1ra-117/22 — art.art.27, 171 al.2 lit. c Cp

1ra-117/22 — art.art.27, 171 al.2 lit. c Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-117/2022

1-18010642-01-1ra-25012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Craiu Nicolae, Cobzac Elena și Plămădeală Ghenadie,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Berescu

Andrei în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Completului de

judecată al Curții de Apel Cahul din 04 noiembrie 2021, în privința inculpatului

Domnescu Igor xxx, născut la xxx, originar și domiciliat în

xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.01.2018 – 02.07.2021;

Instanța de apel: 06.08.2021 – 04.11.2021;

Instanța de recurs ordinar: 25.01.2022 – 13.09.2022.

A C O N S T A T A T:

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.art.27, 171 alin.(2) lit. c) Cod penal, la

5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus de a încasa de la Domnescu Igor în beneficiul statului cheltuieli de

judecată în sumă de 23 lei pentru efectuarea expertizei medico-legale în cadrul urmăririi

penale.

03 martie 2016, între orele 15:30 și 19:00, acționând în comun acord cu o persoană în

privința căreia cauza penală a fost disjunsă prin încheierea Judecătoriei Cahul, sediul

Central din 24 mai 2017, aflându-se în apartamentul nr. 65, amplasat în or. Cahul, str.

Păcii nr. 1, cu Xxx. După ce ultima a refuzat se întrețină raporturi sexuale cu Domnescu

Igor și cu persoana în privința căreia cauza penală a fost disjunsă, ultimii, prin

constrângerea fizică și psihică, manifestată prin aplicarea loviturii peste cap, scoaterea

xxx cu partea de sus a corpului peste fereastră, cu amenințarea aruncării la pământ de la

al patrulea etaj al casei, prin tragerea de păr, dezbrăcarea forțată de haine, au încercat să o

violeze pe Xxx, însă din cauze independente de voința persoanei în privința căreia cauza

penală a fost disjunsă și independente de voința lui Domnescu Igor, nu au putut să

finalizeze intenția lor, deoarece partea vătămată Xxx a opus rezistență și a fugit din

apartament.

1

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului Domnescu Igor întrunesc elementele

constitutive a infracțiunii prevăzute de art.art.27, 171 alin.(2) lit. c) Cod penal, conform

indicilor calificativi: tentativa de viol, adică tentativa săvârșirii raportului sexual, prin

constrângere fizică sau psihică a persoanei, de două persoane, acțiunile intenționate

îndreptate nemijlocit spre săvârșirea unei infracțiuni dacă, din cauze independente de

voința făptuitorilor, aceasta nu și-a produs efectul.

solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care Domnescu Igor să fie recunoscut vinovat

și condamnat în conformitate cu prevederile art.art.27, 171 alin.(1) Cod penal, și în

temeiul art.60 alin.(1) lit. b) Cod penal, să fie dispusă încetarea procesului penal, cu

liberarea de răspundere penală în legătură cu intervenirea termenului prescripției de

tragere la răspundere penală.

În motivarea cererii de apel partea apărării a invocat că, prima instanță a menționat

în sentința de condamnare despre lipsa probelor și a martorilor care ar susține temeinicia

solicitării apărării privind recalificarea acțiunilor inculpatului potrivit art.art.27, 171

alin.(1) Cod penal, însă nu este clar din ce motive sentința din 11 decembrie 2017

pronunțată în privința lui Axenti Iurie, prin care acțiunile inculpatului au fost reîncadrate

potrivit art.173 Cod penal și a fost dispusă încetarea procesului penal, nu a fost apreciată

drept probă ce ar susține poziția apărării privind reîncadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului Domnescu Igor potrivit art.art.27, 171 alin.(1) Cod penal.

Avocatul a notat că, prima instanță a reținut doar argumentul apărării cu privire la

simpla declarație de nevinovăție, însă nu a dat o apreciere obiectivă și celorlalte

argumente pe care le-a invocat apărarea, cu privire la lipsa elementelor componenței de

infracțiune, cu privire la subiectul infracțiunii, or din conținutul calificării acțiunilor

pentru care a fost condamnat Domnescu Igor, urmau a fi trase la răspundere penală alte

două persoane.

Apărarea a mai reținut că, fapta de care este învinuit inculpatul Domnescu Igor a

fost săvârșită la 03 martie 2016, iar termenul prescripției de tragere la răspundere a fost

întrerupt la 02.04.2021, atunci când inculpatul a fost anunțat în căutare fiind reținut la 22

aprilie 2021. Astfel, curgerea termenului de prescripție a fost întrerupt pe un termen de

20 zile, din data săvârșirii infracțiunii - 03 martie 2016 și până la data de 08 iulie 2021 au

trecut mai mult de 5 ani.

2021, apelul declarat a fost respins, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că prima instanță

judecând cauza a verificat sub toate aspectele circumstanțele de fapt și de drept, complet

și obiectiv a apreciat probele administrate, și întemeiat a ajuns la concluzia că fapta

inculpatului Domnescu Igor corect a fost încadrată în baza prevederilor art.art.27, 171

alin.(2) lit. c) Cod penal.

Instanța de apel a notat că, aceste împrejurări au fost constatate prin totalitatea de

probe administrate la cauza penală, și cercetate direct și nemijlocit în cadrul cercetării

2

judecătorești, care au fost apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere a pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Totodată, instanța de apel a remarcat că versiunea părții apărării precum că fapta

imputată inculpatului Domnescu Igor nu constituie infracțiunea prevăzută de art.art.27,

171 alin.(2) lit. c) Cod penal, dar necesită a fi calificată potrivit componenței infracțiunii

prevăzute de art.art.27, 171 alin.(1) Cod penal, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de apel a considerat că vinovăția inculpatului Domnescu Igor în săvârșirea

infracțiunii de tentativă de viol, comisă de două persoane, se probează prin depozițiile

părții vătămate Xxx, care în declarațiile sale consecutive și în mod concret descrie

acțiunile săvârșite de inculpat în privința sa, și anume că, inculpatul Domnescu Igor

împreună cu o altă persoană în privința căreia cauza a fost disjunsă într-o procedură

separată, a tentat la întreținerea unui raportului sexual forțat cu partea vătămată Xxx, prin

constrângerea fizică și psihică, manifestată prin aplicarea de lovituri în regiunea capului,

încercarea de a o dezbrăca forțat de haine, tragerea de păr și amenințarea că o va arunca

de la balcon, intenție care însă nu a fost dusă la bun sfârșit din motivul opunerii de

rezistență din partea părții vătămate, cât și fuga acesteia din apartament, și care

coroborează cu ansamblul de probe enunțate și descrise mai sus, ce în cumulul lor

probează la modul direct vinovăția inculpatului Domnescu Igor în comiterea faptei

incriminate.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a notat că declarațiile părții vătămate Xxx

sunt confirmate obiectiv prin raportul de expertiză medico-legală nr.145 din 04.03.2016,

conform căruia la partea vătămată au fost constatate leziuni corporale sub formă de

echimoze pe genunchi produse la acțiunea traumatică cu obiect contondent dur, posibil și

la cădere și lovirea de careva obiect, se califică medico-legal ca vătămare corporală

neînsemnată. De asemenea, declarațiile părții vătămate mai sunt confirmate și prin

procesul-verbal de consemnare a plângerii din 03 martie 2016 depusă imediat după ce

aceasta a reușit să fugă din apartamentul inculpatului; procesul-verbal de cercetare a fața

locului din 03 martie 2016, potrivit căruia locul infracțiunii a fost indicat de partea

vătămată, ca fiind apartamentul nr. 65 din blocul nr. 1 pe str. Păcii, or. Cahul; procesele-

verbale de confruntare efectuată dintre partea vătămată Xxx și inculpatul Domnescu Igor,

în cadrul căreia aceasta și-a menținut declarațiile depuse inițial la urmărirea penală,

precum și procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 04.03.2016, în cadrul căreia

partea vătămată Xxx l-a recunoscut pe Domnescu Igor.

Din declarațiile părții vătămate Xxx, a probelor administrate la cauza penală,

instanța de apel a stabilit că într-adevăr fapta infracțională s-a realizat anume în modul în

care a fost relatată de către partea vătămată Xxx, iar declarațiile inculpatului Domnescu

Igor de negare a circumstanțelor declarate de partea vătămate sunt o tactică de apărare,

care urmărește scopul de eschivare de a răspundere penală pentru fapta comisă.

Drept urmare, nu există nici un temei de a pune la îndoială declarațiile părții

vătămate referitor la tentativa inculpatul Domnescu Igor de a întreține cu aceasta relații

sexuale forțate săvârșite prin constrângere fizică și psihică, împreună cu o altă persoană

în privința căreia cauza a fost disjunsă într-o procedură separată, la data de 03 martie

3

2016, între orele 15:30 și 19:00 în apartamentul nr.65 din mun. Cahul, str. Păcii nr.1, iar

în consecință depozițiile părții vătămate necesită a fi apreciate ca fiind pertinente,

concludente, utile și veridice, și care urmează a fi puse la baza sentinței de condamnare în

privința inculpatului Domnescu Igor.

Instanța de apel a mai menționat că, calificarea violului (art. 171 Cod penal), ca

fiind săvârșit de două sau mai multe persoane, poate avea loc în cazul în care persoanele

(nu mai puțin de două) participante la viol acționau de comun acord, în privința victimei.

De asemenea, instanța de apel a explicat că, viol, săvârșit de două sau mai multe

persoane, sunt calificate nu doar acțiunile persoanelor care au săvârșit raportul sexual, dar

și acțiunile persoanelor care, prin aplicarea constrângerii fizice sau psihice față de

victimă, au făcut posibilă săvârșirea acțiunii sexuale respective.

Sub acest aspect, instanța de apel din declarațiile părții vătămate Xxx a stabilit cu

certitudine că atât inculpatul Domnescu Igor, cât și persoana în a cărei privință cauza a

fost disjunsă într-o procedură separată, au aplicat față de aceasta constrângerea fizică,

manifestată prin aplicarea loviturilor în regiunea capului, acționând de comun acord în

vederea întreținerii raportului sexual cu partea vătămată. Aceste împrejurări denotă cu

certitudine că fapta inculpatului Domnescu Igor corect a fost calificată în baza

prevederilor art.art.27, 171 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Argumentele părții apărării precum că fapta celei de-a doua persoană, în a cărei

privință cauza a fost disjunsă într-o procedură separată, Axenti Iurii, a fost recalificată de

către instanța de judecată la pronunțarea sentinței din 11 decembrie 2017 în baza

prevederilor art.173 Cod penal, nu pot fi reținute ca un temei de a recalifica fapta

inculpatului Domnescu Igor din prevederile art.art.27, 171 alin.(2) lit. b) Cod penal în

baza art.art.27, 171 alin.(1) Cod penal, deoarece calificarea infracțiunii se face în baza

faptei prejudiciabile la data săvârșirii, dar nu în baza unor circumstanțe noi care apar

ulterior pe parcursul examinării cauzei, or, art.113 alin.(1) Cod penal, stabilește, se

consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii

exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală.

În altă ordine de idei, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată solicitarea

părții apărării de încetare a procesului penal, cu liberarea de răspundere penală în legătură

cu intervenirea termenului prescripției de tragere la răspundere penală, or, la caz, având

în vedere prevederile art.60 alin.(1) lit. c) Cod penal și că infracțiunea imputată

inculpatului face parte din categoria celor grave, termenul de prescripție în privința

inculpatului Domnescu Igor nu a intervenit.

De asemenea, neîntemeiată este și solicitarea părții apărării privitor la încetarea

procesului penal în privința inculpatului Domnescu Igor, în legătură cu împăcarea

părților, în acest sens instanța de apel a reținut prevederile art.109 alin.(1) Cod penal,

"împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau

mai puțin gravă, iar în cazul minorilor, și pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute

la capitolele II-VI, la art.264 alin.(1) din Partea specială,...". Astfel pornind de la gradul

prejudiciabil al infracțiunii prevăzute de art.art.27, 171 alin.(2) lit. c) Cod penal,

incriminată lui Domnescu Igor, care în corespundere cu art.16 Cod penal, se atribuie la

4

categoria infracțiunilor grave, împăcarea părții vătămate cu inculpatului nu poate fi

aplicată, fiindcă contravine prevederilor legale, corespunzător procesul penal nu pot fi

încetat pe asemenea temeiuri.

Cât privește pedeapsa stabilită inculpatului Domnescu Igor, instanța de apel a

considerat că prima instanță la stabilirea categoriei și termenului pedepsei a acordat

deplină eficiență principiilor de individualizare a pedepsei și a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familie acestuia.

Instanța de apel analizând ansamblul circumstanțelor care caracterizează persoana

inculpatului, precum și luând în considerare lipsa circumstanțelor care atenuează și celor

care agravează răspunderea acestuia, de gravitatea infracțiunii săvârșite și de lipsa

pretențiilor de ordin material și moral de la partea vătămată față de inculpat, a considerat

că prima instanță corect a ajuns la concluzia că reeducarea și corectarea inculpatului

Domnescu Igor este posibilă cu aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen

de 5 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, conform art.72 Cod penal.

art.427 Cod de procedură penală, contestă cu recurs ordinar decizia instanței de apel și

solicită casarea deciziei instanței de apel, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care Domnescu Igor să fie recunoscut vinovat și condamnat potrivit

prevederilor art.art.27, 171 alin.(1) Cod penal, și în temeiul art.60 alin.(1) lit. b) Cod

penal, să fie dispusă încetarea procesului penal, cu liberarea de răspundere penală în

legătură cu intervenirea termenului prescripției de tragere la răspundere penală.

În motivarea cerințelor sale, avocatul invocă că atât prima instanță cât și instanța de

apel eronat au interpretat circumstanțele de fapt și de drept, încadrând juridic greșit fapta

săvârșită de inculpatul Domnescu Igor.

De asemenea, evidențiază că instanța de apel a menționat în decizie despre lipsa

probelor care ar susține temeinicia solicitării apărării privind recalificarea acțiunilor

inculpatului potrivit art.art.27, 171 alin.(1) Cod penal, însă consideră că nu este clar din

ce motive, sentința din 11 decembrie 2017 în privința inculpatului Axenti Iurie, prin care

a fost dispusă recalificarea acțiunilor inculpatului potrivit art.173 Cod penal, nu a fost

apreciată drept probă pertinentă ce ar susține poziția apărării privind solicitarea de

reîncadrare juridică a acțiunilor inculpatului, Domnescu Igor, potrivit art.art.27, 171

alin.(1) Cod penal.

În același context, recurentul notează că instanța de apel a menționat despre faptul

că calificarea infracțiunii se face în baza faptei prejudiciabile la data săvârșirii dar nu în

baza unor circumstanțe noi care apar ulterior pe parcursul examinării cauzei, însă instanța

nu a ținut cont de faptul că sentința din 11 decembrie 2017 în privința inculpatului Axenti

Iurie, al 2-lea coautor, prin care a fost recalificată fapta ultimului nu este o circumstanță

nouă dar reprezintă o apreciere diferită a circumstanțelor de fapt și de drept a autorității

judecătorești în raport cu calificarea efectuată de organul de urmărire penală prin care s-a

5

decis pornirea urmăririi penale potrivit semnelor componenței de infracțiune prevăzute la

art.art.27, 171 alin.(2) lit. c) Cod penal.

În final, apărarea conchide că nu există elementele constitutive ale componenței de

infracțiune prevăzute la art.art.27, 171 alin.(2) lit. c) Cod penal, cu referire la subiectul

infracțiunii, în cazul inculpatului Domnescu Igor or al 2-lea coautor, Axenti Iurie în

privința căruia a fost pornită urmărirea penală potrivit semnelor componenței de

infracțiune prevăzute la art.art.27, 171 alin. (2) lit. c) Cod penal a fost ulterior tras la

răspundere penală pentru aceeași faptă conform art.173 Cod penal.

pentru inadmisibilitatea acestuia, din motiv că recursul nu îndeplinește cerințele de formă

și de conținut, prevăzute în art.art.429 și 430 Cod de procedură penală. În acest sens,

acuzatorul de stat a notat că, potrivit mandatului avocațial care se regăsește la materialele

cauzei, lipsesc împuternicirile și semnătura inculpatului Domnescu Igor.

invocate, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi respins.

Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva

deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică

legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit constată că,

avocatul invocă temeiul pentru recurs prevăzut la pct.12) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Raportând normele de drept citate la circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit

constată că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material. Analizând acest temei în raport cu motivele invocate, Colegiul

penal lărgit atestă că acesta nu și-a găsit confirmare, or, prin cercetarea probatoriului de

către instanța de apel au fost dovedite elementele infracțiunii prevăzute de art.art.27, 171

alin.(2) lit. c) Cod penal.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit concluzionează că, alegațiile privitor

la pretinsa eroare judiciară reținută la calificarea juridică a acțiunilor inculpatului

Domnescu Igor este vădit nefondată, deoarece instanța de apel just a menținut soluția

primei instanțe, motivându-și concluziile de acceptare a argumentelor expuse în sentință.

Or, din toate probele examinate și cercetate, instanța de apel a constatat indubitabil și a

motivat concluziile prin care constată că, inculpatul a comis infracțiunea ce i s-a

incriminat.

6

În contextul celor expuse, Colegiul penal lărgit apreciază drept întemeiate

argumentele instanței de apel, precum că din declarațiile părții vătămate Xxx a stabilit cu

certitudine că atât inculpatul Domnescu Igor, cât și persoana în a cărei privință cauza a

fost disjunsă într-o procedură separată, au aplicat față de aceasta constrângerea fizică,

manifestată prin aplicarea loviturilor în regiunea capului, acționând de comun acord în

vederea întreținerii raportului sexual cu partea vătămată. Aceste împrejurări denotă cu

certitudine că fapta inculpatului Domnescu Igor corect a fost calificată în baza

prevederilor art.art.27, 171 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Mai mult ca atât, instanța de apel a explicat că calificarea violului (art.171 Cod

penal), ca fiind săvârșit de două sau mai multe persoane, poate avea loc în cazul în care

persoanele (nu mai puțin de două) participante la viol acționau de comun acord, în

privința victimei. Totodată, instanța de apel a evidențiat că, viol, săvârșit de două sau mai

multe persoane, sunt calificate nu doar acțiunile persoanelor care au săvârșit raportul

sexual, dar și acțiunile persoanelor care, prin aplicarea constrângerii fizice sau psihice

față de victimă, au făcut posibilă săvârșirea acțiunii sexuale respective.

În lumina considerentelor reținute supra, Colegiul penal lărgit evidențiază că, nu pot

fi reținute argumentele părții apărării ce se referă la sentința din 11 decembrie 2017, în

privința inculpatului Axenti Iuri, prin care a fost dispusă recalificarea acțiunilor ultimului

potrivit art.173 Cod penal. Or, agravanta prevăzută de art.171 alin.(2) lit. c) Cod penal se

atestă în următoarele situații: - săvârșirea violului în coautorat; - săvârșirea violului de

către o persoana care posedă semnele subiectului infracțiunii, în comun cu o persoană

care nu posedă aceste semne; - săvârșirea violului de către o persoană care posedă

semnele subiectului infracțiunii, prin intermediul unei persoane care nu posedă aceste

semne.

Astfel, ținând cont de cele stabilite de către instanța de apel și de argumentele care

au stat la baza menținerii calificării faptei inculpatului, conform învinuirii înaintate prin

rechizitoriu, Colegiul penal apreciază ca fiind declarativ invocată prezența la caz a erorii

prevăzute la pct.12) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, întrucât instanța de apel la

capitolul respectiv a dat deplină eficiență prevederilor legale ce țin de aprecierea

materialului probator, care a confirmat întrunirea în acțiunile inculpatului Domnescu Igor

a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.art.27, 171 alin.(2) lit. b) Cod

penal.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal lărgit, cercetând

suplimentar materialele dosarului, specifică faptul că, judecând apelul, instanța a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă de

menținere a sentinței.

În desfășurarea aceleiași idei, instanța de recurs relevă că, așa cum rezultă din textul

deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile

art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de

fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea apelului declarat de avocatul

inculpatului, cu menținerea sentinței.

În plus, se reține că motivele invocate în recursul de pe rol, au constituit deja obiect

de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct.4.

7

din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei.

Suplimentar, analizând textul deciziei atacate (f.d.195-208, vol. II) în coraport cu

motivele invocate de recurent, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel s-a expus

argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs ordinar,

în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii

sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși

obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie

prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de avocatul

Berescu Andrei în numele inculpatului, ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată

sub aspectele contestate, soluția adoptată de către instanța de apel fiind legală și

întemeiată, recursul ordinar urmând a fi respins ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit,

d e c i d e :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Berescu Andrei în

numele inculpatului, împotriva deciziei Completului de judecată al Curții de Apel Cahul

din 04 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui Domnescu Igor xxx, cu menținerea

hotărârii contestate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 20 octombrie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Craiu Nicolae

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

8