1ra-626/2021 — art.327 al.2, lit. a, art.361 al. 2 lit. a, b, art.326 al. 2 lit. a, b, c, art. 332 al. 1 CP

1ra-626/2021 — art.327 al.2, lit. a, art.361 al. 2 lit. a, b, art.326 al. 2 lit. a, b, c, art. 332 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-626/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul Bobu

Petru în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 22 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui,

Antonovici Dumitru xxxx, născut la xxxxx,

originar din xxxxxx, domiciliat în xxxxxx

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță:05.01.2001 – 10.02.2006;

Instanța de apel: 09.10.2018 - 06.02.2019;

Instanța de recurs: 19.04.2019 –18.06.2019;

Instanța de apel: 31.07.2019 -22.09.2020;

Instanța de recurs: 21.12.2020 –17.03.2021.

A C O N S T A T A T:

Antonovici Dumitru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

următoarelor norme:

- art. 327 alin. (2) lit. a) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții de răspundere pe termen de 5 ani;

- art. 361 alin. (2) lit. a), b) Cod penal la 1 an închisoare;

- art. 326 alin. (2) lit. a), b), c) Cod penal la 3 ani închisoare;

- art. 332 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții de răspundere pe termen de 2 ani.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa

definitivă pentru concurs de infracțiuni, prin cumularea parțială a acestora, de

5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe termen de 5 ani.

Miller Rei Boris a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

următoarelor norme:

1

- art. 326 alin. (2) lit. a, b, Cod penal la 3 ani închisoare;- art. 361 alin. (2) lit.

a), b) Cod penal la 1 an închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa

definitivă pentru concurs de infracțiuni, prin cumularea parțială a acestora, de

3 ani 6 luni închisoare.

În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate, stabilindu-i lui Miller Rei Boris termen de probă de 1 an,

anulând măsura preventive – obligarea de nepărăsire a localității.

S-au achitat în baza art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, pe

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii inculpații

Antonovici Dumitru pe învinuirea înaintată pe art. 189/3 alin. (2) Cod penal (în

redacția anului 1961) și Miller Rei pe învinuirea înaintată pe art. 5, art. 17, 189/3

alin. (2) Cod penal (în redacția anului 1961.)

S-a încasat de la Antonovici Dumitru în beneficiul statului 3700 dolari

SUA ca bunuri dobândite ilicit.

Dumitru, în perioada de timp 1993-1995, exercitând funcția de șef al Arhivei

Republicane a Actelor de Stare Civilă și fiind persoană cu funcții de răspundere,

având acces în locurile de păstrare ale imprimatelor certificatelor de naștere și,

fiind responsabil de evidenta, păstrarea și folosirea exactă a lor, conform

obligațiilor de serviciu, având scopul vânzării ilegale, a sustras pe ascuns

documentele oficiale - 653 imprimate ale certificatelor de naștere, seria xxx și nr.

xxxxx-xxxxx; xxxxx-xxxxx; xxxxx-xxxxx; xxxxx-xxxxx; xxxxx-xxxxx; xxxxx-

xxxxx; xxxxx-xxxxx; xxxxx-xxxxx; xxxxx-xxxxx; xxxxx-xxxxx; xxxxx-xxxxx;

xxxxx; xxxxx, xxxxx; xxxxx-xxxxx, cauzând astfel daune considerabile

intereselor publice, prin discreditarea organelor de stat.

Tot el, în luna decembrie 1994, aflându-se în localul Arhivei nominalizate

de pe str. 31 August 82, mun. Chișinău, intenționat, folosind atribuțiile sale

contrar obligațiilor de serviciu, a întocmit și eliberat nelegitim lui Botnari N.

certificatul de naștere seria xxx nr. xxxxx, în care a introdus intenționat date false

precum că mama ultimului Botnari M. este evreică de naționalitate, iar însuși

certificatul, ar fi fost eliberat la 10 noiembrie 1988.

Tot el, în aceiași perioadă de timp, aflându-se la domiciliul său de pe str.

xxxxxx, a întocmit un document oficial de importanță deosebită - certificatul de

naștere seria xxx nr. xxxxx a persoanei cu nume fictiv - Berenștein I. cu scopul

de a-l vinde unei persoane necunoscute, pe imprimatul căruia a executat

înscrieri intenționat false precum că persoana s-a născut la 9 octombrie 1974, în

mun. Chișinău și însuși certificatul a fost eliberat la 16 mai 1985 de OSC

Chișinău.

În aceeași perioadă la domiciliu, Antonovici Dumitru a întocmit

certificatul de naștere seria xxxx nr. xxxx a persoanei cu nume fictiv - Parcher N.

2

cu scop de a-l vinde, pe imprimatul căruia a executat înscrieri intenționat false

precum că persoana numită s-a născut la 16 august 1972 în or. Soroca, iar

certificatul a fost eliberat la 16 august 1986 de către OSC Soroca.

Tot el, exercitând funcția de arhivist principal în Arhiva Națională al

Republicii Moldova, de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Miller Rei

Boris în perioada de timp martie-septembrie 1998, a primit de la Spataru Iu. 3700

dolari SUA (ce constituiau 1800 lei) pentru întocmirea unor documente oficiale

false și în scopul de a-i face pe persoanele neidentificate cu funcții de răspundere

ai Arhivei Republicane a Actelor Stării Civile și secției Pașapoarte și Vize ale

CPS Râșcani, mun. Chișinău, asupra cărora ei aveau influența, să întocmească și

să elibereze un șir de documente, precum, că Spataru Iu. și mama lui – Bilitei L.,

sunt de naționalitate evrei. Pentru realizarea scopului criminal, în prima

jumătate a lunii martie 1998, aflându-se în Arhiva Națională de pe str. Asachi,

67B din Chișinău, Antonovici D. a înscris în cartea de înregistrare a Actelor de

naștere pe anii 1984-1991, date intenționat false, precum, că Grosu T. - tatăl lui

Biltei L., s-a căsătorit în Tighina la 10 octombrie 1923 cu Șlenghel M., evreică de

naționalitate, iar la 23 martie 1998, în baza acestor înscrieri false a întocmit și a

eliberat lui Spataru Iu. certificatul de arhivă nr. xxxxxx, în care a indicat date

vădit false, precum, că Grosu T. s-a căsătorit la 10 octombrie 1993 în Tighina cu

Șlenghel M., evreică de naționalitate. În aprilie 1998, Antonovici D., acționând

împreună cu Miller Rei Boris, au întocmit un document oficial fals de

importantă deosebită - certificatul de naștere seria xxxx nr. xxxx pe numele

Grosu (Biltei) L. pe imprimatul căruia au înscris date vădit false, precum, că

mama acesteia este Grosu M., evreică de naționalitate, apoi l-au transmis lui

Spataru Iu. conform înțelegerii convenite cu el în prealabil. Primind banii și

întocmind actele oficiale false enumerate, sub influenta lui Antonovici Dumitru

și Miller Rei Boris, care acționau de comun acord, persoanele neidentificate cu

funcții de răspundere au întocmit și au eliberat certificat de naștere nr. xxxx

xxxxx din 7 septembrie 1998 pe numele lui Grosu (Biltei) L., au efectuat

modificări în Centrul de Evidentă și Documentare a Populației (registrul), în

care au indicat date vădit false precum că Spataru Iu. și Bilitei L. sunt de

apartenență etnică - evrei.

către avocatul Bobu Petru în numele inculpatului Antonovici Dumitru, care a

solicitat repunerea în termen, admiterea apelului și casarea parțială a sentinței

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10.02.2006 cu achitarea inculpatului în

temeiul art. 390 alin. (1) Cod de procedură penală în redacția legii din anul 2002.

În motivarea cerințelor sale, apelantul a invocat că:

- faptele social-prejudiciabile au fost săvârșite în perioada anilor 1993-1999,

în actele de învinuire, în special în rechizitoriu acțiunile lui Dumitru Antonovici

fiind încadrate în art. art. 184 alin. (2), 1881 alin. (2), 189 alin. (1), 1893 alin. (2),

3

209 alin. (2) Cod penal în redacția Legii din 1961, iar deoarece judecarea cauzei

a avut loc și sentința a fost pronunțată după abrogarea Codului Penal adoptat

la 24 martie 1961, sub imperiul Codului penal, adoptat pe 18 aprilie 2002 în

vigoare din 12 iunie 2003 la caz au fost aplicate prevederile art. 10 din același

Cod cu efectul retroactiv al Legii penale, însă în sentința pronunțată, instanța a

indicat că s-a luat în considerație ,,efectul retroactiv al Legii (art. 10 Cod penal)”,

fără a face referire la lege sau cod, or, faptele social prejudiciabile au fost

săvârșite sub incidența Codului penal din 1961;

- în sentință nu este indicat în redacția cărui Cod penal (1961 ori 2002) î-și

au sediul normele de drept, în conformitate cu care a fost efectuată încadrarea

juridică a faptelor, ca acestea să întrunească calitățile infracțiunilor, așa cum

este definită în art.14 Cod penal în redacția Legii din 2002, astfel, instanța de

judecată nu a soluționat chestiunea prevăzută la art. 385 alin. (1) și alin. (3) Cod

de procedură penală în redacția Legii din 2003, în sentință nefiind indicat de

care anume lege sunt prevăzute infracțiunile pentru săvârșirea cărora a fost

condamnat Antonovici Dumitru;

- la adoptarea sentinței n-au fost respectate rigorile stabilite de art.394 alin.

(1) pct. 5) din Codul de procedură penală în redacția Legii din 2003, în acest act

lipsind încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului;

- inculpatul nu a participat în ședință de judecată la data pronunțării

sentinței respectiv instanța urma să expedieze în adresa inculpatului și

apărătorului acestuia sentința redactată;

- că a făcut cunoștință cu sentința la data de 18.09.2018 motiv din care

solicită repunerea în termen;

septembrie 2020, apelul declarat de către avocatul Bobu Petru în numele

inculpatului Antonovici Dumitru, împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău, a fost respins ca fiind depus peste termen.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, conform datelor

din materialele dosarului, sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10

februarie 2006 a fost pronunțată public la aceeași dată (f.d. 373-377, vol. I), la

materialele cauzei lipsind careva date privind recepționarea acesteia de către

inculpatul Antonovici Dumitru.

La fel, potrivit materialelor cauzei penale, instanța de apel a constatat că

sentința în cauză a fost contestată de către inculpatul Miller Rei Boris, ultimul

înaintând la data de 25.10.2006 o cerere în acest sens, iar prin decizia Curții de

Apel Chișinău din 20.12.2006, apelul înaintat a fost respins ca nefondat fiind

menținută în vigoare sentința primei instanțe (f.d.391-393 Vol. II).

În aceeași ordine de idei, se reține că sentința Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău a fost luată spre executare la data de 25.07.2006, fapt confirmat prin

4

înștiințarea Oficiului de executare Râșcani mun. Chișinău din 28.09.2006

adresată în adresa instanței de fond (f.d.396 Vol. II).

Cu referire la argumentele expuse de către apelant, instanța de apel a notat

că, avocatul Bobu Petru, deși, a făcut cunoștință cu sentința Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 10.02.2006 inițial la 02.05.2028 și ulterior la data de

18.09.2018, fapt confirmat prin semnătura ultimului din cererea de la f.d.400 Vol.

II, a înaintat cerere de apel doar la data de 05.10.2018, depășind astfel termenul

de 15 zile acordat pentru atacarea sentinței cu apel stipulat de normele sus

enunțate.

În acest sens, instanța de apel a evidențiat că, repunerea în termen a

apelului reprezintă mijlocul procesual prin care titularul dreptului la apel, care

nu a putut declara apel din cauze independente de voința lui, este repus în

dreptul de care fusese decăzut după expirarea termenului de apel.

Subsecvent, instanța de apel a indicat că, deși de către avocatul Bobu Petru

în interesele inculpatului Antonovici Dumitru a fost solicitată repunerea în

termen a cererii de apel înaintate, nu au fost prezentate careva motive plauzibile

ce ar confirma faptul că întârzierea a fost determinată din motive întemeiate, cu

atât mai mult că una din condițiile cumulative de repunere în termen a cererii

de apel este ca apelul să fie declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării

pedepsei, acest termen fiind depășit extrem de mult.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul

Bobu Petru în numele inculpatului Antonovici Dumitru, prin care invocând

incidența pct. 6, alin. (1) a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22

septembrie 2020, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanța de apel într-

un alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale, recurentul a invocat că:

- respingerea apelului se axează pe două constatări, ce se exclud reciproc:

1) acesta a fost declarat peste termenul de 15 zile, de când apărătorul a luat

cunoștință cu sentința, 2) apelul a fost declarat peste termenul de 15 zile de la

data începerii executării. Or, dacă apelul a fost declarat peste termenul prevăzut

de art. 402 Cod procedură penală, nu a fost constată necesitatea trimiterii și la

art. 404 din același Cod;

- caracterul contradictoriu, dar și indicarea anului 2028 afectează calitatea

deciziei ca act de dispoziție judecătorească;

- felul în care este formulată prima constatare - „avocatul Bobu Petru deși a

făcut cunoștință cu sentința inițial la 02.05.2028 și ulterior la data de 18.09.2018 iar a

înaintat cererea de apel doar la data de 02.10.2018...”, nu reclamă concluzia că a fost

depășit termenul de 15 zile, stabilit de art. 402 Cod procedură penală. Or,

instanța de apel nu a stipulat că anume 05 mai 2028, este ziua de la care începe

a curge termenul respectiv, valabilă rămânând data de 18 septembrie 2018;

5

- cu sentința în cauză a luat cunoștință pe 18 septembrie 2018, iar pe 02 mai

2018 a reușit să studieze doar un volum, după ce angajatul arhivei a declarat că

se grăbește la altă „arhivă”. Deși pe cerere a semnat că a luat cunoștință cu

materialele cauzei, a făcut acest lucru la solicitarea angajatului arhivei, „să nu se

uite”, executând o procedură standard, imediat ce i-a fost oferit dosarul. Și apoi,

pe cerere nu a indicat ambele volume;

- referitor la aspectul executării pedepsei, urmează a fi menționat că

executarea pedepsei, în sensul investit de către instanța de apel, n-a început. Or,

în primul rând, acest lucru nu începe de la data, când sentința a fost luată spre

executare de Oficiul respectiv. Iar în al doilea rând și principalul - potrivit art. 1

din Legea nr. 204-XVI din 06 iulie 2006 (în vigoare la timpul respectiv), sistemul

de executare silită avea drept scop executarea silită a sentințelor (neprivative de

libertate), precum și pct. 9 din Regulamentul Departamentului de executare,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 312 din 15 martie 2002 (de asemenea în

vigoare la timpul respectiv), prevedea că această instituție, prin subdiviziunile

sale teritoriale - Oficiile de executare, asigură executarea silită a documentelor

executorii, eliberate în baza hotărârilor judecătorești penale.

- astfel, Oficiul respectiv din sec. Râșcani, mun. Chișinău, unde a fost

expediată sentința în privința lui Antonovici Dumitru, condamnat la 5 ani

închisoare, nu era abilitat cu atribuții de executare a pedepsei privative de

libertate;

- în conformitate cu art. 195 din Codul de executare, executarea pedepsei cu

închisoare este asigurată de către penitenciare, aceasta, potrivit art. 200 din

același Cod, începând cu primirea condamnatului în penitenciar. Astfel,

prevederile art. 404 alin. (1) Cod procedură penală nu sânt aplicabile;

- un alt motiv de repunere în termen de declarare a apelului, constă în aceia

că inculpatului nu i-a fost expediată copia de pe sentință.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sunt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 din Codul

de procedură penală.

Din conținutul recursului declarat de avocat, se reține că recurentul invocă

temeiul pentru recurs stipulat la pct. 6) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală,

potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de

6

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În acest sens, Colegiul penal atestă că, recurentul în recursul declarat sub

aspectul cazurilor de recurs menționate, critică decizia instanței de apel în

privința soluției de respingere a apelului declarat, ca fiind depus peste termen.

Colegiul penal, lecturând materialele cauzei constată că sentința

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 februarie 2006, a fost pronunțată

public la aceeași dată (f.d. 373-377, vol. I).

În continuare, Colegiul penal atestă că recurentul a făcut cunoștință cu

materialele cauzei la data de 02.05.2018, moment din care a cunoscut cu

certitudine despre existența sentinței de condamnare în privința inculpatului

Antonovici Dumitru, fapt confirmat prin semnătura sa (f.d. 400, vol. II), însă în

lipsa unor motive justificative, a depus apelul la data de 03.10.2018 (conform

ștampilei Oficiului Poștal (f.d. 406, Vol. II), și astfel, instanța de apel corect

considerat că acesta a omis termenul de 15 zile de declarare a apelului, stabilit

de art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală.

În acest context, argumentul recurentului precum că „cu sentința în cauză

a luat cunoștință pe 18 septembrie 2018, iar pe 02 mai 2018 a reușit să studieze doar un

volum, după ce angajatul arhivei a declarat că se grăbește la altă „arhivă”. Deși pe cerere

a semnat că a luat cunoștință cu materialele cauzei, a făcut acest lucru la solicitarea

angajatului arhivei, „să nu se uite”, executând o procedură standard, imediat ce i-a fost

oferit dosarul. Și apoi, pe cerere nu a indicat ambele volume” este unul neîntemeiat,

or, recurentul nici la judecarea cauzei penale în ordine de apel, nici în cererea de

recurs depusă împotriva deciziei instanței de apel nu a invocat careva motive

plauzibile ce ar justifica omiterea termenului de atac.

Astfel, cu referire la argumentele recurentului enunțate în pct. 6 a

prezentei decizii, Colegiul penal conchide că acestea sunt neîntemeiate și nu pot

fi acceptate, or instanța de apel corect a motivat soluția de respingere a apelului

declarat ca fiind depus peste termen, ținând cont în deplină măsură de

prevederile art. 402-404 Cod de procedură penală, soluția pe care instanța de

recurs și-o însușește pe deplin, luând în considerare și faptul că verificând

hotărârea atacată în raport cu aspectele invocate de recurent și cu prevederile

art. 413-417, 427 alin. (1) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a hotărârii

atacate nu s-au identificat de instanța de recurs ordinar.

Subsecvent, Colegiul penal, consideră necesar de a invoca și practica

CtEDO, care în hotărâre sa pronunțată în cauza Ponomariov vs Ucraina (03

aprilie 2008) Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre

desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma

admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe noi

descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de

introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru

motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul

7

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de

atac.

De asemenea, Colegiul penal reține și jurisprudența CtEDO în hotărârea

pronunțată în cauza Bodiu vs. Republica Moldova din 18 iunie 2019 (cererea nr.

7516/10), în care Curtea a statuat că admiterea cererii, prin care se contestă o

hotărâre judecătorească, după o perioadă de timp considerabilă și în absența

oricărei explicații plauzibile cu privire la motivul pentru care partea s-a aflat în

imposibilitate de a se adresa mai devreme, s-a soldat cu ignorarea unui întreg

proces judiciar, și în consecință s-a constatat încălcarea principiului securității

raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6§1

CEDO.

Totodată, cu referire la argumentul expus de recurent, precum că

„caracterul contradictoriu, dar și indicarea anului 2028 afectează calitatea deciziei ca

act de dispoziție judecătorească”, Colegiul penal îl apreciază drept unul

neîntemeiat, or, reieșind din contextul deciziei instanței de apel se atestă cu

certitudine că, la redactarea deciziei instanței de apel s-a strecurat o eroare

mecanică, care nu afectează fondul și legalitatea deciziei atacate, ordine în care

critica invocată de recurent în acest aspect, nu poate duce la casarea deciziei

instanței de apel, or, eroarea în cauză nu cade sub incidența a niciunui din

temeiurile de recurs din cele stipulate la art. 427 Cod de procedură penală.

Sub aspectul argumentului invocat de recurent, precum că „referitor la

aspectul executării pedepsei, urmează a fi menționat că executarea pedepsei, în sensul

investit de către instanța de apel, n-a început. Or, în primul rând, acest lucru nu începe

de la data, când sentința a fost luată spre executare de Oficiul respectiv. Iar în al doilea

rând și principalul - potrivit art. 1 din Legea nr. 204-XVI din 06 iulie 2006 (în vigoare

la timpul respectiv), sistemul de executare silită avea drept scop executarea silită a

sentințelor (neprivative de libertate), precum și pct. 9 din Regulamentul

Departamentului de executare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 312 din 15

martie 2002 (de asemenea în vigoare la timpul respectiv), prevedea că această instituție,

prin subdiviziunile sale teritoriale - Oficiile de executare, asigură executarea silită a

documentelor executorii, eliberate în baza hotărârilor judecătorești penale.” Colegiul

penal, consideră necesar de a menționa că aceste sunt inadmisibile, constituind

o interpretare subiectivă a recurentului, deoarece conform deciziei instanței de

apel și materialelor cauzei, sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău a fost

luată spre executare la data de 25.07.2006, fapt confirmat prin înștiințarea

Oficiului de executare Râșcani mun. Chișinău din 28.09.2006 adresată în adresa

instanței de fond (f.d.396 Vol. II).

Coroborând considerentele expuse supra, Colegiul penal consideră corecte

concluziile instanței de apel referitoare la respingerea apelului declarat de către

avocatul Bobu Petru în numele inculpatului ca fiind depus peste termen,

concluzii pe care Colegiul penal, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza

8

„Albert vs. România” din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie

1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin

alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Astfel, Colegiul penal consideră concluziile expuse pe larg de către

instanța de apel în decizia sa fiind juste, lipsind temeiuri de fapt și de drept care

ar genera intervenția instanței ierarhic superioare, în sensul casării hotărârii

judecătorești adoptate de instanța de apel, recursul urmând a fi declarat

inadmisibil ca vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bobu

Petru în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 22 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui

Antonovici Dumitru xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

9