1ra-226/2022 — art. 27, 186 alin. 2 lit. c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 27, 186 alin. 2 lit. c CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 4, 6 CPP
1ra-226/2022 — art. 27, 186 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-226/2022
(1-20090458-01-1ra-14022022)
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
23 martie 2022 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Nadejda TOMA
judecători Liliana CATAN
Ion GUZUN
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul
Cazacu Dumitru în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2021, în cauza penală
privindu-l pe
LARIN Anatoli XXXXX, născut la
XXXXX, originar XXXXX, domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 30.07.2020 – 25.02.2021;
Instanța de apel: 17.03.2021 – 11.10.2021;
Instanța de recurs: 14.02.2022- 23.03.2022.
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 25 februarie 2021,
cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală Larin
Anatoli a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 186
alin. (2), lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe
termen de 4 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
S-a admis parțial acțiunea civilă și s-a dispus încasarea de la inculpat în contul
părții vătămate Asociația de Coproprietari în Condominiu „ACC 55/627” suma de
900 lei, cu titlu de prejudiciu material.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Larin
Anatoli, în perioada 19 mai- 21 mai 2020, data exactă nefiind stabilită, urmărind
scopul sustragerii bunurilor, manifestând intenție directă și conștientizând caracterul
prejudiciabil al acțiunilor sale, pe ascuns și din interes material, a pătruns prin acces
liber, în blocul locativ din XXXXX, după care, aflându-se în interiorul blocului
locativ, din spațiul special amenajat destinat depozitării, a sustras furtunul
1
antiincendiar de marca „XXXXX”, ce aparține Asociației de coproprietari în
condominiu „ACC55/627” și al cărui preț constituie 900 lei. În rezultat, cu bunul
sustras s-a ascuns de la locul comiterii infracțiunii.
Tot el, la data de 21 mai 2020, aproximativ ora 15:00, în continuarea acțiunilor
sale infracționale, având aceiași intenție, în vederea realizării aceluiași scop de
sustragere a bunurilor și conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, pe
ascuns și din interes material, a pătruns prin acces liber, la etajul 7 al blocului locativ
din XXXXX, după care, aflându-se în interiorul blocului locativ, din spațiul special
amenajat destinat depozitării, a început să sustragă furtunul antiincendiar de marca
„XXXXX”, ce-i aparține Asociației de coproprietari în condominiu „ACC55/627” și
al cărui preț constituie 900 lei. Între timp, acțiunile sale infracționale au fost observate
de către locuitoarei aceluiași etaj, Boșneaga Andriana. Astfel, în vederea stabilirii
circumstanțelor, aceasta a deschis ușa, iar la întrebarea „ce face acolo ?”, Larin
Anatoli a indicat că verifică echipamentul, iar în continuare, a lăsat furtunul indicat
în spațiul special amenajat destinat depozitării, după care s-a deplasat spre ascensor,
părăsind astfel locul comiterii infracțiunii. În rezultat, din motive independente de
voința lui Larin Anatoli, intenția cu privire la cantitatea bunurilor sustrase nu s-a
realizat în întregime.
Acțiunile lui Larin Anatoli au fost încadrate de către prima instanță în baza art.
27, 186 alin. (2), lit. c) Cod penal, după indicii calificativi- tentativa de furt, adică
sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în
locuință.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Cazacu Dumitru în interesele
inculpatului prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri
potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatului să-i stabilească o
pedeapsă mai blândă.
În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte:
- instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea aspră, în coraport cu faptele
inculpatului, or, urma să rețină faptul că, inculpatul la faza urmăririi penale a
recunoscut vina, se căiește sincer de cele comise, a solicitat examinarea cauzei în
procedură simplificată;
- instanța de fond urma să rețină cu titlu de circumstanță atenuantă
„recunoașterea vinovăției”.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie
2021, apelul avocatului Cazacu Dumitru în interesele inculpatului a fost respins ca
nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de
fond, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma
admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la
declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă
2
situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică
corespunzătoare, și anume art. 27, 186 alin. (2), lit. c) Cod penal.
Cu referire la chestiunea individualizării pedepsei, s-a constatat că instanța de
fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a
ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui
vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de
influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de
condițiile de viață ale familiei acestuia.
Din materialele cauzei rezultă că, inculpatul a recunoscut vina în comiterea
infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei penale în procedură
simplificată, sincer s-a căit de cele comise. În conformitate cu art. 76 Cod penal,
instanța de fond nu a reținut careva circumstanțe atenuante. În acest sens, instanța de
apel a reținut că, recunoașterea vinovăției de către inculpat a atras incidența procedurii
simplificate și nu poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă deoarece ar
însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică. Iar
conform prevederilor art. 77 Cod penal, instanța de fond a reținut circumstanța
agravantă– săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată
pentru infracțiune similară.
În contextul celor indicate supra, instanța de apel a respins argumentele părții
apărării, referitor la faptul că, instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea aspră, în
coraport cu faptele inculpatului, or, urma să rețină faptul că, inculpatul la faza
urmăririi penale a recunoscut vina, se căiește sincer de cele comise, a solicitat
examinarea cauzei în procedură simplificată, deoarece aceste circumstanțe nu pot
justifica aplicarea unei pedepse mai blânde, atât timp cât instanța de fond la
individualizarea pedepsei penale a ținut cont de aceste circumstanțe, aplicând
prevederile alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, potrivit cărora, inculpatul,
care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata
să fie înfăptuită pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, beneficiază
de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei
cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o
pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.
Mai mult ca atât, inculpatul anterior a fost judecat, în privința acestuia a fost
reținută circumstanța agravantă săvârșirea infracțiunii de către o persoană care
anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare sau pentru alte fapte care au
relevanță pentru cauză, ceea ce denotă faptul că inculpatul nu a făcut careva concluzii,
nu a conștientizat gradul de pericol social al faptelor comise, nu a pășit pe calea
corectării, dar a continuat să manifeste un comportament infracțional.
Astfel, instanța de apel a conchis că nu este oportun de a aplica inculpatului o
pedeapsă mai blândă, or, această măsură de pedeapsă nu va duce la atingerea scopului
stabilit prin pedeapsa aplicată.
3
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Cazacu Dumitru în
interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.
(1) pct. 4), 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei în partea stabilirii
pedepsei, rejudecarea cauzei cu stabilirea unei pedepse mai blânde.
În motivare recurentul a indicat că, instanța de apel a încălcat principiul egalității
în cadrul unui proces penal, prin expunerea doar asupra poziției părții acuzării și a
procurorului și neexpunerea asupra cererii de apel depusă de către inculpat.
Recurentul consideră că aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe termen
de 4 luni este prea aspră în raport cu acțiunile inculpatului, or ultimul și-a recunoscut
vina și a solicitat examinarea dosarului său penal în ordinea prevăzută de art. 3641
Cod de procedură penală.
De asemenea, menționează că, examinarea cauzei a avut loc în lipsa inculpatului
și Curtea de Apel Chișinău nu a întreprins nici un efort întru a aduce în fața instanței
inculpatul pentru a-și expune poziția, or citarea acestuia a avut loc la domiciliul unde
dumnealui nu locuiește.
Reprezentantul părții vătămate, Președintele Asociației de Coproprietari în
Condominiu 55/627 a depus referință la cererea de recurs a avocatului Cazacu
Dumitru în numele inculpatului, prin care solicită respingerea recursului declarat și
menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2021 ca fondată și
întemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,
menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și
lipsit de temeiuri legale.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează
că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Colegiul penal menționează că, prezenta cauză se încadrează excepției indicate
la pct. 5.3.2 lit. b) din Dispoziția nr. 5 din 02 martie 2022 a Comisiei pentru Situații
Excepționale a Republicii Moldova, ce a permis judecarea cauzei pe durata stării de
urgență.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității
acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și de apel.
Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
4
Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că avocatul Cazacu
Dumitru invocă temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 4), 6) Cod de procedură
penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a
repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 4)
judecata a avut loc fără participarea inculpatului, când participarea lui era
obligatorie potrivit legii; 6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta
este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția
instanței.
Cu referire la temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură
penală, instanța de recurs le apreciază ca neîntemeiate, or, conform materialelor
cauzei instanța de apel nu a încălcat procedura de citare a părților, executând citarea
multiplă a inculpatului la proces, însă scrisorile cu citații s-au returnat cu mențiunea
pe aviz de recepție nereclamat/plecat. Inculpatul a fost prezent în instanța de fond și
împreună cu apărătorul său au înaintat cerere de apel. Prin urmare, inculpatul cunoștea
cu certitudine că cauza urma să fie examinată în instanța de apel, însă careva cereri
din partea lui sau prin intermediul avocatului nu au fost prezentate, care ar motiva
absența la ședința de judecată. Instanța de apel în urma neprezentării inculpatului și a
nu tergiversa judecarea cauzei prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 iulie
2021 a dispus aducerea silită a inculpatului (vol. I, f.d. 167-168) și prin încheierea
Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2021 anunțat în căutare inculpatul (vol. I,
f.d. 179-182). Mai mult, în cadrul ședinței de judecată din 11.10.2021 Colegiul penal
a pus în discuție examinarea cauzei în lipsa inculpatului, iar apărătorul Cazacu
Dumitru a considerat posibilă examinarea, fapt ce a permis instanței de judecată
judecarea cauzei (vol. I, f.d. 189). Astfel, argumentul recurentului că instanța de apel
nu a luat toate măsurile necesare de a asigura prezența inculpatului la ședințele de
judecată este neîntemeiat și contravine materialelor în cauză.
Cât privește temeiul de recurs invocat de recurent prevăzut de art. 427 alin. (1)
pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal reține că, nu a stabilit o argumentare
corespunzătoare în susținerea acestui temei, criticarea deciziei instanței de apel în
sensul temeiului invocat poartă un caracter formal, invocând doar dezacordul cu
hotărârile instanțelor inferioare.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale
familiei acestuia.
În descriptivul deciziei instanței de apel, se reține că, pedeapsa stabilită
inculpatului a fost motivată, individualizată și aplicată de către instanța de apel în
corespundere cu prevederile legale, fiind una echitabilă, raportată la scopul urmărit
5
de legislator în art. 61 Cod penal, care î-l va descuraja de a comite pe viitor alte fapte
infracționale.
Simplu fapt că apărarea nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o
prea aspră, nu poate servi temei pentru aplicarea în privința lui Larin Anatoli unei
pedepse mai blânde.
Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și
a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se
aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.
Infracțiunea comisă de Larin Anatoli, prevăzută de art. 27, 186 alin. (2) lit. c)
și d) Cod penal se pedepsește cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unități
convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de
ore, sau cu închisoare de până la 4 ani. Din cele menționate, instanța a ținut cont de
cerințele atât ale acuzatorului de stat cât și a apărătorului, de impactul infracțiunii
asupra societății, că cauza a fost examinat în procedură simplificată și a aplicat
închisoare pe termen de 4 luni. Schimbarea pedepsei în muncă neremunerată în
folosul comunității sau amendă, conform solicitării recurentului nu a fost suficient
argumentată, iar simpla invocarea a normelor de drept sau a erorilor comise de
instanța contestată fără indicarea concretă a lor nu justifică implicarea Colegiului în
schimbarea pedepsei inculpatului, având în vedere că potrivit art. 24 alin. (2) Cod de
procedură penală, instanța nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu
exprimă alte interese decât interesele legii.
Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în
ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate.
Prin urmare, criticile recurentului nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului
declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat
prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.
Prin urmare, motivele invocate în recursul ordinar au constituit deja obiect de
examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o
altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza
sentinței, conform jurisprudenței CEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea
cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).
Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a
pronunțat o decizie legală, întemeiată și motivată prin stabilirea pedepsei cu
închisoare pe termen de 4 luni închisoare, pedeapsă care corespunde scopului de
corectare și reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la
formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de
conviețuire socială și principiile morale.
Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând
situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,
Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a
6
respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură
penală, iar criticele din cererea de recurs înaintată de avocatul Cazacu Dumitru nu și-
au găsit confirmare.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
Penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cazacu Dumitru în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 11 octombrie 2021, în cauza penală privindu-l pe LARIN Anatoli XXXXX, ca
fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 mai 2022.
Președinte Nadejda TOMA
Judecător Liliana CATAN
Judecător Ion GUZUN
7