1ra-1483/2021 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

Dosarul nr. 1ra-1483/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Iurie DIACONU

judecători Liliana CATAN

Victor BOICO

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 martie 2021 de către

avocatul Movilă Corina în numele inculpatei

CEBOTARI Tatiana XXXXX, născută la

XXXXX, domiciliată în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.10.2019– 07.12.2020;

Instanța de apel: 03.02.2021– 17.03.2021;

Instanța de recurs: 02.06.2021 – 07.07.2021.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

c o n s t a t ă:

Cebotari Tatiana a fost recunoscută vinovată și condamnată, cu aplicarea art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, în baza:

- art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la închisoare pe un termen de 6

luni;

- art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la închisoare pe un termen de 6 luni.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă închisoare pe un

termen de 8 luni.

Conform art. 84 alin. (4) și art. 70 alin. (3) Cod penal, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, la pedeapsa stabilită prin noua sentință a fost adăugată partea

neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

din 05 august 2020, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani și 5 luni

închisoare, cu executare în Centrul de detenție pentru minori și tineri.

1.1. Prin aceiași sentință a fost condamnată și Pîslar Ina, hotărârea în

privința acesteia nu se contestată.

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, a constatat că Cebotari Tatiana, la

21 mai 2019, în jurul orei 14:00, împreună și de comun acord cu Pîslar Ina, cu scop

de profit, având intenția de a sustrage bunurile altei persoanei, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind, în mod

1

conștient, survenirea acestora, folosindu-se de faptul că nu sunt văzute de nimeni, au

pătruns în grădinița nr. 17 situată în municipiul Soroca, pe strada F. Budde nr.3, de

unde pe ascuns au sustras un portmoneu în valoare de 120 lei în care se aflau

mijloace bănești în sumă de 950 lei și 25 euro, echivalentul a 500 lei, un card bancar

de la BC „Victoriabank” SA, precum și buletinul de identitate și polița de asigurare

medicală ce aparțineau Svetlanei Guțu, cauzându-i astfel ultimei daune în proporții

considerabile în sumă totală de 1830 lei.

Tot Cebotari Tatiana, la 24 mai 2019, în jurul orei 13:00, cu scop de profit,

având intenția de a sustrage bunurile altei persoanei, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind, în mod conștient,

survenirea acestora, folosindu-se de faptul că, nu este văzută de nimeni, a pătruns în

biroul de serviciu al specialistului principal al Secției Cultură și Turism din cadrul

Palatului de Cultură, situat în municipiul Soroca, str. Independenței nr.74, de unde

pe ascuns a sustras și însușit un telefon mobil de model „iPhone 6S” ce aparține

Lidiei Ungureanu, cauzându-i astfel ultimei daună în proporții considerabile în

mărime de 4500 lei.

În drept, prima instanță a încadrat aceste acțiuni ale inculpatei Cebotari Tatiana

în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal – furt, adică sustragerea pe ascuns

a bunurilor altei persoane săvârșit de de două persoane, prin pătrundere în

încăpere și cu cauzarea de daune în proporții considerabile (două infracțiuni).

inculpatei Cebotari Tatiana, solicitând casarea sentinței în partea aplicării pedepsei

și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie aplicate prevederile art. 79 alin. (1)

Cod penal.

În motivarea apelului s-a invocat că inculpatei, în temeiul art. 79 alin. (1) Cod

penal, urmează a-i fi aplicată o pedeapsă a limita minimă a sancțiunii prevăzută de

art. 186 alin. (2) Cod penal deoarece ea a colaborat cu organul de urmărire penală, a

solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, a recunoscut vina, sincer s-a

căit și regretă faptele comise, a săvârșit infracțiunile în perioada minoratului.

fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința fără modificări.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a concluzionat că pedeapsa

aplicată Tatianei Cebotari de către prima instanță corespunde atât principiului

proporționalității cât și scopurilor prevăzute în alin. (2) art. 61 Cod penal, cuantumul

acesteia fiind dozat corespunzător.

Astfel, chiar dacă, inculpata aflată la minorat, a recunoscut vina, sincer s-a căit

de cele săvârșite și a contribuit la instrumentarea cauzei în termeni rezonabili,

colaborând cu organele de drept și solicitând examinarea cauzei în procedură

simplificată, ea, într-o perioadă scurtă de timp, a săvârșit cu intenție două infracțiuni

mai puțin grave, urmărind scopul de profit, și este cu antecedente penale nestinse,

condamnările anterioare fiind pentru fapte similare.

Așadar, Cebotari Tatiana nu s-a pus pe calea corijării și nu a îndreptățit

încrederea acordată, pedepsele anterioare aplicate neatingându-și scopurile,

circumstanțe ce fac imposibilă stabilirea pedepsei la limita minimă a sancțiunii

2

prevăzută de art. 186 alin. (2) Cod penal, iar minoratul inculpatei a fost luat în

considerație la stabilirea cuantumului pedepsei, aflat la limita minimă generală.

În același context, instanța de apel a menționat că Cebotari Tatiana prin

sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 05.08.2020 a fost condamnată la

6 ani închisoare, la caz, urmând doar a se cumula pedeapsa nouă stabilită.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că apelul declarat în numele inculpatei este

nefondat, or cele enunțate supra demonstrează inoportunitatea aplicări unei pedepsei

la limita minimă a sancțiunii prevăzută de art. 186 alin. (2) Cod penal, micșorarea

cuantumului nu ar duce la realizarea scopurilor pedepsei de restabilire a echității

sociale, de corectare a inculpatei cât și de prevenire a comiterii altor infracțiuni.

Movilă în numele inculpatei, care invocând temeiul de recurs prevăzut din art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt, solicită

casarea acesteia în partea pedepsei penale, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Tatianei

Cebotari să-i fie stabilită o pedeapsă non-privativă de libertate.

În motivarea recursului se reiterează argumentele apelului, suplimentar

menționându-se că din declarațiile date de inculpată reiese că ea a comis

infracțiunile deoarece mama sa este bolnavă și nu avea ce mânca.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine

persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și

modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a

cauzei, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul

descoperii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a

înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea

sinceră în cursul procesului.

Potrivit prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și ținând cont de analiza

cumulativă a criteriilor de individualizare și coroborarea probelor care furnizează

informațiile respective, precum și indicarea temeiurilor care fundamentează

proporționalitatea între scopul reeducării infractorului, prin caracterul retributiv al

pedepsei aplicate și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul

restabilirii ordinii de drept încălcate, precum și aplicând efectul circumstanțelor

atenuante indicate de mai sus, corectarea inculpatei minore Cebotari Tatiana este

posibilă fără privarea acesteia de libertate.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, depune referință procurorul, pledând

pentru inadmisibilitatea acestuia, din motiv că este vădit neîntemeiat.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

3

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Recurenta a invocat în susținerea solicitărilor sale în calitate de temei de drept

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

În recursul ordinar, în pofida normelor de drept enunțate, apărarea nu a

specificat care ar fi erorile de drept concrete și esența că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția cât și că instanța a admis o eroare

gravă de fapt, fiind omisă în totalitate argumentarea ilegalității hotărârii atacate în

acest sens, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul cu circumstanțe în drept, care l-ar justifica sub acest aspect, întrucât,

potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este

organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, reieșind din solicitarea recurentei, Colegiul deduce că motivele

recursului se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, care prevede că hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

când pedeapsa nu a fost individualizată corect.

În prezenta speță acest temei nu și-a găsit confirmarea, iar întru desfășurarea

concluziilor sale instanța de recurs purcede la analiza punctată asupra argumentelor

invocate, prin prisma temeiului nominalizat.

Într-un prim aspect se conchide că motivele recurentei nu și-au găsit

confirmarea, or invocările identice ale apelului declarat în numele inculpatului

reiterate și în recursul ordinar, au fost obiect de studiu în instanța de apel, aceasta

expunându-se în mod argumentat asupra celor invocate de apărare (a se vedea p. 4.1

a prezentei hotărâri), soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a

cărei reluare nu se mai impune (hotărârea CtEDO García Ruiz versus Spania), or

noțiunea de proces echitabil cere ca instanța care și-a motivat succint decizia, fie

prin preluarea motivelor instanței inferioare, fie altfel, să examineze în mod real

întrebările esențiale care i-au fost adresate (hotărârea CtEDO Boldea versus

România).

Astfel, la individualizarea pedepsei aplicate Tatianei Cebotari instanța de apel

corect a statuat că numai pedeapsa cu închisoare pe un termen de 6 ani și 5 luni, în

Centrul de detenție pentru minori și tineri, va duce la atingerea scopurilor penale

prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal, dând deplină eficientă prevederilor art. art.

7, 70 alin. (3), 75-79 și 84 alin. (1) și (4) Cod penal cât și art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, pedeapsa fiind una echitabilă, or statul are obligația de a lua toate

măsurile necesare pentru a asigura o protecție efectivă a dreptului la proprietate prin

adoptarea unei legislații penale efectivă care să descurajeze comiterea de fapte

infracționale, legislație dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, în scopul

4

prevenirii, reprimării și sancționării încălcării prevederilor sale.

În subsidiar, instanța de recurs reține că argumentele suplimentare ale

recursului ordinar (solicitarea de aplicare a unei pedepse non-privative de libertate și

a prevederilor art. 90 Cod penal) nu au fost invocate de apărare în cererea de apel

precum și nu au fost susținute în cadrul judecării apelului, prin urmare, ele nu vor fi

obiect de studiu la judecarea recursului ordinar, or potrivit art. 427 alin. (2) Cod de

procedură penală temeiurile menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în

cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Reieșind din cele expuse supra, instanța de recurs concluzionează că

argumentele recurentei nu constituie temeiuri de a răsturna situația în prezenta

cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic superioare, în sensul casării

hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel și că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar declarat, decizându-se inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Movilă Corina în

numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17

martie 2021, în cauza penală privind-o pe CEBOTARI Tatiana XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 iulie 2021.

Președinte Iurie DIACONU

Judecător Liliana CATAN

Judecător Victor BOICO

5