partea ce ține de cheltuielile judiciare și în partea pedepsei stabilite

inculpatului, din care motiv hotărârea judecătorească contestată va fi supusă verificării

doar sub acest aspect.

Verificând materialele cauzei, în raport cu argumentele procurorului, Colegiul

penal lărgit ajunge la concluzia că cele invocate de recurent, nu și-au găsit confirmarea,

iar soluția adoptată pe marginea acestei spețe de către instanța de apel, este legală,

întemeiată și urmează a fi menținută integral.

7

Astfel, Colegiul penal lărgit găsește vădit nefondată invocarea procurorului în

partea ce ține de pretinsa încălcare admisă de instanța de apel, prevăzută de art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, cu privire la neîncasarea cheltuielilor judiciare

din contul inculpatului pentru efectuarea expertizelor judiciare, dat fiind că art.143

alin.(1) Cod de procedură penală stipulează expres că expertiza se dispune și se

efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul

nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul.

Din actele cauzei se constată, că expertizele judiciare au fost ordonate de către

organul de urmărire penală, astfel în baza ordonanței ofițerului de urmărire penală din

16.12.2017, a fost dispusă efectuarea expertizelor toxicologice medico-legale a sângelui

inculpatului Stoianov Dorel și victimei Arnautov Tudor, în vederea stabilirii stării de

ebrietate, prin ordonanța ofițerului de urmărire penală din 16.12.2017, s-a dispus

efectuarea expertizei medico-legale a cadavrului Arnautov Todor pentru a stabili cauza

morții, caracterul și gravitatea leziunilor corporale, prin ordonanța ofițerului de

urmărire penală din 22.05.2018, a fost dispusă efectuarea expertizei medico-legale în

vederea constatării leziunilor corporale la inculpatul Stoianov Dorel, prin ordonanța

OUP din 22.01.2018, s-a dispus efectuarea expertizei auto-tehnice a motocicletei de

model „Viper”, pentru stabilirea defectelor tehnice, determinarea vitezei de deplasare.

Dispozițiile alin.(3) art.75 al Legii nr. 68 din 14.04.2016, cu privire la expertiza

judiciară și statutul expertului judiciar expres stabilesc că „în cauzele penale,

cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei

judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin.(2) din Codul

de procedură penală”, la caz, ordonatorul expertizei fiind organul de urmărire penală și

nu partea apărării, prin urmare, instanțele de fond corect au ajuns la concluzia de a nu

încasa din contul inculpatului cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat.

Colegiul penal lărgit mai notează că art.229 alin.(1) și (3) Cod de procedură penală

stipulează că cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în

contul statului și instanța poate elibera de aceste cheltuieli, total sau parțial,

condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de

insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judecare poate influenta substanțial

asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Prin urmare, instanța de apel corect a statuat asupra faptului că, plata pentru

efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 5 308 lei, urmează a fi încasată din contul

bugetului de stat, dar nu de la inculpat, or, aceste cheltuieli sunt suportate de stat, care

reieșind din obligațiile pozitive ce țin de desfășurarea unui proces penal urmează să

realizeze în mod prompt și eficient acțiuni în vederea descoperirii infracțiunii comise.

Totodată, Colegiul penal lărgit atestă că recurentul critică decizia instanței de apel

sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicată față de inculpat, în acest sens

instanța de recurs susține integral statuările instanței de apel, considerând că instanța de

apel și-a motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor

8

art.61 și 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei

în privința inculpatului, stabilită pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.264

alin.(3) lit. b) Cod penal, ținând cont și de dispozițiile art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penală.

În contextul dat, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel a ținut cont de

criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, cum sunt gravitatea și caracterul

prejudiciabil al faptei penale, atitudinea făptuitorului față de cele săvârșite și urmările

survenite în aspectul recunoașterii vinei.

Nu în ultimul rând, instanța de apel a notificat și datele referitor la personalitatea

inculpatului Stoianov Dorel, caracteristica pozitivă, anterior nu a fost condamnat, a

manifestat căința sinceră, nu prezintă pericol pentru societate, lipsa circumstanțelor

agravante și atenuante, de faptul că infracțiunea a fost săvârșită din imprudență, de

situația familiară și anume tatăl i-a decedat, iar mama nu este angajată în câmpul

muncii, starea de sănătate precară a inculpatului, având vătămare cranio-cerebrală și

fracturate două vertebre în urma accidentului, dânsul necesită tratament

comportamentul acestuia de înainte și după săvârșirea infracțiunii, lipsa pretențiilor

materiale cât și morale din partea succesorul părții vătămate și a considerat justificat că

scopul pedepsei aplicate în privința lui Stoianov Dorel, poate fi atins doar prin stabilirea

unei pedepse cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, pedeapsa fiind suspendată

condiționat pe un termen de probațiune de 4 ani.

Astfel, Colegiul penal lărgit atenționează asupra faptului că, careva interdicții de

aplicare a prevederilor art.90 Cod penal nu au fost constatate, instanța de apel întemeiat

a ținut cont de faptul că inculpatul Stoianov Dorel a comis o infracțiune gravă, conform

prevederilor art.16 alin.(4) Cod penal, de limitele pedepsei prevăzute de art.264 alin.(3)

lit. b) Cod penal și de faptul că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit de cele comise, nu

are antecedente penale.

Ținând cont de toate împrejurările cauzei, având în vedere atât principiul

umanismului, prevăzut de art.4 Cod penal, cât și prevederile art.61 alin.(2) Cod penal,

instanța de recurs ordinar, consideră că nu este rațională executarea pedepsei reale cu

închisoarea de către inculpat, iar instanța de apel just a conchis de a aplica în privința

acestuia prevederile art.90 Cod penal, fiindu-i suspendată condiționat executarea

pedepsei pe o perioadă de probațiune, deoarece careva interdicții la aplicarea acestei

norme nu se atestă.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel

întemeiat a aplicat în privința inculpatului prevederile art.90 Cod penal, fiindu-i

suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune de 4 ani,

argumente ce sunt acceptate și însușite de către instanța de recurs, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

9

fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă că eroarea de drept invocată de recurent

prin prisma prevederilor art.427 alin. (1) pct.10) Cod de procedură penală, nu și-a găsit

confirmare în cadrul examinării cauzei în ordine de recurs.

În concluzie, Colegiul penal lărgit conchide că temeiurile indicate de către

procuror, nu sunt întemeiate din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei adoptate pe caz.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit conchide că recursul ordinar declarat

de către procurorul - șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru,

urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, cu menținerea deciziei

atacate, deoarece temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în instanța de recurs

ordinar.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul – șef al

Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 18 iunie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Stoianov Dorel xxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 07 mai 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

Cobzac Elena

Boico Victor

10