1ra-1741/22 — art. 166 al.2 lt.d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 166 al.2 lt.d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-1741/22 — art. 166 al.2 lt.d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 1ra-1741/22
1-19126390-01-1ra-28122022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
30 mai 2023 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Guzun Ion
Judecători – Eremciuc Ghenadie, Daguța Sergiu,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Cepoi Ina în numele inculpatului Ardovan Igor, împotriva deciziei Colegiul
penal al Curții de Apel Bălți din 18 octombrie 2022, în cauza penală în privința lui
Ardovan Igor xxxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat xxxxx.
Termenii de examinare:
prima instanță:11.02.2021 – 15.11.2021;
instanța de apel: 09.12.2021 – 18.10.2022;
instanța de recurs: 28.12.2022 – 30.05.2023.
Asupra motivelor recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Central din 15 noiembrie 2021,
Ardovan Igor xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 166 alin. (2) lit.
d) Cod penal la pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu
executare în penitenciar de tip semiînchis.
A fost admisă integral acțiunea civilă înaintată de partea civilă Marcoci Maria și
s-a încasat de la Ardovan Igor în beneficiul părții vătămate Marcoci Maria prejudiciul
material în sumă de 5000 (cinci mii) lei și prejudiciul moral în sumă de 20000 (douăzeci
mii) lei.
A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat în fapt că:
Ardovan Igor la 17.11.2018, aproximativ ora 05.40, având scopul privării ilegale
de libertate a persoanei, în complicitate cu cet. Pădureț Mihail, aflându-se în calitate de
pasager în automobilul de model ,,xxxxx” cu nr./î xxxxxx condus de Pădureț Mihail,
pe traseul R-27, la ieșirea din sat. Baroncea spre sat. Chetrosu r-nul Drochia, au stopat
pe marginea traseului lângă cet. Marcoci Maria, xxxxx, locuitoare a sat.xxxxx r-nul
Drochia, care se deplasa pe jos pe acostament în direcția sat. Chetrosu, și la propunerea
acestora au luat-o în calitate de pasageră în automobilul dat, după care au virat la dreapta
pe un drum adiacent de țară, încuind ușile automobilului, îndemnând șoferul să meargă
pe drumul de țară spre o fântână, iar la rugămințile victimei de a opri automobilul și a-
i permite să iasă din acesta, au continuat deplasarea pe drumul de țară, apoi când
1
automobilul a derapat și s-a oprit, ușile s-au descuiat și Marcoci Maria a reușit să fugă
din automobil.
Astfel, acțiunile inculpatului Ardovan Igor au fost încadrate juridic în baza art.
166 alin. (2) lit. d) Cod penal, conform indicilor calificativi – „privațiunea ilegală de
libertate a unei persoane, dacă acțiunea nu este legată cu răpirea acesteia, acțiuni
săvârșite de două persoane.”
Nefiind de acord cu sentința, avocatul Scripnic Veaceslav în numele
inculpatului a declarat apel, prin care a solicitat casarea sentinței în latura penală, în
partea stabilirii pedepsei, cu adoptarea unei noi soluții prin care lui Ardovan Igor să-i
fie stabilită o pedeapsă non privativă de libertate.
3.1. În motivarea apelului a invocat că, prima instanța a dat o apreciere
tendențioasă acțiunilor lui Ardovan Igor, precum că ultimul era pasager al mașinii în
care a urcat partea vătămată și eronat i-au fost imputate acțiunile de privare de libertate
prin blocarea ușilor mașinii, cotire din drumul principal, or, ultimul nu conducea
unitatea de transport.
De asemenea, a invocat că instanța nu a dat apreciere obiectivă declarațiilor lui
Zalevschi Vladimir, din conținutul sentinței nefiind clar conținutul acestor declarații.
Subsecvent s-a indicat că, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea
aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere
în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit, menționându-se că
inculpatul fiind prezent la etapa urmăririi penale și conștientizând faptele comise,
regretând și dorind să recupereze paguba invocată de partea vătămată, a plecat la muncă,
având intenții pozitive.
Prin decizia Colegiul penal al Curții de Apel Bălți din 18 octombrie 2022, a fost
respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței fără modificări.
4.1. Instanța de apel a evidențiat că, cauza penală de învinuire a lui Ardovan Igor
în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal a fost examinată
în procedură generală, în lipsa inculpatului, care a fost anunțat în căutare prin încheierea
Judecătoriei Drochia sediul Central din 09.07.2020 și suplimentar prin încheierea
Judecătoriei Drochia sediul Central din 29.06.2021.
Pe parcursul examinării cauzei în instanța de fond, cât și în ordine de apel, s-au
întreprins toate măsurile de asigurare a prezenței inculpatului Ardovan Igor în ședința
de judecată, însă acestea nu s-au soldat cu rezultate pozitive, în temeiul alin. (6) art. 321
Cod de procedură penală, constatând că inculpatul se eschivează de la instanța de
judecată, prima instanță întemeiat a dispus examinarea cauzei în lipsa acestuia.
Ținând cont de cele constatate, instanța de apel a dispus examinarea în lipsa
inculpatului, considerând că dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare al
inculpatului nu i-au fost lezate, întrucât inculpatul eschivându-se de la judecarea cauzei
a renunțat la exercitarea dreptului său de a apărea în fața instanței și de a se apăra
personal.
În continuare instanța de apel a constatat că, prima instanță în sentință corect și
justificat și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului Ardovan
Igor în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal, luând în
considerație probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate
în ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin.
(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură
penală din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludentei, veridicității și
coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept și
2
ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei și
prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii incriminate.
Instanța de apel a reținut că partea apărării nu a contestat starea de fapt stabilită de
instanța de fond, precum și încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului Ardovan Igor,
însă a invocat dezacordul doar în latura pedepsei penale, considerând că inculpatului
urma a-i fi stabilită o pedeapsă mai blândă, non privativă de liberate, motiv pentru care
nu a examinat fondul cauzei, expunându-se doar în partea individualizării pedepsei.
Astfel, cu referire la individualizarea pedepsei penale, instanța de apel a statuat că
prima instanță, la stabilirea pedepsei a ținut cont și s-a condus de principiile generale
de aplicare a pedepsei, consfințite în art.61 alin. (2) Cod penal, de criteriile generale de
individualizare a pedepsei, potrivit prevederilor art.75 Cod penal, stabilindu-i
inculpatului o pedeapsă echitabilă în raport cu fapta infracțională săvârșită, care
corespunde împrejurărilor cauzei, normelor legale și care va atinge scopul de corectare
și reeducare.
Instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei, prima instanța a ținut cont de
gravitatea infracțiunii, de personalitatea inculpatului, care anterior a fost în conflict cu
legea penală, fiind condamnat pentru comiterea diverselor categorii de infracțiuni.
având antecedente penale nestinse, și corect a ajuns la concluzia că la caz, doar
pedeapsa cu închisoarea va fi aptă să conducă la restabilirea echității sociale, corectarea
inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea
condamnatului, cât și a altor persoane, or o altă pedeapsă alternativă nu ar atinge scopul
pedepsei penale consacrat la art. 61 din Codul penal.
Totodată, instanța de apel a menționat că, sancțiunea art. 166 alin. (2), lit. d) Cod
penal prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la 3 la 7 ani, fără a fi prevăzută o
alternativă de pedepse. Respectiv la individualizarea pedepsei penale au fost respectate
limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea incriminată de art. 166 alin. (2), lit.
d) Cod penal, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă în limitele minime.
De asemenea, instanța de apel a apreciat că, modalitatea de executarea pedepsei
stabilită de către prima instanță este în acord cu principiul proporționalității, având în
vedere fapta comisă, precum și personalitatea inculpatului, care s-a eschivat de la
examinarea cauzei în fond, deși cunoștea că pe rolul instanței de judecată se află cauza
penală intentată în privința sa în baza art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal, iar potrivit
normelor procesual penale ultimul avea obligația de a se prezenta în fața instanței de
judecată, fapt ce a generat judecarea cauzei penale în absența sa.
În acest sens, instanța de apel a statuat că, atitudinea inculpatului față de
infracțiunea comisă și comportamentul acestuia de eschivare de la examinarea cauzei
în fond face imposibilă aplicarea față de acesta a mecanismului de suspendare
condiționată a executării pedepsei, deoarece aceasta din start ar duce la imposibilitatea
executării ei și nu va fi o măsură eficientă de a asigura corectarea și resocializarea
inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea acestuia.
Nefiind de acord cu soluția adoptată de către instanța de apel, avocatul Cepoi
Ina în numele inculpatului Ardovan Igor a declarat recurs ordinar prin care solicită
casarea deciziei, cu pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o
pedeapsă mai blândă non privativă de libertate, invocând argumente similare celor
indicate anterior în apel, descrise în pct. 3.1 al prezentei decizii.
Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat,
solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri
legale.
3
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit
neîntemeiat din următoarele considerente.
În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să
decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este
vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de
procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.
427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi
atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și
de apel la judecarea cauzei.
Reieșind din conținutul recursului ordinar declarat de către avocat se constată că
acesta, nu invocă nici un temei de casare din cele prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de
procedură penală, însă reieșind din esența argumentelor invocate se atestă că titularul
cererii de recurs invocă, de fapt, dezacordul cu modalitatea de individualizare a
pedepsei penale, temei de recurs prevăzut de pct.10) potrivit căruia hotărârile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor
legale.
Verificând materialele cauzei, în raport cu argumentele invocate, instanța de
recurs ajunge la concluzia că cele invocate de recurent nu și-au găsit confirmarea, iar
soluția adoptată pe marginea acestei spețe de către instanța de apel este legală,
întemeiată și urmează a fi menținută integral.
În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul
ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă
a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4., 4.1. din prezenta decizie, relevă
în mod concludent că instanțele de fond legal și întemeiat au constatat și apreciat
circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în
strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de
drept material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal,
conform căror la aplicarea Legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil
al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care
atenuează ori agravează răspunderea penală.
Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a
altor persoane.
Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o
pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei
care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Astfel, Colegiul penal reține că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanțele de
fond just au luat în considerație gradul prejudiciabil al infracțiunii comise, care potrivit
4
art. 16 alin. (4) Cod penal constituie infracțiune gravă, modul de comitere și mijloacele
folosite, personalitatea acestuia, inculpatul anterior a fost în conflict cu legea penală,
fiind condamnat pentru comiterea diverselor categorii de infracțiuni (f.d. 168 vol.I), fapt
ce dovedește că Ardovan Igor nu a conștientizat că faptele social periculoase sunt
supuse răspunderii penale și nu a purces pe calea corijării. Mai mult ca atât s-a eschivat
de la examinarea cauzei în fond, deși cunoștea că pe rolul instanței de judecată se află
cauza penală intentată în privința sa în baza art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal, iar potrivit
normelor procesual penale ultimul avea obligația de a se prezenta în fața instanței de
judecată, fapt ce a generat judecarea cauzei penale în absența sa.
Instanța de recurs menționează că nu pot fi reținute argumentele avocatului
precum că, instanțele de fond la individualizarea pedepsei în privința inculpatului nu au
ținut cont de faptul că inculpatul a conștientizat faptele comise, regretând și dorind să
recupereze paguba invocată de partea vătămată, a plecat la muncă, având intenții
pozitive. Or, circumstanțele la care face referire apărarea în cererea de recurs, au fost
luate în considerație la reducerea limitelor de pedeapsă, inculpatului fiindu-i stabilită
pedeapsa la limita minimă.
Prin urmare, Colegiul penal consideră că argumentele invocate în cererea de recurs
referitor la individualizarea pedepsei penale nu întrunesc temeinicia intervenției în
hotărârile contestate, or, instanțele de grad inferior și-au motivat complet și întemeiat
soluțiile emise, acordând deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal la
soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilind inculpatului
Ardovan Igor, o pedeapsă echitabilă și proporțională faptei comise, care corespunde
atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal
de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.
Astfel, nu pot fi reținute argumentele din recurs precum că, instanța de apel în mod
eronat a raportat circumstanțele prezentei cauze la normele penale și procesual-penale,
deoarece instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare
a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de
acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și
principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului
pedepsei.
Mai mult ca atât, analizând în cumul argumentele invocate de către recurent în
susținerea recursului declarat, Colegiul penal atestă că acestea în esență sunt identice
celor din cererea de apel, asupra cărora instanța de apel s-a expus, complet, argumentat
și motivat legal.
În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO din
16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din CEDO, deși
obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca impunere de a da un
răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie
1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță
internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un alt
mod, să examineze chestiunile esențiale supuse atenției sale.
Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o
reevaluare a conținutului mijloacelor de probă sau a circumstanțelor cauzei, acestea
demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța
de fond și-a motivat decizia adoptată, arătând în mod concret la împrejurările care
confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient
5
orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească
de a relua motivele jurisdicției de primă instanță.
Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării soluției
instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit răspunsuri
complete și argumentate tuturor motivelor invocate în apelul avocatului în numele
inculpatului, care sunt identice celor din cererea de recurs.
În acest context, Colegiul penal conchide că erorile invocate în recurs nu și-au
găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală, întemeiată și echitabilă, astfel
recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cepoi Ina în
numele inculpatului Ardovan Igor, împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel
Bălți din 18 octombrie 2022, în cauza penală în privința lui Ardovan Igor xxxxx, ca
fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată integral la 22 iunie 2023.
Președinte Guzun Ion
Judecători Eremciuc Ghenadie
Daguța Sergiu
6