1ra-488/2021 — art.187 alin. 2 lit.c,f, CP

1ra-488/2021 — art.187 alin. 2 lit.c,f, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-488/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul Grițco

Pavel în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 29 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui,

Rebeja Alexandr xxxxxx, născut la xxxxxx,

originar și domiciliat în xxxxxxxx

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 02.06.2020 - 10.07.2020;

Instanța de apel: 31.07.2020-29.09.2020;

Instanța de recurs: 26.11.2020 –10.03.2021.

A C O N S T A T A T:

cauza fiind examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, Rebeja Alexandr, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.187 alin.(2) lit. c) și f) din Codul penal și în baza acestei legi i-a

fost stabilită o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare în penitenciar

de tip semiînchis, fără amendă.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Alexandr, în perioada de timp cuprinsă între 09 mai 2020, ora 23:30 și 10 mai

2020, ora 03:00, data și ora exactă nu a putut fi stabilită de către organul de

urmărire penală, având scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane,

acționând din intenție directă îndreptată spre realizarea scopului stabilit, dându-

și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și

dorind în mod conștient survenirea lor, având mască pe față, a pătruns pe teritoriul

domiciliului cet. Lișcinskaia Anastasia, situat în mun. xxxx, or. xxxxxxx, și în

mod deschis a sustras de la cet. Lișcinskaia Anastasia un inel din aur incorporat

cu o piatră de rubin, de culoare roșie, la prețul de 5000 lei, un inel de logodnă la

prețul de 5000 lei, o pereche de cercei din aur la prețul de 5000 lei, un lănțișor cu

o cruciuliță din aur, la prețul de 5000 lei, pe care ultima le purta asupra sa,

mijloace bănești în sumă de 30 de lei, prin ce i-a cauzat părții vătămate o daună

în proporții considerabile în sumă totală de 20030 lei.

În acest context, acțiunile inculpatului Rebeja Alexandr au fost încadrate

în baza art. 187 alin. (2) lit. c) și f) Cod penal „jaful, adică sustragerea deschisă

a bunurilor altei persoane, săvârșit de o persoană mascată , cu cauzarea de

daune în proporții considerabile”

1

- procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Ciocana, Severin

Vladimir, care a solicitat casarea sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani)

din 10 iulie 2020, din motivul ilegalității în parte a acesteia, prin care a fost

respinsă solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea din contul inculpatului

a cheltuielilor judiciare în sumă de 3360 lei, cu trecerea acestora în contul statului,

cu dispunerea pronunțării unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

instanța de fond, prin care să fie admisă solicitarea acuzatorului de stat privind

obligarea inculpatului la compensarea cheltuielii judiciare, constituite din costul

expertizei judiciare expuse în raportul nr. xxxxxxx din 21.05.2020, în sumă de

3360 lei.

- Avocatul Grițco Pavel în numele inculpatului Rebeja Alexandr, care a

solicitat casarea parțială a sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din

10.07.2020, rejudecarea cauzei în partea stabilirii pedepsei cu emiterea unei

decizii prin care lui Rebeja Alexandr xxxxx să-i fie suspendată condiționat sau

suspendată parțial executarea pedepsei.

3.1 În motivarea cerințelor sale, procurorul a invocat următoarele

aspecte:

- potrivit art.227 alin.(1) din Codul de procedură penală „cheltuielile

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal”, alin.(2) al aceluiași articol stipulează că:

„cheltuielile judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite

martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor,

interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali”. La fel, alin.(3) statuează

că: „cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu

prevede altă modalitate”;

- potrivit art.229 alin.(l), (2) din Codul procedură penală: „cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului. Instanța

de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu

excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în

cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de

stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de

mijloacele necesare.

Totodată, conform art.229 alin.(3) din Codul de procedură penală se

dispune că: „instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau

parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare

în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate

influenta substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la

întreținerea lor”.

- urmărirea și judecarea unei cauze penale determină efectuarea de

cheltuieli pentru întocmirea și transmiterea actelor de procedură, pentru

administrarea probelor si conservarea mijloacelor materiale de probă, cu

retribuirea apărătorilor, precum și cu orice alte cheltuieli necesare normalei

desfășurări a procesului penal. În cheltuielile determinate de administrarea

probelor se includ și sumele pentru retribuția cuvenită experților si interpreților

pentru serviciul care l-au adus justiției. Spre deosebire de procesul civil, unde

sumele necesare acestor cheltuieli sunt avansate de către reclamant, prin plata

taxei de timbru, la introducerea acțiunii, în cauzele penale, în care activitatea

judiciară se desfășoară din oficiu, sumele necesare cheltuielilor de urmărire sau

2

de judecată sunt avansate, de regulă, de stat, prin organul judiciar în față căruia

se află cauza penală;

- efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea unei infracțiunii, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării

cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o. Ca urmare, cheltuielile

judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii,

temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea

infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat;

- obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală: întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil

desfășurarea urmării penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa

infractorului, obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal

acestuia, chiar dacă partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile

lor, producerea unor cheltuieli. De asemenea, obligația de a suporta cheltuielile

judiciare este integrală, incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea

unei hotărâri de condamnare;

3.2 În motivarea cerințelor sale avocatul în numele inculpatului a invocat

următoarele aspecte:

- Rebeja Alexandr xxxxxx, vina în săvârșirea infracțiunii a recunoscut-o

integral, în acest sens a solicitat examinarea prezentei cauze penale într-o

procedură specială conform art.364/1 Cod de procedură penală. Solicitând

examinarea cauzei penale conform art.364/1 Cod de procedură penală, Rebeja

Alexandr a dorit o examinare rapidă și evitarea tergiversării examinării, dorind

să minimalizeze pe cât posibil efectele infracțiunii comise;

- urmează a fi atrasă atenția și la faptul că inculpatul s-a căit sincer, a

conștientizat gravitatea infracțiunii comise, a relatat cu exactitate atât în cadrul

urmăririi penale cât și în cadrul cercetării judecătorești cum, unde și în ce

circumstanțe a fost comisă infracțiune;

- Rebeja Alexandr, are familie, 2 copii minori la întreținere, domiciliu

stabil, este angajat în câmpul muncii neoficial precum mulți dintre concetățenii

noștri, nu s-au sustras de la organul de urmărire penală sau instanța de judecată.

Rebeja Alexandru xxxxxx suferă de mai multe boli grave printre care

xxxxxxxxxxxx și necesită tratament care nu îi poate fi oferit în penitenciar. Chiar

dacă anterior inculpatul a fost condamnat, comiterea de infracțiunii nu reprezintă

modul său de viață sau îndeletnicirea sa din viața de zi cu zi;

Toate aceste aspecte demonstrează faptul că inculpatul a comis

infracțiunea întrun moment de rătăcire, însă în prezent el s-a corectat, or potrivit

al.2, art.61 Cod penal „Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea și resocializare condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea

pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea

persoanei condamnate”;

- scopul corectării și reeducării condamnatului poate fi atins și fără izolarea

acestuia de societate, cu stabilirea inculpatului a pedepsei cu închisoare, cu

suspendarea executării acesteia totală sau parțială dându-i astfel posibilitatea

reală lui Rebeja Alexandr să-și dovedească corectarea prin comportament

exemplar și muncă cinstită. Perioada îndelungată a termenului de probă și

3

situația în care aceasta îl va pune pe condamnat, care va fi obligat permanent să-

și adapteze comportamentul la obligațiile impuse de către instanță, poate fi

asimilată unei pedepse echitabile, iar prin urmare reeducarea lui Rebeja

Alexandr va fi mai efectivă;

- suspendarea condiționată sau suspendarea parțială a executării pedepsei

va asigura scopurile pedepsei, fiind echitabilă faptei infracționale săvârșite și

fiind în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale și care va atinge

scopul de corectare și reeducare a vinovatului. Așadar, modalitatea de executare

aleasă și cuantumul pedepsei aplicată pentru infracțiunea săvârșită de Rebeja

Alexandr, este în acord cu principiul proporționalității avându-se în vedere

faptele comise și urmările produse.

septembrie 2020, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către avocatul

Grițco Pavel în numele inculpatului Rebeja Alexandr, și admis apelul

procurorului, și casând parțial sentința primei instanțe în latura penală și în

partea cheltuielilor de judecată a pronunțat în acest sens o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care, Rebeja Alexandr a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2), lit. c),

f) Cod penal și a-i stabili o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare în

penitenciar de tip semiînchis , fără amendă.

Totodată, s-a încasat de la Rebeja Alexandr, în beneficiul statului

cheltuielile de judecată pentru efectuarea expertizei judiciare nr. xxxxxxx din

xxxxx – 3360 (trei mii trei sute șaizeci) lei.

4.1 Pentru a decide astfel instanța de apel verificând, chestiunea

individualizării pedepsei penale în privința inculpatului a constatat că prima

instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod Penal,

respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Totodată, instanța de apel a mai remarcat că, pedeapsa aplicată lui Rebeja

Alexandr este una echitabilă în raport cu infracțiunile săvârșite.

Coroborând considerentele sus-menționate, instanța de apel a reiterat că,

prima instanță a efectuat o analiză completă și minuțioasă a personalității

infractorului, urmărind în acest sens comportarea sa în viața socială, înainte și

după săvârșirea infracțiunii și anume că acesta anterior a fost condamnat pentru

o infracțiune cu intenție pentru care a ispășit pedeapsa reală cu închisoare, fiind

eliberat din locurile de detenție în anul 2018, ceea ce indică că Rebeja Alexandr

nu și-a făcut concluziile necesare și la scurt timp a comis o altă infracțiune.

Suplimentar, stările de fapt, dar și circumstanțele în care a fost comisă

infracțiunea incriminată inculpatului, au pus în vizorul instanței de apel

incorectitudinea aplicării unei pedepse non privative de libertate, deoarece

inculpatul a comis cu intenție o infracțiune gravă, prevăzută de art.16 alin.(4)

Cod penal, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat.

Sub aceste aspecte, instanța de apel a conchis asupra respingerii

argumentelor invocate de către avocatul Grițco Pavel, în numele inculpatului,

4

menționând că, la moment izolarea inculpatului Rebeja Alexandr de societate

este necesară și rezonabilă.

Cu referire la apelul declarat de către procuror, instanța de apel a notat

că conform art.142 alin. (1) Cod de procedură penală al RM, „Expertiza se

dispune în cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea

circumstanțelor ce pot avea importanță probatorie pentru cauza penală sînt

necesare cunoștințe specializate în domeniul științei, tehnicii, artei, meșteșugului

sau în alte domenii. Posedarea unor asemenea cunoștințe specializate de către

persoana care efectuează urmărirea penală sau de către judecător nu exclude

necesitatea dispunerii expertizei judiciare. Dispunerea expertizei judiciare se

face, la cererea părților, de către organul de urmărire penală, procuror sau de

către instanța de judecată, precum și din oficiu de către organul de urmărire

penală sau procuror.”

În conformitate cu art.143 alin.(1), pct. 6) Cod de procedură penală al

RM „Expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru

constatarea: altor cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în

cauză.”

Dispozițiile alin.(3) art.75 din Legea cu privire la expertiza judiciară și

statutul expertului judiciar, nr.68 din 14.04.2016, expres stabilește că „în cauzele

penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către

ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor

prevăzute la art.142 alin.(2) din Codul de procedură penală”.

Din materialele cauzei penale, rezultă că probă ce confirmă vinovăția

inculpatului Rebeja Alexandr, servește raportul de expertiză judiciară

nr.xxxxxxxx din 21.05.2020, pentru efectuarea căruia au fost suportate cheltuieli

în sumă de 3360 lei.

În aceste condiții instanța de apel a remarcat că, cheltuielile de judecată

în suma de 3360 lei, suportate pentru efectuarea raportul de expertiză judiciară

nr.xxxxxxxx din 21.05.2020, urmează a fi achitate anume din contul lui Rebeja

Alexandr în contul statului, având în vedere că, la momentul derulării a

acțiunilor de urmărire penală acestea cheltuieli au fost suportate de stat deoarece

procesul penal era guvernat de principiul prezumției nevinovăției, iar în situația

în care, în cadrul cercetării judecătorești a fost dovedită pe deplin vinovăția

inculpatului, ultimul urmează să recupereze cheltuielile judiciare suportate de

stat pentru efectuarea la caz, a expertizei judiciare.

avocatul Grițco Pavel în numele inculpatului, prin care invocând incidența pct.

6, 10, alin. (1) a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea

sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu remiterea la rejudecare

a cauzei în instanța de apel în partea stabilirii pedepsei, cu emiterea unei decizii

prin care lui Rebeja Alexandr, să-i fie suspendată condiționat sau suspendată

parțial executarea pedepsi, iar cheltuielile judiciare să fie trecute în contul

statului.

În motivarea cerințelor sale, recurentul a indicat că:

- atât prin sentință cât și prin decizie lui Rebeja Alexandr i-a fost aplicată o

pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale, nefiind ținut cont de toate

circumstanțele cauzei, de comportamentul pârților vătămate, a inculpatului, de

5

personalitatea inculpatului. Totodată temeiurile invocate în cadrul apelului depus

de către procuror și aprobate de către Colegiul Curții de Apel Chișinău nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezentei erorilor de drept sau de fapt care ar da

temei de implicare a instanței de apel în sensul casării sentinței adoptate de către

Judecătoria Chișinău și potrivit legii, se impunea inadmisibilitatea apelului, ca

fiind vădit neîntemeiat.

- Rebeja Alexandr vina în săvârșirea infracțiunii a recunoscut-o integral, în

acest sens a solicitat examinarea prezentei cauze penale într-o procedură specială

conform art.364/1 CPP RM. Solicitând examinarea cauzei penale conform

art.364/1 CPP RM, Rebeja Alexandr a dorit o examinare rapidă și evitarea

tergiversării examinării, dorind să minimalizeze pe cît posibil efectele infracțiunii

comise.

- urmează a fi atrasă atenția și la faptul că inculpatul s-a căit sincer, a

conștientizat gravitatea infracțiunii comise, a relatat cu exactitate atît în cadrul

urmăririi penale cît și în cadrul cercetării judecătorești cum, unde și în ce

circumstanțe a fost comisă infracțiunea.

- Rebeja Alexandr are familie, 2 copii minori la întreținere, domiciliu stabil,

este angajat în câmpul muncii neoficial precum mulți dintre concetățenii noștri,

nu s-a sustras de la organul de urmărire penală sau instanța de judecată. Rebeja

Alexandr suferă de mai multe boli grave printre care xxxxxxxxxxxxxx și necesită

tratament care nu îi poate fi oferit în penitenciar. Chiar dacă anterior inculpatul a

fost condamnat, comiterea de infracțiuni nu reprezintă modul său de viață sau

îndeletnicirea sa din viața de zi cu zi.

- Toate aceste aspecte demonstrează faptul că inculpatul a comis infracțiunea

într-un moment de rătăcire, însă în prezent el s-a corectat, or potrivit al. 2, art. 61

CP RM „Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu

trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei

condamnate”.

- Dacă instanța de fond considera că inculpatul urmează să execute în

penitenciar pedeapsa stabilită, ținând cont de circumstanțele cauzei și

personalitatea inculpatului putea să dispună condamnarea cu suspendarea parțială

a executării pedepsei cu închisoare și să dispună ca o perioada de executare a

pedepsei să fie în închisoare și o parte de probațiune sau, după caz, termen de

probă

- suspendarea condiționată sau suspendarea parțială a executării pedepsei va

asigura scopurile pedepsei, fiind echitabilă faptei infracționale săvârșite și fiind

în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale și care va atinge scopul

de corectare și reeducare a vinovatului. Așadar, modalitatea de executare aleasă

și cuantumul pedepsei aplicată pentru infracțiunea săvârșită de Rebeja Alexandr,

este în acord cu principiul proporționalității avându-se în vedere faptele comise

și urmările produse.

- este eronată soluția instanței de apel prin care s-a dispus încasarea

cheltuielilor de judecată în mărime de 3360 lei, or potrivit art.229, alin.(l) CPP

„(1) Cheltuielile judiciare sînt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul

statului”. Conform art.229, alin.(3) CPP „Instanța poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să

6

suporte cheltuielile judiciare în caz Prevederile alineatului doi stipulează că,

instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și

apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistenta

juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și

condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Astfel, cadrul legal prevede

clar și evident care anume cheltuieli urmează a fi puse pe seama inculpatului,

însă la această categorie nu se includ cheltuielile suportate la efectuarea

expertizelor în speță. Prin urmare, aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului,

prin intermediul organelor de resort care pornesc urmărirea penală și se compun

din cheltuieli evidente și strict necesare, în vederea constatării faptei

infracționale, însă nu constituie cheltuieli suplimentare suportate de către organul

de urmărire penală sau de către instanța, în legătură cu efectuarea urmăririi penale

sau judecării cauzei, inclusiv prin dispunerea unor expertize suplimentare sau

contraexpertize, la solicitarea părții apărării. Drept urmare, în cazurile când

expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța

de judecată, la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea

expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând pentru netemeinicia

recursului ca inadmisibil, considerând corecte constatările instanței de apel în

parte stabilirii pedepsei.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sunt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 din Codul

de procedură penală.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă, că

titularul acestuia invocă în calitate de temei pentru casarea deciziei instanței de

apel pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, precum și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Sub aspectul invocării de recurent a prevederilor art.427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că, în recursul respectiv, în

pofida normelor de drept enunțate, nu este specificat, în raport cu relevanțele

conținute în partea descriptivă a hotărârilor contestate, asupra căror motive

concrete din apel nu s-ar fi pronunțat instanța, care ar fi erorile de drept și esența

că, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, s-au aplicat pedepse

7

individualizate contrar prevederilor legale, fiind omisă în totalitate argumentarea

ilegalității hotărârilor atacate în acest sens.

Totodată, Colegiul penal atestă că nu și-a găsit confirmarea și temeiul

pentru recurs invocat prin prisma pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, în prezenta speță, deoarece instanța de apel și-a motivat întemeiat soluția

adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului și nu

au admis careva erori, stabilind justificat, în privința acestuia, pedeapsa definitivă

cu închisoare pe un termen de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, fără aplicarea

art. 90 sau 901 Cod penal, în privința inculpatului.

Instanța de recurs constată că, recurentul invocă dezacordul cu

individualizarea pedepsei inculpatului de către instanța de apel, și anume în latura

penală în partea neaplicării prevederilor art. 90 sau 901 Cod penal.

Colegiul penal la acest capitol menționează că potrivit practicii judiciare

constante, suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării

pedepsei, stabilită de către instanța de judecată prin hotărârea de condamnare,

prin suspendarea pentru o anumită perioadă de timp a executării pedepsei

aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

Iar, pentru aplicarea instituției suspendării condiționate a executării

pedepsei este imperativ ca instanța de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei

poate fi atins chiar și fără executarea acesteia. Instanța de judecată își

argumentează decizia, bazându-se pe materialele cauzei și pe datele despre

persoana vinovatului, indicând în mod obligatoriu motivele condamnării cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune.

Raportând soluțiile oferite de practica judiciară constantă la circumstanțele

cauzei deduse judecății, Colegiul penal constată că instanța de apel a efectuat o

analiză completă și minuțioasă a personalității inculpatului, care indică, că

săvârșirea faptei nu se datorează unui concurs accidental de împrejurări și că,

pentru îndreptarea inculpatului, este necesară executarea efectivă a pedepsei.

În desfășurarea aceleiași idei, instanța de recurs mai specifică că, așa cum

rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat soluția adoptată în

conformitate cu prevederile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată. În același

context, Colegiul penal menționează că argumentele pe care instanța de apel le-a

expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă

rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO.

Cu referire la criticele invocate de recurent, precum că suspendarea

condiționată sau suspendarea parțială a executării pedepsei va asigura scopurile

pedepsei, fiind echitabilă faptei infracționale săvârșite și fiind în corespundere cu

împrejurările cauzei, normele legale și care va atinge scopul de corectare și

reeducare a vinovatului, instanța de recurs relevă că, pedeapsa aplicată

inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să

restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei

penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod

penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate

8

cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate

vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii

articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce

se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit

infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din

partea altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice

și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Prin urmare, instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și

acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului

legii penale. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blânda,

din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi

argumentat de către instanța de judecată.

Colegiul reține că, în cauza dată, inculpatul a recunoscut săvârșirea

infracțiunilor imputate și a solicitat de a fi judecată cauza pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, aplicând prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea

cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost

admisă de către prima instanță, beneficiază de reducere cu o treime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori cu muncă

neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

În continuare, luând în considerație faptul că inculpatul Rebeja Alexandr,

a acceptat judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

baza art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, acesta beneficiază de o reducere

cu 1/3 a limitelor prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

În prezenta speță, Colegiul atestă că, inculpatul Rebeja Alexandr, a fost

condamnat în baza art. art.187 alin.(2) lit. c) și f) din Codul penal și în baza acestei

legi i-a fost stabilită o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare în

penitenciar de tip semiînchis, fără amendă.

Totodată, urmează a fi remarcat și acel fapt că, potrivit materialelor cauzei

(f.d.111-113, vol. II), prin sentința Judecătoriei Criuleni din 22 februarie 2013

Rebeja Alexandr, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute

de art. 186 alin. (2) lit. c), d), 187 alin. 2 lit. d), e), f) Cod penal fiindu-i stabilită

o pedeapsă de 6 ani închisoare în penitenciar de tip închis, cu amendă în mărime

de 500 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 10 000 (zece mii) lei,

fiind ulterior eliberat înainte de termen prin încheierea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 30 noiembrie 2018.

Prin urmare, nu pot fi reținute alegațiile recurentului cu privire la

necesitatea dispunerii suspendării condiționate sau suspendării parțiale a

executării pedepsei, deoarece instanța de apel corect a ajuns la concluzia că

corectarea lui Rebeja Alexandr va fi asigurată doar prin executarea reală a

9

pedepsei închisorii, stabilită în concordanță cu rigorile impuse de art. 364/1 alin.

(8) Cod de procedură penală. În susținerea acestei concluzii instanța de recurs

punctează că instanța de apel corect a ținut cont la stabilirea pedepsei de

gravitatea infracțiunii săvârșite, care potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal, fac parte

din categoria infracțiunilor grave, de impactul social negativ al acțiunilor

inculpatului, de personalitatea acestuia, care anterior a fost condamnat pentru

săvârșirea unei infracțiuni similare.

În consecință, instanța de recurs constată că argumentele invocate de

recurent cu privire la necesitatea suspendării condiționate sau suspendării parțiale

a executării pedepsei stabilite inculpatului, nu sunt aplicabile din punct de vedere

al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare în sensul rejudecării

deciziei instanței de apel.

Referitor la solicitarea recurentului precum că instanța de apel nefondat a

dispus încasarea cheltuielilor de judecată de la inculpat, Colegiul penal consideră

ca nefondată critica recurentului referitor la pretinsa încălcare admisă de instanța

de apel, precum că, nemotivat sa dispus încasarea de la Rebeja Alexandr în

beneficiul statului a sumei de 3360, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate în

procesul penal. Or, instanța de apel corect a specificat că norma prevăzută de art.

143 Cod de procedură penală, urmează a fi interpretată ținând cont de

modificările operate prin Legea nr. 316 din 22 decembrie 2017, în vigoare la 09

februarie 2018, potrivit căreia a fost abrogat alin. (2) art. 143 Cod de procedură

penală, care prevedea că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat. Prin urmare,

voința legiuitorului a fost îndreptată spre obligarea condamnaților de a achita

cheltuielile de efectuare a expertizelor. Astfel, scutirea condamnaților de la plata

acestor sume urmează să prezinte excepție, dar nu regula.

Potrivit prevederilor art. 229 Cod de procedură penală, (1) Cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. (2)

Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și

apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență

juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și

condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare

poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-

a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea penală

a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare. (3) Instanța poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să

suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata

cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lor.

Având în vedere că raportul de constatare tehnico-științific nr. xxxxxxxx

din xxxxxx, a fost efectuat după intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 316

din 22 decembrie 2017 și ținând cont că nu au fost constatate careva impedimente

privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, se ajunge la

concluzia că soluția instanței de apel raportată la prevederile art. art. 227, 229

alin. (1)-(3), 143 Cod de procedură penală, este corectă. Reieșind din cele expuse

supra, Colegiul penal a ajuns la concluzia că, temeiul invocat de recurent, nu și-a

găsit confirmare la examinarea recursului.

10

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază hotărârea atacată ca fiind

legală și întemeiată, deoarece la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. art. 414-419 Cod de

procedură penală, fapt ce impune și inadmisibilitatea recursului ordinar declarat,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către de către avocatul

Grițco Pavel în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 29 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui Rebeja

Alexandr xxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 08 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

11