1ra-275/2022 — art. 171 alin. 2 lit. b, c CP

1ra-275/2022 — art. 171 alin. 2 lit. b, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-275/2022

(1-20064768-01-1ra-23022022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Anatolie ȚURCAN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Janu Anatolie în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 30 noiembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe

ELISOVEȚCHI Alexandr XXXXX,

născut la XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat

în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.06.2020 – 17.12.2020;

Instanța de apel: 15.01.2021 – 30.11.2021;

Instanța de recurs: 23.02.2022- 04.05.2022.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală Elisovețchi

Alexandr a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin.

(2) lit. b), c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen

de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

S-a aplicat în privința inculpatului măsura preventivă - obligațiunea de nepărăsire

a țării, care se va menține până la intrarea în vigoare a sentinței.

Alexandr la 04.02.2020, se afla în ospeție la cunoscutul său stabilit de organul de

urmărire penală, care închiria un apartament pe adresa XXXXX. În scurt timp,

aproximativ în jurul orei 20:00, în apartament de pe adresa XXXXX, a venit minora,

XXXXX, care presta servicii casnice, persoanei stabilite de organul de urmărire penală,

contra unei remunerări, și care a mers în dormitor, pentru a face ordine. Între timp

Elisovețchi Alexandr acționând de comun acord și în rezultatul unei înțelegeri

prealabile cu cunoscutul său, stabilit de organul de urmărire penală, cunoscând cu

certitudine că XXXXX are 16 ani, întrucât ultima i-a comunicat vârsta în timp ce au

convenit, despre lucrul care urmează să-l presteze ultima, au intrat în dormitor, unde

se afla minora XXXXX, unde i-au propus să întrețină cu ei raport sexual, propunere pe

1

care ultima a refuzat-o, ca consecință Elisovețchi Alexandr și persoana stabilită de

organul de urmărire penală, acționând cu o intenție criminală, dându-și seama de

caracterul social- periculos al acțiunilor sale, consecințele ce pot fi produse și dorind

survenirea unor astfel de consecințe, intenționat, în mod conștient, urmărind scopul de

a-și satisface necesitățile sexuale, au reacționat agresiv, persoana stabilită de organul

de urmărire penală a făcut 2-3 pași spre ea, Elisovețchi Alexandr a închis ușa de la

dormitor și a stins lumina, apoi s-a apropiat de XXXXX și a început să o acosteze, și

anume să pună mâinile pe sîn, pe fese, fapt ce a nemulțumit-o pe minoră și a ripostat,

împingându-i. Între timp persoana stabilită de organul de urmărire penală, la fel

acționând în scopul satisfacerii necesitățile sexuale, s-a apropiat de minoră, a

imobilizat-o, ținându-i-i mînele, la spate, în timp ce Elisovețchi Alexandr a dezbrăcat-

o de hanorac, maiou și sutien. XXXXX a încercat să opună rezistență, să strige, dar a

fost amenințată de persoana stabilită de organul de urmărire penală, că v-a avea de

suferit urmări grave, în caz că v-a striga și v-a opune rezistență. Urmărind scopul de a-

și satisface cu ultima necesitățile sexuală, profitând de imposibilitatea ultimei de a se

apăra, fiind minoră, prin constrângere fizică și psihică, însoțind acțiunile sale de

aplicarea violenței, persoana pe stabilită de organul de urmărire penală a doborât-o pe

pat, și în timp ce cu mîna stângă o ținea de mâini, cu a doua mâna se masturba, între

timp Elisovețchi Alexandr și-a continuat acțiunile sale îndreptate spre întreținerea unui

raport sexual forțat, astfel s-a dezbrăcat de haine, apoi a scos centura de la pantalonii

lui XXXXX, a dezbrăcat-o de pantaloni și chiloți, timp în care ultima i-a solicitat să

înceteze acțiunile sale deoarece ea nu dorește să întrețină un raport sexual cu el, însă

ultimul nu a reacționat și a continuat acțiunile sale îndreptate spre satisfacerea

necesităților sexuale, în timp ce persoana stabilită de organul de urmărire penală îi ținea

mâinile imobilizate, dar Elisovețchi Alexandr a întreținut cu ea un raport sexual,

contrar voinței acesteia.

Acțiunile lui Elisovețchi Alexandr au fost calificate în baza art. 171 alin. (2) lit.

b), c) Cod penal, violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și

psihică a persoanei, săvârșit cu bună știință asupra unui minor, săvârșit de două

persoane.

procuror și de avocatul Janu Anatolie în comun cu inculpatul, prin care au solicitat

casarea sentinței Judecătoriei Bălți.

3.1 Procurorul a solicitat casarea parțială a sentinței privitor la refuzul încasării

cheltuielilor judiciare, cu încasarea în beneficiul statului de la inculpatul Elisovețchi

Alexandr a sumei de 17.102 lei, în rest sentința să fie menținută fără modificări.

În susținerea apelului declarat s-a notat că toate cheltuielile în legătură cu

expertizele judiciare au fost efectuate pentru probarea vinovăției lui Elisovețchi

Alexandr în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal.

3.2 Prin apelul comun declarat de avocatul Janu Anatolie și inculpat se solicita

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri prin care față de

inculpat să fie aplicate prevederile art. 90 Cod penal.

2

În motivarea apelului se invoca că, instanța de fond a ignorat posibilitatea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal și criteriile generale de individualizare a pedepsei.

Apelantul a notat că, inculpatul a recunoscut vina, se căiește sincer, la evidența

medicului narcolog nu se afla, se caracteriza pozitiv la locul de trai, are copii minori la

întreținere, acțiunea civilă nu a fost înaintată, prejudiciul moral nu a fost formulat, fiind

recuperat de Elisovețchi Alexandr până la trimiterea cauzei penale în instanță.

Apelantul remarca faptul că, însăși partea vătămată a solicitat o pedeapsă mai

blândă pentru inculpat, care să nu fie legată de închisoare.

Instanța de judecată neîntemeiat a reținut ca circumstanță agravantă faptul că

infracțiunea a fost săvârșită de două sau mai multe persoane, odată ce atare împrejurare

determină însăși calificativul faptei. Mai mult atât, în rechizitoriu nu era prevăzută

drept agravantă în sensul art. 77 Cod penal atare circumstanță. Faptul că în perioada

05.02.2020- 17.03.2020 s-a aflat în arest, este suficient pentru ca inculpatul să

conștientizeze de gravitatea faptei comise.

apelul comun al avocatului Janu Anatolie și inculpatului a fost respins ca nefondat.

Apelul procurorului a fost admis, cu casarea parțială a sentinței în partea cheltuielilor

de judecată, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru prima

instanță, prin care s-a dispus încasarea de la Elisovețchi Alexandr în beneficiul statului

cheltuielile judiciare în mărime de 17.102 lei. În rest, sentința s-a menținut fără

modificări.

la stabilirea pedepsei inculpatului a ținut cont pe deplin de criteriile generale de

individualizare a pedepsei penale și în raport cu circumstanțele concrete și

personalitatea inculpatului, corect a ajuns la concluzia de a-i stabili acestuia pedeapsa

închisorii pe termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Sub aspectul prevederilor art. 61, 75 Cod penal, instanța de apel statuează că

pedeapsa este echitabilă când impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea

echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți,

perturbate prin infracțiune.

Astfel, ținând cont de circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii săvârșite

care face parte din categoria celor grave, de specificul infracțiunii comise, prin care s-

a atentat la relațiile sociale cu privire la inviolabilitatea sexuală a minorului, instanța

de apel a conchis că, instanța de fond justificat a ajuns la concluzia că corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă doar cu izolarea acestuia de societate, prin

executarea reală a pedepsei sub formă de închisoare pe termen de 5 ani.

Prin apelul declarat de partea apărării s-a obiectat asupra faptului că instanța

neîntemeiat a reținut în calitate de circumstanță agravantă faptul comiterii infracțiunii

cu bună știință împotriva unui minor. Argumentul invocat nu se referea la împrejurări

ce ar determina casarea sentința, or, dispunerea executării reale de către Elisovețchi

Alexandr a fost motivată de cumulul de probe apreciate în cadrul instanței de judecată.

3

De altfel, circumstanța comiterii infracțiunii cu bună știință asupra unui minor nu este

singura împrejurare ce determina executarea reală a pedepsei cu închisoare. Totodată,

cumularea a două agravante de incriminare a violului în baza art. 171 alin. (2) Cod

penal prevăzută de lit. b) și c), denotă săvârșirea acestuia într-o formă suficient de gravă

pentru a fi sancționat cu pedeapsa reală.

Procurorul în apel solicita casarea sentinței în latura civilă, cu dispunerea încasării

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului. Instanța de apel a apreciat ca fiind

întemeiată solicitarea acuzării și a admis încasarea din contul inculpatului în beneficiul

statului suma de 17.102 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Instanța de apel a apreciat neîntemeiată concluzia instanței de fond potrivit căreia

a considerat imposibilă încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului odată

ce rapoartele de expertiză sunt conexe și în privința persoanei depistate de OUP. De

asemenea, este neîntemeiată concluzia de a lăsa soluționarea chestiunii privitoare la

cheltuielile judiciare instanței care va judeca cauza în privința persoanei față de care s-

a dejugat. În asemenea circumstanțe, urma să se expună instanța care prima pronunța

verdictul de condamnare. De altfel, în cazul celuilalt inculpat nu se știe soluția care va

fi emisă și exista riscul rămânerii neîncasate a cheltuielilor judiciare și îndatorarea

statului cu cheltuieli care potrivit legii sunt suportate de către inculpat.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și dispunerea

rejudecării cauzei în alt complet de judecată.

În motivare recurentul a indicat că:

- inculpatul a recunoscut vina, s-a căit de cele comise, a solicitat examinarea

cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (art. 3641 Cod de

procedură penală), a contribuit activ la descoperirea infracțiunii imputate;

- acțiunea civilă nu a fost înaintată, iar prejudiciul nu a fost formulat, fiind

recuperat de Elisovețchi Alexandr până la transmiterea cauzei penale în instanță;

- partea vătămată a menționat că nu are careva pretenții de ordin material sau

moral față de inculpat, menționând că s-au împăcat și roagă instanța să-i aplicate o

pedeapsă minimă posibilă și neprivativă de libertate;

- recuperarea prejudiciului cauzat față de partea vătămată și împăcarea cu ultima,

ar trebui să fie calificată ca circumstanță atenuantă;

- se atestă un număr mare de circumstanțe atenuante care urmau să ducă la

posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, fapt care a fost neglijat de instanța

de apel;

- instanțele de judecată nu au acordat deplină eficientă prevederilor art. 61 și 75

Cod penal, coroborate cu art. 90 Cod penal, neefectuând o analiză amplă a personalității

inculpatului, ținând cont și de conduita acestuia înaintea săvârșirii faptei, după

săvârșirea acesteia și în timpul judecății.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

4

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Ca temei de casare a deciziei se invocă art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, în sensul că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale și

argumentele în susținerea acestui temei, însă Colegiul penal le apreciază drept

declarative, deoarece în urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei

instanței de apel, se constată că instanța de apel în decizia sa corect și-a motivat soluția

privind respingerea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, a ținut cont de prevederile

art. 61 alin. (2) Cod penal și totodată a ținut cont de criteriile de individualizare a

pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal, a luat corect în considerare gravitatea

infracțiunii săvârșite.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care

nici nu sunt indicate concrete erori de drept, se relevă în mod concludent că instanța de

apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei

în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont

de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală, conform

căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală.

Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale

a acestuia.

În aceeași ordine de idei Colegiul reține, că recurentul este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului și critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa stabilită,

solicitând aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În viziunea Colegiului instanța de apel corect a respins cerința apărării cu privire

la aplicarea în privința lui Elisovețchi Alexandr a prevederilor art. 90 Cod penal, or,

raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine persoana și

comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de

5

manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei, cum

vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei, și

anume: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara paguba cauzată, comportarea sinceră în cursul

procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată, într-un

caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea

infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de

săvârșire a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru

valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale

infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența

infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului; conduita după

săvârșirea faptei și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de

sănătate, situația familială și socială etc.

Sub aspectul prevederilor legale citate, pedeapsa este echitabilă atunci când ea

impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor sale, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane.

Așadar, Colegiul penal reține, că instanțele de fond, individualizând pedeapsa

inculpatului au ținut cont de prevederile legale expuse supra și au motivat aplicarea

față de inculpat a pedepsei închisorii, în baza tuturor circumstanțelor constatate în

speță, determinante pentru stabilirea pedepsei, și prin urmare, instanța de recurs

consideră, că instanțele corect au concluzionat că o pedeapsă privativă de libertate, va

asigura scopul pedepsei, din care motiv nu pot fi reținute argumentele recurentului

privind aplicarea unei pedepse mai blânde.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-a aplicat inculpatului pedeapsă

individualizată conform prevederilor legale. Instanța de apel a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4-5, soluție

pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator al cauzei

penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la

pronunțarea hotărârii recurate.

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că,

în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt

întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate

6

satisface cerințele art. 6 din Convenție. (cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a pronunțat

o decizie legală, întemeiată și motivată.

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația

reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul

penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din recursul înaintat de avocatul Janu Anatolie nu și-au găsit confirmare.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Janu Anatolie în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30

noiembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe ELISOVEȚCHI Alexandr, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 iunie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Anatolie ȚURCAN

7