1ra-1335/2022 — art. 175 CP

1ra-1335/2022 — art. 175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1335/2022

1-22045608-01-1ra-29082022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte TOMA Nadejda

judecători CATAN Liliana

DIACONU Iurie

GUZUN Ion

BOICO Victor

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat, împotriva deciziei

Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 20 iulie 2022, de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Dubăsari Valeriu în cauza penală a lui

Cebotari Vadim XXXXX, născut la

XXXXXX, domiciliat în r.XXXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță:01.04.2022 – 19.05.2022;

Instanța de apel: 08.06.2022 – 20.07.2022;

Instanța de recurs: 05.09.2022 – 12.12.2022.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal

lărgit

c o n s t a t ă:

conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală, Cebotari Vadim a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art.175 Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare.

În baza art.90 Cod penal, pedeapsa aplicată sub formă de închisoare s-a dispus a nu

fi executată, dacă în termenul de probă de 5 (cinci) ani condamnatul Cebotari Vadim nu

va săvârși o nouă infracțiune și prin comportarea sa exemplară va îndreptăți încrederea

ce i s-a acordat.

S-a încasat de la Cebotari Vadim în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 1990,00 lei (una mie nouă sute nouăzeci lei 00 bani).

Vadim, în seara zilei de 09.01.2022, fiind sub influența băuturilor alcoolice, aflându-se

în casa surorii sale, XXXXX, în s.XXXXX, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora,

având scopul satisfacerii poftei sexuale, știind cu certitudine că minora XXXXX, născută

la XXXXX, nu a împlinit vârsta de 16 ani, a purtat cu ultima o discuție cu caracter

1

obscen, referitor la raporturile sexuale, pe care dorește să le întrețină cu aceasta, apoi

prin aplicarea constrângerii fizice a imobilizat-o prin ținerea de mâini și picioare și

profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, prin supunerea la acțiunile perverse

manifestate, s-a atins de zonele intime a victimei și a sărutat-o pe gât, contrar voinței ei,

în așa mod intimidând-o.

Conform raportului de constatare nr.202229P0008 din 10.01.2022, la examinarea

medico-legală a minorei XXXXX, a.n. XXXXX, se determină echimoză pe gât pe

stânga treimea inferioară, care s-a produs prin mecanism de presiune (sărutare), poate

data din 09.01.2022 și se califică ca vătămare corporală neînsemnată. Producerea

leziunilor corporale depistate prin cădere din poziție verticală sau produsă de sine

stătător, se exclude.

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către procurorul în

Procuratura raionului Soroca, Tatiana Andronic care a solicitat admiterea acestuia,

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Cebotari Vadim să fie recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 175 din Codul penal și în baza acestei

legi, ținând cont de prevederile art.3641 alin.(8) din Codul de procedură penală, a-i aplica

o pedeapsă sub formă de 2 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat că:

- instanța de judecată a stabilit just circumstanțele cauzei și corect a calificat

acțiunile inculpatului Cebotari Vadim în baza art.175 din Codul penal, însă i-a numit

inculpatului o pedeapsă prea blândă pentru infracțiunea comisă, aplicând institutul

suspendării condiționate a pedepsei cu închisoarea stabilită;

- în ședința de judecată, inculpatul a declarat că-și recunoaște vina, dar acest fapt nu

demonstrează căința lui sinceră și activă, ci faptul, că aceasta a încercat sub orice metodă

să evite răspunderea penală pentru fapta comisă;

- anterior inculpatul Cebotari Vadim a fost atras la răspundere penală, fiind

condamnat la pedeapsă non-privativă de libertate, însă nu și-a făcut concluziile cuvenite

și nu a stat pe calea corijării, iar comportamentul deviant al ultimului, manifestat prin

abaterile de la normele morale unanim acceptate de către societate și comiterea cu

intenție a unei noi infracțiuni, nu lasă loc de o interpretare favorabilă a faptului că,

suspendarea condiționată pe un termen de probă a executării pedepsei cu închisoarea,

aplicată de instanța de judecată, va atinge efectul scontat și va restabili echitatea socială;

- în cazul în care inculpatul Cebotari Vadim va fi condamnat la pedeapsa cu

închisoarea, ultimul va simți efectul legii penale, având suficient timp de a-și revedea

comportamentul său deviant și de a sta pe calea corijării.

declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea în vigoare a sentinței.

2

pedepsei, instanța de fond corect a ținut cont de prevederile art. 61 și75 Cod penal, de:

- circumstanța atenuantă - recunoașterea vinei, cauza fiind examinată în baza art.

3641 Cod de procedură penală ;

- lipsa circumstanțelor agravante;

- de faptul, că la locul temporar de trai, Cebotari Vadim se caracterizează

nesatisfăcător (f.d.86), indicându-se totodată ca material de caracterizare negativă

(f.d.78-83) faptul, că Cebotari Vadim are trecut infracțional, conform răspunsului la

revendicare (f.d.78, 78 verso), ultimul a fost condamnat conform sentinței Judecătoriei

Drochia din 27.02.2007 în baza art.186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal, la 240 ore muncă

neremunerată în folosul comunității, iar prin sentința Judecătoriei Drochia din

29.11.2017, cauza penală de învinuire a lui Cebotari Vadim în baza art.2641 alin.(4) Cod

penal, a fost încetată în baza Legii nr.210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova;

- după săvârșirea infracțiunii, precum și în instanța de judecată, inculpatul Cebotari

Vadim a avut un comportament cuviincios, astfel, a dat dovadă că și-a făcut concluziile

necesare și a înțeles consecințele negative ale faptei sale.

Reieșind din cele menționate supra instanța de apel a apreciat ca fiind justă poziția

instanței de fond potrivit cărei a concluzionat că corectarea și reeducarea inculpatului

poate avea loc prin privațiunea acestuia de libertate stabilindu-i pedeapsa de 2 (doi) ani

închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

La fel, instanța de apel fiind solidară și cu poziția instanței de fond cu privire la

aplicarea în privința inculpatului Cebotari Vadim a prevederilor art. 90 Cod penal,

ultimului fiindu-i suspendată condiționat executarea pedepsei penale cu stabilirea

perioadei de probațiune de 5 (cinci) ani, instanța ajungând la concluzia respectivă având

în vedere și aplicarea perioadei maximale de probațiune de 5 ani precum și căința sinceră

și promisiunea că nu va mai comite infracțiuni pe viitor.

Instanța de apel a mai reținut că, conform informației din dosarul penal, inculpatul

are la întreținere 3 copii minori, astfel, în situația de moment din țară, prin aplicarea

pedepsei cu închisoare cu executare reală, s-ar crea condiții dificile întregii familii a

inculpatului.

Astfel, instanța de apel, contrar celor invocate de apelant, a considerat că pedeapsa

aplicată inculpatului Cebotari Vadim de către instanța de fond, este o pedeapsă

echitabilă, care corespunde tuturor criteriilor de aplicare a pedepsei penale, care va

atinge scopul propus, fiind proporțională cu gradul prejudiciabil al infracțiunii comise,

fiind de natură să îi atenționeze pe cei care ar intenționa să săvârșească astfel de fapte, că

nu vor rămâne nepedepsiți, iar pedeapsa cu închisoare cu executare reală după cum a

solicitat apelantul ar fi prea gravă, având un caracter excepțional.

ordinar de către procurorul în procuratura de Circumscripție Bălți, Valeriu Dubăsari,

3

care invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei, în partea stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin care lui Cebotari Vadim, pentru

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 175 Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa cu

închisoare pe termen de 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis. A exclude aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului invocă:

- inculpatul a declarat că-și recunoaște vina, dar acest fapt nu demonstrează căința

lui sinceră și activă, ci faptul, că aceasta a încercat sub orice metodă să evite răspunderea

penală pentru fapta comisă;

- inculpatul Cebotari Vadim prin acțiunile sale ilegale, pasibile de răspunderea

penală, nu numai că a încălcat legea penală, dar și a sfidat normele morale de conviețuire

într-o societate, unanim acceptate, și a atentat la viața privată și demnitatea umană a

părții vătămate minore, impunând-o să treacă printr-un coșmar și generând în consecință

pentru ultima o situație nefastă, manifestată prin cultivarea sentimentului acut de înjosire

și umilință a unui copil de fapt, față de un bărbat matur;

- atât instanța de fond, cât și instanța de apel n-au argumentat necesitatea aplicării

prevederilor art.90 CP, prin ce au ignorat criteriile generale de individualizare a pedepsei

penale;

- instanțele de judecată nu au ținut cont de faptul că inculpatul Cebotari Vadim a

săvârșit o infracțiune gravă în privința a unei minore, precum și de caracterul și

gravitatea infracțiunilor menționate, anterior a fost condamnat, la locul de trai se

caracterizează negativ, ceea ce denotă ineficienta condamnării lui Cebotari Vădim cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei;

- instanța de judecată, apreciind aplicabilitatea eronată a prevederilor art.90 CP, nu

a luat în considerație comportamentul inculpatului nominalizat în cadrul urmăririi penale

și examinării cauzei în instanțele de judecată, personalitatea inculpatului dat, precum și

rezonanța socială a faptei infracționale comise de el;

- nu este relevant faptul reținut de instanța de apel că inculpatul trăiește în

concubinaj și are la întreținere 3 copii minori, deoarece conform certificatului de la

f.d.87, Cebotari Vadim a trăit în concubinaj cu cet. Tolica Mariana, care are 2 copii

minori și era însărcinată în luna a șaptea, ceia ce nu denotă faptul, că inculpatul are 3

copii minori la întreținere;

- instanța de apel n-a ținut cont de poziția reprezentantului legal al părții vătămate

minore Văcari Lidia expusă atât la judecarea cauzei în instanța de fond, cât și la

judecarea cauzei instanța de apel, care a solicitat pedepsirea inculpatului conform

prevederilor legii.

că acesta urmează a fi admis.

4

În speță se constată că, recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la

adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conducându-se de dispozițiile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care la alin. (1), prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel la judecarea cauzei.

Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal lărgit atestă că procurorul a

indicat drept temeiuri pentru declararea recursului ordinar prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

în cazurile când, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, din argumentele recursului declarat, în esență, se desprinde dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanțele de fond în partea aplicării, la

stabilirea pedepsei, a prevederilor art. 90 Cod penal.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în recurs și

temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal lărgit constată că criticile aduse de

către titularul cererii de recurs și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței

de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de

instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea

în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea

în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

5

Raportând decizia instanței de apel, la rigorile prevăzute de art. 414 Cod de

procedură penală enumerate supra, se atestă că instanța de apel nu a ținut cont pe deplin

de aceste cerințe și a comis următoarele erori de drept.

Așadar, din conținutul recursului declarat, rezultă că recurentul critică decizia

instanței de apel privitor la aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod

penal, din considerentul că concluziile instanței de apel în această parte sunt greșite,

deoarece în speță sunt prezente circumstanțe care denotă iraționalitatea dispunerii

suspendării executării pedepsei cu închisoare.

În urma analizei deciziei instanței de apel sub aspectul menționat, în raport cu

circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit constată că instanțele ierarhic inferioare

pripit a ajuns la soluția de a-i stabili inculpatului Cebotari Vadim o pedeapsă cu

suspendarea condiționată a executării acesteia.

În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs notează faptul că prin criterii

generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege, de care sunt

obligate să se conducă instanțele de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare

persoană vinovată în parte. Instanțelor de judecată, legea penală le acordă o posibilitate

largă de aplicare în practică a principiului individualizării pedepsei penale, luând în

considerație caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana celui

vinovat, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținând cont de influența

pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

În acest context, instanța de recurs reține, că infracțiunea prevăzută de art. 175 Cod

penal, potrivit prevederilor art. 16 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor

grave, care prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la 3 la 7 ani.

La capitolul stabilirii tipului pedepsei inculpatului, instanța de apel a menționat că

instanța de fond a ținut cont de personalitatea inculpatului, gravitatea faptei comise,

corect stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu

suspendarea executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

Colegiul penal lărgit consideră că instanțele de fond nu au motivat complet și

obiectiv soluția de individualizare a executării pedepsei, pripit ajungând la concluzia în

ce privește aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal, întrucât în speță nu

s-a efectuat o analiză completă și minuțioasă a personalității inculpatului.

În acest context, instanța de recurs notează că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, adică suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie

aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a demonstra că

infracțiunea comisă de ei este un incident în viața acestora.

În același rând, în textul art. 90 alin. (1) Cod penal, lexemul „poate”, oferă

posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme.

În cadrul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța, după ce

realizează individualizarea pedepsei prin determinarea concretă a acesteia în baza

6

criteriilor generale de individualizare, completează acest rezultat printr-un act de

individualizare a executării pedepsei.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării pedepsei

stabilită de către instanțele de judecată prin hotărâre de condamnare de a suspenda pe o

perioadă anumită executarea pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

Condițiile pentru acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea instanței că scopul poate fi

atins și fără executarea acesteia.

La rândul său, Colegiul penal lărgit constată că la individualizarea pedepsei penale

stabilite inculpatului în prezenta speță, instanțele ierarhic inferioare nu au indicat motive

clare ce au stat la baza concluziilor privind posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod

penal în raport cu personalitatea inculpatului care a comis o infracțiune gravă, la locul

temporar de trai se caracterizează nesatisfăcător (f.d.86), indicându-se totodată ca

material de caracterizare negativă faptul, că Cebotari Vadim are trecut infracțional

(f.d.78-83), conform răspunsului la revendicare (f.d.78, 78 verso), ultimul a fost

condamnat conform sentinței Judecătoriei Drochia din 27.02.2007 în baza art.186

alin.(2) lit. c), d) Cod penal, la 240 ore muncă neremunerată în folosul comunității, iar

prin sentința Judecătoriei Drochia din 29.11.2017, cauza penală de învinuire a lui

Cebotari Vadim în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, a fost încetată în baza Legii nr.210

din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

Prin urmare, instanța de apel a indicat că just s-a concluzionat de către instanța de

fond aplicarea art. 90 Cod penal, deoarece inculpatul sincer s-a căit și are 3 copii minori

la întreținere, omițând faptul că aceste circumstanțe nu l-au determinat pe Cebotari

Vadim să se pună pe calea corijării și să nu mai săvârșească infracțiuni, pentru a

îndreptăți încrederea acordată lui.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că instanțele ierarhic inferioare la analizarea

condițiilor privind aplicarea art. 90 Cod penal, insuficient a abordat personalitatea

inculpatului Cebotari Vadim, ce reprezintă condiția esențială care urma a sta la originea

concluziilor privind iraționalitatea executării reale a pedepsei cu închisoare.

În aserțiunea dată, Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel la motivarea

soluției privind individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului Cebotari Vadim

și menținînd sentința în această parte, nu a ținut cont de aspectele menționate supra de și

le-a invocat în descriptivul deciziei.

În concluzie, Colegiul penal lărgit statuează că pentru a demonstra că părțile au fost

auzite în prezenta cauză, instanța de apel urmează să dea răspunsuri argumentate în

hotărâre asupra motivelor decisive invocate de acuzatorul de stat și nu este suficient doar

a prelua motivele hotărârii primei instanțe, dar și a efectua propriile completări în sensul

aprecierii temeiniciei acestei hotărârii, prin prisma criticilor invocate de partea acuzării,

7

care în viziunea acestuia ar putea afecta într-o măsură oarecare legalitatea soluției

adoptate la caz.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, în prezenta speță și-

au găsit confirmare temeiurile pentru recurs invocate de către procuror, ceea ce duce la

casarea deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare, în aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată, deoarece această eroare nu poate fi corectată de instanța

de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.436

Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se

pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii, asupra

aspectelor evidențiate în prezenta decizie, să-și argumenteze clar concluziile sale, ținând

cont de motivele casării deciziei atacate, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

8.În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Dubăsari Valeriu, casează total decizia Colegiului Penal al Curții de

Apel Bălți din 20 iulie 2022 în cauza penală privindu-l pe Cebotari Vadim XXXXX și

dispune rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 10 februarie 2023.

Președinte TOMA Nadejda

Judecători CATAN Liliana

DIACONU Iurie

GUZUN Ion

BOICO Victor

8