1ra-353/2022 — art. 264-1 alin. 4, 314 alin. 1 CP

1ra-353/2022 — art. 264-1 alin. 4, 314 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-353/2022

(1-19202489-01-1ra-14032022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocata

Corolevschi Maria în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 decembrie 2021, în cauza penală

privindu-l pe

ȘERBAN Iurie XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.12.2019 – 11.08.2021;

Instanța de apel: 09.09.2021 – 08.12.2021;

Instanța de recurs: 14.03.2022- 13.04.2022.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Șerban Iurie

a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin. (4) și

art. 314 alin. (1) Cod penal.

În baza art. 60 alin. (1) Cod penal, Șerban Iurie a fost liberat de răspundere penală

pe art. 2641 alin. (4) Cod penal, din motivul expirării termenului de prescripție de

tragere la răspundere penală.

Pe art. 314 alin. (1) Cod penal i-a fost aplicată pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare

și în temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa respectivă a fost adăugată parțial

pedeapsa neexecutată stabilită prin decizia Curții de Apel Bălți din 14 iulie 2021,

fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 4 ani cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe termen de 3 ani.

la data de 09.04.2018, în jurul orei 23.45, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat, știind cu certitudine că este privat de dreptul de a conduce mijloace de

transport, intenționat, a condus autoturismul de model „Opel Vectra”, cu XXXXX pe

drumul public din XXXXX, unde a fost stopat de către angajații poliției de patrulare

din cadrul INP a IGP a MAI și la cerința ultimilor, a refuzat de la testarea alcoolscopică,

1

de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei și de la

recoltarea probelor biologice în cadrul examenului medical.

Astfel, Șerban Iurie a ignorat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009 prevăzute de pct. 11 lit. j)

„conducătorul de vehicul, înainte de plecare și în timpul deplasării este obligat: să se

supună, la solicitarea agentului de circulație, procedurii de testare a aerului expirat sau

după caz, examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării

alcoolemiei...” și pct.14 lit. a) „Conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă

vehiculul în stare de ebrietate ...”.

Prin acțiunile sale intenționate, Șerban Iurie a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 2641 alin. (4) Cod penal, după semnele calificative: refuzul conducătorului

mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea

stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei și de la recoltarea probelor biologice în

cadrul acestui examen medical, săvârșită de către o persoană care este privată de

dreptul de a conduce mijloace de transport.

Tot el, la data de 02.06.2019, în jurul orei 20:00, aflându-se în gospodăria lui

Nistor Gheorghe, situată în XXXXX, având calitatea de învinuit în procesul penal

pornit în privința sa, pe faptul refuzului conducătorului mijlocului de transport de la

testarea alcoolscopică, cunoscând că Moldovanu Dumitru a fost audiat în calitate de

martor și a dat declarații în procesul penal respectiv, urmărind scopul inducerii în

eroare a organului de urmărire penală, prin constrângere fizică, manifestată prin

aplicarea loviturilor cu picioarele peste corp și numirea cu cuvinte injurioase, l-a

determinat pe Moldovanu Vasile la depunerea de declarații mincinoase, în favoarea sa.

Prin acțiunile sale intenționate, Șerban Iurie a săvârșit infracțiunea prevăzută

de art. 314 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative: determinarea, prin

constrângere, a martorului la depunerea de declarații mincinoase în cadrul procesului

penal.

inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței în latura pedepsei, cu stabilirea față

de Șerban Iurie a unei pedepse neprivativă de libertate cu aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal.

În sensul cerințelor formulate, apelanta a invocat că, inculpatul în cadrul

procesului de judecată a înaintat cererea în baza art. 3641 Cod de procedură penală,

solicitând examinarea cauzei în baza procedurii simplificate, recunoscând vina integral

și faptele descrise în rechizitoriu, s-a căit sincer și a relatat că î-i pare rău de cele

săvârșite. De asemenea apărătorul considera că la caz nu s-a ținut cont că inculpatul la

locul de trai se caracteriza pozitiv, are la întreținere doi copii minori și este unicul

întreținător al familiei, circumstanțe ce urmau a fi considerate ca atenuante prevăzute

la art. 76 Cod penal.

Totodată potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul

beneficiază de o reducere cu o treime din limitele de pedeapsă, respectiv, pedeapsa

prevăzută pentru infracțiunea ce i se incriminează are limite noi și anume de la 3 luni

2

până la 2 ani. Ținând cont de acest aspect, apărarea pledează pentru aplicarea unei

pedepse mai blânde, neprivativă de libertate. Consideră că nu este rațional de izolat

inculpatul de societate, dar în scopul reeducării acestuia a-i oferi o șansă de a se corecta,

pentru a crește, educa și întreține copiii, stabilind în privința lui pedeapsa în limita

sancțiunii, cu aplicarea art. 90 Cod penal.

apelul avocatului Berladean Lilia în interesele inculpatului a fost respins ca nefondat,

sentința s-a menținut fără modificări.

a fost judecată în prima instanță în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, în baza probelor administrate de către organul de urmărire penală, care au fost

cercetate în ședința instanței de fond, asupra cărora inculpatul nu a obiectat și nu a

solicitat administrarea unor probe noi.

Analizând circumstanțele și împrejurările speței prin prisma materialelor anexate

la dosar ce vizează faptele infracționale comise de Șerban Iurie, personalitatea acestuia,

instanța de apel a concluzionat că prima instanță justificat a aplicat inculpatului

pedeapsa sub formă de închisoare, iar cuantumul acesteia pentru infracțiunea comisă a

fost stabilit cu respectarea principiilor individualizării pedepsei penale, ținându-se cont

de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și art. 84 alin. (4) Cod penal,

totodată fiind just stabilită inoportunitatea pedepsei neprivative de libertate prevăzută

la sancțiunea art. 314 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a considerat că, pedeapsa aplicată în baza art. 314 alin. (1) Cod

penal inculpatului, sub formă de închisoare, în cuantumul stabilit de către prima

instanță, este în coraport cu gravitatea faptei comise– infracțiune mai puțin gravă,

comisă cu intenție; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit– inducere în eroare

a organului de urmărire penală cu scopul de a evita răspundere pentru infracțiunea

comisă; personalitatea inculpatului– nu este la prima abatere de lege penală;

inculpatul este neangajat în câmpul muncii, la evidența medicului narcolog și psihiatru

nu se afla, se caracteriza pozitiv; atitudinea inculpatului față de faptele comise și

procesul desfășurat– a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în procedura

simplificată, fapt ce a găsit reflectare asupra termenului de examinare a cauzei și asupra

limitelor de pedeapsă conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală; circumstanțe

atenuante– căința sinceră; circumstanțe agravante– lipsesc; situația familială– are la

întreținere doi copii minori.

Deși Șerban Iurie are la întreținere doi copii minori, instanța de apel a considerat

că aceste împrejurări nu pot constitui temei de suspendare a executării pedepsei în

raport cu personalitatea inculpatului, acestea neproducând nici un impact asupra

conștientizării consecințelor faptelor sale, ori, ținând cont de tendința inculpatului de a

neglija prohibițiile legii, de a leza valorile sociale ocrotite prin normele penale, s-a

considerat că nu este oportună aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod

penal după cum se solicita în cererea de apel, scopurile pedepsei urmând a fi atinse în

cazul dat doar prin executarea reală a pedepsei stabilită lui Șerban Iurie.

3

La caz, atingerea scopurilor de restabilire a echității, de corectare a inculpatului,

de prevenire a comiterii altor infracțiuni, va fi posibilă doar prin aplicarea față de

Șerban Iurie a pedepsei sub formă de închisoare, cu executarea ei reală. Pedeapsa, astfel

cum a fost individualizată de către prima instanță, răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 Cod penal, cuantumul acesteia este

dozată corespunzător, iar față de natura și gravitatea faptelor comise, a circumstanțelor

reale de săvârșire a acestora, pedeapsa aplicată inculpatului Șerban Iurie este aptă să

ducă la realizarea scopurilor sancțiunii.

Din motivele expuse supra, criticile aduse de către apelantă în ceea ce privește

asprimea pedepsei aplicate prin sentință inculpatului au fost apreciate ca nefondate, or,

la aplicarea pedepsei penale, instanța de judecată s-a conformat prevederilor legii care

reglementează procesul de stabilire și individualizare a pedepsei, motivându-și

suficient soluția luată.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și sentinței cu

remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivare recurenta a indicat că, instanțele de judecată au examinat cauza

superficial, fără să țină cont de toate aspectele cauzei. Invocă prezența circumstanțelor

atenuante - autodenunțarea, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii sau la

identificarea infractorilor ori recunoașterea vinovăției, deși prevederile art. 76 alin. (1)

pct. 2) Cod penal permit instanțelor judecătorești dreptul să recunoască și alte

circumstanțe ca atenuante care nu sunt prevăzute în art. 76 alin. (1) Cod penal. La caz,

în practica judiciară s-au recunoscut drept circumstanțe atenuante starea familiară,

faptul că inculpatul are copii la întreținere, că regretă faptele comise și este de vârstă

tânără.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatei,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil ca vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Colegiul reține, că recurenta este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele

de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și critică decizia

4

instanței de apel numai cu referire la pedeapsa stabilită, solicitând rejudecarea cauzei

pe capătul dat.

În general, instanța de recurs notează că, pentru a se reține eroarea de drept

stipulată în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, la care face referire

recurenta și pentru a se statua că s-au aplicat pedepse individualizate contrar

exigențelor legale, instanțele de fond urmau să facă abstracție de la prevederile art. 75

Cod penal, care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei, limitele

ei în raport cu circumstanțele agravante și atenuante etc., ținând seama de limitele

stabilite în partea specială a Codului Penal.

În speță, temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală

nu și-a găsit confirmare, iar întru desfășurarea concluziilor sale, instanța de recurs va

purcede la analiza punctată asupra argumentelor invocate, prin prisma temeiului pentru

recurs nominalizat.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept invocată de

recurentă, aceasta nu se confirmă, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură

penală potrivit cărora, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, iar decizia trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției dat.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care

nici nu sunt indicate concrete erori de drept, se relevă în mod concludent că instanța de

apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei

în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont

de prevederile art. 7, 61, 75, 84 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală,

conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil

al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală.

Or, faptul că apărarea nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o prea

aspră, fără indicarea erorilor și doar enumerarea prevederilor art. 75- 78 Cod penal nu

poate servi temei pentru intervenirea instanței de recurs în partea stabilirii pedepsei.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a

altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică

o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Prin urmare, instanța de apel just a concluzionat că aplicarea pedepsei sub formă

de închisoare va duce la realizarea scopului prevăzut de art. 61 Cod penal, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor

persoane. Mai exact, inculpatul nu este la prima abatere de la lege, fapt ce a impus

aplicarea art. 84 alin. (4) Cod penal și stabilirea pedepsei definitive sub formă de

5

închisoare pe termen de 4 ani cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 ani.

Colegiul penal notează că, instanța de apel și-a argumentat just concluziile privind

respingerea rejudecării cauzei în latura penală pe capătul infracțiunii prevăzute de art.

314 alin. (1) Cod penal referitor la pedeapsă, argumente pe care instanța de recurs le

acceptă și le însușește, fapt ce corespunde jurisprudenței CtEDO (cauza Albert vs.

România din 16.02.2010), în care Curtea statuează că, art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația

reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul

penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din recursul înaintat de avocata Corolevschi Maria în numele inculpatului nu

și-au găsit confirmare.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Corolevschi Maria în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08

decembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe ȘERBAN Iurie XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 iunie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

6