1ra-536/2023 — 172 alin.2 lit.b Cod penal

1ra-536/2023 — 172 alin.2 lit.b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-536/2023

1-21039285-01-1ra-07042023

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 iunie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Guzun Ion,

Judecători – Eremciuc Ghenadie, Daguța Sergiu,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Pasat Liliana, împotriva deciziei Colegiului judiciar penal al

Curții de Apel Bălți din 13 decembrie 2022, în cauza penală în privința lui,

Cebotari Ibraghim XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 16.03.2021 – 15.04.2022;

Instanța de apel: 18.05.2022 – 13.12.2022;

Instanța de recurs: 07.04.2023 – 21.06.2023.

C O N S T A T Ă:

Ibraghim a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute art.172 alin.(2)

lit.b) Cod penal și în baza acestei legi, i s-a aplicat pedeapsă cu închisoare pe un termen

de 7 (șapte) ani.

Potrivit art.84 alin.(4) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate prin

sentința dată și sentința anterioară a XXXXX, i s-a stabilit definitiv lui Cebotari

Ibraghim pedeapsă cu închisoare pe un termen de 9 (nouă) ani, fără aplicarea amenzii.

În temeiul alin. (3) art. 72 Cod penal pedeapsa închisorii conform sentinței

urmează a fi executată în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul pedepsei închisorii urmând a fi calculat din momentul pronunțării

sentinței – 15.04.2022, cu includerea în termenul închisorii stabilite, perioada executată

a pedepsei stabilite prin sentința anterioară a XXXXX.

S-a admis cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare și s-a

încasat de la Cebotari Ibraghim în beneficiul statului, cu titlu de cheltuieli judiciare

suma de 1862 (una mie opt sute șase zeci) lei, suportate efectuării expertizei judiciare.

la XXX, a pătruns în imobilul de pe adresa mun. XX, domiciliul lui XXX și a familiei

ei, aproximativ în jurul orei 09:00, dându-și seama de caracterul social-periculos al

acțiunilor sale, consecințele ce pot fi produse și dorind survenirea unor astfel de

consecințe, în mod conștient, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale în forme

1

perversă, acționând cu intenție, cunoscând că XXX, fiul lui XXX., este minor,

manifestând un comportament agresiv față de minor, profitând de imposibilitatea

victimei de a se apăra și a-și exprima voința, datorită vârstei fragede, dizabilitățile

fizice, având o vedere slabă și capacității reduse a opune rezistență, l-a culcat pe XXX

pe patul din odaie, în care se afla minorul, la dezbrăcat de haine și lingeria intimă, a

inițiat discuții cu minorul referitor la raport sexual, după care i-a introdus membrul

viril în cavitatea lui bucală, încercând să-și satisfacă pofta sexuală, provocându-i

minorului disconfort, acțiuni care au durat circa 9 minute, ca rezultat minorul XXXX

a început a plânge.

Prin acțiunile sale Cebotari Ibraghim a comis infracțiunea prevăzută de art.172

alin.(2) lit.b) Cod penal - ,,homosexualitatea sau satisfacerea poftei sexuale în forme perverse,

săvârșite prin constrângere fizică și psihică a persoanei și profitând de imposibilitatea acesteia

de a se apăra și de a-și exprima voința, acțiuni săvârșite cu bună știința asupra unui minor”.

- procurorul în Procuratura mun.Bălți, Bordei Natalia, prin care a solicitat

casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatului Cebotari Ibraghim sa îi fie aplicată în temeiul

art. 172 alin.(2) lit. b) Cod penal, pedeapsa sub forma de 12 ani închisoare. În baza art.

84 alin. (4) Cod penal, a include in termenul pedepsei durata pedepsei executata,

stabilita în baza sentinței XXXX prin care Cebotari Ibraghim a fost condamnat în baza

art. art. art. 186, 186, 187 Cod penal, la 5 ani și 6 luni închisoare, fără amenda, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În rest sentința de menținut fără

modificări;

- avocatul Chiriac Stela în numele minorului-parte vătămată XXXX, prin care

a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței în latura pedepsei penale, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului Cibotari Ibraghim să îi fie

stabilită o pedeapsă cu închisoare cu executare în penitenciar de tip închis pe un

termen de 15 ani și să fie admisă integral acțiunea civilă depusă cu încasarea de la

Cibotari Ibraghim a prejudiciului moral în valoare de 100 mii lei și cheltuielile de

judecată;

- avocatul Tărîță Adriana în numele inculpatului Cebotari Ibraghim, prin care

a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri de

achitare în privința lui Cebotari Ibraghim.

3.1 În motivarea cererii de apel procurorul a invocat că, analizând sentința

pronunțată de către instanța de judecată și personalitatea condamnatului Cebotari

Ibraghin, consideră că pedeapsa stabilită în latura învinuirii lui în temeiul art. 172 alin.

(2) lit. b) Cod penal, fiind una contrar prevederilor normei penale și extrem de blândă,

fiind vădit neproporțională celor comise de către inculpat și personalitatea lui, trecut

infracțional, cu abatere de la prevederilor art.75 Cod penal. În ceea ce privește

personalitatea lui Cebotari Ibraghim, se constata că ultimul a fost condamnat anterior

pentru comiterea mai multor infracțiuni din domeniul sustragerii și circulația ilegală

de droguri și anume: - Prin sentința XXXXX în baza art. 2175 alin. (1) CP la 160 ore

munca neremunerata în folosul comunității. În baza art. 85, 87 CP, s-a stabilit

2

pedeapsa definitiva de 4 ani și 7 luni închisoare, fără amendă. Sentința menținuta prin

decizia XXXX. -Sentința judecătoriei XXXX prin care Cebotari Ibraghim a fost

condamnat în baza art. art. art. 186, 186, 187 Cod penal la 5 ani si 6 luni închisoare,

fără amenda, sentința menținuta prin XXXXX.

A menționat că, atrage atenția asupra existentei unui șir de circumstanțe

agravante: faptul ca anterior a fost condamnat pentru infracțiuni din domeniul

sustragerii și circuitului ilegal de droguri, pentru care instanța i-а aplicat pedepse sub

forma de închisoare, pedeapsa care nu și-a atins scopul și anume reeducarea

persoanei.

A specificat că, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecata a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viața ale familiei acestuia. Totodata alin.(2) al

articolului nominalizat stipulează, ca în cazul alterativelor de pedeapsa prevăzute

pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa cu închisoare are un caracter excepțional și se

aplică atunci când gravitatea infracțiunii și personalitatea infractorului fac necesară

aplicarea pedepsei cu închisoare, iar о alta pedeapsa este insuficientă i nu și-ar atinge

scopul. О pedeapsa mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul in care о pedeapsa mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Caracterul

excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat de către

instanța de judecata. Respectiv, reținând prevederile menționate supra, coroborându-

le cu circumstanțele cauzei, acuzarea consideră, că pedeapsa aplicată inculpatului

Cebotari Ibraghim, sub forma de închisoare, în cuantumul stabilit de către prima

instanță, de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii cu caracter sexual, cu buna

știință asupra unui minor, cu grave deficiențe fizice și psihice, nu este în coraport cu

caracterul și gravitatea faptei comise - infracțiune gravă, comisă cu intenție, îndreptate

împotriva inviolabilității sexuale a minorului, cu grave deficiente fizice- minorul fiind

orb, intelectuale dizabilități fizice și intelectuale; motivul săvârșirii infracțiunii și

scopul urmărit – scopul satisfacerii poftei sexuale în forma perversa; personalitatea

inculpatului - anterior a fost condamnat(pentru mai multe categorii de infracțiuni, cu

stabilirea pedepselor cu închisoare), nu se afla la evidenta medicilor narcolog și

psihiatru; atitudinea inculpatului față de fapta comisa și procesul desfășurat - nu a

recunoscut vina și nu s-a căit; circumstanțe atenuante - lipsesc; circumstanțe agravante

- profitarea de starea de neputință evidenta a victimei, care se datorează dizabilităților

vizibile.

A notat că, rezultând din prevederile art.75 alin.(2) Cod penal, sancțiunea

închisorii este о forma excepțională de pedeapsa, care se aplica doar in cazul in care

gravitatea infracțiuni și personalitatea inculpatului fac necesara aplicarea pedepsei cu

închisoarea. În acest sens acuzarea reține, ca în cauza lui Cebotari Ibraghim stabilirea

categoriei excepțional de pedeapsa este condițional de sancțiunea legii în baza cărei

acesta este recunoscut vinovat, care prevede in calitate de pedeapsa - privațiune de

3

libertate de la 5 la 12 ani. Deci, inoportunitatea aplicării unei pedepse de 7 ani

închisoare, este determinate de circumstanțele cauzei si anume de gradul prejudiciabil

al acțiunilor inculpatului (acțiuni cu caracter sexual fata de un minor, care suferă de

mai multe dizabilități fizice și psihice) și urmările prejudiciabile ale acestora.

A apreciat ca nefondată aplicarea lui Cebotari Ibraghim a unei pedepse de 7 ani

închisoare, și prin cumul 9 ani închisoare, or, prin analiza criteriilor enunțate supra

este demonstrate inoportunitatea unei asemenea pedepse, care nu este aptă să

conducă la realizarea scopurilor pedepsei de reeducare/corectare a inculpatului, de

restabilirea echitații sociale. Potrivit art.61 alin.(2) Cod penal, pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni (în deosebi cu caracter sexual, fata de minori,

cu grave deficiente de sănătate, care nu sunt în posibilitate de a se apăra) atât din

partea condamnaților, cat și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie sa

cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate. Prin

prisma celor stipulate de legislator în cuprinsul normei precizate, acuzarea considera,

ca la caz, atingerea scopurilor menționate: de restabilire a echității, de corectare a

inculpatului, de prevenire a comiterii altor infracțiuni, va fi posibila doar prin

aplicarea fata de Cebotari Ibraghim a pedepsei maxime, prevăzute de norma

incriminata, sub forma de închisoare, cu executarea ei reala.

A opinat că, pedeapsa individualizată de către prima instanța nu răspunde

principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut în art.61 Cod penal, iar față de

natura și gravitatea faptelor comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acestora,

pedeapsa aplicata inculpatului Cebotari Ibraghim nu este aptă sa conducă la

realizarea scopurilor sancțiunii, de aceea sentința emisa urmează de a fi anulata, în

partea stabilirii pedepsei inculpatului Cebotari Ibraghim pentru comiterea infracțiuni,

prevăzute de art. 172 alin.(2) lit. b) Cod penal și pronunțarea unei noi hotărâri.

3.2 În motivarea cererii de apel avocatul Chiriac Stela în numele minorului-parte

vătămată XXXXX a invocat că, prima instanță a aplicat față de inculpat o pedeapsă

blândă în mod eronat, deoarece inculpatul nu a recunoscut vina și nu se căiește sincer

de cele comise.

3.3 În motivarea cererii de apel avocatul Tărîță Adriana în numele inculpatului

a invocat că, sentința este neîntemeiată și pasibilă de a fi casată, deoarece instanța

eronat a concluzionat că în cadrul cercetării judecătorești s-a dovedit pe deplin

comiterea de către Cebotari Ibraghim a faptei infracționale incriminate. Totalitatea

probel cercetate în instanța de fond nu a fost probat faptul că inculpatul Cebotari

Ibraghim a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.172 alin.(2) lit.b) Cod penal.

Menționează că, învinuirea se bazează pe probe indirecte. Circumstanțele care

agravează la fel nu s-au stabilit. Inculpatul a recunoscut doar jaful, însă nu a comis

infracțiunea prevăzută de art.172 alin.(2) lit.b) Cod penal.

Susține că, referitor la declarațiile reprezentantului legal XXX și martorului

XXXXX, sunt martori cointeresați. Declarațiile acestora urmează a fi apreciate critic,

ambele nu au văzut incidentul, aceștia nu sunt martori direcți. Mai mult ca atât sora

XXXX a menționat că nu a văzut incidentul, doar din spusele lui XXXX. De asemenea

4

a indicat că îi aprinde youtube și îl lasă singur, astfel se trage o concluzie cine știe și

ce aude el în youtube.

Indică că, anterior Cebotari Ibraghim a fost tras la răspundere penală, însă nu

pe așa gen de acțiuni.

apelurile au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1 În motivarea soluției, instanța de apel a statuat că, prima instanță întemeiat

a bazat sentința de condamnare de rând cu declarațiile părții vătămate audiate în

instanță și pe cumulul probelor scrise și anume: raportul de autosesizare despre

săvârșirea infracțiunii din data de 21.11.2020 (f.d.5, vol.I); proces-verbal de audiere a

martorului XXX din data de 11.12.2020 (f.d.14-15, vol.I); proces-verbal de audiere a

martorului minor XXX din 11.12.2020 (f.d.21-22, vol.I); proces-verbal de audiere a

minorului în condiții speciale din data de 13.01.2021 cu semnătura tuturor

participanților la audiere (f.d.46-48, vol.I); revindecare pe numele lui Cebotari

Ibraghim care se atestă că acesta anterior a fost judecat de neenumerate ori (f.d.50-51,

vol.I), cazier contravențional pe numele lui Cebotari Ibraghim prin care se atestă

faptul că în privința acestuia în perioada 2017-2020 au fost întocmite procese

contravenționale (f.d.52, vol. I); sentințe anterioare de condamnare în privința lui

Cebotari Ibraghim (f.d.58-77, vol.I); sentința din 19.01.2021 emisă în privința lui

Cebotari Ibraghim (f.d.89-96, vol.I); proces de interogare a reprezentantului părții

vătămate XXX depuse în instanța de fond la data de 28.06.2021 (f.d.132-133, vol.I);

proces de interogare a martorului XXXX depuse în instanța de fond la data de

28.06.2021 (f.d.134-135, vol.I); proces de interogare a specialistului DASPF -Hrițcu

Alexandra depuse în instanța de fond la data de 28.06.2021 (f.d.136, vol.I); raport de

expertiză judiciară nr.XXXXX din 15.03.2021 prin care s-a concluzionat că XXXXX nu

suferă de careva maladii psihice cu semnificație psihiatrico-legală. XXXXX prezintă în

dezvoltarea psihică în contextul deficienței vizuale, agravată de deplasarea

pedagogică. În examinării actuale nu s-a constat grad sporit de sugestibilitate, indici

de imaginație sporită, exagerarea celor percepute, înclinație spre fantezie patologică.

Reieșind din rezultatele examinării clinico-psihologice , precum și din conținutul

situației analizate, (acțiuni violente cu caracter sexual, la care se pretinde că au fost

comisă față de el), XXXXX a putut să se afle într-o stare de încordare emoțională, ce

implica neliniște, hipervigilență excesivă. Aceste manifestări purtau caracter

reversibil și s-au compensat în scurt timp, ceea ce confirmă lipsa traumei psohologice.

XXXXX avea capacitatea de a înțelege corect caracterul acțiunilor, la care se pretinde

că au fost comisă față de el , dar conținutul acestor acțiuni nu a fost înțeles pe deplin

(f.d.161-163, vol.I); proces-verbal al ședinței de judecată din data de 12.11.2021 în care

au fost vizionate și audiate audierile martorului minor XXXXX în condiții speciale la

data de 13.01.2021 (f.d.166-167, vol.I); sentința XXX și Decizia XXXX în privința lui

Cebotari Ibraghim (f.d.177-186, vol.I).

Astfel, instanța de apel a reținut că, probele enunțate incontestabil

demonstrează vinovăția inculpatului și acestea au fost prezentate de partea acuzării

5

în cadrul ședinței instanței de apel, susținute de avocatul Chiriac Stela în respingerea

argumentelor din apelul avocatului Tărîță Adriana în numele inculpatului.

Instanța de apel a menționat că, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

penale, instanța de judecată cu respectarea prevederilor art. 61, 75 Cod penal a ținut

seama de: scopul pedepsei penale întru restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; de criteriile generale de

individualizare a pedepsei penale, ce țin de gravitatea faptei penale considerată ca

fiind săvârșită de inculpat, urmările prejudiciabile, infracțiunea de care este învinuit

inculpatul face parte din categoria infracțiunilor grave, motivul săvârșirii infracțiunii,

atitudinea societății față de pedeapsa penală ce urmează a-i fi stabilită inculpatului

pentru fapta săvârșită, persoana acestuia, care anterior a fost în conflict cu legea și

anume prin sentința XXXXX în baza art. 186 alin. (2) lit. d), art.187 alin.(2), cu aplicarea

art.84 alin.(1) Cod penal, la pedeapsă cu închisoare 5 (cinci) ani 6 luni, fără amendă.

Astfel, prima instanță corect a stabilit că reeducarea și corectarea inculpatului este

posibilă prin stabilirea pedepsei doar cu închisoare, cu aplicarea prevederilor art.84

alin.(4) Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a constatat că, potrivit prevederilor art.84 alin.(4)

Cod penal, corect s-a inclus în pedeapsa aplicată prin sentința data, durata pedepsei

executate, parțial, în baza sentinței anterioare a XXXXX. În termenul închisorii

stabilite, urmează de inclus perioada executată a pedepsei stabilite prin sentința

anterioară a XXXXX.

Instanța de apel a relevat că, urmează a fi respins demersul înaintat de către

Directorul Penitenciarului nr.18, Brănești privind excluderea pedepsei cumulate

conform prevederilor art.84 alin.(4) Cod penal, în privința inculpatului Cebotari

Ibraghim, or, potrivit prevederilor art.469 alin.(1) pct.18 Cod de procedură penală, la

executarea pedepsei, instanța soluționează și ,,alte chestiuni prevăzute de lege care

apar în procesul executării pedepselor de către condamnați” , iar conform

prevederilor art.470 alin.(1) Cod de procedură penală ,,Chestiunile privind executarea

hotărârilor prevăzute de art.469 alin.(1) pct.1)-4),6)-16), 171) și 18) se soluționează de

către instanța de judecată din raza de activitate a organului sau a instituției care

execută pedeapsa” și conform prevederilor art.471 alin.(1) Cod de procedură penală

,,Chestiunile specificate la art.469 alin.(1) pct.5), 11) și 14) se soluționează de către

judecătorii instanței de drept comun”.

Astfel, instanța de apel a considerat că este în imposibilitate de a soluționa

demersul dat, deoarece la momentul parvenirii respectivului demers în instanța de

apel a fosta anunțată finalizarea cercetării judecătorești, judecarea respectivei cauze

fiind la etapa ultimului cuvânt și pronunțării. Până la respectiva etapă instanța de

apel, cât și instanța de fond, nu a avut cunoștință despre existența sentinței XXXX și

încheierii XXXX, acestea fiind lipsă în materialele cauzei.

Instanța de apel a considerat că, respectiva eroare nu afectează legalitatea

pedepsei definitive stabilite inculpatului, aceasta fiind stabilită prin cumul parțial al

pedepselor, fără a depăși limita maximă de pedeapsă ce putea fi stabilită acestuia.

Respectiva eroare formală admisă de prima instanță poate fi corectată în conformitate

6

cu prevederile art.469 alin. (1) pct.18 Cod de procedură penală, urmând ca asupra

acestuia să se expună instanța de judecată din raza de activitate a organului sau a

instituției care execută pedeapsa inculpatul Cebotari Ibraghim.

Procuratura de Circumscripție Bălți, Pasat Liliana, prin care invocînd ca temei pentru

recurs prevederile art. 427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare;

5.1. În motivarea recursului procurorul invocă că, pedeapsa stabilită de prima

instanță și menținută de instanța de apel în privința inculpatului Cebotari Ibrahim

este contrară principiilor de individualizare a pedepselor, nefiind luate în considerație

toate circumstanțele cazului, gravitatea infacțiunii, personalitatea inculpatului.

Indică că, în ceea ce privește personalitatea lui Cebotari Ibrahim, se constata că

ultimul a fost condamnat anterior pentru comiterea mai multor infracțiuni din

domeniul sustragerii și circulația ilegală de droguri și anume: prin sentința XXXX, în

baza art. 2175 alin. (1) Cod penal, la 160 ore muncă neremunerată în folosul

comunității. În baza art. 85, 87 Cod penal, s-a stabilit pedeapsa definitiva de 4 ani și 7

luni închisoare, fără amendă. Sentința menținuta prin decizia XXXX; prin sentința

XXXX prin care a fost condamnat în baza art. art. art. 186, 186, 187 Cod penal, la 5 ani

si 6 luni închisoare, fără amenda, sentința menținuta prin XXXX.

Constată existenta unui șir de circumstanțe agravante, faptul ca anterior a fost

condamnat pentru infracțiuni din domeniul sustragerii și circuitului ilegal de droguri,

pentru care instanța i-a aplicat pedepse sub forma de închisoare, pedeapsa care nu și-

a atins scopul și anume reeducarea persoanei. Ca circumstanțe ce agravează

răspunderea penala este savărșirea faptei cu buna știință asupra unui minor, cu grave

deficiențe fizice - minorul fiind orb și psihice, infracțiune comisă cu intenție,

îndreptate împotriva inviolabilității sexuale a minorului, scopul urmărit - satisfaceria

poftei sexuale în formă perversă; personalitatea inculpatului - anterior a fost

condamnat (pentru mai multe categorii de infracțiuni, cu stabilirea pedepselor cu

închisoare), atitudinea inculpatului față de fapta comisă și procesul desfășurat - nu a

recunoscut vina și nu s-a căit; circumstanțe atenuante lipsesc; circumstanțe agravante

- profitarea de starea de neputință evidenta a victimei, care se datorează dizabilităților

vizibile.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sunt vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data

7

pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor

legale și au declarat recursuri ordinare în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă că procurorul

face referință la eroarea prescrisă la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

concretizată prin faptul că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

În urma studiului lucrărilor dosarului, Colegiul penal reține că, nu și-a găsit

confirmarea temeiul pentru recurs invocat prin prisma pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, deoarece instanțele de fond și-au motivat întemeiat soluția

adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului și nu au

admis careva erori, stabilind justificat în privința inculpatului Cebotari Ibraghim a

unei pedepse definitive sub formă de 9 ani închisoare, corect fiind aplicate prevederile

art. 84 alin.(4) Cod penal.

Cu referire la criticele invocate de recurent, precum că a fost efectuată o

individualizare injustă a pedepsei în privința inculpatului, instanța de recurs relevă

că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să

înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care

a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul

penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică

de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni,

cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor

persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

8

Prin urmare, instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și acea

mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii penale.

O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul

celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepțional

la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de

judecată. Pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal statuează că, instanța de apel conducându-se de

principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile

generale de individualizare a pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal, corect a menținut

sentința primei instanțe prin care lui Cebotari Ibraghim i s-a aplicat pedeapsă cu

închisoare pe un termen de 7 (șapte) ani, iar conform art.84 alin.(4) Cod penal, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate prin sentința dată și sentința anterioară a

Judecătoria Bălți, sediul Central din 19.01.2021, i s-a stabilit definitiv o pedeapsă cu

închisoare pe un termen de 9 (nouă) ani, fără aplicarea amenzii.

Prin urmare, Colegiul constată că sunt neîntemeiate alegațiile recurentului

precum că pedeapsa stabilită inculpatului este contrară principiilor de individualizare

a pedepselor, nefiind luate în considerație toate circusmtanțele cazului, gravitatea

infracțiunii și personalitatea inculpatului, din considerentul că aceasta este echitabilă

și direct proporțională cu caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei

prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea.

Colegiul penal respinge și criticile procurorului, precum că pedeapsa stabilită este

contrară principiilor de individualizare a pedepselor, ne fiind luate în considerație toate

circumstanțele cazului, nu s-a ținut cont de prevederile articolelor 61, 75 Cod penal, odată ce,

în decizia supusă verificării, se constată contrariul. Astfel, instanța de apel, în

formarea convingerii de menținerea a soluției primei instanțe de numire a unei

pedepse privative de libertate inculpatului Cebotari Ibraghim, a ținut cont de scopul

pedepsei penale întru restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiunii, de criteriile generale de individualizare a

pedepsei , ce țin de gravitatea faptei penale considerată ca fiind săvărșită de inculpat,

urmările prejudiciabile, infracțiunea de care este învinuit inculpatul face parte din

categoria infracțiunilor grave, motivul săvîrșirii infracțiunii, atitudinea societății față

de pedeapsa penală ce urmează a-i fi stabilită inculpatului pentru fapta săvîrșită,

ersoana acestuia, care anterior a fost în conflict cu legea și anume prin sentința

9

XXXXX, în baza art. 186 alin.(2) lit. d), art. 187 alin.(2) Cod penal, cu aplicarea art. 84

alin.(1) Cod penal, la pedeapsă cu închisoare 5 ani 6 luni, fără amendă.

Colegiul penal atestă că instanța de apel a ținut cont de toate circumstanțele

reale și personale privind individualizarea pedepsei inculpatului Cebotari Ibraghim,

stabilindu-i o pedeapsă corectă, echitabilă, legală și pe deplin motivată, ce corespunde

principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a

inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea

acestuia, cât și a altor persoane.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la individualizarea pedepsei, instanțele

de fond au acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, constatând că

pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei infracționale comise, ce corespunde normelor

legale și va atinge scopul de corectare și resocializare a inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca urmare, sunt nejustificate alegațiile

recurentului privind efectuarea contrară prevederilor legale de către instanța de apel

a unei individualizări a pedepsei în privința lui Cebotari Ibraghim, or, procurorul nu

a expus care anume prevederi legale au fost eronat aplicate și în ce a constat concret

eroarea admisă de către instanța de apel la individualizarea pedepsei.

În aceste condiții, Colegiul penal menționează că, nu se constatată prezența

erorilor de drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece

soluția adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de

pedeapsă aplicându-se în conformitate cu prevederile legale, este echitabilă în raport

cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și pericolul social al infracțiunii

săvârșite.

Instanța de recurs constată că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, fiind corect individualizată pedeapsa inculpatului conform prevederilor

legale.

Din considerentele expuse, instanța de recurs ordinar conchide că, temeiuri de

a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției

sale nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări

inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO,

care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că

art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Așadar, Colegiul penal statuează că, temeiul invocat de către procuror prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu s-a confirmat în cauza dată,

iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

10

DECIDE:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Bălți, Pasat Liliana, împotriva deciziei Colegiului

judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 13 decembrie 2022, în cauza penală în privința

lui Cebotari Ibraghim XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 iulie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Eremciuc Ghenadie

Daguța Sergiu

11