1ra-514/2022 — art. 27, 171 alin. 1 CP

1ra-514/2022 — art. 27, 171 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-514/2022

(1-20158652-01-1ra-04042022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Victor BOICO

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Șchiopu Arcadie în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2021, în cauza penală

privindu-l pe

MÎNZAT Alexandr XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX și domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.12.2020 – 01.09.2021;

Instanța de apel: 04.10.2021 – 15.12.2021;

Instanța de recurs: 04.04.2022- 25.05.2022.

c o n s t a t ă:

cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală Mînzat

Alexandr a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 171

alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 2

(doi) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea sumei de 128 lei (una sută douăzeci și opt) lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare de la Mînzat Alexandr.

Alexandr la data de 17 august 2020 în jurul orelor 13:00, aflându-se în apartamentul

XXXXX, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările lor prejudiciabile și dorind în mod conștient survenirea acestora, urmărind

intenția satisfacerii necesității sexuale, în scopul de a-i înfrânge rezistența lui XXXXX

și de a o sili să întrețină cu el relații sexuale, profitând de superioritatea sa fizică, prin

constrângere fizică și psihică, manifestată prin lovituri și strangulare, a încercat să

întrețină un raport sexual contra voinței lui XXXXX, căreia i-a provocat, potrivit

raportului de expertiză judiciară nr. 202002P2396 din 18 august 2020, excoriații la

nivelul gâtului, echimoze la nivelul brațului stâng, și care se califică ca vătămare

1

corporală neînsemnată. însă din motive independente de voința acestuia, acțiunile sale

nu și-au produs efectul, fiind observat și stopat de către alte persoane din apartament.

Astfel, Mînzat Alexandr a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 27, 171 alin. (1)

Cod penal, tentativă de viol, adică tentativă de raport sexual săvârșit prin

constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea de a se

apăra.

inculpatului prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care a-i aplica

inculpatului o pedeapsă non privativă de libertate prin prisma art. 90 Cod Penal.

În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte:

- inculpatul s-a căit sincer de cele comise, a solicitat examinarea cauzei penale în

procedură simplificată, a colaborat cu organul de urmărire penală, nu s-a eschivat de la

organul de urmărire penală, nu este prezentă starea de recidivă, partea vătămată nu a

înaintat acțiune civilă, iar prejudiciul material sau moral în cauza dată nu este;

- inculpatul are loc permanent de trai și poate executa o pedeapsă non-privativă

de libertate la locul de trai.

apelul avocatului Arcadie Șchiopu în interesele inculpatului a fost respins ca nefondat,

sentința s-a menținut fără modificări.

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă

situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică

corespunzătoare, și anume art. 27, 171 alin. (1) Cod penal.

Cu referire la chestiunea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului,

instanța de apel a constatat că instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor

art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel a notat că infracțiunea se califică ca infracțiune „mai puțin gravă”,

inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat

examinarea cauzei penale în procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise, s-a

reținut circumstanțele atenuante - recunoașterea vinovăției, căința sinceră,

circumstanțe agravante nu au fost stabilite, inculpatul la evidența medicului narcolog

sau psihiatru nu se află, anterior a fost judecat, cu antecedente penale.

În contextul dat, instanța de apel a respins solicitarea părții apărării de a stabili

inculpatului pedeapsă mai blânde, prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod Penal,

deoarece această măsură de pedeapsă nu poate fi aplicată anume reieșind din caracterul

și gradul prejudiciabil al faptei comise și din personalitatea inculpatului, totodată, o

2

pedeapsă sub formă de închisoare, cu aplicarea instituției suspendării condiționate a

executării pedepsei ar avea un caracter iluzoriu, iar pedeapsa penală nu și-ar realiza

scopul de restabilire a echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine persoana

și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de

manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de

infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul

descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului, stăruința depusă pentru a

înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea

sinceră în cursul procesului.

Prin urmare, instanța de apel a respins ca nefondată solicitarea de apel a părții

apărării privind aplicarea inculpatului a unei pedepse mai blânde, cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece la caz nu au fost stabilite careva circumstanțe

pertinente în baza cărora să fie dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei,

concluziile date fiind generate de faptul că, inculpatul anterior a fost judecat, are

antecedente penale.

Astfel, instanța de apel a conchis că, la caz, nu este oportun de a aplica prevederile

art. 90 Cod penal, or, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

nu va duce la atingerea scopului stabilit prin pedeapsa aplicată.

Instanța de apel a apreciat că pedeapsa penală stabilită de prima instanță nu

reprezintă o represiune excesivă, ci se justifică atât pentru reeducarea inculpatului, cât

și pentru menținerea ordinii de drept, în conformitate cu scopul preventiv sancționator

al pedepsei, așa cum apare enunțat în Codul penal.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blândă, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivare recurentul a indicat că:

- instanța de apel nu a luat în considerație că inculpatul a recunoscut vina, se

căiește sincer de cele comise, comportamentul acestuia până și după săvârșirea

infracțiunii, a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, la evidența

medicului narcolog nu se află, iar căința sinceră și recunoașterea vinovăției sunt

conform art. 76 Cod penal circumstanțe atenuante.

- instanța nu a luat în considerație că o pedeapsă non-privativă de libertate prin

prisma art. 90 Cod penal, este una corespunzătoare gradului prejudiciabil al faptelor

comise de inculpat și circumstanțele cauzei, va contribui la atingerea scopurilor

pedepsei penale și va fi suficientă pentru corectarea și reeducarea inculpatului, în

scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, precum și pentru restabilirea echității

sociale.

3

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Ca temei de casare a deciziei se invocă art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, în sensul că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale și

argumentele în susținerea acestui temei, însă Colegiul penal le apreciază drept

declarative, deoarece în urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei

instanței de apel, se constată că instanța de apel în decizia sa corect și-a motivat soluția

privind respingerea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, a ținut cont de prevederile

art. 61 alin. (2) Cod penal și totodată a ținut cont de criteriile de individualizare a

pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal, a luat corect în considerare gravitatea

infracțiunii săvârșite.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care

nici nu sunt indicate concrete erori de drept, se relevă în mod concludent că instanța de

apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei

în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont

de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală, conform

căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală.

Faptul că apărarea nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o prea

aspră, nu poate servi ca temei pentru stabilirea în privința lui Mînzat Alexandr a

pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale

a acestuia.

În aceeași ordine de idei Colegiul reține, că recurentul este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

4

inculpatului și critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa stabilită,

solicitând aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În viziunea Colegiului penal, instanța de apel corect a respins cerința apărării cu

privire la aplicarea în privința lui Mînzat Alexandr a prevederilor art. 90 Cod penal, or,

raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine persoana și

comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de

manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei, cum

vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei, și

anume: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara paguba cauzată, comportarea sinceră în cursul

procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată, într-un

caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea

infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de

săvârșire a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru

valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale

infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența

infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului; conduita după

săvârșirea faptei și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de

sănătate, situația familială și socială etc.

Sub aspectul prevederilor legale citate, pedeapsa este echitabilă atunci când ea

impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor sale, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane.

Așadar, Colegiul penal reține, că instanțele de fond, individualizând pedeapsa

inculpatului au ținut cont de prevederile legale expuse supra și au motivat aplicarea

față de inculpat a pedepsei închisorii, în baza tuturor circumstanțelor constatate în

speță, determinante pentru stabilirea pedepsei, și prin urmare, instanța de recurs

consideră, că instanțele corect au concluzionat că o pedeapsă privativă de libertate, va

asigura scopul pedepsei, din care motiv nu pot fi reținute argumentele recurentului

privind aplicarea unei pedepse mai blânde.

Criticile formulate de recurent sunt identice cu cele indicate în apel și au format

obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4-5, soluție

pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator al cauzei

penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la

pronunțarea hotărârii recurate.

5

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că,

în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt

întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate

satisface cerințele art. 6 din Convenție. (cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația

reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul

penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din recursul înaintat de avocatul Șchiopu Arcadie nu și-au găsit confirmare.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Șchiopu Arcadie în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

15 decembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe MÎNZAT Alexandr XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 iulie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Victor BOICO

6