1ra-623/2023 — art. 151 alin. 4 CP

1ra-623/2023 — art. 151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-623/2023

1-21178858-01-1ra-20042023

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 iunie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Guzun Ion,

Judecători – Eremciuc Ghenadie și Daguța Sergiu

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Adam Gheorghii în numele părții vătămate Lupu Vasilii, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22

decembrie 2022, în cauza penală privindu-l pe

Arnăut Ion Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

fost examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală în baza

art.3641 Cod de procedură penală, Arnăut Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat

în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la o pedeapsă sub formă de 3 (trei) ani și 6 (șase)

luni închisoare, cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, s-a suspendat condiționat pedeapsa cu

închisoare stabilită lui Arnăut Ion, pe o perioadă de probațiune de 1 (unul) ani.

S-a încasat de la Arnăut Ion în beneficiul statului suma de 640 (șase sute

patruzeci) lei cu titlu de cheltuieli judiciare suportate la urmărirea penală.

Acțiunea civilă s-a admis parțial.

S-a încasat de la Arnăut Ion, în beneficiul părții vătămate Lupu Vasilii,

prejudiciul material cauzat în sumă de 8136,50 (opt mii una sută treizeci și șase) lei,

50 bani, prejudiciul moral cauzat în mărime de 20 000 (douăzeci mii) lei și cheltuieli

de judecată pentru asistență juridică în sumă de 10 000 (zece mii) lei, iar în total

suma de 38 136,50 (treizeci și opt mii una sută treizeci și șase) lei, 50 bani.

1

iunie 2021, în jurul orelor 20:00, aflându-se pe o stradă din sat. Ciorești, r-nul

Nisporeni, în urma unui conflict apărut spontan cu Lupu Vasilii, a.n. 1984, având

scopul vătămării integrității corporale, intenționat, i-a aplicat multiple lovituri cu

pumnii și picioarele peste corp, cauzându-i acestuia traumă abdominală acută

închisă, exprimată prin lezarea jejunului, complicată cu o peritonită seropurulentă,

leziuni care potrivit raportului de expertiză judiciară nr.202112D0200 prezintă

pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă.

Nisporeni, Grigorii Ciochinî, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială

a sentinței Judecătoriei Ungheni din 23 iunie 2022 în partea individualizării pedepsei

penale, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care lui Arnăut Ion, recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, să-i fie numită pedeapsa penală

4 ani închisoare, în baza art. 90 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoarea pe un termen de 3 ani și cu aplicarea pedepsei

complementare 150 ore muncă neremunerată în folosul comunității, în rest, sentința

contestată să fie menținută fără modificări.

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a invocat că, consideră că instanța de

fond a aplicat eronat legea în cazul numirii inculpatului Arnăut Ion a pedepsei

penale, neținând cont de scopul pedepsei care primordial trebuie să restabilească

echitatea socială și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane. Aplicarea unei pedepse non-privative de

libertate, va duce la încurajarea pe viitor a săvârșirii infracțiunilor similare de către

inculpatul Arnăut Ion și de către alte persoane. Astfel, aplicarea pedepsei penale cu

suspendarea acesteia numai îl va favoriza pe inculpat să săvârșească pe viitor acțiuni

similare. La fel precedentul va fi preluat, considerat și apreciat de alte persoane ca o

atitudine tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va diminua

încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție.

Procurorul a menționat că, prin prisma prevederilor art. 16 alin. (5) Cod penal,

infracțiunea prevăzută la alin. (1) art. 151 Cod penal, este una gravă, a fost săvârșită

cu intenție directă, soldată cu vătămarea gravă a integrității corporale, iar autorul

infracțiunii este pasibil de a fi supus unei pedepse de până la 10 ani închisoare.

Apelantul a menționat că, pedeapsa numită inculpatului este aplicată la limita

minimă a acesteia, ținând cont de specificul examinării cauzei penale și mai mult ca

atât nefiind luat în considerație gravitatea faptei infracționale comise de către

ultimul, iar în consecință instanța de fond i-a oferit inculpatului posibilitatea corijării

prin aplicarea pedepsei penale non privative de libertate, fapte care nu sunt

conștientizate de către acesta. A susținut că, instanța de fond numind inculpatului

Arnăut Ion o pedeapsă non privativă de un an pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 151 alin. (1) Cod penal a deschis calea către un precedent judiciar greșit,

2

pasibil a fi preluat/citat de către instanțele naționale de același nivel. Mai mult, o

atare stare de lucruri nu ar putea realiza efectiv scopul preventiv al legii

penale/pedepsei penale nici raportat la persoana inculpatului nici la persoana unor

potențiali infractori.

3.1. La fel, nefiind de acord cu sentința primei instanțe a declarat apel și avocatul

Adam Gheorghii în numele părții vătămate Lupu Vasilii, prin care a solicitat casarea

sentinței Judecătoriei Ungheni din 23 iunie 2022, în partea individualizării pedepsei

penale față de inculpatul Arnăut Ion, precum și în latura civilă; rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care: inculpatului Arnăut Ion, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 151 alin. (1) Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 3 ani și 6 luni cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip

semiînchis; admiterea integrală a acțiunii civile formulate de Lupu Vasilii, cu

dispunerea încasării din contul inculpatului Arnăut Ion în beneficiul apelantului

Lupu Vasilii a sumei de 200 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin

infracțiune.

În motivarea apelului a invocat că, deși inculpatul Arnăut Ion a fost recunoscut

culpabil de comiterea infracțiunii incriminate, totuși pedeapsa aplicată acestuia nu a

fost individualizată și stabilită corect de către instanța de judecată, fiind una prea

blândă în raport cu faptele comise. La fel, nu este de acord cu sentința contestată nici

în latura civilă, or suma prejudiciului moral a fost diminuată nejustificat de către

instanța de fond.

A susținut că, în speță, potrivit actului de învinuire înaintat în judecată de către

acuzatorul de stat, inculpatul Arnăut Ion a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, care în corespundere cu prevederile art. 16

alin. (4) Cod penal este o infracțiune gravă, pentru care legea penală prevede

pedeapsă sub formă de închisoare de la 5 la 10 ani. Din materialele cauzei inculpatul

Arnăut Ion a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate și a solicitat

examinarea în procedură simplificată. Respectiv, ținând cont de faptul că cauza

penală în privința inculpatului a fost examinată în procedură simplificată prevăzută

de art. 3641 Cod de procedură penală, prin reducerea limitelor minime și maxime de

pedeapsă, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, pedeapsa

minimă sub formă de închisoare constituie 3 ani și 4 luni, iar limita maximă - 6 ani

și 8 luni. La caz, judecând cauza pe baza probelor administrate la faza urmăririi

penale, instanța de fond nu a argumentat nici într-un mod motivele condamnării cu

suspendare condiționată, totodată nu au fost stabilite careva circumstanțe atenuante,

mai mult ca atât instanța de fond nu a luat în considerare faptul că la data săvârșirii

infracțiunii pînă în prezent, inculpatul a avut o atitudine absolut indiferentă față de

partea vătămată, nu a încercat să-i acorde ultimului careva ajutor.

Avocatul a considerat că instanța de fond i-a numit lui Arnăut Ion o pedeapsă

prea blândă, eronat individualizând pedeapsa acestuia și aplicându-i prevederile art.

3

90 Cod penal, cu toate că infracțiunea prevăzută la art. 151 alin. (1) Cod penal, se

califică ca fiind o infracțiune gravă, aceasta atentând la relațiile sociale cu privire la

sănătatea persoanei. Totodată, reieșind din circumstanțele cauzei, precum și

comportamentul inculpatului față de Lupu Vasilii de după comiterea infracțiunii, a

constatat că prin suspendarea condiționată a pedepsei aplicate în privința acestuia nu

se va atinge scopul pedepsei penale și anume corectarea inculpatului și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Apelantul a menționat că inculpatul trebuie să poarte răspundere penală pentru

faptele săvârșite, iar îndreptarea și reeducarea lui va fi posibilă cu aplicarea pedepsei

prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal, în acord cu prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală, sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

La fel, a menționat că instanța de fond nu și-a motivat soluția de individualizare

a executării pedepsei în privința inculpatului și nu a pătruns în esența problemei de

fapt și de drept, susținând o poziție eronată în ce privește aplicarea față de inculpat

a dispoziției art. 90 Cod penal. Discordanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente,

au apărut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și greșit motivate

în privința aplicării pedepsei cu suspendare condiționată a executării ei, or inculpatul

poate fi corectat doar prin executarea reală a pedepsei închisorii, care are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, adoptând sentința contestată, instanța de fond pe bună dreptate a

constatat faptul că partea vătămată Lupu Vasilii fără îndoială a avut de suferit un

prejudiciu moral însă în mod neîntemeiat a stabilit cuantumul prejudiciului moral ce

urmează a fi compensat constituie 20 000 lei, ar fi unul echitabil în raport cu

gravitatea și întinderea suferințelor morale cauzate lui Lupu Vasilii. A susținut că,

prin acțiunile sale violente, inculpatul Arnăut Ion prin aplicarea multiplelor lovituri

cu pumnii și picioarele părții vătămate i-a cauzat traumă abdominală acută închisă

exprimată prin lezarea jejunului, complicată cu peritonită seropurulentă, fapt ce duce

până în prezent la necesitatea recuperării, iar efectele acestor traume pot fi

irecuperabile și implică și mai multe suferințe de ordin emoțional. Mai mult ca atât,

CEDO, a constatat că repararea insuficientă a prejudiciului moral, menține statutul

de victimă a violării Convenției, respectiv repararea prejudiciului moral urmează a

fi admis integral.

2022, apelurile declarate de către procurorul și avocatul Adam Gheorghii în numele

părții vătămate Lupu Vasilii au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței

fără modificări.

4.1. În motivarea soluției date, instanța de apel a menționat, că cauza penală a

fost examinată în instanța de fond în ordinea procedurii simplificate pe baza probelor

4

administrate în faza de urmărire penală, în baza art. 3641 Cod de procedură penală,

or, până la începerea cercetării judecătorești în baza cererii autentice și personale

înaintate de către inculpat, fiind asistat de către avocat, cu asigurarea dreptului la

apărare prin prezența apărătorului, a declarat personal prin înscris autentic că

recunoaște vina integral, cunoaște probele acumulate la faza urmăririi penale, nu are

careva obiecții asupra probelor prezentate, nu solicită prezentarea altor probe și a

solicitat examinarea cauzei penale în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod procedură

penală.

Potrivit textului apelurilor declarate, apelanții sunt de acord cu starea de fapt

stabilită de instanța de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, dar contestă sentința în partea individualizării și stabilirii pedepsei,

precum și în latura civilă.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de

fapt și de drept, vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc, apreciind fapta săvârșită de acesta, încadrarea juridică corespunzătoare

materialului probator administrat. Cercetarea judecătorească s-a efectuat cu

respectarea dispozițiilor procesual-penale privind administrarea probelor.

Prin urmare, nici partea acuzării, nici partea apărării, nici inculpatul, nici un alt

careva participant la proces nu au atacat sentința în partea încadrării juridice a

acțiunilor inculpatului, motiv pentru care instanța de apel nu a purces la judecarea

fondului cauzei în această parte, și s-a expus doar în partea stabilirii și

individualizării pedepsei penale și acțiunii civile.

În plus, instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor

cauzei penale, examinând probele administrate din punct de vedere a utilității și

veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de

Lege, încadrând just acțiunile inculpatului în baza art. 151 alin. (1) Cod penal,

conform indicilor calificativi - „vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale și a sănătății, adică vătămarea intenționată gravă care este periculoasă

pentru viață”.

Analizând materialele cauzei, în raport cu normele relevante la caz, instanța de

apel a constatat că, instanța de fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641

alin. (1) Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei

potrivit procedurii enunțate, n-a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost

încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce a condiționat

concluzia că instanța de apel nu este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea

reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Astfel, fiind audiat în ședința de judecată, inculpatul Arnăut Ion, a susținut

declarațiile date în cadrul urmăririi penale, fiind avertizat pentru darea mărturiilor

false, conform art. 312 Cod penal, potrivit cărora a recunoscut în totalitate faptele

indicate în rechizitoriu, a acceptat examinarea cauzei în ordinea prevăzută de

art.3641 Cod de procedură penală și nu a solicitat administrarea de probe noi,

5

declarând că, îi pare rău de cele comise și conștientizează că a încălcat legea. A

susținut că, suma de 200 000 lei, este una uriașă pentru el, deoarece nu lucrează

nicăieri și are la întreținere doi copii minori, și nici pensia alimentară pentru

întreținerea copiilor, nu are cu ce o achita. A înțeles că, a fost suportat un prejudiciu

și a realizat că urmează să achite, dar nu așa o sumă de mare. A afirmat că, până în

prezent nu a achitat nimic, deoarece nu i s-a pretins nimic. A susținut că, în ședința

de judecată a luat cunoștință despre acțiunea civilă. A notat că, a încercat de 5-6 ori,

să discute cu partea vătămată, însă acesta refuză categoric.

Instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei, instanța de judecată a ținut

cont de prevederile art. 75 Cod penal, potrivit căruia persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate și în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale.

La stabilirea modului, măsurii, categoriei și termenului pedepsei, instanța de

fond la fel a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, caracterul infracțiunii

reflectat în coraport cu modul și împrejurările în care a fost comisă infracțiunea,

starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, sănătatea persoanei, natura și

gravitatea rezultatului produs, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii și pe

parcursul procesului penal, unde atât la faza de urmărire penală cât și în cadrul

cercetării judecătorești depunând efort în conștientizarea infracțiunii comise,

formându-și o poziție sinceră față de vinovăția pentru săvârșirea unei infracțiuni

contra vieții și sănătății persoanei, de comportamentul părții vătămate, care fiind și

acesta în stare de ebrietate ar fi favorizat conflictul care a degenerat cu consecințele

respective, în lipsa circumstanței care agravează răspunderea penală, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia, precum și de posibilitățile sale de îndreptare în localitatea

Călmățui raionul Hîncești, de către organul administrației publice locale a fi o

persoană cu comportament pozitiv, este la prima abatere, cum rezultă din cazierul

judiciar anexat în dosar.

Așadar, instanța de apel a constatat că instanța de fond și-a argumentat riguros

soluția la capitolul numirii pedepsei și a motivat hotărârea pronunțată invocând

motive clare din care considerent a ajuns la concluzia necesității numirii inculpatului

a pedepsei sub formă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei

într-un penitenciar de tip semiînchis, iar în conformitate cu art. 90 Cod penal,

pedeapsa cu închisoare stabilită lui Arnăut Ion, fiind suspendată condiționat pe o

perioadă de probațiune de 1 (unul) ani, cu condiția că el în perioada de probațiune

nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Instanța de apel a menționat că circumstanțe ce atenuează sau agravează

răspunderea penală, conform art. 76, 77 Cod penal, în privința lui Arnăut Ion,

instanța de judecată nu a reținut.

6

Conform prevederilor art.16 alin.(4) Cod penal, infracțiunea incriminată

inculpatului Arnăut Ion se atribuie la categoria celor grave, care prevede în calitate

de pedeapsă - închisoare de la 5 la 10 ani.

Conform art. 3641 alin. (8), Cod de procedură penală, inculpatul, care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei cu amendă.

Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa

închisorii de 30 de ani.

Astfel, prin reducerea limitelor minime și maxime de pedeapsă în baza art. 3641

alin.(8) Cod de procedură penală, la infracțiunea prevăzută de art.151 alin. (1) Cod

penal s-a stabilit noua limită minimă și maximă: - sub formă de închisoare de la 3

ani, 4 luni la 6 ani, 8 luni.

Astfel, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal cu

aplicarea prevederilor art.3641 alin. (8) al Codului de procedură penală, instanța de

fond i-a aplicat inculpatului Arnăut Ion o pedeapsă sub formă de închisoare cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei și aplicarea perioadei de probațiune,

prevăzută de art. 90 Cod penal, care este echitabilă, va contribui în cel mai eficient

mod la atingerea scopului de restabilire a echității sociale și prevenire a săvârșirii de

noi infracțiuni.

Prin urmare, instanța de fond corect a conchis, că o pedeapsă non privativă de

libertate este echitabilă la caz, care va atinge scopul legii penale de restabilire a

echității sociale, corectare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane, or, inculpatul urmează

să conștientizeze faptele comise.

Solicitarea acuzatorului de stat privind aplicarea pedepsei în privința

inculpatului sub formă de 4 ani închisoare, iar în baza art. 90 Cod penal, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea pe un termen de 3 ani

și cu aplicarea pedepsei complementare 150 ore muncă neremunerată în folosul

comunității, nu și-a găsit confirmare.

Totodată nu și-a găsit confirmare și nici solicitările avocatului Adam Gheorghi

în numele părții vătămate Lupu Vasilii în vederea stabilirii unei pedepse reale cu

închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni cu executarea pedepsei într-un penitenciar

de tip semiînchis, or, instanța de judecată la individualizarea pedepsei, pe lângă

faptul că a ținut cont de gravitatea infracțiunii comise de inculpat, care se atribuie la

categoria celor grave, a fost luată în considerație și căința sinceră, personalitatea și

condițiile de trai ale acestuia, lipsa circumstanțelor agravante. Arnăut Ion la locul de

trai se caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog nu se află, nu are

antecedente penale, are la întreținere copii minori.

7

În cele din urmă, instanța de apel a concluzionat că scopul prestabilit al Legii

penale privind corectarea și reeducarea inculpatului Arnăut Ion, v-a fi pe deplin

atins, doar prin menținerea sancțiunii în limitele și în condițiile stabilite de prima

instanță.

Referitor la solicitările avocatului Adam Gheorghi în numele părții vătămate în

vederea admiterii integrale a acțiunii civile înaintate în cadrul procesului penal

privind încasarea prejudiciului material și moral în urma acțiunilor ilegale a lui

Arnăut Ion, prin prisma temeiului invocat, instanța de apel a constatat că acesta nu

și-a găsit confirmare la judecarea apelului declarat.

Instanța de fond a reținut că la 02.06.2021, partea vătămată Lupu Vasilii, a fost

recunoscut în calitate de parte civilă (f. d. 42, 43), solicitând încasarea prejudiciului

material în sumă de 8136,50 lei. Ulterior în ședința de judecată avocatul părții

vătămate Lupu Vasilii, Gheorghii Adam a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva inculpatului Arnăut Ion, privind încasarea prejudiciului material în sumă

de 8136,50 lei, prejudiciul moral în sumă 200 000 lei și cheltuieli de judecată sub

formă de cheltuieli de asistență juridică în sumă de 10 000 lei

În acest sens, prima instanță a constatat că, la materialele cauzei penale au fost

anexate probe (bonuri fiscale) care confirmă că partea vătămată a suportat cheltuieli

pentru prejudiciul material în sumă de 8136,50 lei, iar partea apărării a recunoscut

acțiunea civilă în partea ce ține de încasarea prejudiciului material.

Totodată, instanța de fond a stabilit că partea vătămată Lupu Vasilii fără îndoială

a avut de suferit moral în urma acțiunilor ilegale ale inculpatului, însă a considerat

că, mărimea prejudiciului moral pretins în sumă de 200 000 lei, este exagerată,

ținând cont de suferințele psihice care i-a fost provocate.

Totodată, instanța de apel a reținut că, prejudiciul moral se face în funcție de

circumstanțele cauzei, unde este necesar să se ia în considerație valoarea

nepatrimonială lezată, însemnătatea pe care o are această valoare pentru persoana

vătămată. Un alt criteriu constă în durata menținerii consecințelor vătămărilor, adică

durata prejudiciului, deoarece urmările pot fi temporare, trecătoare sau permanente.

Durata menținerii consecințelor este un criteriu de apreciere a prejudiciului distinct

de criteriul importanței. Un alt criteriu este criteriul intensității durerilor fizice și

psihice. Aceasta depinde de valoarea lezată.

Aprecierea cuantumului prejudiciului moral cauzat victimei, urmează a fi

apreciat de către instanța de judecată după intima convingere, care se întemeiază pe

examinarea tuturor probelor în ansamblu și în funcție de circumstanțele cauzei.

Prejudiciul moral se repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului

patrimonial.

Totodată, instanța de apel a relevat că, o recompensă neechitabilă ar crea repulsie

față de actul de justiție în sine, menit a restabili echitatea.

Potrivit acțiunii civile partea vătămată Lupu Vasilii, solicită încasarea sumei de

200 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

8

Din considerentul că, probatoriul administrat la cauza penală nu demonstrează

în mod cert prejudiciul moral cauzat prin infracțiune solicitat de partea vătămată

Lupu Vasilii în cuantum de 200 000 lei, instanța de apel a reiterat că, suma de 20

000 lei, acordată de către prima instanță cu titlu de prejudiciu moral, poate fi

considerată drept o compensație echitabilă și suficientă pentru suferințele aduse

acestuia.

Gheorghii în numele părții vătămate Lupu Vasilii, prin care indicând temeiul

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei atacate, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată. Totodată, menționează că în cazul în care instanța de recurs

nu găsește temei pentru remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, solicită

casarea deciziei instanței de apel, în partea în care s-a dispus respingerea apelului

formulat de Lupu Vasilii, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în

această parte, privind admiterea integrală a acțiunii civile, cu dispunerea încasării

din contul inculpatului Arnăut Ion în beneficiul părții vătămate Lupu Vasilii a sumei

de 200000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat motive similare ca și în cererea

de apel descrisă la pct. 3.1 din prezenta decizie și la f. d. 191-197, vol. I, suplimentar

invocând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

potrivit căruia - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. La fel

menționează că, decizia contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția în partea individualizării pedepsei penale, precum și în latura civilă, instanța

de apel eșuînd să formuleze un minim necesar de motivare privitor la decizia

adoptată, fapt ce în acord cu jurisprudența CEDO, se echivalează cu nesoluționarea

problemei respective.

solicitat inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri

legale.

cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin. (2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

9

În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Avocatul în cererea sa de recurs invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal atestă

că motivele invocate de recurent în argumentarea recursului nu s-au confirmat în

urma cercetării materialelor cauzei.

Astfel, Colegiul penal notează prin hotărârea adoptată instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelul declarat de către

avocatul Adam Gheorghii în numele părții vătămate, întemeindu-și soluția în baza

probelor cercetate de prima instanță, verificate și apreciate just de instanța de apel.

La fel, Colegiul penal conchide că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe

care își întemeiază soluția, motivarea soluției fiind în corespundere cu dispozitivul

hotărârii, acesta fiind expus clar, cauza fiind examinată în procedura simplificată

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală. În acest sens, se atestă că instanța

de apel nu a comis vreo eroare de fapt sau de drept ce ar afecta legalitatea și

corectitudinea deciziei contestate, din care considerente în speță nu este incident

temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Vizavi de aprecierea cuantumului prejudiciului moral, care după opinia

recurentului este neîntemeiat, instanța de recurs apreciază despăgubirea în valoare

de 20.000 lei este una compensatorie.

Astfel, conform art. 219 alin. (4), 220 alin. (3), 387 alin. (1) Cod de procedură

penală, art. 2037 Cod civil, la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale

prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale

victimei, etc. Hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele

dreptului civil. O dată cu sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind

dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite

acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge. Mărimea compensației pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul

10

și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și

de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de

judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

precum și statutul social al persoanei vătămate.

Totodată, este important de a specifica că, prima instanță, la determinarea

mărimii compensației pentru prejudiciul moral, a luat în considerație atât aprecierea

subiectivă privind gravitatea cauzării suferințelor psihice și fizice, cât și datele

obiective care certifică acest fapt, precum și alte circumstanțe subsidiare, cum sunt

situația persoanei care poartă răspunderea pentru cauzarea prejudiciului moral.

Față de cele ce preced, instanța de recurs menționează că despăgubirile pentru

daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se

probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

În concluzie, instanța de recurs ordinar consideră că suma de 20000 lei, încasată

de la inculpatul Arnăut Ion în contul părții vătămate Lupu Vasilii cu titlu de

prejudiciu moral, este una justificată. Or, acest prejudiciu în sumă de 20000 lei, s-a

încasat în conformitate cu prevederile art. 2036 și art. 2037 Cod civil, în coroborare

cu circumstanțele de fapt avute loc, raportul de expertiză judiciară nr.202112D0200

din 09 septembrie 2021 și suferințele fizice și psihice cauzate părții vătămate.

De asemenea, Colegiul penal atestă că motivele invocate de recurent în cererea

de recurs, sunt în majoritate similare cu cele invocate în apel, descrise în pct. 3.1 a

prezentei decizii și la f. d. 191 - 197, vol. I, în privința cărora instanța de apel în

decizia sa (f.d. 223 - 238, vol. I), s-a expus motivat, iar temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele

contestate nu se identifică, or instanța de apel s-a expus în decizia sa, argumentat

asupra fiecărui argument și chestiunilor esențiale invocate în apelul declarat de

avocatul Adam Gheorghii în numele părții vătămate, iar motivarea din decizia

acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța de

recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest

fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van

de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate

de avocatul Adam Gheorghii în numele părții vătămate Lupu Vasilii ce ar fi afectat

hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța

de apel este legală și întemeiată, urmând a fi menținută, iar recursul declarat este

11

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Adam Gheorghii

în numele părții vătămate Lupu Vasilii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 22 decembrie 2022, în cauza penală privindu-l pe Arnăut Ion

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 iulie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecătorii Eremciuc Ghenadie

Daguța Sergiu

12