1ra-303/2022 — art. 172 alin. 1, 171 alin. 1, 166 alin. 1 CP

1ra-303/2022 — art. 172 alin. 1, 171 alin. 1, 166 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-303/2022

(1-19091692-01-1ra-28022022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Iurie DIACONU

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocatul Barbăneagră Sergiu în numele inculpatului și inculpatul, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18

noiembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe

CUMPATA Alexandr XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.04.2019-10.02.2020;

Instanța de apel: 10.09.2020-18.11.2021;

Instanța de recurs: 28.02.2022- 06.04.2022.

Asupra recursurilor ordinare, Colegiul Penal

c o n s t a t ă:

2020, Cumpata Alexandr a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 166 alin. (1), art. 171 alin. (1) și art. 172 alin. (1) Cod penal și

condamnat, în baza:

- art. 166 alin. (1) Cod penal la închisoare pe un termen de 2 ani (doi ani);

- art. 171 alin. (1) Cod penal la închisoare pe un termen de 5 ani (cinci ani);

- art. 172 alin. (1) Cod penal la închisoare pe un termen de 5 ani (cinci ani).

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial de pedepse, lui Cumpata Alexandr i-a fost stabilită pedeapsa definitivă –

închisoare pe un termen de 10 ani (zece) ani, în penitenciar de tip semiînchis.

A fost admisă cererea acuzatorului de stat și dispusă încasarea, din contul lui

Cumpata Alexandr în beneficul statului, a 5736 (cinci mii șapte sute treizeci și șase)

lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de XXXXX și dispusă încasarea,

din contul lui Cumpata Alexandr în beneficul XXXXX, a 200 000 (două sute mii)

lei cu titlu de prejudiciu moral.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte, dispunându-se restituirea la cerere.

1

Alexandr, în perioada de timp 15 februarie 2019, ora 19:20 – 16 februarie 2019, ora

13:00, aflându-se în XXXXX, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale și prevăzând urmările lor prejudiciabile, dorind în mod conștient,

survenirea acestor urmări, prin constrângere fizică și psihică, manifestată prin

aplicarea de lovituri în regiunea capului față de XXXXX, precum și de amenințarea

cu aplicarea violenței asupra ultimei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se

apăra, și-a satisfăcut pofta sexuală în forme perverse cu ultima, manifestate prin

raporturi sexuale orale și anale, realizate contrar voinței acesteia.

Aceste acțiuni ale lui Cumpata Alexandr au fost încadrate de către instanța de

judecată în baza art. 172 alin. (1) Cod penal – acțiuni violente cu caracter sexual,

adică satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângere

fizică sau psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra

sau de a-și exprima voința.

Tot Cumpata Alexandr, în perioada de timp 15 februarie 2019, ora 19:20 – 16

februarie 2019, ora 13:00, aflându-se în XXXXX, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale și prevăzând urmările lor prejudiciabile, dorind în

mod conștient, survenirea acestor urmări, prin constrângere fizică și psihică a părții

vătămate XXXXX, precum și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra,

manifestată prin aplicarea de lovituri în regiunea capului față de aceasta, precum și

însoțite de amenințarea ultimei a săvârșit raporturi sexuale vaginale contrar voinței

acesteia.

Aceste acțiuni ale lui Cumpata Alexandr au fost încadrate de către instanța de

judecată în baza art. 171 alin. (1) Cod penal – viol, adică raportul sexual săvârșit

prin constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea

acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința.

Tot Cumpata Alexandr, în perioada de timp 15 februarie 2019, ora 19:20 –16

februarie 2019, ora 13:00, aflându-se în XXXXX, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale și prevăzând urmările lor prejudiciabile, dorind în

mod conștient survenirea acestor urmări, a privat-o ilegal de libertate pe XXXXX,

ținând-o contrar voinței ultimei în apartamentul indicat supra și lipsind-o de

posibilitatea părăsirii locuinței prin încuierea ușii de la intrarea în apartament și

luarea telefonului mobil în vederea neadmiterii efectuării de către partea vătămată a

unor apeluri telefonice.

Aceste acțiuni ale lui Cumpata Alexandr au fost încadrate de către instanța de

judecată în baza art. 166 alin. (1) Cod penal – privațiune ilegală de libertate a unei

persoane, dacă acțiunea nu este legată cu răpirea acesteia.

Alexandr și avocații Ulinici Mariana, Gherman Oleg și Barbăneagră Sergiu toți în

numele inculpatului.

3.1. Inculpatul prin apelul declarat a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

În motivarea apelului, Cumpata Alexandr a indicat că dosarul este unul fabricat

și că, învinuirile aduse sunt neîntemeiate, fiind bazate în exclusivitate pe declarațiile

părții vătămate și ale martorilor – membri de familie.

2

Declarațiile părții vătămate nu pot fi puse la baza unei hotărâri de condamnare

și urmează a fie excluse, or potrivit certificatului eliberat de către medicul narcolog

XXXXX se află la evidență din 18.09.2005, cu diagnoza narcomanie (apiacee), iar

din raportul de expertiză judiciară nr. 201935A0121 din 29.03.2019 rezultă că

aceasta prezintă tulburări mentale comportamentale datorate utilizării mai multor

droguri sau altor substanțe psiho-active. Mai mult, pe întreg procesul penal partea

vătămată nu a avut o poziție unică, ea făcând declarații contradictorii și care se

infirmă prin cele relatate de martori.

Instanța nu a ținut cont de caracteristica de la parcul de troleibuz nr. 2 unde

activa inculpatul care este una pozitivă (f.d. 73).

Totodată, plângerea (f.d. 111) a fost depusă de către pretinsa parte vătămată

după 5 zile, deși la 16.02.2019 la domiciliul au fost atât medici, cât și poliția, putea

depune plângere din start, ea timp de 5 zile inventând declarații.

De asemenea, ordonanța de recunoaștere în calitate de parte vătămată (f.d. 136)

este lovită de nulitate deoarece nu este clar pentru care infracțiune, nefiind indicat

numărul procesului penal și infracțiunea.

3.2. Avocatul Ulinici Mariana prin apelul declarat în numele inculpatului a

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri de

achitare, pe motiv că nu există faptul infracțiunii, iar faptele lui Cumpata Alexandr

nu întrunesc elementele infracțiunii.

În susținerea cererii apelantul a indicat că:

- ordonanțele de începere a urmăririi penale contravin legislației naționale, or

pornirea urmăririlor penale pe caz s-a efectuat cu derogare de la prevederile art. 262

și art. 274 Cod de procedură penală, în sensul că organul de urmărire penală nu a

fost sesizat în conformitate cu prevederile art. 262 Cod de procedură penală;

- declarațiile inculpatului sunt pertinente, utile, veridice și concludente

deoarece coroborează cu raportul de expertiza medico-legală nr. 20190500092 din

19.03.2019, prin care s-a stabilit că pe pătura ridicată din domiciliul lui Cumpata

Alexandr, spermatozoizi nu au fost găsiți.

Prin urmare, inculpatul nu a acționat și nu a putut acționa în scopul săvârșirii

raporturilor sexuale forțate, lipsind atât latura subiectivă cât și cea obiectivă;

- pe parcursul urmăririi penale și ulterior în instanță, partea vătămată și martorii

au depus declarații contradictorii și acestea urmează a fi apreciate critic;

- procesele-verbale de percheziție corporală cât și la domiciliu urmează a fi

apreciate în favoarea apărării din simplu motiv că asupra lui Cumpata Alexandr cât

și la domiciliul acestuia nu au fost depistate urme biologice ce ar permite

concluzionarea comiterii faptelor descrise de partea vătămată;

- procesele-verbale de examinare a măsurilor speciale de investigație la fel

demonstrează nevinovăția inculpatului.

3.3. Avocatul Gherman Oleg în apelul declarat în numele inculpatului a

invocat că prima instanță a dat o aprecierea unilaterală și subiectivă probelor

prezentate de către acuzare.

În susținerea apelului, avocatul a reiterat argumente identice apelului declarat

de către inculpat (a se vedea pct. 3.1 a prezentei hotărâri), suplimentar arătând că:

3

- plângerea depusă pe capătul de acuzare adus în baza art. 166 alin. (1) Cod

penal este scrisă sub dictare, scoasă la printer și la inițiativa ofițerului de urmărire

penală;

- în cererile de recunoaștere ca parte vătămată și civilă, pe toate capetele de

acuzare aduse, nu este indicat cuantumul despăgubirii;

- declarațiile părții vătămate date în cadrul confruntărilor din 20.02.2019,

20.03.2019 și cele date în cadrul audierilor anterioare sânt diferite deviind după

conținut;

- declarațiile făcute în calitate de parte vătămată de către XXXXX, pe capătul

de învinuire adus în baza art. 171 Cod penal, sânt identice, virgulă după virgulă,

fiind compuse de către ofițerul de urmărire penală, cu cele făcute pe capătul de

învinuire adus în baza art. 172 Cod penal (f.d. 117-119; f.d. 140-142).

Astfel că, se poate de concluzionat că nu a avut loc o procedură de audiere și

aceste declarații sânt lovite de nulitate;

- declarațiile depuse la 14.03.2019 de către Cumpata Alexandr în calitate de

învinuit au fost consemnate de către procuror, în lipsa unui consimțământ. De

asemenea învinuitului nu i s-a cerut să se expună asupra învinuirii (recunoaște sau

nu).

Drept urmare a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cumpata Alexandr să fie

achitat pe toate capetele de învinuire aduse pe motiv că lipsesc elementele

componenței de infracțiunii și respingerea acțiunii civile ca nefondată.

3.4. Avocatul Barbăneagră Sergiu prin apelul declarat în numele

inculpatului a solicitat casarea integrală a sentinței, rejudecarea cauzei penale și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin

care Cumpata Alexandr să fie achitat de învinuirile aduse în baza art. 166 alin. (1),

art. 171 alin. (1) și art. 172 alin. (1) Cod penal, fiindcă fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii și să fie respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă.

În motivarea cererii sale, apelantul a reiterat argumente identice apelurilor

declarate de către inculpat și avocații Ulinici Mariana și Gherman Oleg (a se vedea

pct. 3.1-3.3 a prezentei hotărâri).

noiembrie 2021 au fost respinse ca nefondate apelurile și menținută sentința.

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a constatat că starea de

fapt și cea de drept reținute de prima instanță concordă cu probele administrate de

către acuzare, ele fiind pertinente, concludente, utile și veridice, coroborând și

completându-se între ele.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, deși inculpatul nu recunoaște vina în

cele incriminate vinovăția acestuia a fost confirmată cu certitudine prin declarațiile

părții vătămate, martorilor acuzării Nigai Maria, Smolenciuc Svetlana, Straist-Vurlat

Irina și Vinogradov Alexandr precum și prin procesele-verbale de confruntare și

rapoartele de expertiză judiciară.

Astfel, nerecunoașterea vinei a fost apreciată ca o metodă de exercitare a

libertății la auto incriminare, or din analiza probelor administrate de acuzare și

cercetate prin prisma principiului contradictorialității și nemijlocirii, a rezultat că

inculpatul Cumpata Alexandr a privat-o ilegal de libertate pe XXXXX, apoi a

4

întreținut cu aceasta, în formă naturală și perversă, raporturi sexuale, contrar voinței

ultimei.

Motive de a nu crede celor relatate de partea vătămată și martorii acuzării nu au

fost stabilite, deoarece nu au fost administrate probe ce ar confirma că se urmărește

scopul incriminării pe nedrept a unei persoane nevinovate și că procedura de audiere

a fost respectată pe întreg procesul penal, aceștia făcând declarații sub jurământ și

avertizare de răspundere penală în baza art. 312-313 Cod penal.

Mai mult decât atât, instanța de apel a apreciat ca declarativă versiunea

inculpatului că partea vătămată ar fi inventat toate faptele relatate pentru a se

răzbuna, pentru faptul că el ar fi refuzat avansurile părții vătămate fiindcă nu este pe

gustul său, sau o tentativă de răzbunare a organului de urmărire penală, în condițiile

în care pe parcursul cercetării judecătorești nu au fost constatate careva relații ostile

între partea vătămată și inculpat, anterioare datei comiterii infracțiuni, precum și nici

nu au fost constate încălcări din partea organului de urmărire penală la faza

instrumentării cauzei penale, corespunzător la acea etapă nici Cumpata Alexandr

nici avocatul acestuia nu au indicat că inculpatul a fost influențat de cineva din

reprezentanții organului de urmărire penală sau asupra sa ar fi fost manifestată

presiune.

Tot în acest context, instanța de apel a statuat și că argumentul apărării precum

că, plângerea depusă de partea vătămată este scrisă sub dictare și imprimată, fiind

inițiativa organului de urmărire penală, este nefondat, or fila dosarului la care face

trimitere partea apărării și anume f.d. 8 este un formular tipizat pe care este

imprimată informația privind prevenirea răspunderii pentru denunțarea falsă

conform art. 311 Cod penal, în continuare fiind spațiu pentru completare în formă

liberă de către persoana ce depune plângere.

Prevederile art. 277 Cod de procedură penală, stipulează obligativitatea de a

explica drepturile și obligațiile participanților la urmărirea penală și de înmânare,

contra semnătură, părților informația despre drepturile de care dispun și obligațiile

pe care le au în conformitate cu prevederile prezentului cod și să dea explicații

asupra tuturor acestor drepturi și obligații.

Astfel, alegația cu privire la faptul că cererea de recunoaștere în calitate de

parte vătămată și civilă ce se regăsește la f.d. 24 vol. 1 este scrisă la inițiativa

organului de urmărire penală nu a fost reținut. Or, acesta este un model tipizat oferit

de către ofițerul de urmărire penală în scopul eficientizării timpului de muncă,

urmare a respectării prevederilor art. 227 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel a considerat necesar de a respinge argumentul părții

apărării referitor la invocarea declarării nulității proceselor- verbale de audiere a

părții vătămate în procesul penal pornit în temeiul art. 171 și 172 Cod penal pe

motiv că declarațiile sunt identice. Or infracțiunile au avut loc în aceeași perioadă de

timp, iar faptul că declarațiile sunt identice nu constituie o încălcare a normelor

procesuale, neconstituind temei de declarare a nulității actelor.

Subsidiar, instanța de apel a relevat că cele invocate de către partea apărării

vis-a-vis de declararea nulității unor probe nu se regăsesc.

În aceiași succesiune, instanța de apel a respins alegațiile inculpatului care face

trimitere la comportamentul inadecvat a părții vătămate, or, indiferent de

comportamentul acesteia, inculpatul Cumpata Alexandr este o persoană integră care

5

conștientizează cert normele legale și morale în societate, instanței fiindu-i greu să

perceapă că în ipoteza refuzului părții vătămate de a întreține un raport sexual

acesta, contrar voinței părții vătămate încălcând în acest fel dreptul fundamental al

acesteia la integritate fizică și libertate, acesta admite frivol de a întreține un raport

sexual. De altfel, potrivit examinării psihiatrice a părții vătămate XXXXX, s-a

constatat că aceasta nu suferă de careva maladie psihică cronică și este în stare să

înțeleagă caracterul faptelor săvârșite asupra sa și să depună declarații pe marginea

cazului dat.

Deopotrivă, instanța de apel a apreciat critic argumentele inculpatului Cumpata

Alexandr care indică că partea vătămată i-ar fi furat careva ochelari iar cele relatate

de ea sunt o invenție pentru a tăinui acest furt, ipoteză indicată de inculpat, în

condițiile în care partea apărării nu prezintă probe în sensul dat, deși instanța de

fond a acordat părții apărării termen rezonabil de a prezenta o careva plângere

adresată organului de urmărire penală pe marginea presupusului furt.

De asemenea, instanța de apel a menționat și faptul că apreciază critic

declarațiile martorului apărării Cumpata Nadejda pe motiv că aceasta a depus

declarații în scopul ușurării situației în care s-a pomenit fiul Cumpata Alexandr, ele

negăsindu-și confirmare și coroborare cu alte careva probe.

În continuare instanța de apel a indicat că, faptul că partea vătămată a intrat

benevol în domiciliul inculpatului nu are importanță la calificarea juridică a faptei

prevăzute de art. 166 alin. (1) Cod penal, după cum nu contează nici perioada care a

durat de la privarea de libertate a părții vătămate până la momentul în care a devenit

liberă, deoarece în situația în care făptuitorul nu-și îndeplinește obligația de a repune

persoana în libertate, deși putea și trebuia s-o îndeplinească, atunci el săvârșește o

inacțiune care este calificată ca privațiune ilegală de libertate.

La capitolul individualizării pedepsei inculpatului, instanța de apel a reținut că

prima instanță la stabilirea categoriei pedepsei lui Cumpata Alexandr a ținut cont de

prevederile art. 6, 7, 16, 61, 70, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de gravitatea infracțiunilor

săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare (art. 166 alin.(1) Cod

penal), mai puțin grave (art. 171 alin.(1) Cod penal și art. 172 alin. (1) Cod penal),

de faptul că infracțiunile au fost săvârșite din intenție, de personalitatea inculpatului

care anterior nu a fost condamnat și nu se află la evidența medicul psiholog sau

narcolog, de lipsa circumstanțelor atenuante sau agravante.

Prin urmare, anume pedeapsă cu închisoare în cuantumul stabilit de prima

instanță, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, este echitabilă și suficientă

pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și

întregii societăți, perturbate prin infracțiunea comisă de către inculpat, iar pedeapsă

stabilită inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în

contextul gradului de pericol social a faptelor comise de inculpat, cât și

personalitatea inculpatului.

Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel a menționat că aceasta a fost

soluționată în conformitate cu prevederile art. 219 și 220 Cod de procedură penală

cât și cu prevederile art. 1398 alin. (1), art. 1422 alin. (1)-(2) și art. 1423 alin. (1)-(2)

Cod civil, ținând cont de faptul că partea vătămată în urma acțiunilor infracționale

ale inculpatului a suferit un prejudiciu moral, iar cel material nu a fost probat.

6

Cât privește cheltuielile judiciare în sumă de 5736 lei pe cauza penală dată,

instanța de fond întemeiat a decis a le pune în sarcina inculpatului în conformitate

cu prevederile art. 227, 229 Cod de procedură penală precum și corect a soluționat

soarta corpurilor delicte, reieșind din prevederile art. 162 Cod penal.

inculpatului și inculpatul Cumpata Alexandr.

Ambii titulari au depus recursuri cu conținut identic, invocând erorile de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 7), și 12) Cod de procedură penală și

solicitând casarea totală a hotărârilor de condamnare cu adoptarea unei hotărâri de

achitare pe motiv că faptele inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunilor

incriminate și respingerea acțiunii civile.

În susținerea recursurilor ordinare, avocatul și inculpatul reiterează argumente

identice apelurilor declarate pe caz (a se vedea pct. 3 a prezentei hotărâri),

suplimentar arătând că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor afirmațiilor

apelanților, inclusiv vis-a-vis de încălcarea dreptului la apărare și reducerea

termenului pedepsei prin aplicarea art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, prin

prisma dreptului la judecare a cauzei în termen rezonabil și a interzicerii deținerii în

condiții inumane și degradante.

431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, referință depune procurorul, pledând

pentru inadmisibilitatea acestora, din motiv că sunt vădit neîntemeiate.

declarate, în raport cu actele cauzei, Colegiul Penal conchide asupra inadmisibilității

acestora, pentru considerentele expuse infra.

Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursurilor declarate, se

întemeiază în drept pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

potrivit căreia instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Pentru a statua asupra netemeiniciei cererilor de recurs depuse de apărătorul

Barbăneagră Sergiu și inculpatul Cumpata Alexandr, Colegiul în continuare va

analiza erorile de drept invocate de recurenți.

Într-un prim aspect, Colegiul menționează că, în sensul art. 427 alin. (1) Cod

de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Erorile de drept pot fi

erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial, iar

instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Din recursurile ordonare declarate de către apărător și inculpat se reține că

aceștia invocă prezenta erorilor de drept prevăzute de pct. 6) 7) și pct. 12) a alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, descriindu-le în felul următor: pct. 6) – instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

7

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; pct. 7) – nu au fost întrunite

elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o

altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția

cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde;

persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă

sau există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost

înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie, a intervenit decesul

inculpatului ori a intervenit împăcarea părților în cazul prevăzut de lege și pct. 12)

– faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În continuare, Colegiul reține că, deși recurenții fac referire expresă la

temeiurile de casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 7) și 12) Cod de

procedură penală, intervenind cu solicitarea de a se dispune casarea totală a deciziei

instanței de apel, de altfel și a sentinței, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare în

privința lui Cumpata Alexandr, totuși printre argumentele recurenților nu se

regăsesc careva critici fondate sau erori esențiale de drept ce ar duce la adoptarea

unei soluții de achitare pe toate capetele de acuzare aduse.

Cu referire la eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală invocat de către recurenți, Colegiul menționează că acest punct

conține 5 temeiuri care pot fi invocate în recurs.

La caz, chiar dacă recurenții, cu titlu introductiv, au făcut referire la toate cele

5 temeiuri, aceștia și-au axat recursurile pe temeiul – instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, drept consecință, Colegiul

se va expune doar în limita acestuia.

Analizând textul cererilor de apel în paralel cu cel al recursurilor, instanța

constată că apărătorul și inculpatul critică aceleași chestiuni factologice, și anume

indică la nulitatea probelor acuzării și dezacordul cu cele relatate de partea vătămată

și martorii acuzării.

Colegiul apreciază că eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmare și că temeiul este nefondat și

invocat declarativ.

Astfel, deși recurenții insistă asupra faptului că nu au primit răspunsuri

detaliate la toate alegațiile din cererile de apel, sentința primei instanțe și decizia

recurată conțin argumentele de rigoare care au condiționat statuarea asupra

confirmării vinovăției lui Cumpata Alexandru pe cele trei capete de acuzare aduse,

înlăturarea dubiului judiciar și respingerea apelurilor părții apărării, ca nefondate.

În același context, Colegiul reiterează că, echitatea unei proceduri se apreciază

în raport cu ansamblul acesteia, iar o hotărâre motivată, în sensul legislației

naționale pertinente, precum și a jurisprudenței CtEDO, trebuie să conțină motivele

de fapt și de drept care au format convingerea instanței la adoptarea soluției, precum

și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților în raport cu actele cauzei.

Respectiv, Colegiul nu poate să accepte argumentele recurenților precum că

instanța de apel nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, care

obligă instanța să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Or, aici

urmează a se reține că motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a

actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor

elementelor amănunțit, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din

8

punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei

motivări a hotărârii penale, adică așa cum s-a procedat în cauza de față.

În urma efectuării cercetării judecătorești, instanța de apel corect a

concluzionat că urmează a fi menținută soluția de condamnare a lui Cumpata

Alexandr, or învinuirea a prezentat probe pertinente, utile, veridice și concludente,

care coroborează, în ansamblu, și se completează și care dovedesc pe deplin

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate.

Astfel, toate probele prezentate au primit o apreciere la justa valoare,

concluziile făcute de instanța de apel rezultă din materialul probator acumulat la

prezenta cauză, iar afirmațiile privind nevinovăția inculpatului nu constituie temei

pentru pronunțarea unei hotărâri de achitare.

Pe cale de consecință, Colegiul conchide că, odată ce cauza a fost examinată

minuțios de către prima instanță și, după judecată și de instanța de apel, iar criticile

recurenților au primit deja răspunsuri detaliate și fundamentate pe actele cauzei, nu

mai este necesar de a relua și repeta aceste raționamente (hotărârea CtEDO Albert

versus România), cu atât mai mult că, chiar dacă art. 6§1 CoEDO, obligă instanțele

să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (hotărârea Van de Hurk versus Olanda).

Totodată, se notează că obiectul judecării instanței de recurs este limitat la

analiza chestiunilor de drept, pe când recursurile declarate de partea apărării se

bazează în mod primordial pe argumente deja examinate minuțios și respinse în

cadrul procedurii precedente ce țin de aprecierea probatoriului, iar în prezent nu

există „circumstanțe cu caracter substanțial și convingător”, care să justifice

ingerința în hotărârea instanței de apel sau în cea a primei instanțe, cu dispunerea

achitării în privința lui Cumpata Alexandr.

Din aceleași considerente, Colegiul ține să evidențieze că, invocarea formală a

unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare, nu va

face obiect de examinare în procedura de recurs, având în acest sens în vedere că,

potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Adică completarea cererii cu argumente de drept, este contrară principiului

contradictorialității.

Așadar, instanța de recurs nu se va expune cu privire la pretinsa eroare

prevăzută de pct. 6) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, întrucât autorii

cererilor de recurs semnalând-o, au eșuat să descrie esența acesteia și relevanța ei

pentru cauza deferită judecății, referindu-se preponderent la chestiunea de apreciere

a probatoriului.

Totodată, Colegiul consideră inacceptabil faptul că apărarea, pe calea

recursului ordinar, dorește să se ajungă la o nouă analiză a circumstanțelor de fapt

din sentința primei instanțe și din decizia instanței de apel, nu pentru a fi corectată

vreo eroare judiciară, ci doar în vederea reaprecierii probatoriului, fapt ce depășește

competența instanței de recurs.

Mai mult, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire

la modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a

dispune achitarea inculpatului, după cum se solicită de recurent.

Astfel, instanța de recurs susține argumentele expuse în sentință și în decizia

9

Curții de Apel contestate, totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a

CtEDO se admite însușirea concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către

instanțele ierarhic superioare, în cazul când constatările acestora sunt fundamentate

în fapt și în drept, fiind amplu prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la

administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale

participanților la proces, iar probele puse la baza hotărârilor nu conțin erori

procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor formulate de instanțe

(hotărârea Garcia Ruiz versus Spania).

Cât privește invocarea recurenților precum că instanța de apel nu s-a expus

asupra argumentelor de încălcare a dreptului la apărare și deținere în condiții

inumane, fapte ce generează reducerea termenului de pedeapsă (art. 385 alin. (4) și

(5) Cod de procedură penală) precum și încălcarea termenului rezonabil a judecării

cauzei, Colegiul reține că aceste chestiuni nu au fost invocate de către apelanți în

procesul judecării apelurilor și nu au constituit obiect de examinare, împrejurare ce

rezultă din conținutul proceselor-verbale ale ședințelor de judecată, a căror conținut

nu a fost obiectat de către părți în conformitate cu prevederile art. 336 alin. (6) Cod

de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs, analizând argumentul privind încălcarea dreptului

la apărare în raport cu materialele deduse judecării, menționează că apărarea nu a

indicat în mod concret cu serviciile cărui avocat, inculpatul Cumpata Alexandr, nu a

fost de acord. Mai mult ca atât, nu au fost prezentate probe ce ar confirma că

inculpatul ar fi declarat că nu este de acord ca drepturile și interesele lui să fie

apărate de către avocatul acordat din oficiu, potrivit legii.

De asemenea, așa cum prevede art. 414 alin. (7) Cod de procedură penală,

instanța de apel se expune asupra nerespectării termenului rezonabil de judecare a

cauzei de către prima instanța, doar în cazul sesizării de către părți, iar în speță,

partea apărării nu a înaintat instanței de apel o asemenea cerință.

Privitor la deținerea în condiții inumane și degradante, Colegiul notează că

inculpatul beneficiază de dreptul la reducerea pedepsei și ulterior procesului penal

ce-l vizează, după punerea în executare a sentinței și că acesta este în drept de a

depune plângere referitoare la condițiile de detenție care afectează grav drepturile

condamnatului sau ale prevenitului, în conformitate cu Partea Specială, Titlul II,

Capitolul VI din Codul de procedură penală.

Cu referire la eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 7) Cod de

procedură penală invocată de către recurenți, Colegiul specifică că, ultimii chiar

dacă indică la pct. 7) – instanța a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau

apelul a fost introdus tardiv, aceștia descriu erorile de drept prevăzute de pct. 8) –

persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă

sau există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost

înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie, a intervenit decesul

inculpatului ori a intervenit împăcarea părților în cazul prevăzut de lege și 11) –

persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă

sau există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost

înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie, a intervenit decesul

inculpatului ori a intervenit împăcarea părților în cazul prevăzut de lege din alin. 1)

10

art. 427 Cod de procedură penală, erori de drept care nu au fost motivate în nici un

mod de către recurenți.

Astfel că, instanța de recurs, reieșind din principiul contradictorialității, este în

imposibilitate de a se expune asupra acestora.

În ce privește argumentele ce reprezintă temeiul prevăzut la pct. 12) alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul constată că analizând acest temei în

raport cu motivele invocate, nici acesta nu și-a găsit confirmare, or, prin cercetarea

probatoriului de către instanța de apel au fost dovedite elementele componențelor

infracțiunilor incriminate și reținute în seama lui Cumpata Alexandr.

În esență, recurenții invocă că instanța de apel nu a apreciat la justa valoare

totalitatea circumstanțelor de fapt și de drept a cauzei penale dedusă judecății,

ajungând neîntemeiat la concluzia condamnării inculpatului în baza art. 166 alin.

(1), art. 171 alin. (1) și art. 172 alin. (1) Cod penal.

Referitor la argumentele expuse de către recurenți, Colegiul amintește că la

etapa judecării recursului, instanța nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu

dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt,

acestea fiind atributul exclusiv al primei instanțe și al instanței de apel.

Deci, Colegiul nu va examina criticile referitoare la greșita reținere, pe baza

probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va verifica prin

raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea încadrării

juridice a faptelor săvârșite de inculpatul.

Analizând materialele cauzei, Colegiul constată că, alegațiile recurenților

privitor la pretinsa eroare judiciară reținută la calificarea juridică a acțiunilor lui

Cumpata Alexandr este vădit nefondată, deoarece instanța de apel just a menținut

soluția instanței de fond, motivându-și concluziile de acceptare a argumentelor

expuse în sentința primei instanțe. Or, din toate probele examinate și cercetate,

instanța de apel a constatat indubitabil și a motivat concluziile prin care constată că,

inculpatul a comis infracțiunile ce i s-au incriminat individualizate prin: privațiune

ilegală de libertate a unei persoane, dacă acțiunea nu este legată cu răpirea

acesteia (art. 166 alin. (1) Cod penal), viol, adică raportul sexual săvârșit prin

constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea

acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința (art. 171 alin. (1) Cod penal) și

acțiuni violente cu caracter sexual, adică satisfacerea poftei sexuale în forme

perverse, săvârșite prin constrângere fizică sau psihică a persoanei ori profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința (art. 172 alin. (1)

Cod penal).

Prin urmare, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și

obiectiv probele administrate, verificându-le sub aspectul pertinenții, concludenții,

utilității și veridicității, atât cele ale apărării, cât și cele ale acuzării, fapt ce permite

concluzionarea că inculpatul Cumpata Alexandr este vinovat în cele incriminate lui

pedeapsa aplicată în limita sancțiunilor prevăzute de legea penală, iar hotărârile

instanțelor ce judecă fondul sunt legale și întemeiate.

Reieșind din cele expuse, Colegiul, verificând temeiurile de casare invocate de

titulari, în raport cu actele dosarului, constată că hotărârile recurate sunt conforme

legii, fără a prezenta vreo eroare de drept, care să le afecteze și conchide că în cauză

11

nu s-au comis erorile de drept la care fac referință recurenții, deci nu persistă

temeiuri de casare a soluției adoptate de către instanța de apel. Mai mult ca atât, nu

există nici alte motive, neinvocate de recurenți, care ar putea fi luate în considerare

din oficiu și ar putea genera casarea hotărârilor adoptate de instanțele ce judecă

fondul cauzei.

Având în vedere considerentele expuse și raportând situația reținută în cauză la

prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal

concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de apel instanța de apel a respectat

prevederile legale relevante prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

recursurile declarate de avocat în numele inculpatului și de către inculpat sunt

inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Barbăneagră

Sergiu în numele inculpatului și inculpatul, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe

CUMPATA Alexandr XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 02 iunie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Iurie DIACONU

12