1ra-2248/2021 — art. 192-1 alin. 2 lit. a, c, 192-1 alin. 2 lit. a, c, 84 alin. 1 Cp

1ra-2248/2021 — art. 192-1 alin. 2 lit. a, c, 192-1 alin. 2 lit. a, c, 84 alin. 1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2248/2021

1-19009781-01-1ra-17122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 19 iulie 2021 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 octombrie 2021, declarat de

avocatul Igor Ciuru în numele inculpatului

Globa Ion, xxxx.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 22.03.2019 – 19.07.2021,

instanța de apel: 13.08.2021 – 13.10.2021,

instanța de recurs: 17.12.2021 – 26.01.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Globa Ion a fost

condamnat în baza art. 1921 alin. (2) lit. a), c) Cod penal la 1 an 8 luni închisoare și în

baza art. 1921 alin. (2) lit. a), c) Cod penal la 1 an 8 luni închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a

fost stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

începând cu 19 iulie 2021.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Cebotari Nicolae, însă în privința

acestuia hotărârile judecătorești nu sunt contestate.

noaptea spre 09 aprilie 2019, împreună și de comun acord cu o altă persoană

identificată, urmărind scopul de răpire a mijlocului de transport, fără scop de însușire,

intenționat, au pătruns în gospodăria lui Neculaiciuc Vasile, amplasată în s. Xxxx, r-

1

nul Xxxx și din ograda gospodăriei au răpit mijlocul de transport ”Lada Samara 2115”,

n/î XXXX, pe care l-au împins, nepornind motorul, deplasându-se cu acesta pe stradă

și neputând porni motorul automobilului l-au abandonat, unde și ulterior a fost depistat

de colaboratorii poliției.

Globa Ion și Cebotari Nicolae, în noaptea spre 09 aprilie 2019, împreună și de

comun acord cu o altă persoană identificată, urmărind scopul de răpire a mijlocului de

transport, fără scop de însușire, intenționat, au pătruns în gospodăria lui Neculaiciuc

Anna, amplasată în s. Xxxx, r-nul Xxxx și din garaj au răpit mijlocul de transport „WV

T4”, n/î XXXX, pe care l-au împins, nepornind mecanismul de pornire, deplasându-se

cu acesta pe stradă și neputând porni motorul automobilului l-au abandonat, unde și

ulterior a fost depistat de colaboratorii poliției.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele incriminate și a

solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de

procedură penală.

Dat fiind că probele administrate confirmă în totalitate vinovăția inculpatului,

acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 1921 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, ca

răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire, săvârșită de mai multe persoane,

prin pătrundere în garaj.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța a ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, statuând că inculpatul a comis două infracțiuni

mai puțin grave, a recunoscut vina integral și s-a căit de cele comise, se caracterizează

negativ, nu este angajat în câmpul muncii, că art. 1921 alin. (2) Cod penal prevede

închisoare pe un termen de la 3 la 5 ani, iar în temeiul art. 70 alin. (3) Cod penal acesta

beneficiază de o reducere cu jumătate a maximului pedepsei reieșind din faptul că la

momentul comiterii infracțiunii nu a atins vârsta de 18 ani, deci pedeapsa urmează a fi

aplicată în limitele de până la 2 ani 6 luni, anterior a mai fost condamnat prin sentința

Judecătoriei Orhei din 05.07.2019 pe art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 6 luni

închisoare, cu executare în penitenciar pentru minori; prin sentința Judecătoriei Orhei

din 31.10.2019 pe art. 1921 alin. (2) lit. a), c), 84 Cod penal la 1 an 10 luni închisoare,

cu executare în Centrele de detenție pentru minori și tineret; prin sentința Judecătoriei

Strășeni din 15.01.2020 pe art. 1921 alin. (2) lit. a), c), 85 Cod penal la 4 ani 3 luni

închisoare, cu executare în Centrele de detenție pentru minori și tineret; prin sentința

Judecătoriei Strășeni din 21.01.2020 pe art. 1921 alin. (2) lit. a), c), 186 alin. (2) lit. b),

c), d), 84 Cod penal la 1 an 4 luni închisoare, cu executare în Centrele de detenție pentru

minori și tineret, că potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare, concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă doar prin

aplicarea pedepsei închisorii, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, din probele administrate rezultă că în privința inculpatului, după

comiterea infracțiunilor incriminate în prezenta cauză penală, dar până la pronunțarea

sentinței au fost adoptate numeroase sentințe de condamnare pentru comiterea unui șir

de infracțiuni. Astfel, teoretic pe caz urmau a fi aplicate prevederile art. 84 alin. (4)

Cod penal și stabilirea în privința inculpatului a unei pedepse pentru concurs de

infracțiuni.

2

Însă, pentru aplicarea prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal este necesară

existența sentinței definitive de condamnare cât și informația despre pedeapsa

executată de inculpat în baza sentințelor anterioare.

Or, în prezenta cauză penală în privința acestor circumstanțe nu au fost

administrate probe. Din informația prezentată de Administrația Națională a

Penitenciarelor, instanța a reținut că la moment în privința inculpatului se află pe rol la

Curtea de Apel Chișinău cauza penală. Ce ține de termenul pedepsei cu închisoare

executată deja până la moment în temeiul altor sentinței în instanță nu a fost prezentată

nici o probă.

Astfel, în situația în care la etapa executării prezentei sentințe se va constata că

în privința inculpatului există alte hotărâri neexecutate, aceste circumstanțe urmează a

fi soluționate în ordinea art. 469 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsa mai

blândă, iar pedeapsa definitivă să-i fie stabilită prin absorbție.

Apelantul a invocat că săvârșirea infracțiunii de către un minor, indiferent de

gravitatea ei și de faptul că el, anterior a fost condamnat sau a săvârșit mai multe

infracțiuni, se consideră ca circumstanță ce atenuează răspunderea penală și trebuie

luată în vedere la aplicarea pedepsei.

Ori, nu s-a constatat că aplicarea unei pedepse mai mici, nu ar putea realiza

scopul pedepsei penale.

Totodată, dat fiind că în cauză sunt prezente circumstanțe atenuante - săvârșirea

infracțiunii de către un minor, iar aceasta este considerată de către legiuitor ca o

circumstanță excepțională și temei pentru a-i aplica o pedeapsă mai blândă (art. 79 Cod

penal), pedeapsa poate fi coborâtă, prin reducere cu o treime din limita minimă.

La fel, faptul că Globa I. este învinuit de săvârșirea a două infracțiuni mai puțin

grave, denotă necesitatea ca pedeapsa definitivă să-i fie stabilită prin absorbție.

2021, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că prima instanță, justificat a aplicat inculpatului,

pedeapsa sub formă de închisoare, iar cuantumul acesteia a fost stabilit cu respectarea

principiilor individualizării pedepsei penale și a prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală.

Potrivit prevederilor art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod.

Respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului este în coraport cu gravitatea faptelor

comise – două infracțiuni mai puțin grave, care implică două răpiri a mijloacelor de

transport, comise cu intenție de două persoane, acesta la locul de trai se caracterizează

negativ, are antecedente penale - prin sentința Judecătoriei Orhei din 05.07.2019 a fost

condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 6 luni închisoare, cu

executare, prin sentința Judecătoriei Strășeni din 21.01.2020 a fost condamnat în baza

art. 1921 alin. (2) lit. a), c), 186 alin. (2) lit. b), c), d), 84 Cod penal la 1 an și 4 luni

3

închisoare, cu executare, prin sentința Judecătoriei Strășeni din 15.01.2020 a fost

condamnat în baza art. 1921 alin. (2) lit. a), c), 85 Cod penal la 4 ani și 3 luni închisoare,

cu executare, prin sentința Judecătoriei Orhei din 31.10. 2019 a fost condamnat în baza

art. 1921 alin. (2) lit. a), c), 84 Cod penal la1 an și 10 luni închisoare, cu executare în

Centrele de detenție pentru minori și tineret, inculpatul a recunoscut vina și a solicitat

examinarea cauzei în procedura simplificată, circumstanțe atenuante fiind comiterea

infracțiunii de către un minor și contribuirea activă la descoperirea infracțiunii,

circumstanțe agravante fiind săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a

fost condamnată pentru infracțiune similară.

Potrivit art. 75 alin. (2) Cod penal, sancțiunea închisorii este o formă

excepțională de pedeapsă, care se aplică doar în cazul în care gravitatea infracțiunii și

personalitatea inculpatului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoarea.

Totodată, inculpatul, până la comiterea infracțiunilor respective, cât și după

comiterea lor, a comis un șir de infracțiuni similare (răpirea mijlocului de transport),

fapt ce denotă că acest mod de viață reprezintă o îndeletnicire a inculpatului, iar ultimul

fiind și anterior condamnat la pedepse cu închisoarea n-a tras careva concluzii și având

antecedente penale nestinse și-a continuat activitatea criminală. Inoportunitatea

aplicării unei pedepse mai blânde, că acesta anterior a fost condamnat de un număr

impunător de mare, având la moment cauze penale pendinte și în alte instanțe, însă

careva concluzii n-a tras, or, ispășind pedepse cu închisoarea cu executare reală și

având antecedente penale nestinse, în scurt timp comite iarăși două infracțiuni mai

puțin grave, comise cu intenție, astfel sfidând cu desăvârșire nu numai normele morale,

dar și legea penală.

Solicitarea avocatului cu privire la operarea cu prevederile art. 79 Cod penal în

vederea aplicării unei pedepse la limita minimă este irelevantă cazului din următoarele

considerente.

La caz, apărarea ca temei de aplicare a prevederilor art. 79 Cod penal invocă

comiterea faptelor în timpul minoratului, inculpatul având 17 ani la momentul

examinării cauzei, în instanță acesta deja atingând majoratul, dispozițiile art. 79 alin.

(1) Cod penal nu sunt imperative, posibilitatea aplicării pedepsei sub limita minimă,

prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau a unei mai blânde,

urmează a fi apreciată la discreția instanței, rezultând din convingerea fermă că

atingerea scopului pedepsei penale prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal poate avea

loc și prin aplicarea unei pedepse mai blânde, ceea ce nu persistă la caz.

Privitor la solicitarea apărării de a i se aplica lui Globa I. pedeapsa prin reducerea

cu o treime a limitei minime (o treime din 3 ani ar constitui – 2 ani), este irelevantă

cazului deoarece sancțiunea art. 1921 alin. (2) Cod penal prevede pedeapsa cu

închisoare pe un termen de la 3 la 5 ani.

Totodată, în temeiul art. 70 alin. (3) Cod penal, inculpatul a beneficiat de o

reducere cu jumătate a maximului pedepsei reieșind din faptul că la momentul comiterii

infracțiunii nu a atins vârsta de 18 ani, pedeapsa urmând a fi aplicată în limitele de până

la 2 ani 6 luni și reieșind din faptul, că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor

incriminate, iar judecarea cauzei a avut loc în baza probelor administrate la faza de

urmărire penală, potrivit prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

4

inculpatul a beneficiat de o reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege

în cazul pedepsei cu închisoarea, astfel limita maximă și cea minimă devenind - 1 an 8

luni, care a și fost aplicată de instanța de fond.

Privitor la alegația apărării ce ține de necesitatea cumulării pedepselor prin

absorbție, potrivit prevederilor art. 84 alin. (1) CP, în cazul în care persoana este

declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni ușoare și/sau mai

puțin grave, pedeapsa definitivă poate fi stabilită și prin absorbirea pedepsei mai ușoare

de pedeapsa mai aspră, prevederile în cauză nefiind imperative, cumularea făcându-se

total, parțial sau prin absorbție, modalitatea aleasă fiind una discreționară, rezultând

din convingerea fermă că atingerea scopului pedepsei penale prevăzut la art. 61 alin.

(2) Cod penal poate avea loc și prin aplicarea unei pedepse mai blânde, însă reieșind

din personalitatea inculpatului, instanța de fond s-a axat totuși pe o cumulare parțială,

mai puțin de o pătrime din pedeapsa stabilită, fapt considerat absolut corect și

proporțional criteriilor analizate supra.

Astfel, cuantumul pedepsei cu închisoarea stabilit de instanța de fond, rezultă

din gradul prejudiciabil al faptelor comise, personalitatea inculpatului care a comis un

număr impunător de mare de fapte antisociale, ispășind pedepse cu închisoarea cu

executare și netrăgând careva concluzii în acest sens, inclusiv, rezultând din căința

sinceră a inculpatului, precum și din faptul, că acesta a comis faptele în timpul

minoratului, fapt luat în considerație de prima instanță cu toate că apărarea a ignorat

acest aspect, invocându-l în cererea de apel.

Potrivit art. 61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea

pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea

persoanei condamnate.

La caz, atingerea scopurilor menționate: de restabilire a echității, de corectare a

inculpatului, de prevenire a comiterii altor infracțiuni, va fi posibilă doar prin aplicarea

față de Globa I. a pedepsei sub formă de închisoare, cu executarea ei reală, în

cuantumul stabilit. Pedeapsa astfel cum a fost individualizată de către prima instanță

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 Cod

penal, cuantumul acesteia este dozată corespunzător, iar față de natura și gravitatea

faptei comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia, pedeapsa aplicată

inculpatului este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii.

instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită

o pedeapsă mai blândă.

Recurentul invocă că în privința inculpatului se poate de aplicat o pedeapsă mai

blândă decât cea prevăzută de lege, deoarece infracțiunea a fost comisă în perioada

minoratului.

Instanța de apel nu a motivat dacă în speță, a apreciat sau nu acest fapt ca fiind

o situație excepțională. Or, potrivit art. 79 alin. (1) Cod penal, minoratul persoanei care

a săvârșit infracțiunea se consideră circumstanță excepțională.

5

Astfel, instanțele de fond și de apel nu au acordat deplină eficiență prevederilor

art. 6, 7, 61, 75, 79 Cod penal și nu au ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării inculpatului, precum și de condițiile de viață ale ultimului.

Prin urmare, în privința inculpatului sunt aplicabile prevederile art. 79 Cod

penal, iar instanțele urmau să-i aplice acestuia o pedeapsă mai blândă, prin reducerea

cu 1/3 din limita minimă a pedepsei.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - hоtărârеа аtасаtă nu сuрrindе motivele ре саrе se întеmеiаză soluția.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care

nici nu sunt invocate eventuale erori de drept concrete și clar definite (pct. 5. din decizie),

se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor atacate, inclusiv

cele reproduse în pct. 2, 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele

de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și

de drept privind pedeapsa penală aplicată inculpatului în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, instanțele

just și argumentat au ținut cont de prevederile art. 61, 70 alin. (3), 75, 84 Cod penal,

art. 3641 Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont

de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat

și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. La stabilirea pedepsei

închisorii pentru persoana care, la data săvârșirii infracțiunii, nu a atins vârsta de 18

ani, termenul închisorii se stabilește din maximul pedepsei, prevăzute de legea penală

pentru infracțiunea săvârșită, reduse la jumătate. Inculpatul care a recunoscut

6

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime

a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Dacă o

persoană este declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni fără să

fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanța de judecată, pronunțând pedeapsa

pentru fiecare infracțiune aparte, stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de

infracțiuni prin cumul, total sau parțial, al pedepselor aplicate.

În consecutivitatea enunțată, instanțele just au concluzionat că în cazul în care

inculpatul a comis infracțiunile fiind minor, a recunoscut vina și a solicitat judecarea

cauzei conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, dar a comis două

infracțiuni mai puțin grave, care se pedepsesc în exclusivitate cu închisoare de la 3 la

5 ani, și este caracterizat negativ la locul de trai, o pedeapsă penală mai blândă decât

cea stabilită de instanțele de fond și de apel, ar fi inechitabilă, inadecvată și

disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cu persoana

inculpatului, cât și cu scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale,

corectării ultimului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a

altor persoane.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului,

precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a

altor persoane (pct. 1., 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de

apel a apreciat circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 79 alin. (1) Cod penal, art. 101, 27, 414 alin.

(1) și (2) a Codului de procedură penală, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă

sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una

mai blândă, de altă categorie, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria

sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel

pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe,

care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod

de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursurile ordinare, la fel,

este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

7

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că inculpatului i

s-au aplicat pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar

este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul ordinar de pe rol urmează

a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Igor Ciuru, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 octombrie 2021, în privința

inculpatului Globa Ion, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 18 februarie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Ion Guzun

8