1ra-955/2021 — art.188 alin.2, lit. e, f CP

1ra-955/2021 — art.188 alin.2, lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-955/2021

1-19206150-01-1ra-12022021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți,

Formusatii Andrei, de către inculpatul Cebotari Igor și de către avocatul Janu

Anatolie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar penal

al Curții de Apel Bălți din 09 decembrie 2020, în cauza penală în privința lui,

Cebotari Igor ………………………………..

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 31.12.2019 – 16.04.2020;

Instanța de apel: 19.05.2020 – 09.12.2020;

Instanța de recurs: 12.02.2021 – 29.11.2021.

A C O N S T A T A T :

Igor a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188

alin. (2) lit. e), f) Cod penal și stabilită pedeapsa în baza acestei Legi sub formă

de 9 (nouă) ani închisoare, cu cumularea parțială în ordinea art. 85 alin. (1)

Cod penal a părții neexecutate din pedeapsă stabilită prin decizia Colegiul

penal al Curții de apel Bălți din 14.09.2016, fiindu-i stabilită definitiv pedeapsa

închisorii pe termen de 10 (zece) ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

mod intenționat și urmărind scopul comiterii tâlhăriei, prin atacul săvârșit

asupra persoanei în scopul sustragerii deschise din averea acestei, însoțit de

amenințarea aplicării violenței periculoase pentru viață și sănătate, fiind în

stare de ebrietate alcoolică, din interes material și în mod intenționat, dându-

și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând consecințele,

admițând și dorind survenirea lor, la 20.12.2019 pe la orele 19.10, lângă

imobilul nr. …/A de din str. …….. mun. Bălți, a atacat-o pe Constantinov Irina

în apropierea automobilului ei de model ”Peugeot” cu n/î xxxxxx și evaluat la

92 587 lei, amenințând-o cu cuțitul îndreptat spre copilul ce-l ținea în brațe XX,

cerându-i cheile de la mijlocul de transport prin expunerea amenințării: cheile

1

de la automobil sau viața copilului, însă văzând că aceasta speriindu-se pentru

viața sa și a copilului începu să strige chemând în ajutor, părăsise locul faptei,

acțiuni încadrate de instanță la art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, cu

calificativele tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul

sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea violenței periculoase

pentru viața și sănătatea persoanei agresate, cu aplicarea armei sau altor

obiecte folosite în calitate de arme și cauzare de daune în proporții

considerabile.

Totodată instanța de fond a reținut că potrivit rechizitoriului, de către

organul de urmărire penală, inculpatul Cebotari Igor a fost învinuit pentru

faptul, acționând în mod intenționat și urmărind scopul comiterii unei

infracțiuni de tâlhărie, adică atacul săvârșit asupra unor persoane în scopul

sustragerii deschise din averea proprietarului, însoțit de amenințarea cu

aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanelor agresate,

fiind în stare de ebrietate alcoolică, din interes material, în mod intenționat,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

consecințele, admițând și dorind survenirea lor, la 20.12.2019 aproximativ la

orele 19.10, aflându-se lângă imobilul nr. …/A din str. …… din mun. Bălți, s-

a apropiat de cet. Constantinov Irina, ………. a.n., care ținea în brațe copilul

său minor XX, …….. a.n. și se afla în apropierea automobilului său de model

”Peugeot” n/î xxxxxx, și amenințând cu un cuțit, îndreptându-l spre copilul

minor XX, ………. a.n. spunând: „cheile de la automobil sau viața copilului”,

a cerut transmiterea cheilor de la automobilul părții vătămate de model

„Peugeot” n/î xxxxxxx, evaluat la prețul de 8000 euro, echivalent a 153600 lei,

iar urmare a faptului că partea vătămată cet. Constantinov Irina, s-a speriat

pentru viața ei și a copilului său, și a început a striga cerând ajutor, Cebotari

Igor, s-a eschivat de la locul comiterii infracțiunii. Acțiunile inculpatului au

fost calificate de organul de urmărire penală în baza art. 188 alin. (4) Cod

penal, tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii

bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru

viața și sănătatea persoanei agresate, săvârșit cu aplicarea armei sau altor

obiecte folosite în calitate de armă, săvârșită în proporții mari.

Soluția reîncadrării acțiunilor inculpatului de la art. 188 alin. (4) Cod

penal așa cum a reținut-o OUP la alin. (2) lit. e), f), a rezultat din evaluarea

obiectului material al infracțiunii și anume automobilul de model ”Peugeot”

n/î JES 879 ce-i aparține părții vătămate Constantinov Irina, valoarea în vamă

a cărui este 92 587 lei, ce la data comiterii faptei nu constituie proporții mari

în sensul art. 126 Cod penal.

- procurorul prin care a solicitat casarea sentinței, încadrarea acțiunilor

inculpatului la art. 188 alin. (4) Cod penal, reieșind din micșorarea

neîntemeiată a costului mijlocului de transport de la 8000 euro echivalentul a

153 600 lei pretins de victimă la etapa urmăririi penale, la 92 587 lei potrivit

2

procedurilor vamale, cu condamnarea lui prin aplicarea art. 85 alin. (1) Cod

penal, la 11 (unsprezece) ani 6 (șase) luni închisoare cu executare în

penitenciar de tip închis.

- inculpatul Cebotari Igor și avocatul Boldesco Tatiana prin care a

solicitat casarea sentinței și achitarea de sub învinuirea adusă din lipsa în

acțiuni a elementelor tâlhăriei, incorect fiind apreciate declarațiile părții

vătămate și a martorilor ce se combat reciproc și vin în contradicție cu

declarațiile inculpatului prin care neagă comiterea presupusului atac

tâlhăresc, or, în ziua de 22.12.2019 și ora indicată în învinuire, se afla în altă

parte decât locul pretinsei fapte, nefiind depistat, ridicat și anexat la dosar

presupusul cuțit cu care victima ar fi fost amenințată.

- avocatul Anatol Janu cu modificarea temeiului achitării inculpatului

de sub învinuirea adusă și anume din motiv, că fapta nu a fost săvârșită de el,

dat fiind, că probatoriul acumulat nu-i demonstrează vinovăția în comiterea

tâlhăriei, lipsind acțiunea adiacentă privind amenințarea cu aplicarea

violenței periculoase pentru viață și sănătate victimei, ceea ce exclude

calificativele tâlhăriei, în special modul în care victima a acceptat pericolul

expunerilor făcute de inculpat și a acțiunilor întreprinse de el, ca o amenințare

imaginară ce nu i-a creat pericol real pentru viață și sănătate, ne fiind depistat

presupusul cuțit cu care s-ar fi comis fapta și lăsându-se fără verificare

versiunea privind locul aflării inculpatului la momentul comiterii ei, ce putea

fi verificat prin audierea taximetristului care l-a transportat de la domiciliu în

regiunea BAM, cu ridicarea înregistrărilor video de la camerele de luat vederi

din stația de alimentare a automobilelor, ridicarea descifrărilor telefonice și

audierea în calitate de martor a cunoscutului său, care ar confirma lipsa la

inculpat a mijloacelor bănești pentru achitarea serviciilor de transport,

învinuirea lui adusă bazându-se doar pe declarațiile incerte a părții vătămate

neprobate prin date obiective și o apreciere critică a depozițiilor martorilor

audiați.

decembrie 2020, apelurile procurorului, avocaților Boldescu Tatiana, Janu

Anatolie și a inculpatului Cebotari Igor au fost respinse ca nefondate, cu

menținerea sentinței Judecătoriei Bălți, sediul Central, din 16 aprilie 2020 fără

modificări.

A fost admisă cererea inculpatului Cebotari Igor cu privire la reducerea

termenului de pedeapsă în legătură cu încălcarea drepturilor privind

condițiile de detenție, garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform jurisprudenței

Curții Europene a Drepturilor Omului.

S-a constată faptul, că în perioada 20.12.2019 – 16.04.2020, inculpatul

Cebotari Igor a fost deținut în IP Bălți - 4 (patru) zile și Penitenciarul nr. 11

Bălți - 114 (una sută patrusprezece) zile, în total 118 (una sută optsprezece) zile

cu statut de prevenit în condiții contrare prevederilor art. 3 din Convenția

3

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În condițiile

art. 385 alin. (5) CPP, pedeapsa numită inculpatului Cebotari Igor s-a redus cu

236 (două sute treizeci și șase) zile, pentru perioada detenției în calitate de

prevenit în IP Bălți și Penitenciarul nr.11 Bălți în total 118 zile, calculându-se

2 (două) zile de închisoare pentru 1 (una) zi de arest preventiv, urmând ca

solicitarea privind verificarea condițiilor de detenție pe perioada de după

pronunțarea sentinței, să fie soluționată în procedura de executare a pedepsei

penale, conform prevederilor art. 469; 471; 4731-4734 Cod pr. penală.

administrat pe caz a constatat că prima instanță corect a reținut în acțiunile lui

Cebotari Igor comiterea tâlhăriei la data, ora și circumstanțele menționate în

actul de învinuire, însă reieșind din valoarea obiectiv confirmată prin

percepțiile vamale a mijlocului de transport de model ”Peugeot” cu n/î xxxxx

în sumă de 92 587 lei, întemeiat a dispus reîncadrarea acțiunilor lui de la alin.

(4) la alin. (2) lit. e), f) art. 188 Cod penal, în prezența calificativelor: tâlhăria,

adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor,

însoțit de amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și

sănătatea persoanei, prin aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate

de arme, cu cauzare de daune în proporții considerabile.

În continuare instanța de apel a conchis că, realizarea de către inculpatul

Cebotari Igor a laturii obiective a tâlhăriei, prin comiterea faptei prejudiciabile

principale sustragerea neconsumată a mijlocului de transport de model

”Peugeot 207” cu n/î xxxxx în valoare de 92 587 lei, urmată de acțiunea

adiacentă - amenințarea aplicării violenței periculoase pentru viața copilului

minor al victimei, cu folosirea în calitate de armă a cuțitului pe care-l avea

asupra sa, în cazul refuzului de ai îndeplini cerința transmiterii cheilor de la

automobil, ce constituie obiectul material al infracțiunii, costul cărui prin

prisma art. 126 alin. (2) Cod penal și hotărârea de Guvern nr. 21 din 18.01.2019

privind salariul mediu lunar pe economie pentru anul 2019, corect au

determinat încadrarea acțiunilor lui la art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal.

A menționat, că deși pentru calificare nu are relevanță forma

exteriorizării amenințării, în prezenta speță ea a fost exprimată de către

inculpat prin cuvinte însoțite de acțiuni concrete de amenințare cu răfuială,

prin punerea în aplicare a cuțitului, fiind de o manieră evident clară victimei,

ce a perceput-o ca una reală și imediată, creându-i convingerea, că în cazul

împotrivirii amenințarea va fi realizată neîntârziat. Și doar strigătul ei de

ajutor, precum și apariția pe neașteptate a martorului Oleg Bumbac, ce-și

parca automobilul în apropiere, l-a determinat pe inculpat să părăsească locul

faptei pentru a nu fi reținut. Tot odată, nedepistarea cuțitului la momentul

reținerii lui, nu exclude folosirea acestui obiect la comiterea tâlhăriei, or fiind

conștient de faptul, că ar putea fi identificat, urmărit și reținut pentru fapta

săvârșită, analogică celei pentru care anterior a fost condamnat, a avut

suficient timp să-l ascundă pentru a nu fi găsit, victima însă reușind să-l vadă

4

și perfect să-l descrie, văzându-l în mâna inculpatului. De aceea ne

recunoașterea de către el a vinovăției, nu este altceva decât o modalitate de

apărare în vederea evitării răspunderii și pedepsei penale.

Prin prisma materialul probator administrat pe caz, instanța de apel a

respins versiunea apărării în ce privește pretinsa posibilitate de reîncadrare a

acțiunilor inculpatului la componența de jaf, dat fiind existența unei

amenințări reale a aplicării violenței periculoase pentru viața copilului

victimei cu ajutorul cuțitului, în cazul refuzului transmiterii cheilor de la

automobilul de model „Peugeot” n/î xxxxxx, ce constituie obiectul material al

infracțiunii, evaluat la 92 587 lei, indiferent de faptul, că nu a reușit să-l

însușească.

Nu a fost reținută nici pretinsa maltratare, invocată de inculpat la etapa

judecării în apel a cauzei penale, ea negăsindu-și confirmare prin materialul

acumulat de procuror, ce prin ordonanța din 25.02.2020 a dispus în această

parte neînceperea urmăririi penale, soluție necontestată în ordinea stabilită de

lege, aspectele de fapt reținute înlăturând orice dubiu rezonabil al pretinsei

maltratări despre care I. Cebotari nu a comunicat la faza urmăririi penale, la

el ne depistându-se vătămări corporale caracteristice aplicării forței fizice.

Cât privește pretinsa afirmație referitor la caracterul pretins

contradictoriu a declarațiilor martorilor acuzării, nici ea nu a fost acceptată,

lipsind careva îndoieli referitor la veridicitatea acestora, ținându-se cont de

consecutivitatea lor și coroborarea cu restul probelor dobândite, prin

intermediul acțiunilor procesuale petrecute pe caz, ce nu au stârnit nici o

obiecție din partea apărării atât la etapa urmăririi penale, cât și finele ei,

lipsind date obiective ce ar determina nulitatea actelor procesuale în sensul

art. 251 Cod de procedură penală sau inadmisibilitatea probelor în sensul art.

art. 94-95 Cod penal.

Instanța de apel a apreciat ca fiind corect reținută situația de fapt,

precum și încadrarea juridică de drept a acțiunilor inculpatului la art. 188 alin.

(2) lit. e), f) Cod penal, motiv pentru care a păstrat-o în această parte

neschimbată, la fel, ca și în latura pedepsei penale, la stabilirea categoriei și

termenului cărei, prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art. 61 și

75 Cod penal, rezultată din scopul pe care îl urmărește privind restabilirea

echității sociale și corectarea celui vinovat, întru prevenirea săvârșirii de către

el a altor fapte penale, a ținut cont și de criteriile generale de individualizare

a pedepsei penale cum sunt gravitatea și caracterul prejudiciabil a faptei

penale, catalogată în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (4) Cod penal la

categoria celor grave, atitudinea făptuitorului față de cele săvârșite și urmările

survenite în aspectul nerecunoașterii vinei și lipsei unei căințe sincere. La fel,

instanța a ținut cont și de personalitatea inculpatului ce anterior de

nenumărate ori a fost tras la răspundere penală pentru comiterea de

infracțiunii similare, inclusiv și contravenționale (f.d. 41, 42), fiind eliberat din

locurile de detenție prin încheierea judecătoriei Orhei, sediul Rezina din

5

13.06.2019 în temeiul art. 91 Cod penal, în care a continuat comiterea faptelor

infracționale, fără a manifesta căință sinceră pentru urmările survenite, ceea

ce-i denotă caracterul criminal stabil, nemanifestându-și dorința de a sta pe

calea corijării, demonstrând insuficiența precedentelor pedepse penale pentru

atingerea scopului de prevenire și reeducare. În lipsa circumstanțelor

atenuante și în prezența recidivei de infracțiuni, ca circumstanță agravantă,

instanța corect a determinat aplicabilitatea cazului din speță a prevederilor

art. 82 alin. (2), art. 85 Cod penal, stabilindu-i inculpatului pentru executare

pedeapsa închisorii cu executarea ei în penitenciar de tip închis, ea având un

efect preventiv serios atât pentru el, cât și pentru alte persoane predispuse

spre comiterea unor infracțiuni analogice.

Totodată, reieșind din condițiile detenției preventive în care s-a aflat

Cebotari Igor, conform raportului administrației Penitenciarului nr. 11 Bălți,

instanța de apel a considerat posibil de a-i admite cererea formulată în ordinea

art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, reducându-i termenul pedepsei

numite cu 326 zile pentru perioada deținerii lui timp de 118 zile în calitate de

prevenit până la pronunțarea sentinței, în IP Bălți și Penitenciarul nr. 11 Bălți

în condiții contrare prevederilor art. 3 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, celelalte condiții de detenție

de după pronunțarea sentinței, urmând a fi verificate în ordine de executare

conform art. 469; 471; 4731- 4734 Cod de procedură penală.

procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Formusatii Andrei,

inculpatul Cebotari Igor, avocatul Janu Anatolie.

6.1 Procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Formusatii

Andrei, invocând incidența pct. 6) și 12) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, a solicitat casarea deciziei cu trimiterea cauzei la

rejudecare în alt complet de judecată.

În susținerea recursului procurorul a invocat că:

- instanța de apel, ca și prima instanță, eronat a reținut și pus la

baza deciziei suma prejudiciului cauzat părții vătămate Constantinov Irina și

anume valoarea în vamă a automobilului ei de model ”Peugeot” de 92587 lei,

denaturând pronunțat costul indicat de partea vătămată a automobilului

respectiv, care era costul real de piață;

- instanța de apel eronat a respins argumentele din apelul declarat de

procuror, precum că acțiunile inculpatului urmează a fi calificate în baza

art.188 alin. (4) Cod penal, și anume prin prisma prejudiciului declarat de

partea vătămată, inclusiv în instanța de apel, în valoare de 153600 lei, suma

dată constituind prețul real de piață al automobilului în cauză pe teritoriul

Republicii Moldova;

- la aprecierea costului automobilului nicidecum nu poate fi pusă la bază

valoarea în vamă a automobilului care permanent este diferită de cea de piață

și este stabilită pentru calcularea taxelor de devamare a vehiculului, care de

6

altfel nici nu a fost sumată cu valoarea din vamă, precum și alte cheltuieli

adiacente importului unui vehicul;

- comiterea infracțiunii incriminate inculpatului Cebotari Igor se

confirmă prin cumulul de probe veridice, utile, concludente, care se află într-

o coroborare reciprocă, administrate de către organul de urmărire penală în

prezenta cauză și nu este de acord cu constatarea făcută de către instanța de

apel cu referire la reîncadrările efectuate de instanța de fond.

6.2 Inculpatul Cebotari Igor, invocând incidența pct. 6) a dispozițiilor

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei cu

pronunțarea unei decizii de achitare în privința lui pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal.

În susținerea recursului inculpatul a invocat că:

- procedura de recunoaștere a fost efectuată cu încălcări, pretinsa parte

vătămată Constantinov Irina l-a recunoscut ca fiind agresorul fără prezența

altor patru persoane prezentate spre recunoaștere. Recunoașterea a fost

petrecută în prezența colaboratorilor de poliție și respectiv alte persoane

pentru a fi identificat nu au fost prezente;

- la momentul când a fost reținut de colaboratorii poliției, la el nu a fost

depistat cuțitul cu care ar fi fost amenințată pretinsa parte vătămată

Constantinov Irina;

- nu au fost luate în considerație declarațiile martorului Lazareva Alina;

- atât în prima instanță cât și în instanța de apel a declarat că la

momentul pretinsei faptei el se afla în taxi, se deplasa de la domiciliu în

regiunea BAM a mun. Bălți.

- menționează că nu a fost audiat taximetristul cu care s-a deplasat, nu

au fost verificate înregistrările video de la stația de alimentare auto, nu au fost

ridicate descifrările telefonice și nu a fost audiat martorul care cunoștea că a

cerut ajutor bănesc pentru a achita plata pentru serviciu de taxi;

- la momentul reținerii era agresiv, era în stare de ebrietate alcoolică, a

cerut de la un băiat o țigară, care l-a refuzat, l-a lovit cu palma și îndată a fost

reținut. Inițial, de îndată când a fost reținut a înțeles că a fost reținut că a lovit

cu palma pe băiat pentru refuzul de a-i da țigară. Nu a discutat cu

Constantinov Irina la locul unde ultima declară;

- pe parcursul examinării cauzei în prima instanță, în instanța de apel a

declarat ca i s-a încălcat dreptul de a prezenta probe prin cerința de a verifica

declarațiile taximetristului cu care s-a deplasat de la domiciliu, prin refuzul de

a ridica înregistrările video de la stația de alimentare auto, prin refuzul de a

ridica descifrările telefonice care ar confirma că la momentul comiterii

infracțiunii se afla nu la locul unde se presupune comiterea atacului. Dar acest

drept n-a fost acordat, învinuindu-l de comiterea unei fapte pe care n-a comis-

o;

6.3 Avocatul Janu Anatolie în numele inculpatului, invocând incidența

pct. 6) și 12) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat

7

casarea deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

În susținerea recursului avocatul Janu Anatolie în numele inculpatului a

invocat că:

- instanța de apel la general a atins motivele care au fost invocate în

cererile de apel;

- nu a oferit posibilitatea apărării de a se apăra eficient, inclusiv

neglijarea declarațiilor date de martorii oculari, precum și partea vătămată,

declarațiile căreia de la caz la caz tot se schimbau. Anume probele date au și

fost decisive pentru poziția inculpatului;

- conținutul învinuirii formulate lui Cebotari Igor denotă caracterul

formal al acesteia. Învinuirea este una abstractă, ceea ce înseamnă

că organul de urmărire penală și acuzatorul de stat nu au prezentat nici o

probă veridică, care ar confirma intenția reală a inculpatului de a jefui partea

vătămată, în special cu aplicarea violentei sau amenințării reale cu aceasta;

- de către acuzatorul de stat nu a fost probată întrunirea laturii obiective

a infracțiunii prevăzute de art.188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, prin ce se atestă

că organul de urmărire penală, contrar prevederilor art. 19 alin. (3) Cod de

procedura penala, nu a cercetat sub toate aspectele, complet și obiectiv,

circumstanțele cauzei, iar conform art. 24 alin (1) Cod de procedură penală,

instanța de judecata nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă in

favoarea acuzării sau apărării și nu exprima alte interese decât interesele legii,

ceea ce nu s-a observat pe caz;

- nu este clar cum persoana poale fi condamnată exclusiv și doar în baza

unor declarații incerte a părții vătămate. Or, după cum reiese din materiale

cauzei penale, pretinsă faptă a avut loc în ziua de 20.12.2019, aproximativ la

orele 19:10, pe când este un fapt de notorietate publică (unanim cunoscut) că

în perioada respectivă deja de la orele 16:30 este întuneric total în stradă, în

special în unele curți din mun. Bălți. Mai mult, urmează a fi luat în calcul că

partea vătămată era în panică și șoc, fapt care este și firesc, exagerând cu

probabilitatea foarte mare atât durata atacului (de 5-7 min.), care nici ipotetic

nu putea fi atât de lung, reieșind din declarațiile acesteia și circumstanțele

descrise de ea, cât și faptul precum la atacatorul se afla un cuțit;

- nici un martor din cei audiați nu a văzut la inculpat cuțitul. Acest obiect

nu este anexat ca corp delict la dosar. La reținerea și percheziționarea

inculpatului un asemenea obiect nu a fost găsit. Mai mult, nici martorul

Lazareva Alina nu a văzut la inculpat cuțitul cu descrierea asemănătoare;

- consideră că acțiunile inculpatului maxim pot fi încadrate în temeiul

art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, or din circumstanțele concrete ale cauzei

rezultă că făptuitorului care urmărește scopul sustragerii, dar nu

intenționează să-și realizeze amenințarea cu aplicarea violenței periculoase

pentru viață sau sănătate, totodată lipsind condițiile obiective, favorabile

înfăptuirii acestei amenințări, deși amenințarea a luat cea mai intimidantă

formă posibilă, făptuitorul trebuie să răspundă nu pentru tâlhărie, ci pentru

8

jaf. O astfel de amenințare, având doar un caracter imaginar, nu creează un

pericol real pentru viața sau sănătatea victimei, deci nu poate fi recunoscută

ca semn al tâlhăriei;

- inculpatul era în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, care nu

putea să-i permită realizarea cărorva acțiuni reale în vederea realizării unor

amenințări ipotetice;

penal lărgit constată că acestea urmează a fi admise din următoarele

considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul

și să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conducându-se de dispozițiile art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală. Or, art. 427 alin. (1) Cod

de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel la judecarea cauzei.

Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze total, atunci când se constată admiterea erorilor de drept, de

natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut drept

consecință adoptarea unei hotărâri contradictorii și nemotivate.

Totodată, Colegiul evidențiază și prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, în care se stipulează asupra căror chestiuni de fapt și de drept urmează

să se expună instanța, la etapa judecării cauzei în procedura de apel.

În particular, la chestiunile de fapt se atribuie următoarele aspecte: dacă

fapta reținută a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și,

dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, dacă există circumstanțe atenuante și

agravante, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze

instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată

și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal au fost corect

aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi

9

desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Conform art. 325 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, judecarea cauzei

se efectuează în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Modificarea

învinuirii în instanța de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează

situația inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare. În corespundere

cu art. 66 alin. (1), (2) pct. 1) Cod de procedură penală, inculpatul are dreptul

la apărare și dreptul să știe pentru ce faptă este învinuit.

Atât în cadrul ședinței de judecată a instanței de fond, cât și în instanța

de apel, inculpatul, apărarea au pledat pentru pronunțarea unei sentințe de

achitare pe învinuirea adusă în baza art. 188 alin. (4) Cod penal.

Așadar, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare

a efectuării cercetării judecătorești, urma să expună în hotărârea adoptată

situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze

concluzii temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția inculpatului

pentru fapta stabilită și reîncadrarea juridică a faptelor săvârșite de către

acesta.

Însă, în cauza deferită judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină

măsură aceste atribuții legale reglementate exhaustiv de legislator.

Reieșind din sumarul recursurilor declarate, se constată că acestea sunt

întemeiate pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură

penală, invocând incidența cazului de casare pe motiv că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum și faptei săvârșite i s-

a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul atestă că, criticele procurorului, în esență, se referă la faptul că

instanța de apel a menținut fără a ține cont de argumentele acuzării,

recalificarea și reîncadrarea acțiunilor inculpatului Cebotari Igor din art. 188

alin. (4) Cod penal în baza art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, fără o apreciere

corespunzătoare a totalității probelor administrate la caz, care în opinia

acuzatorului confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate prin rechizitoriu, iar inculpatul Cebotari Igor și apărătorul

acestuia critică decizia recurată prin prisma faptului că concluziile expuse de

instanța de apel nu se bazează pe probe care ar demonstra vinovăția acestuia,

precum și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Verificând criticele expuse de procuror, în raport cu lucrările cauzei,

Colegiul penal lărgit constată că acestea sunt întemeiate, deoarece instanța de

al doilea grad de jurisdicție nu a judecat cauza sub toate aspectele, complet și

obiectiv, adoptând în cele din urmă o soluție insuficient motivată, în partea

menținerii recalificării acțiunilor inculpatului Cebotari Igor din art. 188 alin.

(4) Cod penal în baza art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, în raport cu cumulul

de probe administrat la caz.

Astfel, în opinia Colegiului penal lărgit, de către instanța de apel au fost

formulate concluzii fără o analiză esențială a probelor, care în opinia părții

10

acuzării confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 188 alin. (4) Cod penal, conform indicilor – tâlhăria, adică atacul săvârșit

asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea cu

aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei agresate, săvârșit

cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă, săvârșită în proporții

mari.

Colegiul reține că, instanța de apel nu a dat o analiză aprofundată

lucrărilor cauzei în ceea ce privește aspectele învinuirii, iar prin aceasta, inter

alia, fiind încălcată obligația instanței de motivare a hotărârii judecătorești,

care face parte din setul garanțiilor subsecvente procesului echitabil, fapt prin

care s-a admis eroarea de drept prescrisă de pct. 6) din art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală.

Pentru a statua asupra acestei concluzii, Colegiul evidențiază într-un

prim aspect faptul, că principala problemă adusă în discuție pe orice cauză

penală se referă la vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite judecății în

raport cu faptele infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu. Prin

urmare, atunci când unei persoane i se impută săvârșirea unei fapte penale și

i se aduce o acuzație în acest sens, aceasta trebuie să fie bazată pe probe

pertinente, veridice și concludente, care ar dovedi, dincolo de orice îndoială

rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă anume de

inculpat. Pentru a conchide asupra celor expuse, probatoriul administrat în

cauză urmează a fi apreciat după intima convingere a judecătorului, care

trebuie să se bazeze pe prevederile legii procesual-penale și pe analiza

coroborată a tuturor probelor sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Efectuând o analiză a deciziei instanței de apel, prin prisma celor

invocate pentru a fi verificate la acea etapă de control judiciar, se deduce că

aceasta nu cuprinde relevarea unor considerente suficient argumentate, în

vederea respingerii probatoriului pus la baza înaintării învinuirii inculpatului

privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (4) Cod penal și

ținând cont de toate probele administrate la caz, inclusiv la etapa cercetării

judecătorești.

Lecturând conținutul deciziei instanței de apel se constată

concluzionarea defectuoasă, incertă a instanței de apel privind menținerea

recalificării acțiunilor inculpatului de la infracțiunea prevăzută de art. 188

alin. (4) Cod penal, imputată prin rechizitoriu la infracțiunea prevăzută de art.

188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal.

Analizând asupra principiului respectării normelor prevăzute la alin.

(5) art. 414 și pct. 8) alin. (1) art. 417 Cod de procedură penală, Colegiul

constată că, potrivit rechizitoriului inculpatul Cebotari Igor a fost învinuit de

către organul de urmărire penală de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

188 alin. (4) Cod penal – tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în

scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea violenței periculoase

11

pentru viața și sănătatea persoanei agresate, săvârșit cu aplicarea armei sau altor

obiecte folosite în calitate de armă, săvârșită în proporții mari.

Instanța de fond prin sentința pronunțată la 16 aprilie 2020, l-a

recunoscut vinovat pe Cebotari Igor de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal fiindu-i stabilită pedeapsa în baza acestei

Legi.

Soluția reîncadrării acțiunilor inculpatului de la art. 188 alin. (4) Cod

penal așa cum a reținut-o OUP la alin. (2) lit. e), f), rezultând din evaluarea

obiectului material al infracțiunii și anume automobilul de model ”Peugeot”

n/î xxxxx ce-i aparține părții vătămate Constantinov Irina, în baza actelor ce

confirmă valoarea în vamă a automobilului în sumă de 92 587 lei, ce la data

comiterii faptei nu constituie proporții mari în sensul art. 126 Cod penal.

Din lucrările dosarului, Colegiul penal lărgit reține că, în sensul enunțat

instanța de apel a notat: ” …respinge solicitarea acuzării privind încadrarea

acțiunilor inculpatului la art. 188 alin. (4) Cod penal, or valoarea de 153 600 lei a

obiectului material al infracțiunii, reținută prin învinuirea formulată, nu are suport

probatoriu, rezultând doar din declarațiile părții vătămate, care de altfel nu a obiectat

asupra evaluării automobilului la suma indicată în declarația vamală.”

Pe când potrivit declarațiilor părții vătămate Constantinov Irina, date în

ședința instanței de apel, la întrebarea a atât a procurorului cât și a avocatului

a declarat că ”prețul automobilului este de 8000 euro noi cu așa sumă l-am

cumpărat”, ”...susțin prețul automobilului de 8000 euro”.

Potrivit Hotărârii Plenului Curții Supreme de justiție a Republicii

Moldova nr. 23 din 28.06.2004 ”Cu privire la practica judiciară în procesele

penale despre sustragerea bunurilor”, mărimea prejudiciului cauzat prin

sustragere se determină conform prețurilor libere de piață la momentul

examinării cauzei. În lipsa datelor cu privire la prețul bunurilor sustrase,

valoarea lor poate fi stabilită în baza raportului experților.

Astfel, instanța de apel urma să analizeze minuțios în cauza deferită

judecării, aspectele învinuirii aduse inculpatului, conținutul probelor

administrate la caz, declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați pe acest

caz, ceea ce nu a fost efectuat cu suficientă amplitudine.

În speță, este necesar ca în mod judicios, cu o argumentare temeinică și

suficientă, să fie rezolvate problemele de drept apărute în cadrul judecării, cu

excluderea contradicțiilor și incertitudinilor existente, având în vedere că,

lipsa unei motivări corespunzătoare dintr-o hotărâre judecătorească afectează

grav echitatea acestei proceduri.

Reieșind din argumentele expuse de către instanța de apel la baza

adoptării soluției de recalificare a acțiunilor inculpatului de la art. 188 alin. (4)

Cod penal la art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, fără a fi combătute probele

evidențiate de partea acuzării, în opinia căreia acestea confirmă învinuirea

imputată, Colegiul penal lărgit apreciază aceste concluzii, ca fiind unele

pripite lipsite de o analiză coroborată a probelor administrate.

12

În jurisprudența sa constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului

reamintește cu fiecare ocazie posibilă că echitatea unei proceduri se apreciază

în raport cu ansamblul acesteia. Vorbind despre importanța încadrării juridice

a unei fapte, Colegiul face trimitere la dispozițiile art. 6§3 lit. a) din Convenție,

care exprimă necesitatea acordării unei atenții deosebite notificării „acuzației”

aduse persoanei deferite judecății.

Principala problemă adusă în discuție pe orice cauză penală se referă la

vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite judecății în raport cu faptele

infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu. În sensul art. 297 Cod de

procedură penală, rechizitoriul, este actul de sesizare a instanței de judecată,

care este compus din două părți: expunerea și dispozitivul. Expunerea

cuprinde informații despre fapta și persoana în privința căreia s-a efectuat

urmărirea penală, analiza probelor care confirmă fapta și vinovăția

învinuitului, argumentele invocate de învinuit în apărarea sa și rezultatele

verificării acestor argumente, circumstanțele care atenuează sau agravează

răspunderea învinuitului, precum și temeiurile pentru liberarea de

răspundere penală conform prevederilor art. 53 din Codul penal dacă se

constată asemenea temeiuri. Dispozitivul cuprinde date cu privire la persoana

învinuitului și formularea învinuirii care i se incriminează cu încadrarea

juridică a acțiunilor lui și mențiunea despre trimiterea dosarului în instanța

judecătorească competentă.

În completarea ultimei sintagme de mai sus, urmează de concretizat că,

prin „încadrarea juridică” a acțiunilor inculpatului se are în vedere

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute

de norma penală, după cum se menționează în art. 113 din Codul penal.

Componența de infracțiune constituie un tot întreg, format din patru semne

corespunzătoare celor patru elemente ale componenței de infracțiune –

obiectul și latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă. Semnul componenței

de infracțiune reprezintă o însușire, o proprietate generală a componenței de

infracțiune, de ordin obiectiv sau subiectiv, prezentă în cadrul fiecărei

infracțiuni de o anumită categorie ce are importanță juridică la calificarea

faptei drept o infracțiune concretă.

Totodată, instanța de recurs relevă că sunt întemeiate și argumentele

apărării, referitoare la faptul că aprecierea probelor de către instanța de apel

are un caracter defectuos, or, se constată o expunere unilaterală și nemotivată

din partea instanței de apel asupra ansamblului de probe administrate în

cadrul judecării cauzei, lipsind totodată analiza temeiurile invocate de părți

prin prisma admiterii sau respingerii acestora, evitându-se expunerea

motivată și suficientă asupra circumstanțelor pe care instanța de apel le-a pus

la baza constatării vinovăției inculpatului.

13

Astfel, deși instanța de apel a examinat cumulul de probe anexate la

materialele cauzei, soluția emisă de către aceasta nu este bazată pe cercetarea

și analiza corelativă a probelor.

Colegiul reține că, instanța de apel nu a făcut claritate ce ține de acțiunile

inculpatului Cebotari Igor, or, la caz nu a fost concretizat și stabilit cu

certitudine caracterul amenințării.

Potrivit Hotărârii Plenului Curții Supreme de justiție a Republicii

Moldova nr. 23 din 28.06.2004 ”Cu privire la practica judiciară în procesele

penale despre sustragerea bunurilor”, pentru a se stabili gradul de violență -

nepericuloasă sau periculoasă pentru viață sau sănătate - cu care se amenință,

trebuie analizate minuțios toate circumstanțele celor săvârșite: caracteristicile

obiectelor vulnerante cu care amenința făptuitorul; locul și timpul săvârșirii

infracțiunii; numărul făptuitorilor raportat la numărul victimelor; forța fizică

a făptuitorilor raportată la forța fizică a victimelor etc. Totodată, este necesar

a se lua în calcul nu atât percepția subiectivă a victimei asupra celor comise,

cât mai ales orientarea intenției făptuitorului.

La fel, instanța de apel nu s-a expus argumentat nici asupra faptului că

la momentul reținerii inculpatului Cebotari Igor, la acesta nu a fost depistat

cuțitul cu care ar fi fost amenințată pretinsa parte vătămată, nefiind combătute

nici argumentele inculpatului referitor la faptul că la momentul producerii

faptelor imputate se afla în taxi deplasându-se la domiciliu în regiunea BAM

mun. Bălți.

Instanța de apel s-a redus doar la argumentul că, ”nu va accepta

Colegiul, nici caracterul declarativ a împrejurărilor expuse de inculpat, prin

care neagă comiterea tâlhăriei” fără a face referire nemijlocită la probele care

potrivit instanței confirmă vinovăția inculpatului, excluzând astfel orice

îndoieli referitor la veridicitatea și temeinicia concluziilor făcute.

Totodată, instanța de apel și-a motivat soluția de recunoaștere a

vinovăției și prin simplul fapt că inculpatul anterior a fost condamnat pentru

atac tâlhăresc.

Astfel, Colegiul penal lărgit observă în cauza dată, lipsa unei suficiente

motivări a deciziei pronunțate, precum și caracterul superficial al procesului

de judecare a cauzei în ordine de apel, în raport cu soluția adoptată.

Cu referire la probele administrate în speță, instanța de recurs a reținut

că, în partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reflectat conținutul

declarațiilor date de martori, precum și a celorlalte mijloace probatorii, redând

cu exactitate conținutul acestora exprimând o concluzie generală asupra

faptului că, prin acestea se confirmă indubitabil vinovăția inculpatului

Cebotari Igor de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. e), f)

Cod penal, însă nu a supus ansamblul de probe prezentate de partea acuzării

și partea apărării unei analize ample, sub toate aspectele, potrivit cerințelor

art. 414 Codul de procedură penală.

14

Colegiul penal lărgit notează că, instanța de apel, rejudecând cauza nu

a motivat suficient decizia și nu a abordat suficient probele prin prisma art.

101 Cod de procedură penală, nu le-a analizat separat și în coroborare,

pronunțând îndoielnic concluzia de recalificare și respectiv vinovăție a

inculpatului Cebotari Igor, întrucât nu au fost combătute complet

argumentele apelanților, ceea ce în opinia Colegiului indică la nerezolvarea

fondului cauzei, constituind temei de casare prin prisma pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală.

Aplicabile la caz sunt practicile CtEDO care menționează că, judecătorii

trebuie să indice cu suficientă claritate motivele pe care-și întemeiază deciziile,

căci numai astfel, un acuzat poate exercita căile de atac prevăzute de legislația

națională. Instanța europeană a subliniat că „motivarea unei decizii judiciare este

strâns legată de preocupările privitoare la asigurarea desfășurării unui proces

echitabil, aceasta permițând respectarea dreptului la apărare. Motivarea este

indispensabilă însăși calității actului de justiție și constituie o pavăză împotriva

arbitrarului.” (cauza Fomin vs Moldova din 11 octombrie 2011, nr. 36755/06).

Prin urmare, instanța de recurs ordinar statuează că, decizia instanței de

apel în cauza dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției

adoptate, nefiind oferite răspunsuri la toate chestiunile importante pentru

justa soluționare a cauzei.

În rezumat la cele menționate supra, Colegiul penal lărgit consideră că,

instanța de apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să

verifice și să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală

fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării

lor cu indicarea probelor care direct și concret determină vinovăția

inculpatului Cebotari Igor în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 188 alin.

(2) lit. e), f) Cod penal și în concluziile sale să prezinte raționamentele legale și

întemeiate care au stat la baza răsturnării învinuirii înaintate prin rechizitoriu.

În aceste împrejurări, erorile comise nu pot fi înlăturate de către instanța

de recurs în prezenta procedură, deoarece instanța de recurs nu este abilitată

cu atribuții de a judeca cauza în fond.

Din atare considerente, încălcările enunțate determină incontestabil

concluzionarea necesității de a casa decizia instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, în

cadrul căreia urmează a fi apreciate toate probele în cumul, la justa lor valoare,

pentru adoptarea unei soluții corecte și întemeiate.

Astfel, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor

esențiale indicate în cererile de apel și în măsura competenței sale asupra

motivelor din recursurile declarate, nominalizate în prezenta decizie, să

15

elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei

date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, și în

dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu și de practica relevantă

a CtEDO, în cadrul unui proces de judecată contradictoriu, să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, inculpatul Cebotari

Igor și avocatul Janu Anatolie în numele inculpatului, casează total decizia

Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 09 decembrie 2020, în

cauza penală în privința lui Cebotari Igor ………. și dispune rejudecarea

cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată este pronunțată la 20 ianuarie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

16