1ra-1680/22 — art. 171 alin.3, lit. a,b, art. 172 alin.3 lit.a/1 CP

1ra-1680/22 — art. 171 alin.3, lit. a,b, art. 172 alin.3 lit.a/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1680/22

1-21172888-01-1ra-15122022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 mai 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Guzun Ion,

Judecători: Eremciuc Ghenadie și Daguța Sergiu,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Dumitran Ignat în numele inculpatului Cobzari Ion prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 19 septembrie 2022, în cauza penală în

privința lui

Cobzari Ion XXX, născut la XX XXX XXX,

domiciliat în satul XXX, r-nul XXXX,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 31.11.2021 – 02.03.2022;

Instanța de apel: 30.03.2022 – 19.09.2022;

Instanța de recurs: 15.12.2022 – 24.05.2023.

A C O N S T A T A T:

a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin.(3) lit. a), b);

171 alin.(3) lit. a), b); art. 172 alin.(3) lit. a)/1 Cod penal, cu aplicarea art.84 alin.(1) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 20(douăzeci) ani

în penitenciar de tip închis.

Au fost încasate de la Cobzari Ion, în beneficiul statului, cu titlu de cheltuielile

judiciare 8298(opt mii două sute nouăzeci și opt) lei.

aproximativ în una din zilele a verii 2018, aflându-se la domiciliul său situat în satul XXX

XXX, raionul XX, având scopul satisfacerii poftei sexuale cu fiica sa minoră XXXX,

născută la XXXX despre care știa cu certitudine că este minoră, profitând de superioritatea

sa fizică și incapacitatea părții vătămate de a opune rezistență, a dezbrăcat-o de haine și

imobilizând-o, prin constrângere fizică și psihică, manifestată prin amenințarea cu

aplicarea violenței fizice, precum și profitând de imposibilitatea acesteia de se apăra,

contrar voinței a întreținut cu minora XXXXX un raport sexual forțat.

Astfel, acțiunile lui Cobzari Ion XX, au fost încadrate în baza art. 171 alin. (3) lit. a) și b)

1

Cod Penal, după indicii calificativi- violul, adică raportul sexual săvârșit prin

constrângere fizică și psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se

apăra și de a-și exprima voința, săvârșit asupra unei persoane minore în vârstă de până

la 14 ani care se afla în grija, sub ocrotirea, protecția, la educarea acestuia.

Tot el, aproximativ în una din zilele a toamnei 2020, aflându-se la domiciliul său situat

în satul XXXX, raionul XXX, având scopul satisfacerii poftei sexuale cu fiica sa minoră

XXXX, născută la XXXX despre care știa cu certitudine că este minoră, profitând de

superioritatea sa fizică și incapacitatea părții vătămate de a opune rezistență, a dezbrăcat-o

de haine și imobilizând-o, prin constrângere fizică și psihică, manifestată prin amenințarea

cu aplicarea violenței fizice, precum și profitând de imposibilitatea acesteia de se apăra,

contrar voinței a întreținut cu minora XXXX un raport sexual forțat.

Astfel, acțiunile lui Cobzari Ion XXX, au fost încadrate în baza art. 171 alin. (3) lit. a)

și b) Cod Penal, după indicii calificativi- violul, adică raportul sexual săvârșit prin

constrângere fizică și psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se

apăra și de a-și exprima voința, săvârșit asupra unei persoane minore în vîrstă de pînă la

14 ani care se afla în grija, sub ocrotirea, protecția, la educarea acestuia.

Tot el, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale în forme perverse cu fiica sa minoră

XXX XX, născută la XXXX, în continuarea intenției sale infracționale, la 30.08.2021, în

jurul orei 12:00, aflându-se în domiciliul său situat în s. XXX, raionul XXX, știind cu

certitudine că aceasta este minoră, și profitând de vârsta fragedă a ultimei și imposibilitatea

ei de a se apăra, a dezbrăcat-o de haine, aplicând constrângerea fizică în privința ultimei,

manifestată prin apucarea cu mâinile, după care i-a ridicat în sus picioarele și a întreținut

astfel cu ultima un raport sexual în formă perversă.

Astfel, acțiunile lui Cobzari Ion XXXX, au fost încadrate în baza art.172 alin. (3) lit.a1)

Cod penal, conform indicilor calificativi- satisfacerea poftei sexuale în forme perverse,

săvârșite prin constrângere fizică a persoanei și profitând de imposibilitatea acesteia de a

se apăra, aceleași acțiuni săvârșite asupra persoanei care se află în îngrijirea, ocrotirea,

protecția, educarea acestuia.

cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cobzari Ion să fie achitat, din

motiv că infracțiunile nu au fost comise de el.

În motivarea apelului a invocat, că apărarea analizând declarațiile inculpatului, le

consideră veridice, pertinente și necombătute prin alte probe de către instanța de judecată.

Indică apărarea faptul că, inculpatul Cobzari Ion, de la începutul urmării penale, cât

și pe parcursul examinării cauzei a negat faptul comiterii de către el a infracțiunilor

incriminate.

A fost menționat că, din raportul de expertiza judiciară nr. 202113D0231 din 13

septembrie 2021 care a fost pus la baza incriminării art.172 alin.(3) Cod penal, nu rezultă

că orificiul anal are o structură anatomică, care ar permite producerea raportului sexual

pervers, fără careva leziuni corporale. Astfel, în opinia apărării este dubios lipsa leziunilor

la orificiul anal după un raport sexual care a durat 20-30 minute.

De asemenea, apărarea a relatat, că nu a fost luate în calcul declarațiile inculpatului,

privind faptul agresării fizice a soției, care a promis, că va scăpa de el, iar cererea depusă

2

la poliția a apărut în urma unor înțelegeri între mama și fica.

Totodată, a indicat apărarea, că instanța nu s-a expus asupra versiunii că, XXX ar

putea avea raporturi sexuale cu alte persoane în timp ce tată a fost în deplasare.

A fost menționat că, XXXX nu înțelege lucruri simple și nu a putut să le explice

instanței, însă aceste fapte sunt scrise în procesul-verbal de audiere de către organul de

urmărire penală.

Apărarea a relatat faptul că, nu este clar de ce XXXX care a aflat despre relațiile lui

Cobzari Ion cu fiica minora la data de 01 septembrie 2021, s-a adresat la poliție doar la 06

septembrie 2021.

S-a precizat că, vinovăția persoanei se stabilește în cadrul unui proces cu respectarea

garanțiilor procesuale, deoarece simplă învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției.

Sarcina probațiunii aparține părții acuzării.

A susținut că, răsturnarea prezumției nevinovăției sau concluziile despre vinovăția

persoanei despre săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri.

a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința primei instanțe.

În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că cu certitudine s-a

demonstrat faptul că inculpatul a atentat la obiectul juridic principal care îl formează

relațiile asociale cu privire la inviolabilitatea sexuală a părții vătămate minore, XXXX, care

este victima a infracțiunii, care a fost constrânsă psihic și terorizată psihologic, accepta

raportul sexual, de frica urmărilor ce pot surveni- tatăl i-a spus ca să nu spună la nimeni,

iar dacă va spune o va omorî.

Colegiul judiciar a considerat necesar de a respinge argumentele expuse în cerere de

apel privind achitarea inculpatului Cobzari Ion de comiterea infracțiunilor imputate,

deoarece potrivit probelor examinate la judecarea cauzei penale în prima instanță și

verificate în ședința instanței de apel vinovăția acestuia a fost dovedită incontestabil.

Instanța de apel a considerat dovedită în afara dubiilor rezonabile vina inculpatului

Cobzari Ion pe deplin prin ansamblul de probe pertinente, concludente, utile și veridice,

care coroborează între ele, cum ar fi: procesul-verbal de consemnare a plângerii XXXX din

06.09.2021 (f.d.3 ,vol I); procesul-verbal de autosesizare din 07.09.2021 al

reprezentantului OUP, Golban Lidia (f.d.24, vol I); procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 07.09.2021 (f.d.168-169, vol I ); procesul-verbal de verificare a declarațiilor

la locul infracțiunii din 07.09.2021 (f.d.170-174, vol I); raport de expertiza judiciară

nr. 202113P0246 din 06.09.2021 (f.d.189-190, vol I); raportul de expertiza judiciară din

13.09.2021, nr. 202113D0231 (f.d.196-197, vol I); raportul de expertiza judiciară

nr.20215A0571-PML/1531-1534-CNEJ din 15 noiembrie 2021 (f.d.2012-218, vol I).

Instanța de apel a menționat că, prin justificarea probelor cercetate și analizate

inclusiv în instanța de apel, s-a oferit informații suficiente în sprijinul acuzării inculpatului.

La capitolul individualizării și stabilirii categoriei pedepsei inculpatului, instanța de

apel a evidențiat, că prima instanță prin prisma art.art.61,75 Cod penal a stabilit o pedeapsă

echitabilă inculpatului Cobzari Ion: pentru: comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171

alin. (3) lit. a), b) din Codul penal (episodul din vara anului 2018) - închisoare pe un termen

de 15 ani în penitenciar de tip închis, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171

alin. (3) lit. a), b) din Codul penal (episodul din toamna anului 2020) - închisoare pe un

3

termen de 15 ani în penitenciar de tip închis, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.

172 alin. (3) lit. a1) din Codul penal - închisoare pe un termen de 15 ani în penitenciar de

tip închis, iar conform art. 84 alin. (1) din Codul penal, a stabilit pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 20 ani în penitenciar de tip închis.

De asemenea instanța de apel a menționat faptul că, prima instanța, întemeiat prin

prisma prevederilor art.art.227 alin.(1), 229 alin.(1) Cod penal, a încasat de la inculpatul

Cobzari Ion în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în cuantum de 8 298 lei pentru

efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 202113P0246 din 06.09.2021; raportului de

expertiză judiciară nr. 202113D0231 din 13.09.2021 și a raportului de expertiză judiciară

nr. 20215A0571-PML/1531-1534-CNEJ din 15.11.2021.

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu

recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cobzari Ion să fie achitat

din motiv că infracțiunile nu au fost comise de el.

În argumentarea recursului a reiterat argumentele invocate în apel, suplimentar

menționează că, instanța de apel a repetat motivarea primei instanțe și nu a motivat, din

care considerente au fost respinse argumentele apărării referitor la contradicțiile apărute.

În opinia apărării, concluziile Curții de Apel nu corespund circumstanțelor de fapt

și de drept.

Invocă, că prezumția sau concluziile despre vinovăția persoanei despre săvârșirea

infracțiunii, nu pot fi întemeiate pe presupuneri

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În opinia procurorului, instanța de apel în mod concludent a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept, or, aceasta nu a comis erori de drept în raport cu motivele

invocate în recurs.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Conform dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, adoptând soluția

respectivă în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea

condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată.

Reieșind din conținutul cererii de recurs declarată, instanța de recurs atestă, că

4

titularul acesteia invocă în calitate de temeiul pentru casarea deciziei instanței de apel,

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, instanța de recurs constată, că asemenea eroare

nu se confirmă la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, iar hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

La caz, reieșind din esența criticilor invocate în recurs, se atestă că apărarea invocă

versiunea potrivit căreia probele administrate la cauza penală, nu confirmă vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin.(3) lit. a), b); 171 alin.(3)

lit. a), b); art. 172 alin.(3) lit. a)/1 Cod penal.

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul din cele

mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depus de

către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se

concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Însă cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată la

această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că motivele de reapreciere a

probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii

contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu

dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente

faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond,

corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform infracțiunii incriminate, astfel

că reaprecierea probelor, în modul propus de către partea apărării, nu se încadrează în

prevederile art. 427 Cod de procedură penală.

În acest sens, Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut

cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate

aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat

5

ajungând la concluzia privind recunoașterea vinovăției inculpatului Cobzari Ion în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin.(3) lit. a), b); 171 alin.(3) lit. a), b); art.

172 alin.(3) lit. a)/1 Cod penal.

Față de cele ce preced, Colegiul penal ține să menționeze, că instanța de apel,

verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, corect a ajuns la concluzia că faptele

inculpatului Cobzari Ion, în acest sens, întrunesc toate elementele constitutive ale

infracțiunii de violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a

persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința,

săvârșit asupra unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani care se afla în grija, sub

ocrotirea, protecția, la educarea acestuia și satisfacerea poftei sexuale în forme perverse,

săvârșite prin constrângere fizică a persoanei și profitând de imposibilitatea acesteia de a

se apăra, aceleași acțiuni săvârșite asupra persoanei care se află în îngrijirea, ocrotirea,

protecția, educarea acestuia, soluție care este descrisă la pct. 4. ale acestei decizii și pe care

instanța de recurs și-o însușește pe deplin, considerând că reiterarea acesteia nu este

necesară.

Or, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod

concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (Helle c.

Finlandei, hotărârea din 19 decembrie 1997; Garcia Ruiz c. Spania, hotărârea din 21

ianuarie 1999).

Reieșind din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la examinarea

recursului declarat de către avocatul Dimitran Ignat în numele inculpatului Cobzari Ion, nu

au fost stabilite erori de drept care ar condiționa casarea deciziei contestate, impunându-se

soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Dumitran Ignat în

numele inculpatului Cobzari Ion împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 19 septembrie 2022, în cauza penală în privința lui Cobzari Ion, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 06 iunie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecătorii Eremciuc Ghenadie

Daguța Sergiu

6