1ra-1155/2021 — art. 145 alin. 1 CP

1ra-1155/2021 — art. 145 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1155/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Guzun Ion

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie și de către

inculpat, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 19 ianuarie 2021, în cauza penală privindu-l pe

Dejmari Ion Xxxx, născut la xxxxx, originar și domiciliat

în r-nul xxxxx, s. xxxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

conform art. 364¹ Cod de procedură penală, Dejmari Ion a fost recunoscut vinovat

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa de 8 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

A fost dispusă încasarea din contul inculpatului în contul statului a

cheltuielilor judiciare în mărime de 11 790 lei.

A fost decisă soarta corpurilor delicte.

1.1 Pentru a pronunța sentință, prima instanță a constatat că, Dejmari Ion, la

data de 04 iunie 2020, aproximativ în jurul orei 00:10, aflându-se împreună cu

Mustia Sergii, în ospeție la domiciliul consăteanului său Macrii Vasile, situat în

satul xxxxx, raionul xxxxx, în rezultatul unui conflict apărut spontan între el și

Mustia Sergii, pe fonul consumului de băuturi alcoolice împreună cu acesta, dându-

și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și

dorind în mod conștient survenirea acestora, urmărind scopul omorului intenționat

1

a lui Mustia Sergii și acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului

stabilit, conștient i-a aplicat lui Mustia Sergii multiple lovituri cu pumnii și

picioarele peste diferite părți ale corpului, inclusiv în regiunea abdomenului și

toracelui, regiuni de importanță vitală ale corpului, cauzându-i ultimului conform

raportului de expertiză medico-legală nr.202026D0114 din data de 19 iunie 2020,

leziuni corporale sub formă de „Traumă contuză a toracelui și abdomenului.

Echimoze pe torace și abdomen. Hemoragii în țesuturile moi pericostale și

peristernale. Fractură sternală directă, completă. Fracturi costale indirecte,

complete, bilateral, cu lezarea pleurei parietale. Lezarea parenchimului pulmonar

bilateral și lobului drept al ficatului. Hemoragie internă abundentă: hemotorace (cc

1100 ml sânge fluid și unice cheaguri), hemoperitoneu (cca 1800 ml sânge fluid și

unice cheaguri) care conform criteriului pericolului pentru viață se califică ca

vătămare gravă” și respectiv în rezultatul șocului hemoragic, ca urmare a

hemoragiei interne abundente, datorate leziunilor corporale cauzate, victima Mustia

Sergii, în scurt timp a decedat la locul producerii incidentului.

Astfel, acțiunile lui Dejmari Ion au fost încadrate în baza art. 145 alin.(1) Cod

penal după indicii calificativi ”omorul intenționat, adică omorul intenționat al unei

persoane”.

Procuratura r-nului Rezina, Odajiu Stanislav, solicitând casarea parțială a sentinței

în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatului a-i stabili

pedeapsa de 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis,

invocând că, pedeapsa aplicată inculpatului Dejmari Ion nu corespunde pericolului

social al faptei săvârșite de acesta, sancțiunea stabilită fiind nemotivat de blândă, la

stabilirea pedepsei prima instanță nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite

(a comis o infracțiune deosebit de gravă, îndreptată împotriva persoanei), de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat și anume că la locul de trai inculpatul

se caracterizează nesatisfacător, comiterea infracțiunii în stare de ebrietate,

comportamentul inculpatului după comiterea infracțiunii.

2021:

S-a respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței.

În conformitate cu art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, fiind constatată

încălcarea drepturilor privind condițiile de detenție garantate de art. 3 CEDO, s-a

redus pedeapsa aplicată lui Dejmari Ion prin sentința Judecătoriei Orhei(sediul

Rezina) din 29 octombrie 2020, cu 144 zile, pentru perioada detenței sale în calitate

de prevenit 05.06.2020-29.10.2020, în Penitenciarul nr. 17 Rezina.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță corect

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul

Dejmari Ion a săvârșit infracțiunea imputată lui, aceste împrejurări au fost

2

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care au

fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

În continuare, instanța de apel a indicat că, prima instanță la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și de

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Cu referire la demersul inculpatului Dejmari Ion, care a fost depus în cadrul

examinării cauzei în instanța de apel privind aplicarea art. 385 alin. (5) Cod de

procedură penală, pentru perioada 05.06.2020-29.10.2020 deținut în calitate de

prevenit în Penitenciarul nr. 17 Rezina, instanța de apel a conchis în privința lui

Dejmari Ion încălcarea drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, motiv din care a

dedus din pedeapsa definitivă numită prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Rezina

din 29.10.2020 lui Dejmari Ion, de 8 ani și 6 luni închisoare cu ispășirea pedepsei

în penitenciar de tip închis, arestarea preventivă, conform prevederilor art. 385 alin.

(5) Cod de procedură penală, calculându-se două zile de închisoare pentru o zi de

arest preventiv, pentru perioada 05.06.2020-29.10.2020, reducând pedeapsa

închisorii cu 144 zile.

4.1 Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie,

indicând temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, prin care solicită casarea parțială a deciziei în partea aplicării

prevederilor art. 385 Cod de procedură penală, cu remiterea cauzei la rejudecare,

invocând:

- acuzarea nu este decord cu poziția instanței de aplicare a prevederilor art.

385 CPP, deoarece singurul apel depus împotriva sentinței instanței de fond, apelul

procurorului, a fost respins ca nefondat cu menținerea sentinței fără modificări;

- pentru a fi aplicate prevederile art. 385 CPP, la materialele cauzei nu au fost

anexate careva probe care ar atesta că inculpatul Dejmari Ion s-a aflat în condiții de

detenție care nu corespuns minimului necesar pentru deținerea sa în custodia

statului, nefiind apreciate careva date din raportul administrației Penitenciarului nr.

13 Chișinău, deoarece asemenea raport nu există în privința inculpatului, s-au cel

puțin la materialele cauzei nu a fost anexat;

- nu se cunoaște în ce cameră s-a aflat inculpatul Dejmari, perioada aflării sale

în detenție, suprafața camerei de detenție și numărul de locuri, nu se cunoaște

informația - câte din locurile de detenție au fost efectiv ocupate pentru fiecare

3

perioadă în parte etc.;

- inculpatul și apărarea nu a prezentat careva probe prin care să fie stabilit că

i s-a încălcat dreptul la condițiile de detenție garantate de art. 3 din CEDO,

solicitarea apărării având un caracter pur declarativ;

- la materialele cauzei lipsesc careva probe care ar confirma faptul că,

inculpatul în perioadele deținerii sale în penitenciar ar fi înaintat careva plângeri în

adresa administrației penitenciarului unde a fost deținut, prin care să indice că

condițiile de detenție în care se află sunt inumane sau degradante și/sau

lipsă/calitatea asistenței medicale, fapt neconstatat în ședința instanței de apel;

4.2 Inculpatul, neindicând nici un temei pentru recurs prevăzut de art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală, solicită să-i fie schimbat tipul penitenciarului în care

execută pedeapsa, în penitenciar de tip semiînchis, invocând:

- dorește să fie încadrat în câmpul muncii;

- tatăl inculpatului este singur și se află în apropiere, astfel o să îi fie mai ușor

să îngrijească de el.

constată că recursul declarat de către procuror urmează a fi admis, iar recursul

declarat de către inculpat urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele

considerente.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

5.1 Cu privire la recursul declarat de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie:

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

4

numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului

de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Conform art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă urmează a fi apreciată

din punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată

este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor

probelor administrate.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

dacă normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată

să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali – vagi, reprezintă motiv de casare.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.

La caz, Colegiul penal lărgit atestă că recurentul indică ca temei pentru recurs

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că: hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, temei ce s-a confirmat.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că temeiul invocat de recurent în prezentul recurs ordinar și-a găsit

confirmarea în cauza dată, sub aspectul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, or, instanța de apel nu a clarificat obiectiv demersul

înaintat de inculpat privind condițiile de detenție, adoptând o decizie neargumentată

în această latură.

Colegiul penal lărgit acceptă argumentul recurentului precum că: „instanța de

apel și-a motivat incorect soluția adoptată, neacordând deplină eficiență prevederilor

art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală.”

Colegiul penal lărgit constată că, la data de 19 ianuarie 2021, când a fost

pronunțat dispozitivul deciziei, la materialele cauzei nu erau anexate careva probe

ce ar confirma cele invocate de inculpat referitor la condițiile de detenție, mai mult,

însuși procurorul în cadrul ședinței de judecată(f.d. 91 v. II) la etapa susținerilor

verbale a indicat că cererea urma a fi probată prin careva informație prezentată de

către penitenciar, prin care să confirme cele invocate de inculpat, fapt ce a fost

ignorat de către instanța de apel.

5

Mai mult, Colegiul penal lărgit mai constată că, instanța de apel în decizie, în

partea descriptivă, își motivează soluția prin raportul Penitenciarului nr. 17

Rezina(f.d. 110 v.II), raport care a fost recepționat de instanța de apel la data de 01

februarie 2021(f.d. 80 v.II), adică după pronunțarea dispozitivului deciziei instanței

de apel din 19 ianuarie 2021, astfel, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de

apel a emis o soluție care a fost întemeiată doar pe demersul declarativ al

inculpatului, ignorând prevederile alin. (5) al art. 385 Cod de procedură penală: „În

cazul constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de

art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale”, astfel nu este clar, în baza la ce instanța de apel a constatat încălcarea

drepturilor inculpatului privind condițiile de detenție, fără a avea raportul

administrației penitenciarului.

Mai mult, Colegiul penal lărgit conchide că, constatarea instanței de apel(f.d.

110 v.II) precum că: pct. „68.Potrivit raportului Penitencariului nr. 17 Rezina,

DEJMARI Ion, s-a aflat în arest preventiv de la 05.06.2020 pînă la 29.10.2020, adică

144 zile, fiind deținut în Penitenciarul nr.17 - Rezina, în următoarele perioade și

celule: 09.06.2020-24.06.2020, în celula nr. 78, 3 paturi, 15.32 m ; 24.06.2020-

2

09.09.2020, în celula nr. 87, 4 paturi, 16.06 m ; 09.09.2020-22.09.2020, în celula

2

nr. 69, 3 paturi, 14.38 m ; 2.09.2020-prezent, în celula nr. 79, 3 paturi, 14.38 m ;

2 2

69.Potrivit art.464 al hotărîrii nr.583 din 26.05.2006 cu privire la aprobarea

Statutului executării pedepsei de către condamnați, fiecare deținut se asigură cu

spațiu de cazare în mărime nu mai mică de 4 metri pătrați, care trebuie să fie iluminat

natural și artificial, încălzit și ventilat conform normativelor de construcții.

70.Colegiul Penal constată că în perioada în care s-a deținut DEJMARI Ion, în

Penitenciarul nr.17-Rezina, dânsul a fost asigurat cu un spațiu mai mic de 4 metri

pătrați, în unele celule fiind deținut într-o suprafață chiar și mai puțin de 3 metri

pătrați, fapt care, conform Hotărârii Guvernului sus indicată, constituie un

tratament inuman și constată că prin aceasta s-au încălcat drepturile privind

condițiile de detenție, garantate de art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale.”, este una eronată, or, efectuând un simplu

calcul matematic se deduce că inculpatul a fost asigurat cu un spațiu mai mare de 4

m2 - în celula nr. 78, 3 paturi, 15.32 m2 – 5.1 m2; în celula nr. 87, 4 paturi, 16.06 m2

– 4.01 m2; în celulele nr. 69, 79, 3 paturi, 14.38 m2 – 4,79 m2.

Colegiul penal lărgit, mai indică în acest sens că, conform raportului

Penitenciarului nr. 17 din 19 ianuarie 2021(f.d. 81 – 86 v.II): „În temeiul

argumentelor prezentate supra ce țin de condițiile de detenție din Penitenciarul nr.

17 – Rezina, solicităm respingerea plângerii deținutului Dejmari Ion, ca

neîntemeiată și nefondată.”, astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel

nefondat a admis demersul inculpatului, a constatat încălcarea drepturilor privind

condițiile de detenție garantate de art. 3 CEDO și a redus pedeapsa aplicată, fără o

motivare cuvenită.

6

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel adoptând soluția

conform art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, nu a ținut cont că la materialele

cauzei nu au fost anexate careva probe care ar atesta că inculpatul Dejmari Ion s-a

aflat în condiții de detenție care nu corespund minimului necesar pentru deținerea sa

în custodia statului, și a emis o soluție care nu cuprinde motive clare și care urmează

a fi casată cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Totodată, Colegiul penal lărgit mai invocă, că instanța de apel prin soluția

adoptată a respins apelul procurorului ca nefondat cu menținerea sentinței fără

modificări, adică nu a intervenit în sentință dar a aplicat prevederile art. 385 alin. (5)

Cod de procedură penală, fără a indica normele legale care permit astfel de

intervenție în sentință.

5.2 Cu privire la recursul declarat de către inculpatul Dejmari Ion:

Colegiul penal lărgit conchide că, sentința primei instanțe nu a fost atacată cu

apel de către inculpat(pct. 2 din prezenta decizie).

Conform art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală: „Nu pot fi atacate cu recurs

sentințele în privința cărora persoanele indicate în art.401 nu au folosit calea

apelului ori au retras apelul, dacă legea prevede această cale de atac. Persoana

care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia instanței de apel prin care i s-

a înrăutățit situația. Procurorul care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs

decizia prin care a fost admis apelul declarat din partea apărării.”

Colegiul penal lărgit constată că deoarece inculpatul nu a folosit calea de atac

apelul asupra sentinței, în prezent nu poate ataca decizia instanței de apel cu recurs

ordinar, deoarece lui nu i s-a înrăutățit situația, prin soluția adoptată de instanța de

apel în comparație cu soluția din sentință.

Astfel, Colegiul penal lărgit indică că, lipsa apelului inculpatului împotriva

sentinței, îl privează în prezent de dreptul de a declara recurs ordinar criticând

decizia instanței de apel prin care a fost menținută sentința, ce este în conformitate

cu prevederile art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală.

5.3 La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererea

de apel declarată de procuror și în măsura competenței sale asupra motivelor din

recursul declarat de procuror, nominalizate și în prezenta decizie, să elucideze

faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, în baza probelor cercetate în

ședința de judecată a instanței de apel, cu respectarea cerințelor art. 414, 415 Cod de

procedură penală, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară

în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, în cadrul unui proces de judecată

contradictoriu și echitabil, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, conformă cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

7

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către inculpatul Dejmari

Ion.

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, casează total decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2021, în cauza penală privindu-l pe

Dejmari Ion Xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel

Chișinău în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 24 iunie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Guzun Ion

8