1ra-483/2022 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

Dosarul nr. 1ra-483/2022

(1-21050186-01-1ra-28032022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocata

Tampei Tatiana în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2021, în cauza penală

privindu-l pe

SCLIFOS Fiodor XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.04.2021 – 23.07.2021;

Instanța de apel: 18.08.2021 – 08.12.2021;

Instanța de recurs: 28.03.2022- 11.05.2022.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Sclifos

Fiodor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.

(2), lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de

6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

S-a respins ca neîntemeiată solicitarea procurorului privind aplicarea

prevederilor art. 84 Cod penal.

Fiodor pe data de 03 februarie 2021, de la ora 14:30 până la ora 16:00, urmărind

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, conștientizând ilegalitatea acțiunilor sale,

prin acces liber a pătruns în scara blocului de locuit situat pe XXXXX și aflându-se

la XXXXX, în mod tainic, a sustras o bicicletă de marca „Arranges Sport”, de culoare

roșie, combinat cu negru și alb, ce-i aparținea dnei Zubcu Marina, după care cu bunul

sustras s-a deplasat într-o direcție necunoscută, astfel, pricinuindu-i părții vătămate

un prejudiciu material considerabil, evaluat la suma de 2500 lei.

1

Prin acțiunile sale, Sclifos Fiodor a comis sustragerea pe ascuns a bunurilor

altei persoane, cu cauzare unui prejudiciu material considerabil, adică infracțiunea

prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

inculpatului prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatului să-i fie stabilită

o pedeapsă mai blândă, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte:

- pedeapsa sub formă de închisoare este o soluție disproporționată în raport cu

fapta comisă și în raport cu atitudinea inculpatului de după comiterea infracțiunii care

a recunoscut vina și s-a căit sincer de cele comise;

- izolarea inculpatului de societate este o pedeapsă prea aspră, care va crea în

conștientul inculpatului o frustrare.

2021, apelul avocatei Tatiana Tampei în interesele inculpatului a fost respins ca

nefondat, sentința s-a menținut fără modificări.

fond, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă

situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică

corespunzătoare, și anume art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că legalitatea și temeinicia sentinței este contestată cu

apel de către avocata Tampei Tatiana în partea individualizării pedepsei penale, în

acest sens, s-a solicitat aplicarea inculpatului a pedepsei penale mai blânde, sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității.

Cu referire la chestiunea individualizării pedepsei, instanța de apel a constatat că

instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal,

respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea

penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Prin urmare, instanța de apel a notat că, infracțiunea se califică ca „mai puțin

gravă”, inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, cauza s-a examinat în

procedură simplificată, se căiește sincer de cele comise și nu au fost reținute careva

circumstanțe atenuante sau agravante.

În conformitate cu art. 61, 75 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală,

instanța de apel a respins apelul privind stabilirea față de inculpat a unei pedepse mai

blânde, non-privativă de libertate, deoarece această măsură de pedeapsă nu putea fi

aplicată anume reieșind din caracterul și gradul prejudiciabil al faptei comise și din

personalitatea inculpatului, totodată, o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată

2

în folosul comunității ar avea un caracter iluzoriu, iar pedeapsa penală nu și-ar realiza

scopul de restabilire a echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele invocate de avocata Tatiana Tampei

potrivit cărora, inculpatul a recunoscut vina și s-a căit sincer de cele comise, or, aceste

circumstanțe au fost valorificate de către instanța de fond în procesul de

individualizare a pedepsei penale, respectiv, aceste circumstanțe nu indicau la faptul

că, corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea

acestuia era posibilă fără privarea lui de societate.

În acest sens, corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

din partea acestuia era posibilă doar prin aplicarea pedepsei sub formă de închisoare

pe un termen de 6 luni, în penitenciar de tip semiînchis.

La stabilirea termenului de pedeapsă aplicată inculpatului, instanța de fond a

ținut cont de faptul că, prejudiciul părții vătămate a fost recuperat prin găsirea de către

poliție a obiectului sustras. Astfel, urmările prejudiciabile ale infracțiunii nu mai sunt.

Totodată, instanța de fond a ținut cont și de comportamentul inculpatului după

comiterea infracțiunii, care a abandonat bunul sustras, conștientizând fapta comisă,

deși avea posibilitatea să dispună de el.

Astfel, pedeapsa penală stabilită de prima instanță nu reprezintă o represiune

excesivă, ci se justifica atât pentru reeducarea inculpatului, cât și pentru menținerea

ordinii de drept, în conformitate cu scopul preventiv sancționator al pedepsei.

numele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând admiterea recursului ca fiind depus în

termen, casarea parțială a deciziei în latura pedepsei.

În motivarea recursului a indicat că, instanțele de fond și de apel nu au acordat

deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, nu a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viată ale

familiei acestuia.

Consideră că instanțele de judecată au aplicat o pedeapsă prea aspră prin lipsirea

de libertate a inculpatului pe un termen de 6 luni închisoare pentru furtul unei biciclete

în valoare de 2500 lei, ceea ce nu corespunde prevederilor art. 61 Cod penal.

Nu s-a ținut cont de căința sinceră a inculpatului, nici de recuperarea

prejudiciului material, nu s-a acordat o șansă pentru executarea unei pedepse mai

blânde. În decizia instanței de apel nu a fost motivat de ce aplicarea unei pedepse

penale mai blânde nu și-ar atinge scopul scontat prevăzut de art. 61 Cod penal.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

3

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste

termen.

Din actele cauzei se constată că avocata Tampei Tatiana a depus recursul ordinar

la data de 09.03.2022.

Una din cerințele obligatorii la depunerea recursului ordinar se referă la

respectarea termenului de declarare a acestuia de către titularii cererii respective. În

corespundere cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de declarare

a recursului este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei instanței de apel.

Ca atare, termenul de recurs are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage

decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea

termenului se consideră ca tardiv, deoarece legea procesual-penală nu prevede

posibilitatea de repunere în termen a recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală: „în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.”.

Analizând materialele cauzei, Colegiul penal incontestabil reține că, decizia

instanței de apel din 08 decembrie 2021 a fost pronunțată integral la 02 februarie

2022, termenul de declarare a recursului expirând la 04 martie 2022, iar recursul

depus la 09 martie 2022, astfel, termenul stabilit de art. 422 Cod de procedură penală

nu a fost respectat de către recurent.

Durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu poate fi

prelungit sau scurtat de instanța de judecată, el este absolut, are un caracter imperativ

și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de

atac.

Pe cale de consecință, având în vedere cele consemnate supra, Colegiul reține

că, în cauza diferită judecății, termenul de declarare a recursului a fost omis de către

recurentă, respectiv argumentele aduse de aceasta în cererea de recurs nu vor fi

preluate pentru examinare, ea fiind decăzută de dreptul de a exercita respectiva cale

de atac.

În această ordine de idei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră

că, recursul ordinar declarat este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

4

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Tampei Tatiana în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 08 decembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe SCLIFOS Fiodor XXXXX, ca

fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 iunie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

5