1ra-1176/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP

Dosarul nr. 1ra-1176/2022

(1-18183577-01-1ra-03082022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 martie 2022, în cauza

penală privindu-l pe

GRAUR Iurii XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.10.2021 – 16.11.2021;

Instanța de apel: 15.12.2021 – 01.03.2022;

Instanța de recurs: 03.08.2022 – 02.11.2022.

c o n s t a t ă:

cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală Graur

Iurii a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.

(4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 8 (opt)

luni.

În baza art. 90 Cod penal pedeapsa s-a suspendat pentru perioada de probațiune

de 2 (doi) ani, dacă nu va săvârși o nouă infracțiune, va respecta condițiile probațiunii

și prin comportarea sa va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Instanța de fond s-a expus asupra corpurilor delicte pe prezenta cauză.

la 01.10.2021, fiind sub influența băuturilor alcoolice și fiindu-i anulat dreptul de a

conduce mijloace de transport, intenționat, încălcând cerințele punctului 14) lit. a) din

Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din

13.05.2009, care stipulează că „conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă

vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe

1

contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea

reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i

afecteze capacitatea de conducere”, a urcat la volanul autoturismului de model „Ford

Tranzit”, cu nr/î XXXXX, pe care l-a condus pe drumurile publice din XXXXX, unde

aproximativ în jurul orelor 19:00, a fost stopat de către colaboratorii de poliție ai INSP

a DP Regiunea Nord, aflați în exercițiul funcției, și ca rezultat fiind verificat și

suspectat în consumul băuturilor alcoolice și conducerii mijlocului de transport în

stare de ebrietate alcoolică, a fost supus testării alcoolscopice cu alcotestul din dotare

„Drager”, în urma cărui fapt s-a constatat că, concentrația vaporilor de alcool în aerul

expirat de către conducătorul Graur Iurii conform extrasului de tichet nr. 6544 din

01.10.2021, ora 19:11, era de 0,61 mg/1, care conform art. 13412 alin. (3) Cod Penal

și conform Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 296 din 16.04.2009 privind

modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de

ebrietate și naturii ei, se califică drept stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Graur Iurii a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, adică conducerea mijlocului de transport

în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, acțiune săvârșită de către o persoană

care nu dispune de permis de conducere.

către procuror care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care inculpatului să-i fie exclusă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea cererii s-a invocat că, instanța de judecată, stabilind just

circumstanțele cauzei și calificând corect acțiunile lui Graur Iurii, la stabilirea

pedepsei nu a ținut cont de faptul că la stabilirea pedepsei este necesar de a lua în

considerație criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal.

S-a menționat faptul că inculpatul nu este la prima abatere penală, ci la a 4

abatere penală din categoria infracțiunilor săvârșite în domeniul transporturilor. S-a

constatat că instanța de judecată la aplicarea pedepsei cu suspendare condiționată lui

Graur Iurii nu a ținut cont de faptul că acesta anterior a fost condamnat în baza art.

2641 alin. (4) Cod penal, pentru conducerea mijlocului de transport în stare de

ebrietate, fără a deține permis de conducere, pentru care instanța de judecată i-a aplicat

pedeapsă sub formă de închisoare și în pofida acestui fapt, Graur Iurii din nou a urcat

la volanul autoturismului fără a deține permis de conducere și fiind în stare de

ebrietate, astfel ignorând totalmente principiile legale ce trebuie respectate într-un stat

și prin acțiunile sale punând în pericol nu doar viața și sănătatea sa dar și a celorlalți

participanți la traficul rutier.

Instanța de judecată s-a condus de faptul că inculpatul a solicitat examinarea

cauzei în procedură simplificată și în așa fel a ușurat mult desfășurarea procesului

penal, însă nu a luat în considerație faptul că declarațiile inculpatului privind căința

sinceră, în coroborare cu comportamentul ultimului și atitudinea față de fapta comisă,

2

au avut un caracter pur formal, date numai cu scopul de a fi pedepsit mai blând pentru

infracțiunea săvârșită.

Cu toate acestea, inculpatul nu și-a făcut concluziile cuvenite despre pericolul

conducerii mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, fără a deține un

permis de conducere, din nou, cu intenție, a comis o infracțiune din domeniul

circulației rutiere.

procurorului a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

fond, constatând ca fiind dovedită fapta penală comisă de către inculpat, ținând cont

de prevederile legale a art. 61 și 75 Cod penal, i-a stabilit lui Graur Iurii pedeapsa în

limitele sancțiunii art. 2641 alin. (4), măsura de pedeapsă stabilită de instanță fiind

adecvată faptei comise de el, fiind totodată respectate și prevederile legale a art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală.

Suplimentar, instanța de apel a apreciat ca legală și întemeiată poziția instanței

de fond în latura ce privește aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal la stabilirea

pedepsei inculpatului.

Astfel, potrivit prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal dacă, la stabilirea

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța

de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată

a executării pedepsei și termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune

neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în termenul de probă pe care l-a fixat,

condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și

muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. Controlul asupra

comportării celor condamnați cu suspendarea condiționată a executării pedepsei îl

exercită organele competente, iar asupra comportării militarilor – comandamentul

militar respectiv.

Prin urmare, instanța de fond reieșind din gradul de pericol social sporit al faptei

comise de inculpat, împrejurările și modalitatea de comiterea faptei infracționale,

recunoașterea faptei și căința sinceră a acestuia, justificat a conchis, că corectarea și

educarea inculpatului este posibilă fără izolarea acestuia de societate, însă cu

stabilirea unui termen de probă la limita maximă prevăzută de lege.

În circumstanțele menționate, nu s-a găsit temei de a considera pedeapsa stabilită

lui Graur Iurii ca blândă, iar argumentele aduse în apel nu au putut servi drept temei

pentru agravarea pedepsei inculpatului.

ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

3

solicitând casarea deciziei în latura penală, cu excluderea prevederilor art. 90 Cod

penal.

În motivare recurentul a indicat că, pedeapsa stabilită de instanța de fond și

menținută de cea de apel în privința inculpatului este contrară principiilor de

individualizare a pedepselor, nefiind luate în considerație toate circumstanțele

cazului, gravitatea infecțiunii, personalitatea inculpatului.

Instanțele de judecată nu au luat în considerație și faptul că anterior Graur Iurii

a fost judecat de mai multe ori pentru infracțiuni analogice și nu a tras concluzii

necesare.

Cu toate acestea instanța de fond, susținută și de instanța de apel, consideră

oportun de a-i aplica lui Graur Iurii în continuare prevederile art. 90 Cod penal, ceia

ce considerăm că nu-l va reeduca pe inculpat și va încuraja și alte persoane să

săvârșească infracțiuni.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din conținutul recursului se constată că procurorul face trimitere la temeiurile

de casare stipulate de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, menționând

că prin decizia contestată, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă prea blândă

raportată la faptele comise de acesta, de aceea, la caz, a fost aplicată pedeapsa

individualizată contrar prevederilor legale, instanța nemotivându-și suficient

hotărârea în acest aspect, adică critică primordial aplicarea art. 90 Cod penal față de

inculpat.

Verificând materialele dosarului în raport cu criticele enunțate, Colegiul penal

conchide că la judecarea apelului instanța a examinat prezenta cauză penală în baza

probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința

de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) și 101 Cod de procedură

penală, a ținut cont de motivele expuse de instanța precedentă, astfel ajungând la

concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunilor

incriminate în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal.

Instanța de apel și-a motivat concluzia prin statuarea faptului că a acordat deplină

eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură

penală în coraport cu prevederile art. 90 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana vinovatului, de circumstanțele

4

care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării lui, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Față de cele ce preced, Colegiul penal consideră că temei pentru aplicarea unei

pedepse mai aspre, cu închisoare reală, în privința inculpatului la moment nu se

constată, or, pedeapsa stabilită răspunde atât principiului proporționalității, cât și

scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, de restabilire a echității sociale,

corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea acestuia, cât și a altor persoane.

Instanța de recurs notează că, pentru a se reține eroarea de drept stipulată în pct.

10) și pentru a se statua că s-au aplicat pedepse individualizate contrar exigențelor

legale, instanțele de fond urmau să facă abstracție de prevederile art. 75 și 90 Cod

penal, care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepselor și

condițiile de aplicare a institutului suspendării condiționate, în raport cu circumstanțe

agravante și atenuante etc., ținând seama de limitele stabilite în partea specială a

Codului.

Colegiul penal respinge ca neîntemeiat argumentul procurorului precum că,

pedeapsa stabilită acestuia este prea blândă și una inechitabilă, din considerentul că

aceasta este echitabilă și direct proporțională caracterului și gradului prejudiciabil al

infracțiunilor săvârșite, motivului și scopului celor comise, persoanei celui vinovat,

caracterului, circumstanțelor ce atenuează sau agravează răspunderea, și anume, la

caz, trebuie avute în vedere că inculpatul a comis infracțiuni, a recunoscut vina și s-a

căit sincer de cele comise, la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află.

Mai mult ca atât, procurorul, solicitând excluderea prevederilor art. 90 Cod penal

la aplicarea pedepsei în privința inculpatului, nu a invocat careva motive care ar

justifica aplicarea unei pedepse cu executare reală, or, criticile formulate de procuror

au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale și în instanța de apel și cărora

li s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta

decizie, iar argumentele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere

al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare în sensul rejudecării deciziei

instanței de apel.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul concluzionează că, instanța de apel a

pronunțat o decizie întemeiată și motivată, care corespunde tuturor prevederilor legii

de procedură penală, iar temeiurile invocate nu persistă în cauză, fapt ce permite

declararea inadmisibilității recursului pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-a aplicat inculpatului

pedeapsa individualizată conform prevederilor legale, astfel încât recursul ordinar

declarat de procuror este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,

5

Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, iar criticele din recursul înaintat de procuror sunt vădit neîntemeiate.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Pasat Liliana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 01 martie 2022, în cauza penală privindu-l pe GRAUR Iurii XXXXX,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 decembrie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

6