1ra-1145/2022 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-1145/2022 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1145/2022

(1-22018530-01-1ra-01082022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocații Chiriac Stela și Pralea Grigore în numele inculpatului, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 iunie 2022, în cauza

penală privindu-l pe

PRISEAJNIUC Vasili XXXXX, născut la

XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.02.2022 – 05.04.2022;

Instanța de apel: 03.05.2022 – 01.06.2022;

Instanța de recurs: 01.08.2022 – 26.10.2022.

c o n s t a t ă:

Priseajniuc Vasili a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

151 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen

de 5 (cinci) ani, dintre care, termenul de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni s-a dispus a fi

executat în penitenciar de tip semiînchis, iar executarea termenului rămas de 2 (doi)

ani și 6 (șase) luni, în temeiul art. 901 Cod penal, s-a dispus de a fi suspendat pentru

perioada de probațiune de 2 (doi) ani.

Din contul lui Priseajniuc Vasili s-a încasat în beneficiul statului suma de 768

(șapte sute șaizeci și opt) lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Vasili, la data de 03.11.2021, aproximativ în intervalul orelor 12:00-16:00, fiind în

stare de ebrietate, aflându-se împreună cu Antoniuc Alexandru în gospodăria lui Martin

Alexei, amplasată în XXXXX, în rezultatul unui conflict spontan, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod

conștient survenirea acestora, urmărind scopul vătămării integrității corporale a

persoanei, i-a aplicat lui Antoniuc Alexandru mai multe lovituri cu pumnii și picioarele

în regiunea capului și abdomenului, cauzându-i ultimului vătămări corporale.

Conform raportului de expertiză judiciară nr.202119D0257 din 30.11.2021, la

Antoniuc Alexandru, ruptura totală a vezicii urinare a fost produsă prin acțiunea

1

traumatică a unui corp contondent dur, posibil la data indicată, se califica ca vătămare

corporală gravă periculoasă pentru viață.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Priseajniuc Vasili a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal, adică, vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață.

către avocatul Nicolae Baban în interesele inculpatului, solicitând casarea sentinței,

rejudecarea cauzei cu emiterea unei decizii de reîncadrare a acțiunilor inculpatului în

baza art. 157 Cod penal, cu stabilirea pedepsei non privativă de libertate.

În susținerea acestor cerințe s-a invocat, că Priseajniuc Vasili nu este vinovat în

săvârșirea infracțiunilor incriminate, pretinzându-se că instanța incorect a aplicat legea

materială, nefiind apreciate corect probele, or, partea vătămată nu a declarat că a fost

lovită în regiunea abdomenului

Consideră, că leziunile corporale puteau să apară în momentul când inculpatul și

partea vătămată au căzut la pământ, primul căzând cu piciorul peste abdomenul părții

vătămate.

Conclude că, în acțiunile lui Priseajniuc Vasili sunt semnele infracțiunii prevăzute

de art. 157 Cod penal, vătămarea gravă a integrității corporale cauzată din imprudență.

avocatul Nicolae Baban în numele inculpatului a fost respins ca nefondat, sentința s-a

menținut fără modificări.

corect s-a axat în susținerea poziției pe declarațiile părții vătămate, martorilor Antoniuc

Svetlana, Vicol Vasili, Martin Alexei, Grigorciuc Valerii și Flocea Elena.

De asemenea, instanța de fond just a plasat la baza sentinței și probele scrise care

coroborează perfect cu probele verbale analizate supra și anume, înștiințarea telefonică

înregistrată în R-2 nr.4834 din 04.11.2021, prin care a fost primită informația telefonică

de la SR Edineț, precum că, după ajutor medical s-a adresat Antoniuc Alexandru, care

a fost bătut (f.d.6), procesul-verbal de cercetare la lata locului din 04.11.2021, prin care

a fost stabilit locul comiterii infracțiunii și anume gospodăria lui Martin Alexei,

amplasată în XXXXX, care a fost supusă cercetării (f.d.17-20), raportul de constatare

nr. 202119P0793 din 04.11.2021, conform căruia la Priseajniuc Vasili, s-a constatat

edem posttraumatic echimotic la mâna dreaptă, care a fost produsă în rezultatul acțiunii

traumatice a unui obiect contondent dur, sau lovire de acesta, posibil în timpul indicat,

se califică ca vătămare corporală neînsemnată (f.d.22), raportul de expertiză judiciară

nr. 202119D0257 din 30.11.2021, conform căruia la Antoniuc Alexandru, ruptura

totală a vezicii urinare a fost produsă prin acțiunea traumatică a unui corp contondent

dur, posibil la data indicată, se califica ca vătămare corporală gravă periculoasă pentru

viață (f.d. 25).

Astfel, analizând probatoriul administrat, instanța de apel a concluzionat că,

probele administrate pe cauză corespundeau cerințelor stipulate de art. 101 Cod de

procedură penală, adică sunt pertinente, concludente, utile pentru a putea fi puse la baza

2

unei sentințe de condamnare, ele fiind în coroborare între ele și demonstrează pe deplin

vinovăția lui Priseajniuc Vasili în fapta imputată, instanța de fond corect apreciind

probele acuzării și plasându-le la baza sentinței de condamnare.

Vis a vis de alegațiile apărării privitor la faptul că în acțiunile inculpatului n-ar fi

întrunite elementele infracțiunii incriminate, pledând pentru reîncadrarea acțiunilor

acestuia, instanța de apel a indicat că sunt confirmate obiectul, latura subiectivă a

infracțiunii prevăzute de art. 151 Cod penal și fapta prejudiciabilă care constă în

acțiunea de cauzare a vătămării grave a integrității corporale se confirmă prin probele

anexate la dosar. Sunt evidente și urmările prejudiciabile sub forma vătămării grave a

integrității corporale și a sănătății, fapt confirmat prin raportul de expertiză judiciară

nr. 202119D0257 din 30.11.2021, conform căruia lui Antoniuc Alexandru i s-au produs

vătămări care se califică ca vătămare corporală gravă periculoasă pentru viață (f.d. 25).

Persistă la caz și legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările

prejudiciabile, fapt confirmat atât prin declarațiile martorului Flocea Elena cât și prin

raportul de expertiză specificat, potrivit căruia vătămarea a fost produsă prin acțiunea

traumatică a unui corp contondent dur. Este cert și faptul, că anterior maltratării sale,

partea vătămată se simțea bine, tăind toată ziua lemne, durerile au apărut după

maltratarea sa de către inculpat.

Privitor la aplicarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, care conform legii penale face parte din categoria infracțiunilor

grave, săvârșită prin forma vinovăției– intenția, de personalitatea inculpatului care la

locul de trai se caracterizează pozitiv (f.d. 47), lipsa condamnărilor penale anterioare,

starea sănătății acestuia, nerecunoașterea integrală a vinovăției, nereperarea

prejudiciului cauzat părții vătămate, corect ajungând la concluzia că, corectarea și

corijarea inculpatului este posibilă doar prin izolarea ultimului de societate,

considerând, că pedeapsa închisorii va contribui efectiv la conștientizarea de către el a

faptei comise cu prevenirea comiterii ei pe viitor.

Corect a statuat instanța de fond și privitor la iraționalitatea executării integrale a

pedepsei cu închisoare dispunând suspendarea parțială a executării pedepsei, astfel

încât 1/2 din ea urmează a fi executată în penitenciar, iar cea de-a doua jumătate cu

suspendare condiționată pentru perioadă de probațiune, în care inculpatul trebuie să

dea dovadă de conștientizare a caracterului criminal a faptelor comise, manifestând

reeducare și reintegrare în societate.

La caz, nu au fost stabilite careva derogări nici la admiterii solicitării acuzatorului

de stat privind încasarea de la inculpatul în beneficiul statului a cheltuielilor suportate

din bugetul de stat pentru raporturile de constatare și raportul de expertiză în sumă de

768 lei.

Grigore în numele inculpatului au atacat-o cu recursuri ordinare, solicitând casarea

acesteia.

6.1 Avocatul Chiriac Stela în interesele inculpatului invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 10), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, rejudecarea

3

cauzei și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie

condamnat în baza art. 157 Cod penal și să-i fie aplicată o pedeapsă non privativă de

libertate.

În motivare recurenta a indicat că:

- instanța nu a motivat prezența tuturor semnelor calificative ale infracțiunii

imputate inculpatului, probele le-a enumerat în ordine cronologică fără să le aprecieze

prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală;

- inculpatul vina în cele incriminate nu și-a recunoscut, invocând că instanța

incorect a aplicat legea materială, nefiind apreciate corect probele, or, partea vătămată

nu a declarat că a fost lovită în regiunea abdomenului. Consideră, că leziunile corporale

puteau să apară în momentul când inculpatul și partea vătămată au căzut la pământ,

ultimul căzând cu piciorul peste abdomenul pârții vătămate;

- sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, pe probe contradictorii

care se exclud reciproc, și pe divergențele care n-au putut fi excluse în cadrul

cercetărilor judecătorești;

- probele prezentate de partea acuzării au fost combătute în cadrul examinării

cercetării judecătorești, astfel toate îndoielile urmează a fi tratate în folosul

inculpatului;

- atât instanța de fond cât și de apel nu au ținut cont de personalitatea inculpatului

care la locul de trai se caracterizează pozitiv (f.d. 47), lipsa condamnărilor penale

anterioare, starea sănătății, recunoașterea integrală a vinovăției, repararea parțială a

prejudiciului cauzat părții vătămate, incorect ajungând la concluzia că, corectarea și

corijarea inculpatului este posibilă doar prin izolarea ultimului de societate.

6.2 Avocatul Pralea Grigore în interesele inculpatului, invocând prevederile art.

427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei și remiterea

cauzei la rejudecare pentru a corecta erorile admise.

În motivare recurentul a indicat că, inculpatul atât la urmărirea penală cât și în

instanța de judecată nu a recunoscut vina. Prin probele examinate în prima instanță s-a

demonstrat lipsa componenței infracțiunii incriminate, urma să fie o sentință de

achitare, fapt care prima instanță și instanța de apel eronat au tratat prevederile legii

materiale.

Astfel, a fost lipsit de dreptul la apărare și la echitatea judiciară ocrotită de Legea

Națională și cea Internațională.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursurilor ordinare a

avocaților, menționând că acestea urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădite

neîntemeiate și lipsite de temeiuri legale.

din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

4

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

8.1 Din textul recursului declarat de avocata Chiriac Stela, aceasta a invocat

temeiuri de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 10), 12) Cod de procedură penală

și critică soluția instanței de apel, din motiv că, în opinia sa, instanța eronat a calificat

acțiunile inculpatului.

Potrivit textului, recurenta nu a concretizat care din temeiurile pct. 12) alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului dacă faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită persistă

în speță, or, Colegiul penal analizând acest temei în raport cu motivele invocate, acesta

nu și-a găsit confirmare, deoarece prin cercetarea probatoriului de către instanța de apel

au fost dovedite elementele infracțiunii prezente de art. 151 alin. (1) Cod penal.

În esență, recurenta invocă că instanța de apel nu a apreciat la justa valoare

totalitatea circumstanțelor de fapt și de drept a cauzei penale dedusă judecății, ajungând

neîntemeiat la concluzia condamnării inculpatului în baza art. 151 alin. (1) Cod penal,

fiind oportună, în opinia sa, recalificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 157 Cod

penal cu stabilirea unei pedepse non-privative de libertate.

Referitor la criticele expuse de către recurentă, Colegiul Penal amintește că la

etapa judecării recursului, instanța nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu

dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, acestea

fiind atributul exclusiv al primei instanțe și al instanței de apel. Deci, Colegiul penal

nu va examina criticile referitoare la greșita reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci v-a verifica prin raportare la situația de fapt

stabilită de instanța de apel, corectitudinea încadrării juridice a faptelor săvârșite de

inculpatul Priseajniuc Vasili.

Astfel, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, la examinarea cauzei,

a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99-101 Cod de procedură penală,

a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios, dându-le o

apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, care

coroborate în ansamblu, au confirmat vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal.

Prin urmare, în conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță și conform materialelor din dosar, ajungând la concluzia

corectă de menținere a sentinței atacate, totodată oferind răspuns la toate argumentele

invocate de apelantă, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată.

Deși se invocă că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate,

Colegiul penal consideră că instanțele de fond întemeiat au conchis că afirmațiile

respective nu generează achitarea acestuia, or în cursul judecării cauzei au fost

5

cercetate probe care înlătură orice dubiu și dovedesc cu certitudine vinovăția

inculpatului în cele incriminate.

Deși inculpatul vina nu a recunoscut (de facto a recunoscut parțial), instanțele de

judecată au constatat că vinovăția acestuia pe deplin a fost dovedită prin declarațiile

părții vătămate, care sunt totalmente confirmate prin declarațiile martorilor Antoniuc

Svetlana, Vicol Vasili, Martin Alexei, Grigorciuc Valerii și Flocea Elena, care au fost

audiați în conformitate cu prevederile legale și avertizați asupra răspunderii ce o poartă

conform art. 312 Cod penal precum și prin materialele cauzei care au fost cercetate atât

în instanța de fond cât și în cea de apel. De asemenea, raportul de expertiză judiciară

nr. 202119D0257 din 30.11.2021, a demonstrat că lui Antoniuc Alexandru i-au fost

provocate vătămări produse prin acțiunea traumatică a unui corp contondent dur și se

califică ca vătămare corporală gravă periculoasă pentru viață (f.d.25).

Colegiul penal, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii, a respins poziția

apărării privind recalificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 157 Cod penal, din lipsa

intenției, or la materialele cauzei penale au fost administrate suficiente probe pertinente

și concludente prin care se atestă vinovăția inculpatului în săvârșirea anume a

infracțiunii cu intenție.

Astfel, argumentul precum că nu au fost întrunite elementele infracțiunii este

neîntemeiat și constituie o interpretare subiectivă a recurentei, or, instanțele ierarhic

inferioare corect au constatat că în acțiunile lui Priseajniuc Vasili sunt prezente toate

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal,

argumente pe care instanța de recurs le acceptă și pentru a evita repetări inutile le

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să

își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin

alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Colegiul penal notează că, pentru a se reține eroarea de drept stipulată în art. 427

alin. (1) pct. 10) și pentru a se statua că s-au aplicat pedepse individualizate contrar

exigențelor legale, instanțele de fond urmau să facă abstracție de prevederile art. 75 și

901 Cod penal, care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepselor și

condițiile de aplicare a institutului suspendării condiționate, limitele în raport cu

circumstanțe agravante și atenuante etc., ținând seama de cele stabilite în partea

specială a Codului.

La caz, Colegiul penal menționează că în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța

de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de

regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

6

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

Contrar celor expuse de recurentă în cererea sa, se constată că instanțele de fond

și-au motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75,

901 Cod penal, ținând cont și de gravitatea infracțiunii săvârșite (grave), de motivul

acesteia, de personalitatea inculpatului, lipsa antecedentelor, de circumstanțele cauzei

care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia, corect

fiind aplicate în privința acestuia prevederile art. 901 Cod penal.

Criticile formulate de apărătoare în recursul ordinar au format obiect de discuție

la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare,

argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 5, soluție pe care instanța de

recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator al cauzei penale dovedește

incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la pronunțarea

hotărârii recurate.

8.2 Referitor la recursul declarat de avocatul Pralea Grigore

Colegiul penal menționează că în corespundere cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de

procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului ordinar

în cazul în care constată că acesta nu corespunde după conținut prevederilor art. 430

Cod de procedură penală.

Reieșind din dispoziția art. 430 Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie

să corespundă anumitor cerințe, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute expres de

art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea

problemelor de drept ce persistă în cauza deferită judecății și care au afectat echitatea

procedurilor desfășurate de instanța de apel.

În speță, recurentul critică hotărârea și solicită reaprecierea probelor și rejudecarea

cauzei, însă în motivarea soluției indică o serie de articole din Codul de procedură

penală fără o motivare plauzibilă ce ar susține poziția apărării.

Pe această linie de considerente, Colegiul evidențiază că, invocarea formală a unor

temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare, nu poate face

obiect de examinare în procedura de recurs, având în acest sens în vedere că, potrivit

art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de

urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă

alte interese decât interesele legii. Completarea cererii de recurs cu argumente ce ar

suplini-o din oficiu, este contrară principiului contradictorialității ce guvernează întreg

procesul penal.

Așadar, reieșind din considerentele enunțate supra se impune concluzia că

recursul avocatului Pralea Grigore este unul contrar prevederilor procedurale prescrise

la art. 430 Cod de procedură penală, prin urmare nu corespunde cerințelor de conținut.

7

Astfel, Colegiul Penal statuează asupra soluției de inadmisibilitate a recursului

ordinar declarat de avocata Chiriac Stela fiind vădit neîntemeiat și de avocatul Pralea

Grigore pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 01 iunie 2022, în cauza penală privindu-l pe

PRISEAJNIUC Vasili XXXXX, de avocata Chiriac Stela în numele inculpatului ca

fiind vădit neîntemeiat și de avocatul Pralea Grigore în numele inculpatului pe motiv

că nu îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 decembrie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

8