1ra-226/2022 — art. 27, 186 alin. 2 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 25 februarie 2021, cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală Larin Anatoli a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 186 alin. (2), lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 4 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. S-a admis parțial acțiunea civilă și s-a dispus încasarea de la inculpat în contul părții vătămate Asociația de Coproprietari în Condominiu „ACC 55/627” suma de 900 lei, cu titlu de prejudiciu material.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Larin Anatoli, în perioada 19 mai- 21 mai 2020, data exactă nefiind stabilită, urmărind scopul sustragerii bunurilor, manifestând intenție directă și conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, pe ascuns și din interes material, a pătruns prin acces liber, în blocul locativ din XXXXX, după care, aflându-se în interiorul blocului locativ, din spațiul special amenajat destinat depozitării, a sustras furtunul 1 antiincendiar de marca „XXXXX”, ce aparține Asociației de coproprietari în condominiu „ACC55/627” și al cărui preț constituie 900 lei. În rezultat, cu bunul sustras s-a ascuns de la locul comiterii infracțiunii. Tot el, la data de 21 mai 2020, aproximativ ora 15:00, în continuarea acțiunilor sale infracționale, având aceiași intenție, în vederea realizării aceluiași scop de sustragere a bunurilor și conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, pe ascuns și din interes material, a pătruns prin acces liber, la etajul 7 al blocului locativ din XXXXX, după care, aflându-se în interiorul blocului locativ, din spațiul special amenajat destinat depozitării, a început să sustragă furtunul antiincendiar de marca „XXXXX”, ce-i aparține Asociației de coproprietari în condominiu „ACC55/627” și al cărui preț constituie 900 lei. Între timp, acțiunile sale infracționale au fost observate de către locuitoarei aceluiași etaj, Boșneaga Andriana. Astfel, în vederea stabilirii circumstanțelor, aceasta a deschis ușa, iar la întrebarea „ce face acolo ?”, Larin Anatoli a indicat că verifică echipamentul, iar în continuare, a lăsat furtunul indicat în spațiul special amenajat destinat depozitării, după care s-a deplasat spre ascensor, părăsind astfel locul comiterii infracțiunii. În rezultat, din motive independente de voința lui Larin Anatoli, intenția cu privire la cantitatea bunurilor sustrase nu s-a realizat în întregime. Acțiunile lui Larin Anatoli au fost încadrate de către prima instanță în baza art. 27, 186 alin. (2), lit. c) Cod penal, după indicii calificativi- tentativa de furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în locuință.

Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Cazacu Dumitru în interesele inculpatului prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatului să-i stabilească o pedeapsă mai blândă. În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte: - instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea aspră, în coraport cu faptele inculpatului, or, urma să rețină faptul că, inculpatul la faza urmăririi penale a recunoscut vina, se căiește sincer de cele comise, a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată; - instanța de fond urma să rețină cu titlu de circumstanță atenuantă „recunoașterea vinovăției”.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2021, apelul avocatului Cazacu Dumitru în interesele inculpatului a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de fond, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă 2 situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 27, 186 alin. (2), lit. c) Cod penal. Cu referire la chestiunea individualizării pedepsei, s-a constatat că instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Din materialele cauzei rezultă că, inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise. În conformitate cu art. 76 Cod penal, instanța de fond nu a reținut careva circumstanțe atenuante. În acest sens, instanța de apel a reținut că, recunoașterea vinovăției de către inculpat a atras incidența procedurii simplificate și nu poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică. Iar conform prevederilor art. 77 Cod penal, instanța de fond a reținut circumstanța agravantă– săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară. În contextul celor indicate supra, instanța de apel a respins argumentele părții apărării, referitor la faptul că, instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea aspră, în coraport cu faptele inculpatului, or, urma să rețină faptul că, inculpatul la faza urmăririi penale a recunoscut vina, se căiește sincer de cele comise, a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, deoarece aceste circumstanțe nu pot justifica aplicarea unei pedepse mai blânde, atât timp cât instanța de fond la individualizarea pedepsei penale a ținut cont de aceste circumstanțe, aplicând prevederile alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, potrivit cărora, inculpatul, care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să fie înfăptuită pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Mai mult ca atât, inculpatul anterior a fost judecat, în privința acestuia a fost reținută circumstanța agravantă săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză, ceea ce denotă faptul că inculpatul nu a făcut careva concluzii, nu a conștientizat gradul de pericol social al faptelor comise, nu a pășit pe calea corectării, dar a continuat să manifeste un comportament infracțional. Astfel, instanța de apel a conchis că nu este oportun de a aplica inculpatului o pedeapsă mai blândă, or, această măsură de pedeapsă nu va duce la atingerea scopului stabilit prin pedeapsa aplicată. 3

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Cazacu Dumitru în interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 4), 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei cu stabilirea unei pedepse mai blânde. În motivare recurentul a indicat că, instanța de apel a încălcat principiul egalității în cadrul unui proces penal, prin expunerea doar asupra poziției părții acuzării și a procurorului și neexpunerea asupra cererii de apel depusă de către inculpat. Recurentul consideră că aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe termen de 4 luni este prea aspră în raport cu acțiunile inculpatului, or ultimul și-a recunoscut vina și a solicitat examinarea dosarului său penal în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală. De asemenea, menționează că, examinarea cauzei a avut loc în lipsa inculpatului și Curtea de Apel Chișinău nu a întreprins nici un efort întru a aduce în fața instanței inculpatul pentru a-și expune poziția, or citarea acestuia a avut loc la domiciliul unde dumnealui nu locuiește.

Reprezentantul părții vătămate, Președintele Asociației de Coproprietari în Condominiu 55/627 a depus referință la cererea de recurs a avocatului Cazacu Dumitru în numele inculpatului, prin care solicită respingerea recursului declarat și menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2021 ca fondată și întemeiată.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Colegiul penal menționează că, prezenta cauză se încadrează excepției indicate la pct. 5.3.2 lit. b) din Dispoziția nr. 5 din 02 martie 2022 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, ce a permis judecarea cauzei pe durata stării de urgență. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. 4 Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că avocatul Cazacu Dumitru invocă temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 4), 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 4) judecata a avut loc fără participarea inculpatului, când participarea lui era obligatorie potrivit legii; 6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Cu referire la temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs le apreciază ca neîntemeiate, or, conform materialelor cauzei instanța de apel nu a încălcat procedura de citare a părților, executând citarea multiplă a inculpatului la proces, însă scrisorile cu citații s-au returnat cu mențiunea pe aviz de recepție nereclamat/plecat. Inculpatul a fost prezent în instanța de fond și împreună cu apărătorul său au înaintat cerere de apel. Prin urmare, inculpatul cunoștea cu certitudine că cauza urma să fie examinată în instanța de apel, însă careva cereri din partea lui sau prin intermediul avocatului nu au fost prezentate, care ar motiva absența la ședința de judecată. Instanța de apel în urma neprezentării inculpatului și a nu tergiversa judecarea cauzei prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2021 a dispus aducerea silită a inculpatului (vol. I, f.d. 167-168) și prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2021 anunțat în căutare inculpatul (vol. I, f.d. 179-182). Mai mult, în cadrul ședinței de judecată din 11.10.2021 Colegiul penal a pus în discuție examinarea cauzei în lipsa inculpatului, iar apărătorul Cazacu Dumitru a considerat posibilă examinarea, fapt ce a permis instanței de judecată judecarea cauzei (vol. I, f.d. 189). Astfel, argumentul recurentului că instanța de apel nu a luat toate măsurile necesare de a asigura prezența inculpatului la ședințele de judecată este neîntemeiat și contravine materialelor în cauză. Cât privește temeiul de recurs invocat de recurent prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal reține că, nu a stabilit o argumentare corespunzătoare în susținerea acestui temei, criticarea deciziei instanței de apel în sensul temeiului invocat poartă un caracter formal, invocând doar dezacordul cu hotărârile instanțelor inferioare. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. În descriptivul deciziei instanței de apel, se reține că, pedeapsa stabilită inculpatului a fost motivată, individualizată și aplicată de către instanța de apel în corespundere cu prevederile legale, fiind una echitabilă, raportată la scopul urmărit 5 de legislator în art. 61 Cod penal, care î-l va descuraja de a comite pe viitor alte fapte infracționale. Simplu fapt că apărarea nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o prea aspră, nu poate servi temei pentru aplicarea în privința lui Larin Anatoli unei pedepse mai blânde. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Infracțiunea comisă de Larin Anatoli, prevăzută de art. 27, 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal se pedepsește cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani. Din cele menționate, instanța a ținut cont de cerințele atât ale acuzatorului de stat cât și a apărătorului, de impactul infracțiunii asupra societății, că cauza a fost examinat în procedură simplificată și a aplicat închisoare pe termen de 4 luni. Schimbarea pedepsei în muncă neremunerată în folosul comunității sau amendă, conform solicitării recurentului nu a fost suficient argumentată, iar simpla invocarea a normelor de drept sau a erorilor comise de instanța contestată fără indicarea concretă a lor nu justifică implicarea Colegiului în schimbarea pedepsei inculpatului, având în vedere că potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate. Prin urmare, criticile recurentului nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală. Prin urmare, motivele invocate în recursul ordinar au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova). Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a pronunțat o decizie legală, întemeiată și motivată prin stabilirea pedepsei cu închisoare pe termen de 4 luni închisoare, pedeapsă care corespunde scopului de corectare și reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale. Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a 6 respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele din cererea de recurs înaintată de avocatul Cazacu Dumitru nu și- au găsit confirmare. 9. În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cazacu Dumitru în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2021, în cauza penală privindu-l pe LARIN Anatoli XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 mai 2022. Președinte Nadejda TOMA Judecător Liliana CATAN Judecător Ion GUZUN 7