1ra-1734/2022 — art. 152 alin. 1 CP

1ra-1734/2022 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1734/2022

(1-21015836-01-1ra-26122022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

01 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocatul Chistruga Dmitri în comun cu inculpatul și al avocatului Chistruga Dmitri în

numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 13 septembrie 2022, în cauza penală privindu-l pe

GORAȘ Andrei XXXXX, născut la

XXXX, originar din XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.05.2021 – 27.09.2021;

Instanța de apel: 22.10.2021 – 13.09.2022;

Instanța de recurs: 26.12.2022– 01.02.2023.

c o n s t a t ă:

Goraș Andrei învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod

penal, a fost achitat pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

zilei de 25.09.2020, în intervalul orelor 21:30 - 22:00, aflându-se în extravilanul

XXXXX, în preajma bazinului acvatic administrat de către Gavriș Ion, bănuind

îndeletnicirea ilegală de către consăteanul Bejinar Anatolie cu pescuitul, urmărind

scopul pricinuirii leziunilor corporale, a aplicat celui din urmă mai multe lovituri în

diferite regiuni ale corpului cu ajutorul unui baston telescopic, astfel provocându-i,

potrivit raportului de expertiză extrajudiciară nr. 202019P0650 din 02.10.2020,

leziuni corporale sub formă de echimoze la cutia toracică pe dreapta și coapsa stânga,

fractura coastei 8 pe stânga, vătămări care au fost produse prin acțiunea traumatică a

unui corp contondent, dur, posibil la data indicată și se califica ca vătămare corporală

medie, cu dereglare a sănătății de lungă durată.

Acțiunile lui Goraș Andrei în cadrul urmăririi penale au fost încadrate în baza

art. 152 alin. (1) Cod penal – vătămarea intenționată medie a sănătății, care nu este

1

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a

fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

procuror, care a solicitat casarea totală a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri de condamnare, prin care Goraș Andrei să fie recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, aplicându-i o

pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe termen de 220

ore.

În motivarea apelului s-au indicat următoarele argumente:

- instanța de fond a interpretat eronat declarațiile părții vătămate pe dosar, ori

interpretarea făcută nu avea suport probatoriu;

- partea vătămată Anatolie Bejinar a fost audiat suplimentar în repetate rânduri,

la etapa urmăririi penale, anume pentru a diferenția cu certitudine, numărul,

caracterul, localizarea, puterea cu care a primit lovituri din partea inculpatului și

separat din partea persoanei neidentificate de către organul de urmărire penală. Astfel,

de fiecare dată, fiind avertizat despre răspunderea pe care o poartă pentru oferirea de

declarații mincinoase, victima Anatolie Bejinar a relatat că lovitura cea mai puternică

a sesizat-o anume din partea lui Andrei Goraș, care a acționat cu ajutorul unei bâte, a

unui baston telescopic. Anume una dintre aceste lovituri cu bâta a fost într-atât de

puternică/dureroasă, încât pentru o perioadă scurtă de timp el și-a pierdut claritatea

conștiinței, aproape a leșinat. În cadrul cercetărilor judecătorești, partea vătămată

Anatolie Bejinar a declarat analogic, la fel în repetate rânduri, fapt reflectat cu

siguranță și în înregistrările audio a ședințelor de judecată, dar și în procesele-verbale

ale ședințelor de judecată. Anatolie Bejinar de nenumărate ori a concretizat, că din

partea persoanei neidentificate de către organul de urmărire penală a primit doar o

singură lovitură, superficială, în regiunea coapsei stânga, fapt care coroborează și cu

rezultatele examinărilor medicale, unde a fost depistată echimoză la coapsa stânga;

- nu este clar cum instanța de fond a ajuns la concluzia că durerea cea mai mare

victima ar fi suportat-o de pe urma acțiunilor persoanei necunoscute, această poziție

fiind lipsită total de suport probator;

- gravitatea medie a vătămărilor sănătății depistate asupra lui Anatolie Bejinar

se datorau exclusiv fracturii coastei 8 pe stânga, aceasta rezultând și din audierea

medicului legist în ședința de judecată. Celelalte vătămări au avut un grad neînsemnat

de afectare a sănătății. În această ordine de idei, fiind constatat cu certitudine că

anume una dintre loviturile cu bâta din partea lui Andrei Goraș a pricinuit fractura

coastei 8 pe stânga, procurorul a înaintat acuzarea în baza art. 152 alin. (1) Cod penal

anume fată de învinuitul Andrei Goraș, întrucât acțiunile cu caracter violent ale

celeilalte persoane, neidentificate de către organul de urmărire penală, erau pasibile

de răspundere contravențională, și nu penală;

- se pune la dubiu prezența în genere la orele 22:00, data de 25.09.2020 a

inculpatului în extravilanul XXXXX, în preajma bazinului acvatic, în situația în care

2

la ora respectivă, abonatul serviciilor de comunicații electronice Andrei Goraș se afla

sub aria de acoperire a celulelor care deservesc XXXXX;

- instanța de fond a făcut o interpretare extensiv defavorabilă părții vătămate și

adevărului pe caz, deoarece potrivit actului de învinuire, inculpatul Andrei Goraș ar

fi acționat în intervalul orar 21:30-22:00, și nicidecum nu ora 22:00. Mai mult decât

atât, după cum reiese din materialele dosarului penal, în cadrul primelor audieri,

martorul apărării Ion Gavriș, precum și alte persoane interesate de partea lui Andrei

Goraș, au relatat în genere că în seara târzie a zilei de 25.09.2020 nu se aflau în raza

teritorială a XXXXX, însă după ce organul de urmărire penală a examinat informația

de la furnizorii de servicii de telecomunicațiiXC electronice (descifrările

convorbirilor telefonice după cartela SIM cu nr. XXXXX, potrivit cărora la data de

25.09.2020, orele 21:30-22:00, abonatul se afla sub aria de acoperire a celulelor care

deservesc XXXXX și zona interurbană direcția satului Alexăndreni), aceștia au venit

cu concretizări de genul că nu țin minte precis, posibil că au ajuns și mai devreme în

XXXXXX. Aceleași descifrări indicau cu claritate că în jurul orelor 21:30 abonatul

Andrei Goraș se afla sub aria de acoperire a celulei de deservire a XXXXX, iar peste

o jumătate de oră, adică după comiterea infracțiunii, se afla sub aria de acoperire a

celulei ce deservește XXXXX. Descifrările în cauză coroborau cu declarațiile părții

vătămate, care a relatat că după ce a fost maltratat, Andrei Goraș a urcat în automobil

și a plecat de la fața locului. Însăși inculpatul declara că în jurul orelor 22:00 a fost la

farmacie în XXXXX.

apelul procurorului a fost admis cu casarea sentinței, rejudecarea cauzei și s-a

pronunțat o nouă hotărâre potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care

Goraș Andrei a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152

alin. (1) Cod penal, aplicându-i pedeapsa sub formă de 200 (două sute) ore muncă

neremunerată în folosul comunității, iar conform art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de

procedură penală, art. 2 al Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova a fost

liberat de executarea acestei pedepse.

fond nu a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele

cauzei și nu a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct

de vedere al coroborării lor, concluzia instanței privind achitarea inculpatului fiind

una eronată.

Concluzia instanței de fond privind achitarea lui Goraș Andrei în baza art. 152

alin. (1) Cod penal nu se racorda la probele administrate, totalitatea probelor

administrate și cercetate suplimentar de către instanța de apel nicidecum nu confirmau

temeinicia sentinței, fiind prezente pe cauză suficiente probe pertinente, concludente

și utile, care au fost puse la baza unei sentințe de condamnare.

3

Vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1)

Cod penal s-a demonstrat pe deplin prin elementele de fapt dobândite din probele

cercetate, și anume din declarațiile părții vătămate, a martorilor, din procesele-verbale

ale acțiunilor procesuale petrecute pe caz, prin înscrisurile anexate la materialele

cauzei, care au fost cercetate în cadrul ședințelor judiciare și care se coroborau deplin,

demonstrând cu certitudine existența infracțiunii și constatarea vinovăției lui Goraș

Andrei.

Instanța de fond eronat nu a ținut cont de declarațiile persoanelor audiate și nu

le-a apreciat, declarații care au fost verificate și în instanța de apel, cu consemnarea

lor în procesul-verbal al ședinței de judecată, susținute clar sub jurământ și în cadrul

ședinței publice a instanței de apel.

Deși inculpatul nu a recunoscut vinovăția, instanța de apel a considerat că

declarațiile de nerecunoaștere a vinei din partea inculpatului nu puteau fi luate în

considerație în favoarea lui, deoarece vina lui era dovedită complet prin probele

cercetate în cadrul ședinței judiciare.

Instanța de apel a reținut, că partea vătămată Bejinar Anatolie a declarat că Goraș

Andrei fiind cu o bită în mînă, l-a lovit de mai multe ori, de 10-15 ori peste corp. De

la lovituri el a căzut jos. Apoi a mai apărut o persoană, de la care el a mai primit încă

o lovitură puternică în spate. Lovitura mare și durerea mare a simțit-o de la Goraș

Andrei. La el acasă era vecinul Hajdeu Vasile. El i-a spus vecinului că el a primit

bătaie. A doua zi, la ora 05:00 dimineața, el cu Hajdeu Vasile s-au dus după plasa din

iaz, acolo a venit Goraș Andrei cu mașina și cu încă o persoană și au scos plasa din

lac. Era întuneric, dar el l-a recunoscut pe Goraș Andrei, ultimul era îmbrăcat în haine

de vânătoare, scurtă și pantaloni, iar în cap avea un chipiu. A mai declarat că, după 7-

10 lovituri el a căzut jos, apoi a primit o lovitură de la persoana necunoscută.

În acest sens au fost recunoscute neîntemeiate concluziile primei instanțe,

precum că lovitura cea mai puternică care a provocat fractura coastei 8 pe stânga și

vătămările corporale medii la Bejinar Anatolie au fost produse de către persoana

necunoscută, și nu de către inculpat, în contextul în care partea vătămată Bejinar

Anatolie în mod cert indica în cadrul audierii în instanța de fond, că lovitura mare și

durerea mare a simțit-o de la Goraș Andrei.

Totodată, privitor la argumentele sentinței, precum că în plângerile sale, victima

ar fi deplâns de fiecare dată și acțiunile persoanei neidentificate de către organul de

urmărire penală, însă actul de învinuire a lui Andrei Goraș nu reflecta pluralitatea de

infractori ori situația de coautorat, acuzatorul de stat just a indicat, că gravitatea medie

a vătămărilor corporale depistate la Anatolie Bejinar se datorau exclusiv fracturii

coastei 8 pe stânga, aceasta rezultând și din audierea medicului legist în ședința de

judecată. Celelalte vătămări aveau un grad neînsemnat de afectare a sănătății.

În această ordine de idei, fiind constatat cu certitudine că anume una dintre

loviturile cu bâta din partea lui Andrei Goraș a pricinuit fractura coastei 8 pe stânga,

procurorul a înaintat acuzarea în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, anume față de

învinuitul Andrei Goraș, întrucât acțiunile cu caracter violent ale celeilalte persoane,

4

neidentificate de către organul de urmărire penală, sunt pasibile de răspundere

contravențională, și nu penală.

Prin urmare, nu existau temei de a aprecia critic declarațiile părții vătămate

Bejinar Anatolie, precum și a martorului Hajdeu Vasile, declarațiile cărora

suplimentar au fost verificate prin audiere în instanța de apel, mai mult, declarațiile

au fost depuse sub jurământ și ultimii au fost avertizați, în comparație cu inculpatul,

de răspunderea penală în baza art. 312- 313 Cod penal.

În același context, instanța de apel a apreciat critic și a respins declarațiile

martorului apărării Gavriș Ion, care nu erau relevante și veneau în contradicție cu

materialul probator administrat în prezenta cauză penală, și care cu certitudine

demonstrau vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

Instanța de apel a examinat în ansamblu materialele acumulate la dosarul penal

și fiecare probă în parte, așa cum prevede legislația procesual-penală, care fiecare în

parte și coroborate între ele confirmau cu certitudine vinovăția inculpatului.

Totodată, deși partea apărării invoca nevinovăția inculpatului, concluziile despre

vinovăția inculpatului nu erau bazate pe presupuneri, ci pe probele cercetate, iar faptul

că inculpatul nu recunoștea vinovăția sa nu putea fi luat în considerație în detrimentul

persoanei, fiind un drept al persoanei inculpate să recunoască învinuirea, dar nu și o

obligație. Vinovăția inculpatului în faptele incriminate a fost dovedită deplin prin

probe incontestabile și nu prin îndoieli, după cum invoca apărarea, careva dubii în

probarea vinovăției inculpatului nefiind constatate.

La numirea pedepsei inculpatului s-a ținut cont de principiile generale de

aplicare a pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal și criteriile de

individualizare a pedepsei stabilite în art. 75 Cod penal.

În cazul dat, luând în considerație persoana inculpatului care anterior nu a fost

condamnat, instanța de apel a ajuns la concluzia de stabilire a unei pedepse sub formă

de 200 ore muncă neremunerată în folosul comunității, pedeapsă pe care instanțe de

apel o considera echitabilă și proporțională faptei infracționale comise.

Totodată, inculpatul urma a fi liberat de executarea pedepsei stabilite. Astfel,

potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

procesele penale în privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi,

pentru care Codul penal nr. 985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o

pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează

la faza de urmărire penală sau la cea de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de

prezenta lege.

Potrivit art. 2 alin. (3) al Legii menționate se indică, că încetarea procesului penal

conform alin. (1) și (2) a avut loc cu acordul scris al persoanei bănuite, învinuite sau

inculpate.

Conform art. 389 alin. (4) Cod de procedură-penală, sentința de condamnare se

adoptă cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei

5

conform art. 107 Cod penal și în cazurile prevăzute în art. 89 alin. (2) lit. a), b), c), e),

f) și g) Cod penal.

În situația stabilită pe caz, ținând cont de prevederile enunțate, careva interdicții

în vederea aplicării actului de amnistie nu au fost constatate.

Inculpatul nu a căzut sub interdicția reglementată la art. 6 din prezenta lege, și-a

exprimat acordul privind aplicarea Legii privind amnistia, solicitând încetarea

procesului penal.

Astfel, ținând cont că Goraș Andrei întrunește cerințele stipulate în art. (2) alin.

(1) și (3) ale Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, instanța de apel a concluzionat că în

privința inculpatului urma a fi pronunțată o hotărâre nouă, în sensul descris supra.

comun cu inculpatul și avocatului Chistruga Dmitri în numele inculpatului au atacat-

o cu recursuri ordinare, solicitând casarea deciziei Curții de Apel Bălți.

6.1 Avocatul Chistruga Dmitri în comun cu inculpatul au invocat prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și

menținerea sentinței primei instanțe.

În motivare recurenții au indicat că, decizia pronunțată este ilegală și

neîntemeiată, că învinuirea înaintată lui Goraș Andrei cât și starea de fapt constatată

de instanța de apel nu și-au găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești, probele

au fost apreciate în mod greșit și alogic, învinuirea poartă un caracter declarativ și se

bazează doar pe presupuneri, mai mult că nu confirmă prezența lui Goraș Andrei la

locul faptei la data și ora menționată, existând în cazul dat probe suficiente care

stabilesc cu certitudine lipsa în acțiunile lui Goraș Andrei a elementelor infracțiunii

prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal.

6.2 Avocatul Chistruga Dmitri în numele inculpatului a depus recurs ordinar,

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită

admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței primei instanțe.

În motivare recurentul a indicat că:

- în acțiunile inculpatului lipsește faptul infracțiunii, la caz nu a fost probat nici

faptul că Goraș Andrei iar fi cauzat lui Bejinar Anatolie vătămare corporală medie,

organul de urmărire penală nu a ținut seama de declarațiile lui Bejinar Anatolie care

prin coroborare cu raportul de expertiză, depozițiile medicului legist, depozițiile

martorilor, amplasamentul celulelor telefoniei confirmă nevinovăția acestuia în

comiterea faptei incriminate, de partea acuzării nu a fost demonstrată existența faptei

infracționale incriminate lui Goraș Andrei în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

152 alin. (1) Cod penal;

- instanța de apel nu a respectat prevederile art. 419 Cod de procedură penală;

- nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv circumstanțele concrete în fapt și în drept invocate

6

în rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a respins versiunile și probele

apărării;

- a statuat neclar și divergent în latura pedepsei că, or Colegiu relevă faptul, că

la caz inculpatul urmează a fi liberat de executarea pedepsei stabilite conform art.2

alin. (1) din Legea nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea

a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Potrivit art. 2 alin. (3)

al Legii menționate se indică, că încetarea procesului penal conform alin. (1) și (2)

are loc cu acordul scris al persoanei bănuite, învinuite sau inculpate. Mai indică

Colegiul că inculpatul nu cade sub interdicția reglementată de art. 6 din prezenta lege,

și-a exprimat acordul privind aplicarea Legii privind amnistia, solicitând încetarea

procesului penal, or, instanța de fond a pronunțat o sentință de achitare a inculpatului

iar inculpatul a solicitat menținerea acestei hotărâri;

- instanța de apel nu a dat apreciere declarațiilor martorilor Gavriș Ion, Hajdeu

Vasile și expertului Sava Vremea;

- instanța de apel a depășit limitele învinuirii când a notat că Bejinar Anatolie la

recunoscut pe un careva „Andrei”, fiind indirect totuși confirmă declarațiile părții

vătămate Bejinar Anatolie care a relatat martorului circumstanțele comiterii și anume

faptul că a fost lovit de către inculpatul, or, martorul Hajdeu Vasile nu a zis Goraș

Andrei dar un careva „Andrei”, deoarece pe Andrei Goraș îl cunoaște fiindcă sunt

consăteni;

- deși versiunea înaintată de acuzare are la bază doar declarațiile părții vătămate,

acestea sunt viciate de neconcordanța propriilor declarații ale părții vătămate.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

8.1 Din textul recursului declarat de avocatul Chistruga Dmitri în numele

inculpatului se constată că s-au invocat temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin.

(1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală și critică soluția instanței de apel, din motiv

că, în opinia sa, instanța eronat a calificat acțiunile inculpatului.

În același timp, recurentul nu a concretizat care din temeiurile pct. 6) le-a pus la

baza cererii de recurs și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de

7

către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate de legislator este

inadmisibilă și prin urmare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, nu-și găsesc confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar.

Suplimentar, recurentul critică modalitatea de apreciere a probelor de către

instanța de apel care dovedesc că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de 152

alin. (1) Cod penal. În acest context, Colegiul penal menționează că art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs ordinar,

a cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt

reflectate în conținutul acestui articol, astfel neconstituind temei pentru recurs separat.

Critica aprecierii probelor, care la caz comportă o solicitare de reapreciere a

acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs

ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor

de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar aprecierea

probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare

care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs.

Mai mult, activitatea instanțelor de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care î-l propune recurentul,

este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

invocat de recurent, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește

latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). În speță, instanța

de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat

complet și obiectiv probele administrate, verificându-le sub aspectul pertinenții,

concludenții, utilității și veridicității, atât cele ale apărării, cât și cele ale acuzării, ce

demonstrează vinovăția lui Goraș Andrei în săvârșirea infracțiunii imputate, iar

pedeapsa aplicată în limita sancțiunilor prevăzute de legea penală.

Totodată, nu există dubii în ce privește existența elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal în acțiunile inculpatului, iar faptul

că el nu recunoaște vinovăția în comiterea respectivei infracțiuni a fost considerat de

instanță drept o metodă de apărare, dar care se combate prin cumulul de probe

administrat. Acest fapt este motivat de instanța de apel care a indicat că nu există

temei de a aprecia critic declarațiile părții vătămate Bejinar Anatolie și a martorului

Hajdeu Vasile, declarațiile cărora suplimentar au fost verificate în instanța de apel, și

procesul-verbal de examinare a informației de la furnizorii de servicii de comunicații

electronice, informație care, contrar concluziilor expuse în sentință, dovedește pe

deplin prezența inculpatului la locul comiterii infracțiunii.

8

Față de lucrul judecat de către instanța de apel, Colegiul consideră că o atare

modalitate de individualizare a pedepsei corespunde exigențelor legii penale,

pedeapsa sub formă de 200 ore muncă neremunerată în folosul comunității, iar

conform art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, art. 2 al Legii nr. 243 din

24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova s-a dispus liberarea lui Goraș Andrei de executarea

acestei pedepse.

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu

că, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt

întrunite temeiurile legale pentru aceasta, o motivare foarte succintă poate satisface

cerințele art. 6 din Convenție (cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal concluzionează că instanța de apel a

pronunțat o decizie legală, întemeiată și motivată.

8.2 Privitor la recursul ordinar declarat de avocatului Chistruga Dmitri în comun

cu inculpatul, Colegiul penal menționează următoarele,

Reieșind din dispoziția art. 430 Cod de procedură penală, cererea de recurs

trebuie să corespundă anumitor cerințe, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute expres

de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea

problemelor de drept ce persistă în cauza deferită judecății și care au afectat echitatea

procedurilor desfășurate de instanța de apel.

În speță, recurenții critică hotărârea, fac trimitere la temeiurile de casare

prevăzute de 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită menținerea

sentinței, însă nu invocă erorile și problemele de drept ce ar permite intervenirea

Colegiului penal în decizia atacată.

Pe această linie de considerente, Colegiul penal evidențiază că, invocarea

formală a unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare,

nu poate face obiect de examinare în procedura de recurs, având în acest sens în

vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Completarea cererii de recurs cu

argumente ce ar suplini-o din oficiu, este contrară principiului contradictorialității ce

guvernează întreg procesul penal.

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,

Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, iar criticele din recursul înaintat de avocatul Chistruga Dmitri în numele

inculpatului este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat, iar recursul declarat de

avocatului Chistruga Dmitri în comun cu inculpatul nu îndeplinește cerințele de

conținut.

9

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 13 septembrie 2022, în cauza penală privindu-l pe

GORAȘ Andrei XXXXX, a avocatului Chistruga Dmitri în comun cu inculpatul pe

motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut și al avocatului Chistruga Dmitri în

numele inculpatului ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 31 martie 2023.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

10