1ra-206/2022 — art. 326 alin. 1 CPP

1ra-206/2022 — art. 326 alin. 1 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-206/2022

(1-17040418-01-1ra-09022022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocatul Odobescu Ghenadie în numele inculpatului și de inculpat, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 noiembrie

2021, în cauza penală privindu-l pe

CEBOTARI Vadim XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.12.2017-29.01.2020;

Instanța de apel: 18.02.2020-24.11.2021;

Instanța de recurs: 09.02.2022- 11.05.2022.

c o n s t a t ă:

Vadim a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin.

(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 3 (trei)

ani.

În temeiul art. 65 alin. (3) Cod penal, s-a aplicat în privința inculpatului pedeapsa

complementară sub formă de privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și funcții

de demnitate publică pe termen de 3 (trei) ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate față de Cebotari Vadim

s-a suspendat condiționat pe termen de probă de 2 (doi) ani.

S-a aplicat în privința lui Cebotari Vadim măsura preventivă obligațiunea de

nepărăsire a țării, care se menține până la intrarea sentinței în vigoare.

S-a încasat din contul lui Cebotari Vadim în beneficiul statului contravaloarea

bunurilor rezultate din infracțiune în mărime de 8900 lei.

Solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul lui Cebotari

Vadim în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată s-a respins ca fiind

neîntemeiată.

A fost soluționată chestiunea corpurilor delicte.

1

Vadim în perioada de la 09.02.2016 până la 29.07.2016, exercitând interimatul

funcției de procuror militar Bălți în baza ordinului Procurorului General nr.123-p din

08.02.2016, și după 29.07.2016 deținând funcția de procuror în Procuratura mun.

Bălți în temeiul ordinului Procurorului General nr.1066-p din 29.07.2016 cu privire

la transfer, contrar prevederilor art. 2 alin. (3) al Legii nr. 199 din 16.07.2010 cu

privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, din care rezidă că

persoana cu funcție de demnitate publică este obligată să respecte Constituția RM și

legislația în vigoare, contrar dispoziției art. 6 alin. (3) lit. d), i), j) al Legii nr. 3 din

25.02.2016 cu privire la Procuratură, din care rezidă că procurorul este obligat „...să

respecte regulile deontologice ale procurorilor și să se abțină de la fapte care ar

discredita imaginea Procuraturii sau ar afecta prestigiul profesiei de procuror; să

declare actele de corupție, actele conexe actelor de corupție și faptele de

comportament corupțional care i-au devenit cunoscute și să întreprindă măsuri în

vederea denunțării și înregistrării tuturor încălcărilor de lege care i-au devenit

cunoscute în exercițiul funcției sau în afara exercițiului funcției...”, contrar

dispozițiilor pct. 6.3.1, 6.3.2, 6.3.6 al Codului de etică și conduită al procurorului

aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 412-173/15 din

30.07.2015 și Codului de etică al procurorului aprobat prin Hotărârea Adunării

Generale a Procurorilor nr. 4 din 27.05.2016, din care rezidă că „procurorul trebuie

să respecte cele mai înalte standarde de integritate și responsabilitate pentru a asigura

încrederea societății în procuratură; fiind conștient de riscurile corupției, să nu admite

comportament coruptibil în activitatea sa; să nu accepte.,..remunerații ilicite pentru

îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea atribuțiilor funcționale sau în virtutea

funcției deținute; să nu ofere temei de a se considera drept o persoană pretabilă

comiterii unor acte de corupție sau abuzuri...” a comis acțiuni care au subminat

autoritatea și prestigiul justiției, discreditând înalta funcție de procuror, exprimate prin

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal - traficul de influenta

- în următoarele circumstanțe:

La data de 16.07.2016 procurorul Cebotari Vadim în timp ce exercita interimatul

funcției de procuror militar Bălți, aflându-se în XXXXX, susținând că are influenta

asupra procurorilor din cadrul Procuraturii Generale pentru a-i determina în vederea

stabilirii competenței de exercitare a urmăririi penale în cauza nr. 2016048028

Procuraturii mun. Bălți, unde urma să fie numit prin transfer în calitate de procuror, a

pretins mijloace bănești în sumă de 1000 dolari SUA care, conform cursului BNM,

constituiau 19.800 lei, de la Rusu Veaceslav, care era învinuit în cauza numită.

La 23.07.2016, conform înțelegerii prestabilite, procurorul Cebotari Vadim,

aflându-se în parcul orășenesc din mun. Bălți, a primit mijloace bănești în sumă de

500 dolari SUA care, conform cursului BNM, constituiau 9.900 lei, de la Rusu

Veaceslav, restul urmând a fi transmise după stabilirea competenței.

Ulterior, continuîndu-și acțiunile sale criminale, la 30.09.2016 procurorul

Cebotari Vadim, deținând deja ca urmare a transferului funcția de procuror în

2

Procuratura mun. Bălți, discutând cu Rusu Veaceslav, a mai pretins mijloace bănești

în scopul de a influenta acuzatorul de stat, procurorul din Procuratura r-lui Drochia

Rusu Oleg, care anterior a activat în cadrul Procuraturii militare Bălți și a exercitat

urmărirea penală în cauza nr. 2016048028, în vederea admiterii și examinării în cadrul

ședinței de judecată a cererii înaintate de Rusu Veaceslav privind dispunerea

expertizei în cadrul procesului penal în care ultimul era acuzat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.370 alin.(2) Cod penal, totodată, pentru a facilita și a lua

o atitudine loială în ședințele de judecată față de inculpatul Rusu Veaceslav.

Ulterior, Cebotari Vadim fiind în imposibilitate de a exercita influența promisă,

la 25.05.2017, aflându-se împreună cu Rusu Veaceslav în automobilul său personal

de model „Fiat Punto”, cu care se deplasau prin mun. Bălți, la solicitarea lui Rusu

Veaceslav de restituire a mijloacelor bănești pretinse și primite anterior, a restituit

ultimului o parte din bani în sumă de 1000 lei.

către procuror, avocatul Odobescu Ghenadie în numele inculpatului și de inculpat,

prin care au solicitat casarea sentinței Judecătoriei Bălți.

3.1 Procurorul a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței în partea măsurii

de pedeapsă stabilită inculpatului, cu adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care lui Cebotari Vadim în baza art. 326 alin. (1)

Cod penal, să-i fie numită pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 3 ani, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis și cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții publice și de demnitate publică pe un termen de 5 ani. În

conformitatea cu prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală a încasa în folosul

statului de la inculpat cheltuielile judiciare în sumă totală de 1539,5 lei.

În motivarea apelului apelantul a invocat următoarele:

- pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă și nu corespunde prevederilor

art. 75 Cod Penal de individualizare a pedepsei, circumstanțelor comiterii infracțiunii

și gradului pericolului social;

- instanța de judecată nefondat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal sub

aspectul blândeții;

- în acțiunile inculpatului careva circumstanțe atenuante nu au fost stabilite,

aceasta a avut un rol activ la săvârșirea infracțiunii, vina sa în comiterea infracțiunii

incriminate nu a recunoscut-o, nu a contribuit activ la descoperirea infracțiunii și

careva alte circumstanțe care ar micșora gravitatea faptei nu s-au stabilit;

- nu s-a ținut cont de faptul că acțiunile ilegale săvârșite de către Cebotari Vadim

au atentat la relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției în condiții bune și

respectiv referitoare la dreptul la libertate, demnitate, onoare și alte drepturi

fundamentale ale omului;

- apelantul considera necesar de aplicat față de inculpat o pedeapsă sub formă de

închisoare, care va extinde și efectele sancționării inculpatului pe o perioadă mai

extinsă până la stingerea antecedentelor penale ceea ce î-i va determina revizuirea

comportamentului și integrarea socială, cu renunțarea la săvârșirea infracțiunilor;

3

- instanța de judecată și-a motivat concluzia de respingere a solicitării

acuzatorului de stat privind încasarea de la inculpat, în contul statului a cheltuielilor

judiciare pentru instrumentarea prezentei cauze penale, prin faptul acestea nu se

încadrează în prevederile art. 227 Cod de procedură penală;

- considera apelantul că cheltuielile judiciare reprezintă cheltuielile apărute în

cadrul procesului penal necesare pentru efectuarea actelor de procedură,

administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, precum și orice

alte cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal. În cadrul unui proces

penal, statul este titularul acțiunii penale, fiind primul interesat în tragerea la

răspundere penală a celor care au încălcat legea penală. Astfel, involuntar acesta urma

să suporte cheltuieli considerabile care nu pot fi supuse discuțiilor sau negocierilor,

în consecință, inculpatul aflat în culpă infracțională este obligat să suporte în principal

și integral cheltuielile de judecare, deoarece a săvârșit o infracțiune ce a declanșat un

proces de judecată.

3.2 Avocatul Odobescu Ghenadie în interesele inculpatului a solicitat admiterea

cererii de apel, casarea totală a sentinței, judecarea cauzei și adoptarea unei noi decizii

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat pe

motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, anume lipsește latura obiectivă și

subiectivă a infracțiunii.

În motivarea apelului s-a invocat că:

- învinuirea a fost una neîntemeiată, abstractă, acțiunile lui Cebotari Vadim au

fost calificate incorect, fără a se ține seama de norma legală și practica judiciară pe

cazuri similare;

- Cebotari Vadim a negat comiterea infracțiunii încriminate prin declarațiile sale,

iar alte probe nu au fost administrate în acest sens;

- învinuirea s-a bazat pe declarațiile contradictorii ale martorului Rusu Veaceslav

care sunt insuficiente de a demonstra vina în prezenta cauză penală;

- Cebotari Vadim a fost numit în funcția de procuror în Procuratura mun. Bălți

la 29.07.2016 (ordinul cu privire la transfer nr.1066-p) prin urmare la 16.07.2016

adică cu 13 zile înainte el activa în calitate de procuror interimar militar Bălți, nu a

adresat Procurorului General nici un raport sau cerere de transfer la Procuratura mun.

Bălți de aceea el nici nu a cunoscut faptul dacă va fi sau nu transferat încolo, fapt

confirmat prin declarațiile martorului apărării Rusu Oleg cât și martorul acuzării

Russu Veaceslav cât și alte probe anexate la materialele cauzei;

- Cebotari Vadim a aflat despre transferarea sa la Procuratura mun. Bălți tocmai

la data de 01.08.2016, când prin Hotărârea CSP nr.12-216/16 din 01.08.2016 au fost

operate unele modificări în anexa nr.1 la ordinul Procurorului General interimar nr.

588-p din 27.05.2016 prin adăugarea unei funcții de procuror în procuratura în statele

Procuraturii mun. Bălți și anume prin acesta chestiune devine cert faptul că într-

adevăr ultimul la momentul pretinsei discuții cu Rusu Veaceslav nu putea să cunoască

că în continuare va activa în cadrul Procuraturii mun. Bălți;

4

- Cebotari Vadim, la data de 30.09.2016 cu Rusu Veaceslav nu s-a întâlnit, nu a

discutat cu el și nu a pretins de la el careva mijloace bănești pentru a influența pe

cineva în interesul acestuia. În seara zilei de 30.09.2017, Cebotari Vadim a fost

externat din Spitalul militar Bălți de acolo venind direct la pizzerie, unde era așteptat

de familia sa pentru a sărbători împreună ziua de naștere a fiului, așadar ultimul nu se

afla la domiciliu, venind acasă în jurul orelor 22.00, prin urmare nu putea avea loc

întâlnirea dintre cei doi;

- dacă instanța de judecată va reține că în acțiunile lui Cebotari Vadim există

componenta infracțiunii prevăzute fie de art. 189 sau 190 Cod penal atunci, potrivit

pct.23 a Hotărârii Plenului CSJ nr.5 din 19.06.2006 privind sentința judecătorească,

în cazul în care apare necesitatea de a reîncadra juridic fapta, pentru săvârșirea căreia

inculpatul nu a fost pus sub învinuire, instanța trebuie să țină cont că o astfel de

modificare a încadrării juridice este posibilă numai când acțiunile inculpatului, ce

urmează a fi încadrate în baza altei legi, i-au fost imputate, nu conțin semnele unei

infracțiuni mai grave și învinuirea pentru acestea nu se deosebește în mare măsură

după circumstanțele reale ale cauzei de învinuirea înaintată definitiv, susținută de

procuror în cadrul judecării cauzei, iar modificarea învinuirii nu înrăutățește situația

inculpatului și nu afectează dreptul lui la apărare;

- infracțiunile din capitolul VI Cod penal au ca obiect de atentare relațiile sociale

a căror existență și desfășurare normală sunt condiționate de ocrotirea relațiilor

patrimoniale, iar infracțiunile din capitolul XV Cod penal au ca obiect atentat relațiile

sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu care presupune

îndeplinirea cu cinste de către funcționarii publici și de către alte persoane cu funcții

de răspundere;

- nu există nici o probă prin care s-ar demonstra vinovăția lui Cebotari Vadim,

iar instanța la emiterea sentinței nu se poate baza pe declarațiile unor martori care în

urma audierii în cadrul ședințelor de judecată s-a stabilit o serie de neconcordanțe, pe

care le-a menționat anterior, la fel declarațiile martorilor care au un interes în cazul

dat;

- Cebotari Vadim a fost pus sub învinuire de comiterea unei fapte infracționale

în legătură cu îndeplinirea obligațiilor de serviciu, deci instanța urmează să se expună

aici în limita rechizitoriului conform prevederilor art. 325 Cod de procedură penală

care prevede expres faptul că judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai

în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, dar nu să fie sancționat inculpatul

pentru faptul că „a sustras un sac cu paie”, fără a avea posibilitatea de a se apăra de

această auzare;

- se pretinde că Cebotari Vadim a pretins mijloace bănești în scopul de al

influența pe procurorul Rusu Oleg pentru a facilita și a lua atitudine loială în ședințele

de judecată față de inculpatul Rusu Veaceslav. Este din nou un capăt de învinuire

abstract, ce a avut în vedere acuzatorul atunci când a spus „loial” ce trebuia să facă

procurorul Rusu Oleg în ședința de judecată - să fie sincer, cinstit sau fidel, că doar

asta și semnifică acest cuvânt. Dar cum rămâne stimată acuzare cu faptul că conform

5

art. 281 alin. (2) Cod de procedură penală o ordonanță de punere sub învinuire trebuie

să fie clară, certă, cu indicarea modului de săvârșire a infracțiunii, caracterul vinei,

semnele calificative pentru încadrarea juridică a faptei, etc.?.

3.3 Sentința a fost atacată cu apel și de inculpatul Cebotari Vadim, prin care

solicita admiterea cererii de apel, casarea integrală a sentinței, cu judecarea cauzei și

emiterea unei noi decizii potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care el

să fie achitat conform prevederilor art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală-

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea cererii a invocat că:

- instanța de fond a ignorat multe probe ale apărării, care demonstrează

veridicitatea declarațiilor inculpatului și falsul în declarații ale martorului Rusu

Veaceslav, precum și includerea neîntemeiată de către instanța de judecată în sentință

a unor documente și procese-verbale în calitate de probe, care în opinia instanței

dovedesc vinovăția inculpatului, însă în realitate dovedesc nevinovăția acestuia;

- la aceiași concluzie a ajuns și procurorul Frunza-Bargan Ina, care a exercitat

urmărirea penală în cauza penală pornită în privința lui Cebotari Vadim, reflectând

acest fapt direct în procesul-verbal din 17.10.2017 de examinare a documentelor din

dosarul fondului arhivistic Procuraturii militare Bălți, parvenite de la Serviciul de

Arhivă al Primăriei mun. Bălți (Vol.3, f.d.80-88) și în rechizitoriu;

- probele enunțate în cererea sa de apel sunt pertinente, concludente și se află în

coroborare cu declarațiile inculpatului;

- nu s-au inclus în sentință declarațiile inculpatului și martorilor Rusu Oleg,

Chilaru Valeriu, Barbacari Victor și Cojuhari Andrei, care au o importanță pentru

justa soluționarea cauzei și adoptarea unei decizii legale;

- concluzia instanței de judecată despre vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate se bazează doar pe două probe a acuzării: declarațiile false ale

unui martor protejat de organul de urmărire penală Rusu Veaceslav, care concomitent

are statut de inculpat în comiterea a patru fapte infracționale, inclusiv grave și

rezultatele măsurii speciale de investigație- interceptarea și înregistrarea

comunicărilor și a imaginilor din 25.05.2017, care au fost înscenate și montate de

Rusu Veaceslav sau de alte persoane terțe cointeresate în fabricarea cauzei penale în

privința lui Cebotari Vadim, adică fără o analiză amplă a tuturor probelor acuzării și

apărării din punct de vedere a pertinenței, concludenții, utilității lor, iar toate probe în

ansamblu din punct de vedere a coroborării lor;

- declarațiile martorului Rusu Veaceslav fixate în sentință diferă esențial de cele

depuse anterior la urmărirea penală, iar uneori sunt chiar contradictorii sau instabile;

- la deliberarea sentinței instanța de judecată nu a luat în considerație declarațiile

martorului Cojuhari Andrei, date sub jurământ, care a demascat falsul în declarații lui

Rusu Veaceslav, menționând în ședința de judecată din 11.04.2019, că „în primăvară

anului 2016, fiind chemat la Procuratura militară, avocatul lui Rusu Veaceslav -

Roșca, i-a spus să nu dea declarații, deoarece Procuratura militară va fi lichidată și

dosarul va fi transmis la Procuratura mun. Bălți, fapt despre care cunoștea și Rusu

6

Veaceslav, care era prezent și el. Domnii în cauză spuneau că au cunoscuți în

procuratura civilă și nu va face să-i ajută pe dosar”;

- atât exercitarea urmăririi penale cât și reprezentarea acuzării de stat în cauza

penală de învinuire a lui Cebotari Vadim a fost unilaterală și neobiectivă, bazată pe

protejarea martorului Rusu Veaceslav, ce se manifesta prin lăsarea fără reacție și

decizie a mai multor acțiuni ilegale comise;

- instanța de judecată neîntemeiat a admis în calitate de probă și a pus la baza

sentinței de condamnare înregistrările audio a pretinselor convorbiri dintre Rusu

Veaceslav și Cebotari Vadim, de la 30.09.2016, proveniența și veridicitatea cărora

este una dubioasă, ele fiind montate de Rusu Veaceslav sau alte persoane terțe

cointeresate, deoarece potrivit prevederilor art. 94 Cod de procedură penală, orice

probă obținută prin metode ilegale nu poate fi pusă la baza sentinței sau altor hotărâri

judecătorești și urmează a fi exclusă de către instanța de judecată din dosar;

- instanța de judecată nu a luat în considerație că, acțiunile procesuale enunțate

de audiere a martorului Rusu Veaceslav din 19.04.2017 (Vol. l, f.d.23-26) și de

cercetare a CD de model „Omega” cu anexă (stenogramă) la procesul-verbal enunțat

din 19.04.2017 (Vol. l, f.d.13-22) au fost efectuate de procurorul Frunza-Bargan Ina

concomitent în același timp, prima în intervalul orelor 09.30- 10.15, iar cea a doua în

intervalul orelor 09.45- 14.00, fapt ce reprezintă o încălcare flagrantă a normelor

procesual penale, care stipulează că fiecare acțiune procesuală se efectuează în mod

separat;

- procesul-verbal de examinare a documentelor prezentate de către Rusu

Veaceslav din 03.05.2017 (Vol.1, f.d.35-134) a fost întocmit în cauza penală

nr.2017978245 din 25.04.3017, care nici nu exista și că acest proces-verbal de

examinare conținea devieri esențiale de la documentele real prezentate de către Rusu

Veaceslav Procuraturii anticorupție la 19.04.2017;

- atât în demersul privind prelungirea termenului menținerii în calitate de bănuit

în privința inculpatului întocmit de către Procurorul șef al Procuraturii anticorupție

Morari Viorel din 07.08.2017 (Vol. l f.d.188-189), cât și în ordonanța de prelungire a

termenului de menținere în calitate de bănuit emisă în acest sens de către procurorul

Frunza-Bargan Ina, aprobată de Procurorul General interimar Eduard Harunjen la

07.08.2017 (Vol. l, f.d. 190-191), „ ... se atestă lipsa la moment a unor probe

concludente și suficiente pentru înaintarea învinuirii, iar înaintarea acesteia va

constitui încălcarea art.281 Cod de Procedură penală;

- învinuirea este neclară, abstractă și neîntemeiată;

- în cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva probe obiective care

ar confirma cu certitudine fondul învinuirii și că, anume la 16.07.2016, 23.07.2016 și

30.09.2016 au avut loc pretinsele comunicări telefonice și întâlniri între Rusu

Veaceslav și Cebotari Vadim, ci nu în alte zile, sau că întâlnirile în cauză în realitate

au avut loc în parcul orășenesc din mun. Bălți, ci nu în alt loc și în alte circumstanțe,

iar dacă ele a avut loc, care era obiectul real al discuțiilor purtate, au fost sau nu

pretinși și primiți real careva remunerări ilicite necuvenite, pentru ce anume și pentru

7

cine anume? Adică, nu au fost stabilite cu certitudine locul și timpul concret al

comiterii infracțiunii, elementele obligatorii ale oricărei infracțiuni.

apelurile declarate de către procuror, avocatul Odobescu Ghenadie în interesele

inculpatului și de inculpat au fost respinse, sentința menținută fără modificări.

evaluării integrale a probelor cercetate, s-a considerat că probele administrate pe

cauză în acuzarea inculpatului, cercetate atât în ședința instanței de fond, precum și

verificate suplimentar în ședința instanței de apel, corespund cerințelor stipulate de

art. 101 Cod de procedură penală, adică sunt pertinente, concludente, utile pentru a

putea fi puse la baza unei sentințe de condamnare, ele fiind în coroborare între ele și

demonstrând deplin vinovăția lui Cebotari Vadim în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 326 alin. (1) Cod penal, după cum a stabilit instanța de fond, în deplină măsură.

Instanța de fond a motivat la adoptarea soluției de condamnare a inculpatului, că

raportat la probatoriul administrat în cauză, s-a constatat că situația de fapt reținută în

rechizitoriu reflecta adevărul judiciar și a fost săvârșită de inculpat dincolo de orice

îndoială rezonabilă, având în vedere starea de fapt reținută în baza declarațiilor

martorului Veaceslav Rusu, iar careva temeiuri de a nu crede acestor declarații, care

au fost relatate sub jurământ, instanța nu a stabilit, declarații care coroborează între

ele și cu probele materiale, și anume: procesul-verbal privind consemnarea măsurii

speciale de investigație- interceptarea și înregistrarea comunicărilor și a imaginilor

din 05.09.2017 (f.d.194-204, vol.1), din care se constată cu certitudine comiterea de

către Cebotari Vadim a infracțiunii incriminate, iar în analiza faptului dacă acuzările

sunt bine justificate standardul de dovadă este acel al „în afara dubiilor rezonabile”.

Astfel, din stenogramele anexate la materialele cauzei, cât și din înregistrările

audio care au fost examinate în cadrul cercetării judecătorești pe caz s-a constatat cu

certitudine că a existat o promisiune din partea lui Cebotari Vadim făcută lui

Veaceslav Rusu cu privire la soluționarea favorabilă a cauzei penale nr. 2016048028

de învinuire a lui Rusu Veaceslav, la fel s-a stabilit faptul transmiterii sumei de 500

dolari lui Cebotari Vadim de către Rusu Veaceslav.

Prin apel s-a contestat lipsa laturii obiective, dar raportând prevederile

legiuitorului asupra circumstanțelor cauzei, instanța de fond a constatat cu certitudine

că acțiunile inculpatului întruneau latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 326

Cod penal, în formula consumată.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii s-a reținut, că această faptă se

săvârșește numai cu intenție calificată prin scop, care constă în efectuarea sau

neefectuarea unui act ce intră în atribuțiile de serviciu ale persoanei publice,

neexistând nici un dubiu asupra atitudinii inculpatului de conștiință și voință.

În această ordine de idei, instanța de fond a conchis că vinovăția inculpatului a

fost integral dovedită, iar acțiunile acestuia întruneau elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute la art. 326 alin. (1) Cod penal- trafic de influență, adică

pretinderea, primirea personală de bani, pentru sine, de către o persoană care susține

8

că are influentă asupra unei persoane cu funcție de demnitate publică, pentru a-l face

să îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni

au fost sau nu săvârșite.

Poziția inculpatului de nerecunoaștere a vinovăției nu echivalează cu achitarea

sa, odată ce existau probe pertinente și concludente care în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor au dovedit săvârșirea infracțiunii imputate.

Versiunea inculpatului precum că el nu a pretins, acceptat sau primit bani de la

Rusu Veaceslav pentru a-i rezolva careva întrebări, deoarece nu avea așa posibilitate,

întrucât nu cunoștea în luna iulie 2016 unde va fi transferat ca procuror, iar

transmiterea cauzei penale în privința lui Rusu Veaceslav în vederea continuării

exercitării urmăririi penale Procuraturii mun. Bălți s-a făcut conform principiului

teritorialității, el nefiind în stare să implice cumva persoanele responsabile din cadrul

Procuraturii Generale în acest sens, iar banii în sumă de 1000 lei i-a transmis lui Rusu

Veaceslav pur omenește, pentru a-l ajuta pe acesta, deoarece avea o situație financiară

dificilă, instanța de fond le-a considerat neîntemeiate și declarative, considerându-le

ca o încercare a inculpatului de a se eschiva de la răspunderea penală pentru fapta

comisă.

La fel, instanța de fond a considerat neîntemeiate și argumentele inculpatului

precum că toate acțiunile întreprinse de către Rusu Veaceslav au drept scop

ponegrirea imaginii sale, or, în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că Rusu

Veaceslav nu a avut careva interes personal de a-l ponegri pe Cebotari Vadim,

constatându-se că relațiile dintre aceștia erau bune, neexistând careva conflicte.

Argumentele părții apărării și inculpatului invocate în sensul achitării lui precum

că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

incriminate instanța le-a considerat neîntemeiate pe motiv că acestea sunt contrare

probelor acuzării prezentate și cercetate în cadrul ședințelor de judecată.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei instanța de judecată a luat în

considerație că, infracțiunea se califică ca fiind mai puțin gravă, inculpatul nu și-a

recunoscut vina, anterior nu a fost judecat, se caracterizează pozitiv, are copii minori

la întreținere și lipsa circumstanțelor agravante.

Din considerentele indicate și ținând cont de analiza cumulativă a criteriilor de

individualizare a pedepsei, precum și indicarea temeiurilor care fundamentează

proporționalitatea între scopul reeducării infractorului, prin caracterul retributiv al

pedepsei aplicate și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul

restabilirii ordinii de drept încălcate, instanța de fond a considerat că pedeapsa lui

Cebotari Vadim urmează să fie stabilită în formă de închisoare pe termen de 3 ani și

dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate față de inculpat pe

termen de 2 ani.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că temei de casare a sentinței din

motivele invocate de procuror în latura pedepsei penale nu s-au stabilit, în sensul dat

temei de intervenire din partea instanței de apel nefiind constatate.

9

Pedeapsa inculpatului a fost numită cu respectarea principiului individualizării

pedepsei penale, fiind echitabilă faptelor infracționale săvârșite și în limitele legii, în

corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale și instanța consideră că va atinge

scopul de corectare și reeducare a inculpatului, careva temeiuri de modificare a

sentinței în latura pedepsei cu agravarea pedepsei, după cum solicita procurorul

anume cu stabilirea pedepsei cu executare reală nefiind stabilite.

Cât privește solicitarea procurorului expusă în apel de a încasa în folosul statului

de la inculpat a cheltuielilor judiciare în sumă de 1539,5 lei, în aspectul dat procurorul

participant la examinarea apelului nu a susținut această cerință, astfel că în latura dată

instanța de apel nu s-a expus.

Reieșind din cele expuse, instanța de apel a respins apelul declarat de procuror

ca nefondat, pedeapsa stabilită inculpatului fiind just individualizată, argumentele

invocate de procuror fiind în contrazicere cu aspectele de fapt ale cauzei.

La fel, ce ține de apelurile declarate de avocat și inculpat temeiuri de intervenire

din partea instanței de apel nu s-au stabilit și au fost respinse ca nefondate,

argumentele invocate în apel fiind declarative și în contrazicere cu aspectele de fapt

a cauzei, probele cercetate dovedind deplin vina inculpatului în faptele incriminate.

Instanța de apel a conchis că probele în acuzarea inculpatului care au fost

cercetate nu au fost combătute, vinovăția inculpatului fiind bazată pe probele studiate

în cadrul ședinței judiciare, care au fost apreciate sub toate aspectele și obiectiv,

instanța de fond just ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în fapta

incriminată.

S-a apreciat ca neîntemeiată și nemotivată solicitarea avocatului privind casarea

sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a inculpatului, din motiv că fapta

nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal,

deoarece acțiunile lui Cebotari Vadim au fost corect constatate și încadrate și temeiuri

de achitare instanța de apel nu a constatat, mai ales că probele cercetate și apreciate

în coroborare dovedesc deplin vina inculpatului în crima stabilită de instanța de fond,

situație menținută și de instanța de apel.

În coraport cu prevederile art. 251 Cod de procedură penală, la terminarea

urmăririi penale, când învinuitul a luat cunoștință de materialele dosarului în prezența

apărătorului, aceștia n-au invocat despre nulitatea actelor procedurale efectuate pe

parcursul urmăririi penale, ceea ce prezuma că au fost de acord cu legalitatea acestor

acte procedurale, totodată învinuitul Cebotari Vadim a solicitat încetarea urmăririi

penale și scoaterea lui de sub urmărire penală din lipsa probelor, iar prin ordonanța

procurorului în Procuratura Anticorupție Frunza-Bargan Ina din 23.11.2017 a fost

respinsă cererea înaintată de învinuitul Cebotari Vadim, ca neîntemeiată (f.d.137-138

vol. 3), nefiind contestată ordonanța respectivă, astfel că în aspectul dat, afirmațiile

invocate de avocat și inculpat au caracter declarativ.

Invocarea că învinuirea adusă inculpatului este una abstractă, declarativă și

neîntemeiată a fost apreciată de instanța de apel ca una cu caracter de declarație, în

sensul dat nefiind concretizată invocarea, iar invocarea că Cebotari Vadim a fost

10

numit procuror în Procuratura mun. Bălți la 29.07.2016 și că a aflat despre

transferarea sa la data de 01.08.2016 nu a fost reținută, deoarece învinuirea este adusă

în primul rând față de Cebotari Vadim care exercita interimatul funcției de procuror

militar Bălți, și după 29.07.2016 deținând funcția de procuror în Procuratura mun.

Bălți, în sensul dat aceste aspecte nefiind de natură să aducă semne de întrebare.

Faptul invocat că Cebotari Vadim nu s-a întâlnit, nu a discutat și nu a primit de

la Rusu Veaceslav bani contravine în tot declarațiilor martorului Rusu Veaceslav, care

fiind audiat și fiind preîntâmpinat pentru darea de mărturii false, precum și în instanța

de judecată sub jurământ, a relatat cu amănunte circumstanțele întâlnirilor și

discuțiilor avute cu Cebotari Vadim, căruia i-a transmis suma de 500 dolari, declarații

care sunt întărite prin rezultatele acțiunilor procesuale realizate pe caz, la care s-a

făcut referire. Referirea inculpatului și a apărării la probele invocate nu au fost luate

în considerație, deoarece aceste probe nu constată nevinovăția penală a inculpatului.

Instanța de apel a respins argumentele invocate de inculpat în apelul declarat și

suplimentul la apel, fiind cu caracter de declarație, fiind valabilă motivarea oferită

atât de instanța de fond, care a motivat soluția adoptată, cât și a instanței de apel, mai

ales că în mare parte afirmațiile inculpatului coincid cu cele invocate de avocat în

apel.

Cât privește copiile autentificate din pașaportul A 3600264, eliberat la

23.06.2008, pe numele lui Cebotari Vadim (filele 8-9), ce atestau că în perioada 16-

25 iunie 2014 sus-numitul era plecat peste hotarele țării, și nu se afla în Republica

Moldova, cu invocarea că Cebotari Vadim nu a putut real efectua în acea perioada de

timp careva controale în Brigada 1 Infanterie Motorizată și perturba activitatea

normală a acesteia, cum afirmă martorul Rusu Veaceslav în declarațiile sale false,

instanța de apel a considerat că acestea nu pot fi reținute, deoarece o astfel de învinuire

de fapt nu este adusă inculpatului.

Din aceleași motive instanța de apel a respins și afirmațiile privind copiile

autentificate din Registrul de evidentă a controalelor efectuate în unitățile si

instituțiile militare din raza de activitate a Procuraturii militare Bălti pentru anii 2014-

2015, ce atestă că în perioada de timp indicată de Rusu Veaceslav (începând cu

16.06.2014) majoritatea controalelor în Brigada 1 Infanterie Motorizată au fost

efectuate de către alți procurori militar, iar după revenirea din concediul anual de

odihnă a inculpatului de către acesta personal în unitatea militară sus-indicată au fost

efectuate doar două controale planificate, afirmațiile privind alte înscrisuri ce țin de

controalele efectuate la Brigada Infanterie Motorizată, cât și declarațiile invocate în

sensul dat.

Nu s-a ținut cont nici de afirmațiile ce țineau de invocarea de inculpat a

declarațiilor cu conținut vădit fals, făcute sub jurământ, în privința lui Cebotari Vadim

de către Rusu Veaceslav în cadrul unei audierii în calitate de martor din 26.05.2017

la prezenta cauza penală și declarației de autodenunțare a lui Rusu Veaceslav (Vol. l,

f.d.151) cu conținut analogic fals din 14.07.2017 depuse la Procuratura Anticorupție,

în sensul dat instanța de apel nefiind în drept să iese din limitele judecării cauzei

11

penale cu o învinuire concretă adusă inculpatului, faptul că martorul Rusu Veaceslav

a invocat și alte chestiuni ce țin de activitatea lui Cebotari Vadim nu țineau de

competența instanței de judecată.

Instanța de apel nu a ținut cont nici de argumentele aduse că Veaceslav Rusu a

instigat pe fostul său subaltern Victor Barbacaru să depună declarații false în

interesele lui organului de urmărire penală și instanței de judecată, că din declarațiile

martorilor Valeriu Chilaru și Andrei Cojuhari rezultă, că pentru a se eschiva de

răspunderea penală pentru fapta prejudiciabilă comisă Veaceslav Rusu cu complicii

săi activ influența mai mulți martori în vederea schimbării declaraților lor inițiale date

la urmărirea penală în cauza penală de învinuire a acestuia în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 370 alin. (2) Cod penal, deoarece nu țineau de cadrul judecării cauzei

penale prezente.

S-au respins și afirmațiile aduse de inculpat că rezultatele măsurii speciale de

investigație- interceptarea și înregistrarea comunicărilor și a imaginilor din

25.05.2017 au fost înscenate și montate de Rusu Veaceslav sau de alte persoane terțe

cointeresate în fabricarea cauzei penale în privința inculpatului, în sensul dat nefiind

stabilită înscenarea, și respectiv, ilegalitatea probelor.

La caz s-au respins și argumentele privind înregistrările audio a pretinselor

convorbiri dintre Rusu Veaceslav și Cebotari Vadim, avute la 30.09.2016, ele fiind

montate de Rusu Veaceslav sau alte persoane terțe cointeresate, nefiind constatat că

înregistrările respective au fost obținute prin metode ilegale.

Instanța de apel a respins și afirmațiile invocate privind amânarea și aducerea la

cunoștință a ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit în privința lui Cebotari

Vadim, în sensul dat nefiind constatată ilegalitatea actelor procesuale emise în sensul

dat, nefiind contestate de fapt actele date, la fel nu pot fi reținute afirmațiile privind

încheierea judecătorului de instrucție pe lângă Judecătoria Chișinău, oficiul Buiucani,

Niculcea Andrei din 16.05.2017 că nu este semnată de judecătorul de instrucție,

deoarece încheierea la care se făcea referire era de fapt o copie legalizată.

Cât privește invocarea expirării termenului de prescripție pe cazul dat, instanța

de apel a indicat că, conform art.10, pct.2) din Anexa din Dispoziția nr.1 din 18 martie

2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, s-a dispus, că

procesele penale aflate în curs pe rolul instanțelor de judecată, indiferent de etapa de

examinare, se suspendă de drept pe durata stării de urgență, fapt ce presupune că

termenul de prescripție a fost suspendat din 17 martie până la 15 mai 2020, fiind

întreruptă prescripția.

Astfel, la calcularea termenului de prescripție în cazul dat, s-a luat în considerație

că termenului de prescripție a început a curge de la momentul pretinderii banilor de

către Cebotari Vadim, care a avut loc la 16.07.2016, la 23.07.2016 Cebotari Vadim a

primit suma de 500 dolari SUA, restul sumei urmând a fi transmise ulterior, iar la

30.09.2016 Cebotari Vadim a mai pretins mijloace bănești de la Rusu Veaceslav în

scopul de a influența procurorul care exercita urmărirea penală în cazul lui Rusu

12

Veaceslav, fapte constatate în sarcina inculpatului, dar termenul de prescripție la data

examinării cauzei în instanța de apel nu a expirat.

În aspectul dat, conform Hotărârii Parlamentului Republicii Moldova nr. 55 din

17 martie 2020, a fost declarată stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii

Moldova pe perioada 17 martie - 15 mai 2020, prin aceasta stipulându-se că prin

prisma pct.1 din Anexa la dispoziția nr.1 din data de 18 martie 2020 a Comisiei pentru

Situații Excepționale a Republicii Moldova pe durata stării de urgență termenele de

prescripție și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început

să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență, iar conform pct. 8 din anexa la

dispoziția 1 din data de 18 martie 2020 termenele de exercitare a căilor de atac aflate

în curs la data instituirii stării de urgență se întrerup, urmând a curge noi termene, de

aceeași durată, de la data încetării stării de urgență.

numele inculpatului și inculpatul au atacat-o cu recursuri ordinare.

6.1 Avocatul Odobescu Ghenadie în numele inculpatului fără a invoca

prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea totală a

deciziei, rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărâri potrivit căreia Cebotari

Vadim să fie achitat conform prevederilor art. 390 alin. (l) pct. 3) Cod de procedură

penală - dacă fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivare recurentul a indicat că:

- potrivit proceselor-verbale a ședințelor de judecată, la demersul procurorului

a fost acceptat cercetarea probelor și audierea pe viu a inculpatului care de facto nu

a avut loc;

- potrivit proceselor-verbale a ședințelor de judecată, Cebotari Vadim a fost lipsit

de dreptul prevăzut de lege de a da declarații pe viu în instanța de apel, acest fapt fiind

o gravă încălcare de procedură;

- instanța de apel a încălcat grav art. 6 CEDO, ce prevede că orice persoană are

dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil,

de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie

asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei

oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa;

- ambele instanțe și-au bazat motivarea pe declarațiile martorului Rusu

Veaceslav, declarațiile care nu sunt credibile și care singur se împiedică în propriul

manifest;

- instanța de apel a trecut cu vederea probele lui Cebotari Vadim prin care el

probează că o întâlnirea cu Rusu Veaceslav din 30.09.2016 nu a avut loc, și anume

certificatul medical în care este indicat că el a urmat tratament ambulator și s-a

externat abia seara, și certificatul de naștere al fiului său, care s-a născut la data de 30

septembrie, în acea seara el s-a îndreptat spre pizzerie să sărbătorească ziua de naștere

a fiului;

- o altă contradicție este prezentă în declarațiile lui Veaceslav Rusu, unde el

spune că la data de 22.06.2016 în privința sa a fost pornită urmărirea penală în baza

13

art. 370 alin. (2) Cod penal, exercitarea urmăririi penale fiind efectuată de către

procurorul Oleg Rusu. Veaceslav Rusu declară că 16.06.2016 el s-a întâlnit cu

Cebotari Vadim în parcul orășenesc în jurul orelor 10:00, pe motiv că inculpatul

locuia în apropiere de parc, și acesta a pretins de la ultimul suma de 1000 mie dolari

pentru a influența procurorul în urmărirea penală. Ori Veaceslav Rusu dispune de

abilități de a vedea viitorul, ori el sub jurământ dă declarații false, altfel nu putem

cunoaște de unde el era la curent la data de 16.06.2016, despre urmărirea penală ce

urma a fi intentată tocmai la data de 22.06.2016;

- instanța de apel nu a luat în considerare nici declarațiile martorilor Barbacari

Victor și Cojuhari Andrei;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentele inculpatului în vederea

încălcărilor grave de procedură, ce duc la nulitatea probelor obținute;

- instanța de judecată nu a luat în considerație că, procesul-verbal de examinare

a documentelor prezentate de către Rusu Veaceslav din 03.05.2017 (Vol. l, f.d.35-

134) a fost întocmit în cauza penală nr. 2017978245 din 25.04.3017, care nici nu

există și că acest proces-verbal de examinare conține devieri esențiale de la

documentele real prezentate de către Rusu Veaceslav Procuraturii anticorupție la

19.04.2017;

- instanța de fond și de apel a omis să dea apreciere, în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, în ansamblu cu întregul material

probator;

- instanța de apel a respins nemotivat orice încercare de al apăra și îndreptăți pe

Cebotari Vadim, nemaivorbind că instanța nici nu la audiat;

- referitor la convorbirea telefonică înregistrată, instanța se contrazice, deoarece

Rusu Oleg, sub jurământ a dat declarații că pe parcursul urmăririi penale pe cauza

penală de învinuire a lui Rusu Veaceslav nu a primit careva indicații sau rugăminți de

la procurorul Cebotari Vadim. În convorbirea telefonică înregistrată apare următoare

frază presupus a lui Cebotari Vadim despre convorbirea cu Rusu Oleg “eu m-am

apropiat de dânsul, însă el a refuzat categoric”. Daca contrapunem declarația lui Rusu

Oleg cu stenograma convorbirii între Rusu Veaceslav și Cojocari Vadim, se afirmă

că discuția din stenogramă nu era despre obiectul prezentului litigiu.

6.2 Inculpatul în recursul său ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea totală a deciziei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea în această parte a unei noi hotărârea prin care el să fie achitat.

În motivare recurentul a indicat argumentele invocate în apel, criticând probele

prin prisma erorilor procedurale, suplimentar atrage atenția la faptul că:

- inculpatul a fost limitat în timp de a studia materialele cauzei penale și nu a

avut posibilitatea de a formula și a contesta încălcările de procedură;

- instanțele de judecată neîntemeiat au admis în calitate de probă și au pus la

bază sentinței de condamnare și deciziei de menținere a acesteia înregistrările audio a

pretinselor convorbiri dintre Rusu Veaceslav și Cebotari Vadim;

14

- procesul-verbal de examinare a documentelor prezentate de către Rusu

Veaceslav din 0.05.2017 a fost întocmit în cauza penală nr. 2017978245 din

25.04.3017, documente care nici nu există și acest proces-verbal de examinare conține

devieri esențiale de la documentele real prezentate de către Rusu Veaceslav la

19.04.2017;

- eroare procesuală este prezentă și în încheierea judecătorului de instrucție pe

lângă Judecătoria Chișinău, oficiul Buiucani, din 16 mai 2017 privind dispunerea

amânării aducerii la cunoștință a ordonanței de bănuit, argument respins de instanța

de apel ca neîntemeiat;

- în afară de declarațiile contradictorii ale lui Rusu Veaceslav nu sunt alte probe

care ar demonstra că Cebotari Vadim în mod directă a cerut, indicat sau pretins

anumită sumă de bani de la Rusu Veaceslav pentru implicarea sa și influențare asupra

anumitor decizie în vederea soluționării unor chestiuni legate de cauză penală;

- nu a fost ridicată descifrarea apelurilor telefonice la numărul de telefon ce

aparținea lui Cebotari Vadim în vederea confirmării sau infirmării declarațiilor lui

Rusu Veaceslav conform cărora ultimul a fost contactat și invitat de către Cebotari

Vadim la întâlnire;

- ambele instanțe neîntemeiat au dat prioritate doar declarațiilor martorului Rusu

Veaceslav depuse în instanța de fond, pe care le-au pus la bază hotărârilor de

condamnare, ignorând că ele sunt în contradicție cu declarațiile date anterior de Rusu

Veaceslav la urmărirea penală;

- instanțele de judecată nu au luat în considerație declarațiile martorului Cojuhari

Andrei, Rusu Oleg, Chilaru Valeriu, Barcari Victor și Cojohari Andrei;

- deși instanța de apel a examinat probele apărării, aceasta greșit a conchis că

probele invocate nu pot fi reținute, deoarece o astfel de învinuire de fapt nu a fost

adusă inculpatului, respectiv instanța de apel, nefiind în drept să iasă din limitele

judecării cauzei;

- învinuirea înaintată inculpatului este neclară, abstractă și neîntemeiată, precum

și neexpunerea instanței de apel asupra tuturor argumentelor invocate în cererea de

apel;

- în textul învinuirii nu se indică suma concretă a mijloacelor bănești pretinse de

către Cebotari Vadim pentru influențarea acuzatorului de stat Rusu Oleg.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursurilor declarate,

menționând că acestea urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate

și lipsite de temeiuri legale.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acestea

urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

15

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnatului.

În speță, avocatul Odobescu Ghenadie critică hotărârea, solicitând rejudecarea

cauzei, însă nu face trimitere la temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală sau la presupusele erori depistate în decizie.

Din conținutul recursului declarat de inculpat se constată că, deși, face referire

expresă la temeiul de casare din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

intervenind cu solicitarea de a se dispune casarea totală a deciziei instanței de apel,

de altfel și a sentinței, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința sa, totuși

printre argumentele recurentului nu se regăsesc careva critici fondate sau erori

esențiale de drept ce ar duce la răsturnarea soluției despre vinovăția inculpatului în

baza art. 326 alin. (1) Cod penal.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurenților, în

sensul că inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunii imputate, Colegiul penal

o consideră ca neîntemeiată.

În primul rând, Colegiul penal respinge alegațiile apărării privind erorile

procedurale comise de instanța de apel privitor la încălcarea dreptului inculpatului la

audiere, or materialele dosarului combat afirmațiile recurentului.

Potrivit procesului-verbal din 16.12.2020 a fost oferit cuvântul inculpatului prin

care a invocat că susține apelurile depuse de el și avocatul său și a solicitat audierea

suplimentară a martorilor (vol. V, f. d. 33-34).

Conform procesului-verbal din 20.05.2021, în prezența părților (inclusiv

inculpatul) a fost cercetat probele printre care se enumeră și declarațiile inculpatului

din instanța de fond (vol. IV, f. d. 41-50), obiecții referitor la probe din partea

participanților la proces nu au parvenit (vol. V, f.d. 37-38).

În ședința din 24.11.2021 au fost audiați participanții la proces, printre care și

inculpatul în prezența avocatului Sandu Stela, susținerea verbală în formă scrisă fiind

anexată la dosar cu semnătura ultimului (vol. V, f. d. 18-27). În aceeași ședință, după

terminarea dezbaterilor judecătorești s-a oferit ultimul cuvânt lui Cebotari Vadim,

fapt confirmat prin procesul- verbal din 24.11.2021, care fără echivoc demonstrează

că instanța de apel nu a comis erorile procedurale pretinse și nu a îngrădit drepturile

inculpatului la un proces echitabil (vol. V, f. d. 46-47).

Colegiul penal reține, că instanțele de fond judecând cauza și verificând probele

cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o

apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării lor, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu privire

la vinovăția lui Cebotari Vadim în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 326 alin.

16

(1) Cod penal.

Totodată, se statuează că critica aprecierii probelor, solicitată de recurenți, nu

poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar,

deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept,

care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar aprecierea probelor

constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu

se înfăptuiește de către instanța de recurs.

În același context, Colegiul Penal reiterează că, în jurisprudența constantă a

Curții Europene pentru Drepturile Omului, cu fiecare ocazie posibilă se reamintește

că echitatea unei proceduri se apreciază în raport cu ansamblul acesteia, iar o hotărâre

motivată, în sensul legislației naționale pertinente, precum și a jurisprudenței CtEDO,

trebuie să conțină motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței la

adoptarea soluției, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților în raport

cu actele cauzei.

Respectiv, Colegiul nu poate să accepte argumentele recurentului precum că

instanța de apel nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, care obligă

instanța să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Or, aici urmează a

se reține că motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și

lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor

amănunțit, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de

vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a

hotărârii penale, adică așa cum s-a procedat în cauza de față.

Mai mult, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire la

modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a dispune

achitarea inculpatului, după cum se solicită de recurenți.

Prin urmare, instanța de apel s-a expus pe situația de fapt și a concluzionat corect

că urmează a fi menținută soluția despre vinovăția lui Cebotari Vadim în baza art. 326

alin. (1) Cod penal, deoarece faptele lui întrunesc elementele infracțiunii

nominalizate, iar decizia este motivată și conține răspunsuri la toate solicitările

invocate în apeluri privitor la reaprecierea probelor și erorilor procedurale pretins a fi

comise în cadrul urmăririi penale și examinării în instanța de fond.

Criticile formulate de recurenți au format obiect de discuție la judecarea cauzei

în instanța de apel și ultima le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe

larg expusă în prezenta decizie la pct. 4-5, soluție, pe care instanța de recurs și-o

însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că

verificând hotărârea judecătorească în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod

de procedură penală, nu se identifică existența și a altor motive care analizate din

oficiu să ducă la casarea deciziei recurate.

Pe cale de consecință, reieșind din raționamentele expuse supra, odată ce cauza

a fost examinată minuțios de către prima instanță și de instanța de apel, iar criticele

avansate de apărător și inculpat au primit deja răspunsuri detaliate și fundamentate pe

actele cauzei, Colegiul penal nu vede necesitatea reluării și repetării acestora.

17

Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în

cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din cererile de recurs înaintate de avocatul Odobescu Ghenadie și inculpatul

de nu și-au găsit confirmarea.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Odobescu Ghenadie

în numele inculpatului și de inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 24 noiembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe CEBOTARI Vadim

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 iunie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

18