1ra-1739/22 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-1739/22 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1739/22

1-22062581-01-1ra-27122022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 iunie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte - Ion Guzun,

Judecători - Sergiu Daguța, Ghenadie Eremciuc,

examinând fără citarea părților, în baza materialelor din dosar, admisibilitatea

în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul Corina Movilă în numele

inculpatului Grosu Ion, împotriva deciziei din 11 octombrie 2022 a Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți, în cauza penală de acuzare a lui

Grosu Ion XXXXX, născut la XXXXX, domiciliat

XXXXX,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 05.05.2022 - 31.05.2022;

instanța de apel: 22.06.2022 – 11.10.2022;

instanța de recurs: 27.12.2022 - 21.06.2023.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar menționat, Colegiul

penal

A C O N S T A T A T :

XXXXX a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin. (4) Cod penal și în baza acestei Legi, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, a fost condamnat la pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 3 (trei) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată condiționat pentru o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani.

S-a dispus menținerea măsurii preventive aplicate obligarea de nepărăsire a

țării până la devenirea definitivă a sentinței.

A fost hotărâtă soarta mijlocului material de probă.

20.04.2022, în jurul orei 16:20 min., fiind la volanul automobilului de model

,,VAZ-2105", cu număr de înmatriculare XXXXX, fiind o persoană care, prin

1

sentința Judecătoriei Bălți (sediul Fălești) din 12.10.2020, i-a fost anulat dreptul de

a conduce mijloace de transport, în timp ce se deplasa pe traseul central din r-nul

Fălești, sat. Pruteni, a condus mijlocul de transport nominalizat în stare de ebrietate

alcoolică avansată, fapt confirmat prin extrasul alcooltestului ,,Drager 6810"

potrivit căruia, în aerul expirat de către Grosu Ion XXXXX, s-a stabilit o

concentrație a vaporilor de alcool în mărime de 0,76 mg/l, indici care conform art.

13412 alin. (3) Cod Penal și Hotărârii Guvernului RM nr. 296 din 16.04.2009 „cu

privire la aprobarea Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și

examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei” se califică ca

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Astfel, acțiunile inculpatului Grosu Ion, au fost încadrate juridic în baza art.

2641 alin. (4) Cod penal, după semnele calificative – ”conducerea mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate cu grad avansat,

care nu deține permis de conducere”.

Fălești, Daniela Chiriac, prin care a solicitat casarea acesteia în partea pedepsei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Grosu Ion să fie recunoscut culpabil și condamnat în baza

art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 3 luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului procurorul a invocat că, prima instanță just a calificat

faptele inculpatului Grosu Ion în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, însă a aplicat

inculpatului o pedeapsă prea blândă, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de

influența pedepsei penale asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață a familiei acestuia, iar la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

nu a luat în considerație pericolul cauzat prin acțiunile sale, personalitatea

inculpatului care nu este la prima abatere de la Lege, conștientizând rolul educativ și

cel de prevenire a activității criminale a continuat activitatea criminală, împrejurări

ce determină efectul preventiv serios al pedepsei închisorii ce urmează a-i fi stabilită,

constituind o garanție de restabilire a echității sociale.

Totodată, a menționat că, aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, nu este suficientă pentru corectarea și

reeducarea inculpatului, iar pedeapsa aplicată nu este proporțională cu gravitatea

faptelor comise de inculpat, fiind insuficientă pentru realizarea scopului prevenirii

comiterii altor infracțiuni.

Bălți, a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința în latura pedepsei penale și

pronunțată o nouă hotărâre în această parte potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Grosu Ion XXXXX a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin. (4) Cod penal, și în baza acestei Legi i-a fost

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

La fel, s-a dispus ca termenul executării pedepsei sub formă de închisoare să

fie calculat din 11.10.2022, cu luarea lui Grosu Ion XXXXX sub arest din sala de

2

judecată.

În rest sentința a fost menținută fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, judecarea

cauzei în prima instanță a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, în corespundere cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, probele,

fiind apreciate corect prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludentei, veridicității și coroborării lor, prima instanță

corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, conform semnelor calificative:

„conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat, care nu deține permis de conducere”.

Instanța de apel analizând materialele cauzei, în raport cu normele relevante la

caz, a constatat că, prima instanță a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641

alin.(1) Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei

potrivit procedurii enunțate, n-a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost

încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, astfel, instanța de apel

a ajuns la concluzia că, nu poate fi reținută o altă situație de fapt decât cea reținută

de către prima instanță.

Cu privire la legalitatea pedepsei, instanța de apel a menționat că, prima

instanță deși a luat în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, persoana celui vinovat și circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea penală, influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, neîntemeiat a dispus în partea stabilirii pedepsei cu

închisoare, suspendarea condiționată a executării acesteia. Or, soluția adoptată

depășește dimensiunea atenuantă a circumstanțelor cauzei, care nu dispune de o

valență ce ar atrage intervenirea instituției suspendării condiționate a executării

pedepsei în cazul dat, aplicându-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

3 (trei) luni, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 2

(doi) ani.

Apreciind circumstanțele cauzei, inclusiv din perspectiva criticilor acuzării

privind greșita individualizare a pedepsei, instanța de apel a constatat că, modalitatea

de executare a pedepsei aplicate inculpatului nu are aptitudinea de a asigura

realizarea scopului pedepsei.

În motivarea deciziei instanța de apel a mai menționat faptul că, prima instanță

urma să efectueze o analiză mult mai complexă și minuțioasă a personalității

infractorului și comportamentului acestuia în viața socială, înainte și după săvârșirea

infracțiunii și numai în măsura în care s-ar fi dovedit că comiterea faptelor

infracționale se datorează unui concurs accidental de împrejurări din viața sa și că,

pentru îndreptarea lui, nu este necesară executarea efectivă a pedepsei, doar în aceste

cazuri este incident institutul suspendării condiționate a executării pedepsei.

Astfel, instanța de apel luând în considerație prevederile art., art. 61, 75 Cod

penal, gravitatea infracțiunii săvârșite, persoana celui vinovat, faptul că a mai comis

anterior infracțiuni similare, fiindu-i aplicate și pedepse non-privative de libertate, de

pericolul social sporit a infracțiunii comise, a conchis că, corijarea inculpatului

3

Grosu Ion poate fi atinsă doar prin executarea reală a pedepsei sub formă de

închisoare pe un termen de 3 (trei) luni.

Respectiv, instanța de apel, a apreciat critic soluția primei instanțe prin care pe

de o parte i-a numit inculpatului pedeapsa închisorii, fiind determinat și tipul

penitenciarului, iar pe de altă parte i-a aplicat prevederile art. 90 Cod penal. Odată

ce-i aplică prevederile art. 90 Cod penal, cu privire la suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare, este eronată soluția de a-i stabili tipul

penitenciarului în care la moment inculpatul nu este trimis pentru executarea

pedepsei cu închisoare.

Instanța de apel a mai statuat că, în afară de motivele care au servit temei

pentru stabilirea pedepsei principale, prima instanță trebuia să de-a o motivare

suplimentară, din care considerente a concluzionat că nu este rațional ca inculpatul

să execute real termenul pedepsei stabilite cu închisoare. Analizând condițiile în care

poate fi acordată suspendarea condiționată a executării pedepsei, rezultă că aceasta

nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este liberă

să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

ordinar de către avocatul Corina Movilă în numele inculpatului, invocând temeiul

de drept prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând

casarea deciziei, în latura stabilirii pedepsei penale, și aplicarea unei pedepsei non

privative de libertate.

În motivarea recursului s-a invocat că, deși inculpatul anterior a fost

condamnat, antecedentul penal este stins, ultimul a contribuit activ la descoperirea

infracțiunii, a recunoscut vina în baza probelor din faza urmăririi penale, s-a căit

sincer de cele comise, are un loc permanent de trai, are familie un copil la

întreținere și este corect ai aplica o pedeapsă mai blândă.

Consideră recurenta că, instanța de apel nu a apreciat dacă scopul pedepsei

poate fi atins și fără executarea pedepsei cu închisoare. Or, categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă – amendă, până la mai aspră – închisoare, însă

în pofida celor expuse mai sus instanța nu a ținut cont de acestea reglementări,

numindu-i cea mai aspra pedeapsă care este prevăzută de articolul imputat

inculpatului.

Mai consideră recurenta că, criteriilor de individualizare și coroborarea probelor

care furnizează informațiile respective, precum si indicarea temeiurilor care

fundamentează proporționalitatea între scopul reeducării infractorului și caracterul

retributiv al pedepsei aplicate, precum efectul circumstanțelor atenuante indicate,

necesita menținerea sentinței primei instanțe, or, inculpatul a conștientizat urmările

care pot surveni în rezultatul comiterii infracțiunii pentru care a fost condamnat, și a

conștientizat cele comise. Motiv din care solicită aplicarea unei pedepse non

privative de libertate.

(1), pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece lipsesc

temeiurile de casare a deciziei atacate.

4

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia,

din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

În conformitate cu art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în temeiuri prevăzute de pct. 1) – 16) din articolul

citat. Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect Legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal observă că, deși recursul declarat este întemeiat în drept în

baza prevederilor art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, în

conformitate cu care, ”hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt”, însă în fapt și în esența acestuia

se invocă critica modului în care instanța de apel a dispus stabilirea și executarea

pedepsei cu închisoare, prin recurs fiind solicitată o pedeapsă mai blândă non

privativă de libertate. Totodată, din textul recursului nu urmează că recurentul

dezvăluie în fapt temeiul de drept invocat în recurs, nefiind indicat efectiv în ce

anume constituie eroare gravă de fapt, pretinsă a fi admisă de către instanța de apel.

În astfel de circumstanțe, Colegiul penal reține că în recurs se întrevede

temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, în

conformitate cu care, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel dacă s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând argumentele recursului în raport cu soluția instanței de apel,

Colegiul penal conchide că, acestea sunt neîntemeiate, deoarece instanța de apel și-

a motivat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod

penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei aplicate

inculpatului, în conformitate cu sancțiunea articolului a legii penale, corespunzător

infracțiunii comise de către inculpat.

În acest sens, Colegiul penal constată că, la stabilirea formei și mărimii

pedepsei, instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care

potrivit art.16 alin. (2) Cod penal se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare,

motivul comiterii acesteia, de concursul circumstanțelor atenuante ce țin de

recunoașterea vinei și circumstanțelor agravante ce țin de săvârșirea infracțiunii de

către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară, de

influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

5

personalitatea inculpatului Ion Grosu, care potrivit revendicării referitor la

antecedentele penale (f.d.41) nu de prima dată se trage la răspundere penală,

anterior fiind condamnat pentru comiterea infracțiunilor similare prin sentința din

05.10.2009 a Judecătoriei Fălești, în baza art.2641 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa

cu amendă în sumă de 3000 lei, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport, și prin sentința din 12.10.2020 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești, în baza

art.2641 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa cu 140 ore de muncă neremunerată în

folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport (f.d.

42-45).

Astfel, instanța de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă în limitele sancțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, limitele minime și maxime ale căreia au

fost reduse corespunzător prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

ori cauza penală a fost examinată la cererea inculpatului în baza probelor

administrate la faza de urmărire penală, iar pedeapsa aplicată inculpatului, în fapt

fiind limita minimă a pedepsei penale cu închisoare, corespunde și principiului

proporționalității în raport cu fapta prejudiciabilă comisă și personalitatea

inculpatului.

Colegiul penal notează că, în conformitate cu art.90 alin. (1) Cod penal,

dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite

din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele

condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de

probațiune.

Astfel, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de

judecată de a aplica prevederile acestei norme penale. La fel, și depunerea de către

inculpat a cererii privind examinarea cauzei penale în procedura prevăzută de art.

3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate la faza de urmărire

penală, cât și admiterea acestei cereri de către instanța de judecată, nu obligă

instanța judecătorească la aplicarea vinovatului anumitei pedepsei convenabile

ultimului, decât numai celei în limita sancțiunii legii penale imputate, reduse în

corespundere cu prevederile art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

Mai mult ca atât, în conformitate cu art.89 alin.(2) lit.a) Cod penal,

condamnarea cu suspendare condiționată a executării pedepsei reprezintă unul din

modul de liberare de pedeapsa penală, iar potrivit prevederilor art.89 alin.(1) Cod

penal, prin liberare de pedeapsa penală se înțelege eliberarea persoanei care a

săvârșit o infracțiune de la executarea reală, parțială sau totală, a pedepsei penale

pronunțate prin hotărâre a instanței de judecată.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei penale.

6

Colegiul penal reține că, circumstanțele din prezenta cauza penală referitor la

comiterea de către inculpat anterior a infracțiunilor similare și pentru care i-au fost

aplicate pedepse non-privative de libertate, denotă cert că, pedepsele aplicate

anterior, de la cea mai blândă în formă de amendă, iar ulterior și una mai aspră în

forma de munca neremunerată în folosul comunității, deși au fost executate de către

condamnat, însă nu au atins scopul pedepsei penale și nu au convins pe acesta să

renunțe la comiterea infracțiunilor, iar suspendarea condiționată a executării

pedepsei, fiind o formă de liberare de la pedeapsa penală, cu atât mai mult nu va

duce la corectarea și reeducarea inculpatului Ion Grosu, respectiv și la atingerea

scopului pedepsei penale.

Colegiul penal reiterează că raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90

Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acestuia până la săvârșirea

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta

social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei.

Astfel, luând în considerație personalitatea inculpatului, infracțiunea săvârșită,

ce prezintă un pericol cu grad avansat la securitatea circulației rutiere și a exploatării

mijloacelor de transport, ca parte componentă a securității și ordinii publice,

încălcări care, fiind frecvente în societate, pun în pericol viața și sănătatea

cetățenilor Republicii Moldova, având în vedere faptul că nu de prima dată a comis

infracțiunea menționată mai sus și nu a făcut concluzii necesare, că faptele social

periculoase sunt supuse răspunderii penale, Colegiul penal conchide că, infracțiunea

comisă de către Ion Grosu nu reprezintă un incident în viața acestuia, dar sunt

acțiuni intenționate comise de către acesta cu obișnuință în viața sa cotidiană. Prin

urmare, acestea circumstanțe determină lucid temeinicia soluției instanței de apel

privind necesitatea executării reale de către condamnat a pedepsei cu închisoare

aplicate, care prin cauzarea anumitor lipsuri și restricții drepturilor condamnatului,

își va atinge scopul pedepsei, precum și va preveni de noi infracțiuni, atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane.

Pe cale de consecință, Colegiul penal reține că, argumentele invocate în

recursul declarat referitor la individualizarea greșită a pedepsei penale, nu sunt

întemeiate și nu justifică intervenția în hotărârea contestată, or, nu indică în mod

expres la comiterea de către instanța judecătorească inferioară a erorii de drept la

individualizarea pedepsei aplicate, iar decizia contestată cu recurs ordinar reflectă că

instanța de apel și-a motivat complet și întemeiat soluția adoptată, acordând deplină

eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal cu privire la individualizarea pedepsei,

stabilind inculpatului Ion Grosu o pedeapsă echitabilă și proporțională faptei comise,

care corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei prevăzut

de art. 61 alin. (2) Cod penal, și anume restabilirea echității sociale și corectarea

inculpatului.

Din acestea considerente, Colegiul penal conchide că hotărârea instanței de

apel în latura atacată de către recurent, nu conține erori ce ar duce la casarea

acesteia, iar hotărârea atacată este legală, întemeiată și echitabilă, astfel că recursul

urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

7

penală, Colegiul penal, -

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocata Corina Movilă în

numele inculpatului Ion Grosu, împotriva deciziei din 11 octombrie 2022, a

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, în cauza penală în privința lui Grosu Ion

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 iulie 2023.

Președinte Ion Guzun

Judecători Sergiu Daguța

Ghenadie Eremciuc

8