1ra-2218/21 — art.201/1 al.1 lt. a CP

1ra-2218/21 — art.201/1 al.1 lt. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2218/21

1-19012343-01-1ra-13122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie,

Cobzac Elena, Bejenaru Iurie

Judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către partea vătămată și civilă Moraru Svetlana, și de către

inculpatul Moraru Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 22 septembrie 2021, în cauza penală de învinuire a lui

Moraru Ion xxxxx, născut la xxxxx,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2), lit. a) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 20.02.2019 – 22.05.2020;

instanța de apel: 17.06.2020 – 17.11.2020;

instanța de recurs: 20.01.2021 – 15.03.2021;

instanța de apel: 28.04.2021 - 22.09.2021;

instanța de recurs:19.01.2022 – 13.06.2022.

Asupra recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal lărgit

A C O N S T A T A T :

Moraru Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (2), lit.

a) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 3 (trei) ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii stabilite

inculpatului Moraru Ion a fost suspendată condiționat pentru o perioadă de

probațiune de 2 (doi) ani.

În temeiul art. 90 alin. (6), lit. a) Cod penal, inculpatul Moraru Ion a fost

obligat să nu- și schimbe domiciliul fără acordul organului competent.

S-a aplicat față de Moraru Ion, măsura preventivă − obligarea de a nu părăsi

țara, până la rămânerea definitivă a sentinței.

Moraru Ion a fost obligat de a participa la un curs de reabilitare psihologică

din cadrul ’’Centrul de Asistență și Consiliere pentru Agresorii Familiali” cu sediul

or. Drochia, str. Nicolae Testemițanu 4, bl.B.

S-a încasat din contul lui Moraru Ion în beneficiul Statului cheltuielile

judiciare pentru efectuarea expertizei judiciare în mărime de 256 (două sute

cincizeci și șase) lei.

1

A fost admisă parțial acțiunea civilă depusă de către partea vătămată

Moraru Svetlana împotriva lui Moraru Ion privind recuperarea prejudiciului moral

cauzat prin infracțiune.

S-a încasat de la Moraru Ion în beneficiul Svetlanei Moraru suma de 2 000

(două mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin infracțiune.

S-a admis în principiu acțiunea civilă depusă de către partea vătămată

Moraru Svetlana privind repararea de către Moraru Ion a prejudiciului material

cauzat prin infracțiune, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

1.1. Pentru a pronunța sentința adoptată, prima instanță, în fapt, a reținut

că Moraru Ion, având scopul aplicării violenței în familie, la 16 decembrie 2018,

aproximativ în jurul orelor 17:00 a intrat în incinta magazinului SRL ”Vio-Victo”,

situat în orașul Drochia, pe strada 31 august 33, a inițiat un conflict cu fosta

soție, Moraru Natalia, a lovit-o cu pumnii și picioarele în regiunea capului, a tras-

o de păr și a îmbrâncit-o, cauzându-i echimoze sub ambii ochi, scurgere de sânge

în sclera ochiului stâng, plagă contuză a părții pieloase a capului, care se califică

ca vătămare corporală ușoară.

Ulterior, în incinta magazinului a intrat Moraru Svetlana pentru care,

Moraru Ion este fratele soțului ei, a inițiat un conflict cu Moraru Svetlana și a

lovit-o pe ultima cu pumnul în nas și cu pumnii pe diferite părți ale corpului,

cauzându-i echimoze sub ambii ochi, scurgere de sânge în sclera ochiului drept,

plagă contuză a mandibulei pe stânga, edeme ale părții pieloase a capului, buzei

de sus, cotului mâinii stângi, nasului, scurgere de sânge în mucoasa buzei de

sus, care se califică ca vătămare corporală ușoară, după care a deteriorat vesela

din magazin.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului

Moraru Ion au fost încadrate juridic în baza art. 2011 alin. (2), lit. a) Cod penal,

dup[ indicii calificativi – ”violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de

un membru al familiei în privința a doi membri ai familiei, manifestată prin

maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămarea ușoară a integrității corporale

sau a sănătății”.

apel partea vătămată Moraru Svetlana, care a solicitat casarea parțială a sentinței

în latura civilă și latura aplicării pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, în această parte, prin care în privința lui Moraru Ion să fie excluse

prevederile art. 90 Cod penal, majorarea cuantumului prejudiciului moral de la

2000 de lei, până la 100 000 lei și încasarea prejudiciului material în sumă de

6959 lei și costul bunurilor deteriorate din magazin în mărime de 2090 lei.

În motivarea cererii de apel a invocat că prima instanță nu a luat în

considerare că infracțiunea incriminată inculpatului face parte din categoria

infracțiunilor grave și este comisă cu intenție, că atât în cadrul urmăririi penale,

cât și în cadrul examinării cauzei penale în instanța de judecată inculpatul nu a

recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii imputate, nu se căiește sincer de

cele săvârșite, anterior a mai fost tras la răspundere penală, iar în acest context

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, în privința acestuia este neîntemeiată. La

fel, a remarcat că prin acțiunile inculpatului i-a fost cauzat prejudiciu moral, în

urma vătămărilor corporale primite a suportat dureri fizice și psihice, a pierdut

echilibrul emoțional și sufletesc, iar prima instanță neîntemeiat a apreciat

prejudiciul moral și a refuzat încasarea prejudiciului material cauzat de către

inculpat.

2

2020, apelul declarat a fost respins, ca fiind nefondat și menținută sentința fără

modificări.

3.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, instanța de

fond, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a verificat

complet sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului, care se confirmă prin probele acumulate pe dosar,

cercetate în instanța de fond și de apel, acțiunile inculpatului fiind corect

calificate de către instanța de fond în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, ca

violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei

în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni

violente, soldate cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății,

săvârșite asupra a doi membri ai familiei.

Cu referire la pedeapsa aplicată de instanța de fond, instanța de apel ținând

cont de prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, a conchis că instanța de fond a

ținut cont de scopul pedepsei penale întru restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; de criteriile generale de

individualizare a pedepsei penale, ce țin de gravitatea faptei penale, care în

temeiul art. 16 alin. (4) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave,

atentează la integritatea corporală, sănătatea și integritatea fizică sau psihică a

persoanei, urmările prejudiciabile, motivul săvârșirii infracțiunii, persoana

inculpatului, care anterior a mai fost condamnat, însă antecedentele penale sunt

stinse (f. d. 65 vol. I), a recunoscut parțial vina, la locul de trai se caracterizează

pozitiv (f. d. 64 vol. I), la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află (f.d.

73-74 vol. I), atitudinea societății față de pedeapsa penală ce urmează a fi

stabilită inculpatului pentru faptele săvârșite, corect stabilindu-i inculpatului

pedeapsa închisorii în limitele articolului incriminat, cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei, neexistând temei de a considera pedeapsa stabilită

inculpatului Moraru Ion ca fiind una blândă, iar argumentele aduse în apel de

către partea vătămată Moraru Svetlana în circumstanțele constatate pe caz nu

pot servi drept temei pentru agravarea pedepsei inculpatului.

Totodată instanța de apel a respins argumentele aduse în apelul părții

vătămate privind neexaminarea corectă de către prima instanță a acțiunii civile,

menționând că instanța de fond just a ajuns la concluzia de a admite parțial

acțiunea civilă în latura prejudiciului moral în cuantum de 2 000 lei, ținând cont

de toate circumstanțele cauzei și de faptul că partea vătămată Moraru Svetlana în

urma infracțiunii a suferit un anumit stres, însă suma solicitată de ultima cu

titlu de prejudiciu moral în mărime de 100 000 lei este una exagerată.

La fel, citând prevederile art. art. 61 alin. (1), 387 alin. (1) și (3) Cod de

procedură penală, instanța de apel a conchis ca fiind necesar de a respinge și

cerința adusă în apelul părții vătămate privind admiterea acțiunii civile în latura

prejudiciului material din motivul că există necesitatea concretizării cuantumului

prejudiciului material solicitat de către partea vătămată Moraru Svetlana și,

respectiv, asupra lui urmează să se expună instanța în ordinea procedurii civile.

Or, nici în ședința instanței de fond, nici în ședința instanței de apel partea

vătămată Moraru Svetlana nu a prezentat probe pertinente privind cuantumul

prejudiciului material cauzat ei prin infracțiunea comisă de Moraru Ion.

3

La materialele cauzei sunt anexate bonuri de plată, unele din care nu sunt

lizibile (f.d. 195, vol.1), altele sunt datate cu 22.02.2017 și 15.12.2018, pe când

infracțiunea a fost comisă la 16.12.2018, iar în acțiunea civilă (f. d. 190, vol. 1)

partea vătămată nici nu a indicat ce cheltuieli confirmă bonurile de plată

menționate.

De asemenea, la materialele cauzei este anexată adeverința pentru primirea

biletului de tratament pe numele lui Moraru Svetlana, unde este indicat că ea

suferă de bronșită cronică, starea după comoție cerebrală, pe când conform

Raportului de expertiză judiciară nr. 201818P0522 din 17 decembrie 2018, pe

corpul lui Moraru Svetlana xxxxx au fost depistate leziuni corporale în formă de

echimoze sub ambii ochi, scurgere de sânge din sclera ochiului drept, plagă

contuză a mandibulei pe stânga, epidemele părții pieloase a capului, buzei de sus,

cotului mâinii stângi, nasului, scurgerea de sânge în mucoasa buzei de sus, și nu

este stabilită legătura cauzală între leziunile corporale cauzate lui Moraru

Svetlana și tratamentul la stațiunea balneară.

Mai mult ca atât, în acțiunea civilă se menționează că, drept consecințe a

acțiunilor lui Moraru Ion au fost deteriorate bunuri din magazin în sumă de 2 090

lei, nefiind prezentate în acest sens careva probe. Astfel, instanța de apel a indicat

că partea vătămată și civilă Moraru Svetlana nu este lipsită de posibilitatea de a

solicita recuperarea prejudiciului material cauzat prin infracțiunea săvârșită de

către Moraru Ion prin înaintarea unei acțiuni civile în instanța judiciară la locul

de trai în ordinea procedurii civile.

recurs ordinar de către avocatul Grigore Postovanu în interesele părții vătămate

Moraru Svetlana, care a solicitat casarea parțială a hotărârilor în latura civilă, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, în această latură potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie admisă integral acțiunea

civilă.

În motivarea recursului au fost punctate următoarele argumente:

- instanțele inferioare practic nici nu s-au referit în motivarea lor la

acțiunea civilă și nu au luat în calcul că în urma leziunilor multiple provocate de

inculpat, i-a cauzat suferințe grave, că violența s-a produs într-un loc public;

- aprecierea prejudiciului moral se face în raport cu criteriile de mai sus,

precum ar fi miza pentru reclamant, comportamentul părților, buna/reaua

credință, durata neexecutării etc. Se ia obligatoriu în considerație principiul

general al echității și suma nu trebuie să fie vădit disproporționată cu sumele

acordate de Curtea Europeană în spețele similare. Sarcina probării prejudiciului

moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului și se apreciază individual pentru

fiecare caz, luându-se în considerație argumentele ambelor părți în proces și

excluzându-se pretenții excesive și vădit exagerate;

- din circumstanțele cauzei nu poate fi elucidat nici un principiu de

satisfacție, instanța a omis de a examina prin prisma celor comise de

inculpat/intimat, iar prejudiciul moral de 2 000 lei nu poate fi echitabil vis-â-vis

de suferințele, retrăirile și anxietatea care i-a fost creată recurentei;

- prejudiciul material a fost probat cert și pertinent, ceea ce urma a fi

reținut de instanța de apel;

- inculpatul nu a venit cu vreun contraargument față de pretențiile bănești

înaintate de recurentă, iar instanțele practic din oficiu au luat o poziție

părtinitoare de apărare a inculpatului.

4

martie 2021, recursul declarat a fost admis, cu casarea parțială a deciziei

contestate, în latura civilă, în partea stabilirii prejudiciului moral, cu dispunerea

rejudecării cauzei, în această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În rest, celelalte dispoziții ale deciziei au fost menținute fără modificări.

5.1. Pentru a se pronunța în sensul dat, instanța de recurs a relevat că

instanțele inferioare stabilind circumstanțele că pentru a stabili exact suma

despăgubirilor cuvenite părții civile, trebuia amânată judecarea cauzei, corect au

dispus admiterea, în principiu, a acțiunii civile privind încasarea prejudiciului

material, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască

instanța civilă.

Totodată, s-a constatat că instanța de apel, la emiterea deciziei în privința

inculpatului Moraru Ion, nu a respectat prevederile legale întru adoptarea unei

soluții întemeiate în latura civilă și anume în partea ce ține de stabilirea

cuantumului prejudiciului moral, menținând sentința instanței de fond prin care

s-a dispus încasarea din contul inculpatului Moraru Ion în beneficiul părții

vătămate Moraru Svetlana, prejudiciul moral în sumă de 2 000 lei, or conform

acțiunii civile, partea vătămată a solicitat încasarea prejudiciul moral în sumă de

100 000 lei.

În acest context, instanța de recurs a considerat că soluția instanței de apel

este argumentată insuficient, deoarece aceasta și-a motivat soluția privind

încasarea în beneficiul părții vătămate a pagubei morale în sumă de 2 000 lei,

considerând că este una echitabilă vizavi de suferințele psihice suportate, doar

prin faptul că suma solicitată de partea vătămată este una neîntemeiată și

exagerată, fără a argumenta micșorarea cuantumului și fără a ține cont de faptul

că cuantumul despăgubirilor stabilit, rezultă din necesitatea ca partea vătămată

să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit și să aibă un

caracter compensatoriu, ținând totodată cont și de cuantumul prejudiciilor

stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele similare,

examinate în privința Republicii Moldova.

apelul declarat de partea vătămată Moraru Svetlana a fost admis, cu casarea

parțială a sentinței, în latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează.

A fost admisă parțial acțiunea civilă, cu dispunerea dispunerea încasării din

contul inculpatului Moraru Ion în beneficiul părții vătămate Moraru Svetlana, a

prejudiciului moral în sumă de 10 000 (zece mii) lei.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute fără modificări.

6.1. Pentru a motiva decizia adoptată, instanța de apel a făcut uz de

reglementările art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, potirivit cărora la

evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de

judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau

estetic, pierderea speranței în viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele

psihice provocate de decesul rudelor apropiate etc.

Conform art.1422 alin. (1), (2) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a

cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la

drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de

legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la

5

reparația prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară

indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial.

Totodată, art. 1423 alin. (1),(2) Cod civil, stipulează că mărimea

compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată

în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate

persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă

vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare

poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luînd în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al

persoanei vătămate.

Raportând normele legale vizate la caz, instanța de apel, ținând cont de

caracterul și gravitatea suferințelor fizice și psihice cauzate, de faptul că partea

vătămată a devenit victima unei violențe nejustificate din partea inculpatului

Moraru Ion, finul de cununie a ei, fiindu-i dereglată sănătatea pe o perioadă de

timp, astfel că, în urma acțiunilor inculpatului conform raportului de expertiză

medico-legală, acesteia i-au fost cauzate leziuni corporale ușoare, deci, i-au fost

provocate dureri fizice, precum și suferințe psihice în legătură cu vătămările

corporale cauzate, de gradul de vinovăție a inculpatului, de faptul că violența a

fost aplicată în loc public, a considerat că suma de 2 000 lei încasată de

instanța de fond ca fiind una insuficientă, urmând a încasa cu titlu de

prejudiciu moral suma de 10 000 lei. Suma dată reprezintă un raport

proporțional cu faptele comise, care va compensa consecințele negative ale

prejudiciului suportat de Moraru Svetlana, pe când suma solicitată de către

ultima în mărime de 100 000 lei, a fost apreciată ca fiind una excesivă în lumina

jurisprudenței Republicii Moldova, totodată, însăși condamnarea inculpatului în

sine, constituind o satisfacție morală pentru partea vătămată.

recurs ordinar de către:

7.1. Partea vătămată și civilă Moraru Svetlana, care invocând temei pentru

recurs prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, solicită

casarea parțială a deciziei, rejudecare cauzei în latura civilă, în partea încasării

prejudiciului moral, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă

integral acțiunea civilă, cu dispunerea încasării din contul inculpatului

prejudiciu moral în mărime de 100 000 lei.

În motivarea recursului se susține că instanța de apel nu a apreciat la justa

valoare suferințele psihice manifestate prin acțiunile violente ale inculpatului. Pe

lângă aceasta, infracțiunea s-a consumat în loc public, unde au fost prezente mai

multe persoane, inculpatul având un comportament indecent s-a repezit și a

început fără un motiv anume să lovească violent două femei, care nu puteau

opune rezistență violenței survenite din partea lui Moraru Ion. Afirmă că în urma

loviturilor cauzate la nivelul feței, recurenta întâmpină dificultăți respiratorii, care

au legătură directă cu acțiunile inculpatului, întrucât anterior, nu avea asemenea

dereglări de sănătate. În urma acțiunilor inculpatului a fost nevoită să primească

numeroase tratamente, or temperamentul brutal și acțiunile ieșite din comun ale

inculpatului i-au provocat un șoc și o stare de anxietate, care persistă până în

prezent. Mai mult, acesta nu și-a cerut scuze pentru faptele comise, dar i-a

aruncat replica „Puțin ai primit!”.

În acest sens, consideră că instanța de apel greșit a stabilit cuantumul

prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei, acesta urmând a fi evaluat la suma

6

de 100 000 lei, ceea ce în opinia părții vătămate constituie un prejudiciu moral

proporțional suferințelor suportate.

7.2. Inculpatul Moraru Ion, care invocând temei pentru recurs prevederile

art. 427 alin. (1), pct. 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu

menținerea sentinței. În argumentarea recursului, inculpatul susține că instanța

de apel, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei, nu

a luat în considerare că în timpul conflictului acestuia la fel i-au fost cauzate

leziuni corporale, care se califică drept vătămare corporală ușoară, fiind anexat la

materialele dosarului raportul de expertiză medico-legală, prin care se confirmă

acest fapt.

La fel, se menționează că suma stabilită de către instanța de apel cu titlu de

prejudiciu moral este una exorbitantă, și că inculpatul nu va fi în stare să o

achite reieșind din situația materială a acestuia.

7.3 La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care

pledează pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

lărgit constată că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile din următoarele

considerente.

Conform art. 435 alin. (1), pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.

427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit verifică legalitatea

hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu dispoziția art. 435 alin. (1), pct. 1) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, atunci când se constată că recursul este nefondat,

iar hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

Lecturând cererile de recurs ordinar, se atestă că recurenții invocă ca fiind

incidente temeiurile de recurs prescrise la art. 427 alin. (1), pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței sau atunci

când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că temeiurile invocate de recurenți nu s-au confirmat în urma

cercetării materialelor cauzei, or, în esență, atât inculpatul, cât și partea

vătămată, contestă cuantumul prejudiciului moral stabilit de instanța ierarhic

inferioară, care se consideră a fi nejustificat și greșit stabilit.

7

Însă, așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal reține că

instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin.

(1), pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și

de drept care au dus, la caz, la admiterea apelului declarat de către partea

vătămată Moraru Svetlana, prin admiterea parțială a acțiunii civile, în partea

încasării prejudiciului moral cauzat prin infracțiune.

În corespundere cu prescripțiile legale prevăzute la art. 219 alin. (4) Cod de

procedură penală, la evaluarea despăgubirilor morale, instanța de judecată ia în

considerare următoarele: suferințele fizice ale victimei; prejudiciul agrement sau

estetic; pierderea speranței în viață; pierderea onoarei prin defăimare; suferințele

psihice provocate de decesul rudelor apropiate etc. Prevederea precitată comportă

conotații orientative, care ar ajuta la îngustarea numărului de metode de

determinare a valorii reale a prejudiciului, însă nu delimitează în mod exhaustiv

marja de apreciere a instanței de judecată asupra cuantumului daunei morale.

În acest sens, instanța de recurs relevă că, acțiunea civilă exercitată în

cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspunderea delictuală a

persoanei responsabile potrivit legii civile, pentru prejudiciul produs prin

comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. Prejudiciul solicitat de partea

civilă prin intermediul acțiunii avansate în fața instanței împotriva inculpatului,

trebuie să reprezinte o consecință directă a infracțiunii comise, atât în cazul

pretinderii recuperării prejudiciului material, cât și a celui moral.

În conformitate cu art. 387 alin. (1) Cod de procedură penală, odată cu

sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite

temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în

tot sau în parte, ori o respinge.

Potrivit art. 1423 alin. (1) Cod civil, coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de

procedură penală, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină

de către instanță în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau

fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului

prejudiciului și de măsura în care compensarea poate aduce satisfacere persoanei

vătămate. Ținând cont de aceste împrejurări, se urmărește scopul ca evaluarea să

nu fie una subiectivă, ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei.

Din sensul legal al normelor precitate mai sus desprindem ideea că

despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daunele materiale

prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin

evaluare.

În alți termeni, scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în

primul rând, a unei satisfacții morale pentru suferințe de același ordin, dar nu a

unei satisfacții patrimoniale.

Cu toate acestea, despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui

prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei – aceea de a ușura

situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție, o categorie juridică cu

caracter special, nu poate fi refuzată, din cauza imposibilității, cu totul firești, de

stabilire a unei concordanțe valorice exacte între cuantumul său și gravitatea

prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie.

Repararea daunelor morale este și trebuie să fie înțeleasă într-un sens mai

larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un

complex de măsuri nepatrimoniale, al căror scop este în funcție de

particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere victimei o anumită satisfacție sau

ușurare, pentru suferințele îndurate.

8

În acest context, Colegiul penal lărgit este solidar cu mărimea prejudiciului

moral stabilit de către instanța de apel, or suma de 2 000 lei stabilită de prima

instanță, cu titlu de prejudiciu moral, nu poate fi suficientă pentru a repara acele

suferințe fizice și psihice suportate de către partea vătămată Moraru Svetlana, pe

când suma de 100 000 lei, solicitată de către ultima, constituie o sumă exagerată,

care ar putea depăși marja de apreciere a suferințelor cauzate pârții vătămate,

înclinând balanța spre o îmbogățire fără just temei.

Pe cale de consecință, Colegiul penal conchide că, instanța de apel justificat

a stabilit un cuantum de 10 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, iar criticile

recurenților invocate în acest sens, nu constituie temei de a interveni în soluția

adoptată de instanța ierarhic inferioară, de aceea recursurile urmează a fi

respinse ca inadmisibile.

penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către partea

vătămată și civilă Moraru Svetlana, și de către inculpatul Moraru Ion, cu

menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 septembrie

2021, în cauza penală în privința lui Moraru Ion xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 iulie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Bejenaru Iurie

9