1ra-936/2021 — art. 141 alin.1 CP

1ra-936/2021 — art. 141 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-936/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Toma Nadejda,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpatul

Zaharov Alexandr, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 noiembrie 2020, în cauza penală în privința lui

Zaharov Alexandr xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.05.2019 – 11.06.2019;

Instanța de apel: 12.06.2020 – 03.11.2020;

Instanța de recurs: 09.02.2021 – 26.05.2021.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

judecată în baza prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Zaharov Alexandr xxxxx a

fost recunoscut vinovat și condamnat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 141 alin.(1)

Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani

și 6 (șase) luni, cu executare în penitenciar semiînchis.

S-a respins ca neîntemeiată cererea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul

lui Zaharov Alexandr xxxxx suma de 7 016,47 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost soluționată soarta corpurilor declite.

xxxx, născut la xxxxx, fiind cetățean al Republicii Moldova, nefiind cetățean al unei părți la

conflict, nici rezident pe teritoriul controlat de o parte la conflict, nefiind membru al forțelor

armate ale unei părți la conflict și nefiind trimis de către un stat, altul decât partea la conflict,

în misiune oficială ca membru al forțelor armate ale statului respectiv, în perioada anilor

2014 - 2015, aflându-se pe teritoriul Ucrainei, fiind în funcție de ”podhorunjîi” în uniunea

1

internațională a asociaților obștești ”Vsevelicoe Voesco Donscoe”, intenționat, având scopul

violării integrității teritoriale a Ucrainei și subminării orânduirii constituționale a Republicii

Ucraina, exprimate prin contribuirea la dezmembrarea regiunilor separatiste Lugansk și

Donețk, precum și la menținerea pretinsei statalități a entităților autoproclamate enunțate mai

sus, din interes personal, exprimat prin faptul, neaplicării în privința lui a interdicției de

intrare pe teritoriul Federației Ruse pe o perioadă de 3 ani, conform Legii Federației Ruse

din 15.08.1996 cu nr.xxxxx privind procedura de ieșire din federația Rusă și intrare în

Federația Rusă și Legii Federației Ruse din 25.07.2002 cu nr.xxxxx privind statutul juridic

al cetățenilor străini în Federația Rusă, care prevede că cetățenii străini, ajunși pe teritoriul

Federației Ruse în regim fără vize, se pot afla pe teritoriul Federației Ruse cel mult 90 de zile

cumulativ în fiecare perioada cu 180 de zile, precum și alte interese personale și materiale,

s-a înrolat și a satisfăcut serviciul militar într-o formațiune armată a autoproclamatei

Republici Populare Lugansk, în cadrul căreia, contra unei remunerări bănești promise, a

participat la conflictul militar care are loc în sud-estul Ucrainei.

Marandici Nicolae în numele incupatului Zaharov Alexandr, care a solicitata casarea parțială

a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care în privința inculpatului Zaharov Alexandr să fie aplicate prevederile

art.90 Cod penal.

În susținerea apelului declarat, apărătorul a indicat că prima instanță nu a stabilit careva

circumstanțe agravante în cauza dată, iar ca circumstanțe atenuante pot fi reținute

următoarele: recunoașterii vinovăției în comiterea infracțiunii și conlucrarea cu organul de

urmărire penală.

Concomitent, a mai invocat apelantul că în cauza dată sânt întrunite condițiile necesare

pentru a fi antrenată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, și aceasta

deoarece la individualizarea pedepsei, prima instanță nu a ținut cont de atitudinea

inculpatului față de consecințele survenite, de gravitatea infracțiunii comise și

comportamentul acestuia până și după comiterea infracțiunii. Aceste împrejurări, luate în

cumul cu personalitatea și condițiile de viață ale inculpatului, care se află în concubinaj, are

la întreținere un copil minor, se caracterizează pozitiv la locul de trai – formează convingerea

că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără izolarea celui din urmă de societate,

prin suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută la art.90 Cod penal.

Astfel, făcând o concluzie asupra punctelor de referință expuse în apelul declarat,

avocatul Marandici Nicolae a notat că, prima instanță nu a respectat în deplină măsură

criteriile generale de individualizare a pedepsei penale prevăzute la art.61 și art.75 Cod penal

și nejustificat nu a aplicat în privința inculpatului Zaharov Alexandr prevederile art.90 Cod

penal, întrucât în speța dată, corectarea inculpatului și scopul pedepsei penale pot fi atinse și

fără aplicarea unei pedepse privative de libertate în privința celui din urmă.

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

2

4.1. Pentru a pronunța decizia adoptată, instanța de apel a reiterat că sentința în cauză a

fost criticată de avocatul Marandici Nicolae doar în partea individualizării pedepsei

inculpatului Zaharov Alexandr, ce ține de încadrarea juridică și vinovăție, sentința nu a fost

atacată.

Așadar, cu referire la solicitarea apărătorului apelant ce vizează casarea parțială a

sentinței, în partea stabilirii pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut să sublinieze că

prima instanță, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile

legale, și, în conformitate cu prevederile art.7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și de scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului.

În continuare, s-a relevat că potrivit prescripțiilor art.61 alin.(2) Cod penal, pedeapsa

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea

pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei

condamnate.

La cauza dedusă judecății, infracțiunea săvârșită de către Zaharov Alexandr se atribuie

la categoria infracțiunilor grave, conform art.16 Cod penal.

Prima instanță, la individualizarea pedepsei, a stabilit cu certitudine lipsa

circumstanțelor atenuante și agravante în privința inculpatului Zaharov Alexandr, iar

asemenea împrejurări precum: recunoașterea vinei și căința sinceră nu pot fi reținute drept

circumstanțe atenuante, fiindcă având în vedere că judecarea cauzei penale a avut loc în baza

probelor administrate la faza de urmărire penală, recunoașterea vinovăției a fost deja reținută

în cadrul procedurii simplificate, și deci, aceasta nu poate fi reținută repetat și la

individualizarea pedepsei penale, întrucât aceleiași situații i se acordă o dublă valență

juridică. La caz, s-a reținut că, fapta imputată lui Zaharov Alexandr prevăzută la art.141

alin.(1) Cod penal, în redacția Legii din perioada 2014-2015, se pedepsea cu închisoare de la

3 la 7 ani.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat că prima instanță just a stabilit noile limite de

pedeapsă în baza art.3641 alin. (8) Cod de procedură penală, cu reținerea corectă a sancțiunii

din legea penală în vigoare la momentul comiterii infracțiunii incriminate inculpatului,

considerând că pedepsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni este una

echitabilă și proporțională faptei comise, ținând cont de gradul de pericol al infracțiunii

comise, care se califică ca fiind una gravă, de circumstanțele cauzei, de lipsa circumstanțelor

atenuante și agravante în privința lui Zaharov Alexandr, de personalitatea inculpatului, de

comportamentul acestuia în ședința de judecată, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, astfel asigurând realizarea scopului pedepsei penale de

restabilire a echității sociale și a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, atât de către inculpat,

cât și din partea altor persoane, care va constitui o garanție și o asigurare că drepturile și

libertățile consfințite în Constituția Republicii Moldova și alte legi ale Republicii Moldova

3

sânt apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită.

Totodată, instanța de apel a ținut să menționeze că infracțiunea prevăzută la art. 141

alin. (1) Cod penal, are un pericol social ridicat, acest pericol este recunoscut la nivel

internațional, astfel statele membre ale ONU, în efortul de a contracara acest fenomen și

implicit în scopul de a proteja valorile sociale la care aduce atingere această infracțiune, au

elaborat Convenția din 4 august 1989.

Subsidiar, instanța de apel nu a putut reține ca fiind întemeiate argumentele avocatului

cu privire la faptul că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, prima instanță nu a ținut

cont de următoarele circumstanțe referitoare la persoana inculpatului: recunoașterea

vinovăției, căința activă, întreținerea unui copil minor și mamei bolnave, caracterizarea

pozitivă la locul de trai și lipsa antecedentelor penale, fiindcă la materialele cauzei lipsesc

probe materiale care ar veni să certifice cele invocate de partea apărării în sensul solicitat.

inculpatul Zaharov Alexandr, care invocând temei pentru recurs prevederile art.427 alin.(1)

pct.6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei

în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. La fel, solicită constatarea condițiilor

de detenție care afectează grav drepturile condamnatului, garantate de art. 3 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale din Penitenciarul nr.13

Chișinău în perioada 2019 - pînă în 03 noiembrie 2020, în baza art. 385 alin. (5), 4732-4734

Cod de procedură penală.

5.1. În susținerea recursului declarat, se invocă faptul că pedeapsa stabilită este excesiv

de aspră și că la caz, sânt întrunite condițiile necesare pentru a fi invocată instituția

suspendării condiționate a executării pedepsei.

În acest sens, recurentul menționează că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanțele de fond nu au ținut cont de atitudinea inculpatului față de consecințele survenite,

iar pedeapsa stabilită este una inechitabilă, având în vedere gravitatea infracțiunii comise,

urmările survenite după consumarea infracțiunii, comportamentul inculpatului până la și

după comiterea infracțiunii, dar și circumstanțele atenuante, care în viziunea inculpatului au

fost omise de către instanțele de fond: recunoașterea vinovăției; personalitatea și condițiile

de viață ale inculpatului – se află în concubinaj, are la întreținere un copil minor, precum și

părinții pensionari, iar mama are probleme de sănătate; se caracterizează pozitiv, fără

antecedente penale, are un loc permanent de trai în xxxxx.

Împrejurările enumerate mai sus constituie cu certitudine temei de aplicare a

prevederilor art.90 Cod penal, însă instanțele de fond au ignorant împrejurările date, fără a

motiva inoportunitatea executării pedepsei închisorii în condiții neprivative de libertate.

De asemenea, mai afirmă recurentul că a fost deținut în condiții care afectează grav

drepturile condamnatului, garantate de art.3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, și anume: suprapopularea în instituție, nu se ține cont

de standardul minim de 4m2; deținerea în celulele carantinei Penitenciarul nr.13 mai mult

decât este prevăzut de norma art.200 Cod de executare - nu mai mult de 15 zile; neasigurarea

4

deținuților din toate blocurile locative cu energie electrică permanent în timpul zilei, ținând

cont de specificul spațiilor locative și faptului amplasării celulelor în demisol, implicit

pătrunderii insuficiente a luminii naturale; neasigurarea cu inventarul existent în spațiile

locative: paturi adecvate, saltele, perne și cuverturi curate; neasigurarea condițiilor igienice

și accesul deținuților la spălătoria centralizată a penitenciarului, pentru a-și spăla lingeria și

hainele. în același timp a întreprinde măsuri organizatorice pentru amenajarea spațiilor

adecvate pentru uscarea hainelor; necesitatea întreprinderii măsurilor privind construcția

unui sistem de ventilare al celulelor; necesitatea lucrărilor de reparație în celulele unde

rețelele inginerești sunt deteriorate; înlăturarea mucegaiului de pe pereți; efectuarea

reparației cosmetice a pereților cu vopsirea obligatorie a acestora; lipsa lavoarelor în 60 de

celule; necesitatea asigurării izolării toaletelor în toate celulele; necesitatea dotării celulelor

cu mobilier necesar - scaune, mese, noptiere; necesitatea reparației blocului sanitar al

detașamentului de deservire gospodărească din penitenciar - lavoarele și veceurile;

necesitatea întreprinderii măsurilor organizatorice pentru interzicerea fumatului în cellule;

necesitatea menținerii stării igienice în boxele de plimbări; necesitatea întreprinderii

măsurilor de evaluare și reconstrucție capitală a încăperii unde se prepară alimentele, și

menținerea permanentă în camerele unde se păstrează alimentele a curățeniei și evitarea

apariției mucegaiului.

asupra recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Soluția de inadmisibilitate a recursului depus de apărătorul inculpatului se întemeiază,

în drept, pe dispoziția art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, potrivit căreia instanța

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de către

recurent. Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, atunci

cînd titularul acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident nu sânt subsecvente

circumstanțelor cauzei, sau când argumentele formulate de recurent sânt nefondate.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal notează că inculpatul Zaharov

Alexandr în susținerea solicitărilor sale, a invocat incidența la caz a temeiurilor de casare

prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel admis o eroare gravă de fapt,

5

care a afectat soluția sau când nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a

pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul

a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza

unei legi mai blînde, însă, analizând decizia atacată în coraport cu argumentele recurentului,

instanța de recurs ordinar conchide că respectivele temeiuri de casare nu și-au găsit

confirmarea.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că instanța de apel, la examinarea cauzei, a

respectat prevederile art.art.414 alin. (1) și (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală,

pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate de părți, iar soluția în partea ce ține de

individualizarea pedepsei, rezultă din o analiză complexă a circumstanțelor cauzei, a

periculozității infracțiunii comise și a personalității inculpatului.

La capitolul dat, instanța de recurs apreciază faptul că instanța de apel, pe lângă

aspectele enunțate mai sus, a pus accentul pe gradul de periculozitate a infracțiunii de

activitate a mercenarilor (art. 141 Cod penal), relevând în acest sens și impactul pe care îl are

această infracțiune pe plan internațional, din care considerente a conchis că nu este oportun

de a redoza pedeapsa stabilită inculpatului de către prima instanță − 3 ani și 6 luni închisoare.

Mai mult, la individualizarea acesteia s-a ținut cont de criteriile legale de

individualizare a pedepsei penale prescrise la art.art.61 și 75 Cod penal, luându-se în

considerație și noile limite de pedeapsă prevăzute la art. 3641 alin.(8) Cod de procedură

penală, ce atestă faptul că inculpatul a beneficiat de o reducere a pedepsei cu o treime din

limita minimă și maximă prevăzută de sancțiunea normei incriminate, acest fapt deja

constituind o ameliorare a situației celui din urmă.

În continuare, cu referire la argumentul privind aplicarea prevederilor art.90 Cod penal

în privința inculpatului, Colegiul penal reamintește că chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor

prevăzute de prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, nu se creează un drept pentru inculpat,

ci doar se întrunesc circumstanțele necesare care constituie temei de drept pentru instanța de

judecată de a decide, potrivit propriei convingeri, asupra oportunității suspendării executării

pedepsei închisorii.

Concomitent, se atestă faptul că argumentul dat a fost invocat și în apel, asupra căruia

instanța de apel s-a expus desfășurat și argumentat, fără a pune la dubiu corectitudinea

soluției adoptate pe marginea chestiunii vizate (pct.5 din prezenta decizie).

Astfel, în scopul evitării repetării inutile a alegațiilor instanțelor ierarhic inferioare,

Colegiul penal își însușește argumentele enumerate înhotărârea contestată, fapt ce este în

deplină concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului,

care în cauza Albert vs România din 16.02.2010, a statuat în pct.37 că art.6§1 CtEDO, deși

obligă instanțele să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument, și extinderea la care se aplică această obligație de

a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei.

Cât priveste alegația prin care se afirmă deținerea în condiții care afectează grav

drepturile condamnatului, garantate de art.3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

6

Omului și a Libertăților Fundamentale, Colegiul penal constată că, aceasta este invocată

direct în recurs, la materialele cauzei lipsește raportul administrației instituției penitenciare,

în care să se răspundă la toate pretențiile invocate de condamant, ceea ce creeează

impedimente pentru instanța de judecată de a se expune pe marginea chestiunii vizate.

Însă, acest fapt nu îl privează pe condamnat de dreptul de a se adresa cu o plângere în

ordinea prevăzută la art. 4733 Cod de procedură penală, potrivit căreia se reglementează

procedura de examinare a plângerii referitoare la condițiile de detenție care afectează grav

drepturile condamnatului sau ale prevenitului și sarcina probațiunii.

Făcând o concluzie asupra considerentelor statuate mai sus, instanța de recurs constată

că pedeapsa stabilită inculpatului de către instanțele de fond este una legală, întemeiată și

dozată corespunzător, astfel încât să corecteze concepțiile infracționale ale acestuia, dar și să

evite severitatea unei pedepse penale, care ar putea trezi sentimente de ură și răzbunare față

de finalitatea actului de înfăptuire a justiției.

Sub aspectele enunțate, Colegiul penal este solidar cu soluția instanței de apel și

conchide că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de

recurent, că hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția,

iar din aceste considerente, recursul de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Zaharov Alexandr,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2020, în

cauza penală în privința lui Zaharov Alexandr xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 24 iunie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

7