1ra-394/2022 — art. 187 alin. 2 lit. f CP

1ra-394/2022 — art. 187 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-394/2022

(1-21054970-01-1ra-17032022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocata

Pelevaniuc Alla în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe

CROITOR Valeriu XXXXX născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.04.2021 – 14.07.2021;

Instanța de apel: 05.08.2021 – 01.12.2021;

Instanța de recurs: 17.03.2022- 04.05.2022.

c o n s t a t ă:

examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală Croitor Valeriu a

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. f)

Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 3 (trei) ani

4 (patru) luni cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea amenzii în

mărime de 700 (șapte sute) unități convenționale, adică 35.000 lei.

la 27.12.2020, în intervalul de timp 21:00- 22:00, având scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările prejudiciabile, dorind în mod conștient survenirea acestor urmări,

aflându-se în fața blocului de locuit situat în XXXXX, sub pretextul de a efectua un

apel telefonic, în mod deschis a sustras telefonul mobil de model „OPPO A31”,

XXXXX, în care activa cartela SIM cu XXXXX, la prețul de 2199 lei, care aparținea

lui Tanachi Ion, după care, cu bunul sustras a plecat într-o direcție necunoscută,

cauzându-i astfel părții vătămate Tanachi Ion, o pagubă materială considerabilă în

valoare totală de 2199 lei.

Acțiunile lui Croitor Valeriu se califică în temeiul art. 187 alin. (2), lit. f) Cod

Penal, jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

1

inculpatului prin care a solicitat casarea sentinței cu adoptarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatului a-i stabili o pedeapsă sub

formă de închisoare cu suspendarea executării pedepsei, în conformitate cu art. 90 Cod

penal, pe termen de probă de 1 an, fără aplicarea amenzii.

În motivarea cerințelor sale s-a invocat că, instanța de fond nu și-a motivat soluția

în partea pedepsei stabilite inculpatului în condițiile legii, aplicând neîntemeiat față de

inculpat pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 4 luni închisoare,

cu aplicarea amenzii în mărime de 700 unități convenționale în prezența unui șir de

circumstanțe atenuante: căința sinceră, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii,

recunoașterea vinovăției.

apelul avocatului Stratan Igor în interesele inculpatului a fost respins ca nefondat,

sentința s-a menținut fără modificări.

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă

situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică

corespunzătoare, și anume art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal.

Cu referire la chestiunea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului,

instanța de apel a constatat că instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor

art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

De asemenea, s-a notat că, după caracterul și gradul prejudiciabil al faptei,

infracțiunea se califică ca infracțiune gravă, nu sunt prezente circumstanțe atenuante,

însă s-a reținut agravanta – săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a

fost condamnată pentru infracțiune similară, inculpatul a fost atras la răspundere penală

(f.d. 42, 44), la evidența medicului psihiatru sau narcolog nu se afla, la locul de trai se

caracteriza negativ (f.d. 49).

În contextul circumstanțelor relevate supra, instanța de apel a respins solicitarea

apărării de a stabili inculpatului o pedeapsă mai blândă, prin aplicarea prevederilor art.

90 Cod Penal, deoarece această măsură de pedeapsă nu putea fi aplicată anume reieșind

din caracterul și gradul prejudiciabil al faptelor comise și din personalitatea

inculpatului, totodată, o pedeapsă sub formă de închisoare, cu aplicarea instituției

suspendării condiționate a executării pedepsei ar avea un caracter iluzoriu, iar pedeapsa

penală nu și-ar realiza scopul de restabilire a echității sociale, de corectare a

inculpatului, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane.

2

Instanța de apel a apreciat critic argumentele invocate de avocatul Stratan Igor

potrivit cărora s-au stabilit un șir de circumstanțe atenuante și anume căința sinceră,

contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, recunoașterea vinovăției, or, aceste

circumstanțe au fost reținute și apreciate de către instanța de fond în procesul de

individualizare a pedepsei penale, iar aceleași circumstanțe nu pot fi invocate și reținute

la stabilirea modalității de executare a pedepsei penale.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine persoana

și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de

manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de

infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul

descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului, stăruința depusă pentru a

înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea

sinceră în cursul procesului.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare depinde de

întrunirea cumulativă a mai multor condiții, expres și limitative prevăzute de lege, care

privesc, pe de o parte, pedeapsa aplicată și natura infracțiunii – condiții obiective, iar

pe de altă parte, situația și persoana infractorului – condiții subiective.

Prin urmare, nu au fost stabilite careva circumstanțe pertinente în baza cărora să

fie dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar instanța de apel a

menținut soluția instanței de fond în partea individualizării pedepsei, fiind apreciat că

restabilirea echității sociale perturbate prin infracțiune, precum și corectarea

inculpatului va putea fi realizată doar prin stabilirea unei pedepse cu închisoare, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

interesele inculpatului, a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și sentinței în partea

stabilirii pedepsei inculpatului și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin

care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

În motivare recurentul a indicat că:

- la individualizarea pedepsei, instanțele de fond și de apel nu au acordat deplină

eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, nu a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de comportamentul acestuia față de

desfășurarea procesului penal;

- infracțiunea comisă de Croitor Valeriu face parte din categoria infracțiunilor

grave, acest fapt nu poate justifica refuzul instanței de judecată la aplicarea în privința

ultimului a prevederilor art. 90 Cod penal;

- argumentul instanțelor de judecată, precum că „... a fost reținută circumstanța

agravantă - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru infracțiune similară. ”, este greșită și contravine normelor

susmenționate. Or, conform art. 111 alin. (3) Cod penal „stingerea antecedentelor

3

penale anulează toate incapacitățile și decăderile din drepturi legate de antecedentele

penale”;

- Croitor Valeriu a recunoscut vina solicitând examinarea pe baza probelor

administrate la faza urmăririi penale, s-a căit sincer, activ a colaborat cu organul de

urmărire penală la descoperirea infracțiunii date, partea vătămată nu a înaintat nici o

acțiune civilă și nu are pretenții materiale sau morale față de acesta, inculpatul nu este

angajat în câmpul muncii, situația materială este una dificilă, sunt prezente

circumstanțe atenuante, lipsesc circumstanțe agravante, antecedente penale stinse,

astfel, apărarea consideră că poate fi aplicată pedeapsă mai blândă cu aplicarea art. 90

Cod penal, care este de acord să o execute, fără aplicarea amenzii.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Colegiul reține, că recurenta este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele

de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și critică decizia

instanței de apel numai cu referire la pedeapsa stabilită, solicitând aplicarea unei

pedepse mai blânde.

În general, instanța de recurs notează că, pentru a se reține eroarea de drept

stipulată în pct. 10) și pentru a se statua că s-au aplicat pedepse individualizate contrar

exigențelor legale, instanțele de fond urmau să facă abstracție de la prevederile art. 75

Cod penal, care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei, limitele

ei în raport cu circumstanțele agravante și atenuante etc., ținând seama de limitele

stabilite în partea specială a Codului.

În speță, temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală

nu și-a găsit confirmare, iar întru desfășurarea concluziilor sale, instanța de recurs va

purcede la analiza punctată asupra argumentelor invocate, prin prisma temeiului pentru

recurs nominalizat.

Față de lucrul judecat de către instanța de apel, Colegiul consideră că o atare

modalitate de individualizare a pedepsei corespunde exigențelor legii penale, iar

pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 3 ani și 4 luni, este echitabilă, raportată

la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod penal, care îl va descuraja de a comite pe

4

viitor alte fapte infracționale.

Faptul că apărarea nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o prea

aspră, nu poate servi ca temei pentru stabilirea în privința lui Croitor Valeriu a pedepsei

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a

altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică

o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Infracțiunea comisă de Croitor Valeriu, prevăzută de art. 187 alin. (2), lit. f) Cod

penal se pedepsește cu închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de

la 850 la 1350 unități convenționale. Din cele menționate, instanța a ținut cont de

cerințele atât ale acuzatorului de stat cât și a apărătorului și de impactul infracțiunii

asupra societății, și i-a aplicat închisoare pe termen de 3 ani și 4 luni cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea amenzii în mărime de 700 unități

convenționale, adică 35.000 lei. Schimbarea pedepsei în pedeapsă non privativă,

conform solicitării recurentului nu a fost suficient argumentată, iar recursul nu

motivează de ce instanța de recurs ar trebui să se implice în schimbarea pedepsei

inculpatului.

Mai mult, recurenta nu este de acord cu pedeapsa complimentară - amenda, în

acest sens Colegiul penal menționează că atunci când legea în termeni exhaustivi

prevede că aplicarea pedepsei complementare este/ sau nu este obligatorie, iar

instanțele operând cu termenii legali î-i stabilesc inculpatului această pedeapsă în

interiorul acestora, nu vede necesitatea de a admite poziția recurentei în excluderea ei.

Astfel, pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de cea de apel, este una

echitabilă și va duce la restabilirea echității sociale, corectarea și reeducarea

inculpatului precum și prevenirea, săvârșirii de noi infracțiunii cu atingerea scopului

prevăzut la art. 61 Cod penal.

În conținutul recursului s-a indicat posibilitatea aplicării doar a prevederilor art.

90 Cod penal, pe care Colegiul penal o consideră neîntemeiată, deoarece analizând

decizia atacată, se constată că instanța de apel și-a motivat soluția în ce privește

stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă în privința inculpatului, menționând clar s

că nu se întrunesc cerințele necesare pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Dezacordul cu instanța de apel privind lipsa circumstanțelor atenuante și prezența

circumstanțelor agravante, instanța de apel le-a argumentat fără echivoc.

Criticile formulate de recurentă sunt identice cu cele indicate în apel și au format

obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4-5, soluție

pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator al cauzei

penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la

pronunțarea hotărârii recurate.

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că,

5

în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt

întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate

satisface cerințele art. 6 din Convenție, (cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația

reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul

penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din recursul înaintat de avocata Pelevaniuc Alla nu și-au găsit confirmare.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Pelevaniuc Alla în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01

decembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe CROITOR Valeriu XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 iunie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

6