1ra-2086/2021 — art. 42 alin. 2-5, 186 alin. 3 lit. b CP

1ra-2086/2021 — art. 42 alin. 2-5, 186 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2086/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

01 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Roșca Veaceslav în comun cu inculpatul și a recursului suplimentar declarat de

avocatul Roșca Veaceslav, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2021, în cauza penală privindu-l pe

CAȘU Petru XXXXX născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.11.2020 -15.12.2020;

Instanța de apel: 20.01.2021-12.05.2021;

Instanța de recurs: 21.10.2021- 01.12.2021.

c o n s t a t ă:

cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală Cașu

Petru a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute

de:

- art. 42 alin. (2), 186 alin. (3) lit. b) Cod penal, la închisoare pe termen de 1 an și

6 luni, fără amendă;

- art. 42 alin. (5), 186 alin. (3) lit. b) Cod penal, la închisoare pe termen de 1 an și

6 luni, fără amendă;

- în baza art. 42 alin. (5), 186 alin. (3) lit. b) Cod penal, la închisoare pe termen

de 1 an și 6 luni, fără amendă.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită inculpatului

pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor

aplicate închisoare pe termen de 4 ani. În baza art. 901 alin. (1), (3) Cod penal i s-a

stabilit pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, iar

restul pedepsei de 2 ani închisoare a fost suspendată condiționat pentru un termen de

probațiune de 2 ani.

anului 2017 XXXXX împreună cu XXXXX, urmărind scopul comiterii sustragerii

1

bunurilor din avutul proprietarilor, au creat în prealabil, o reuniune stabilă de persoane

atrăgând în cadrul grupului pe următorii membri: XXXXX și alte persoane nestabilite.

Grupul criminal organizat condus de către XXXXX și XXXXX avea un plan bine

determinat de activitate infracțională, legat de realizarea infracțiunilor de sustragere

care conținea următoarele etape: identificarea și determinarea locurilor în care se

conțineau safeuri, terminale de plată precum și a potențialelor victime deținătoare de

mijloace financiare și obiecte din aur, pregătirea obiectelor special abilitate pentru

spargerea safeurilor, terminalelor de plată, a încăperilor în care se aflau obiectele de

sustras, organizarea transportării autorilor sustragerilor și a bunurilor rezultate din

comiterea acestora, realizarea bunurilor infracționale, precum și împărțirea între

membrii grupării criminale a banilor sustrași și a veniturilor obținute în rezultatul

realizării bunurilor infracționale.

Astfel, în cadrul grupului criminal organizat Cașu Petru avea rolul de autor,

conform căruia el a sustras bunuri împreună cu membrii grupului criminal organizat,

beneficiind totodată de bunurile infracționale, cât și de complice, conform căruia el

stătea la pândă în vederea înlăturării obstacolelor pentru nedemascarea membrilor

grupului criminal 2 organizat în momentul comiterii infracțiunii, acumularea

instrumentelor de spargere și bunurilor infracționale beneficiind totodată de bunurile

sustrase. Prin urmare, Cașu Petru a săvârșit în calitate de autor și complice, următoarele

sustrageri:

La 22.12.2017, ora 03:13, Cașu Petru acționând împreună și de comun acord cu

XXXXX și XXXXX, care au fost transportați de către XXXXX cu automobilul său de

model Volkswagen Golf cu XXXXX, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, în timp ce XXXXX stătea la pândă, prin deteriorarea ușii din termopan, Cașu

Petru și XXXXX au pătruns în magazinul de produse alimentare a S.R.L. ”Atlantis-

Моl” amplasat în XXXXX, unde deteriorând parțial terminalul de plăți care aparține

ÎM „Netto Pro M” SRL au sustras pe ascuns din acesta caseta cu mijloace bănești cu

suma de 14.440 lei, care au fost împărțite între XXXXX, Cașu Petru și XXXXX,

cauzând ÎM „Netto Pro M” SRL o daună materială considerabilă.

Tot el, la 12.03.2018 aproximativ la ora 03:28, acționând împreună și de comun

acord cu XXXXX și XXXXX, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, în

timp ce XXXXX și Cașu Petru stătea la pândă, după deteriorarea gratiilor și a geamului

din termopan, XXXXX a pătruns în magazinul alimentar Î.I. „Sud Vest Eremia”

amplasat în XXXXX, de unde a sustras pe ascuns terminalul de plăți „QIWI” cu

valoarea de 38.811,37 lei, ce aparține SRL „Top Valdar”, în care se aflau mijloace

financiare în sumă de 14.530 lei.

Terminalul de plăți a fost dus de către XXXXX, XXXXX și Cașu Petru în curtea

unei case părăsite din apropiere, care a fost spart, iar din acesta s-au sustras mijloacele

financiare în sumă de 14.530 lei, care au fost împărțite între XXXXX, XXXXX și Cașu

Petru, făptuitorii renunțând la sustragerea terminalului de plată. Prin acțiunile indicate,

SRL „Top Valdar” a fost cauzată o pagubă materială considerabilă.

2

Tot el, la 26.03.2018 aproximativ la ora 02:45, acționând împreună și de comun

acord cu XXXXX și XXXXX, care au fost transportați de către XXXXX cu

automobilul său de model Volkswagen Golf cu XXXXX, urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, în timp ce XXXXX și Cașu Petru stăteau la pândă, Jalbă

Valeriu a pătruns prin deteriorarea geamului, în magazinul SRL ”Anda” amplasat în

XXXXX, unde a deteriorat parțial terminalul de plată a companiei Î.M. „Netto Pro M”

SRL și din interior a sustras pe ascuns, caseta cu mijloace financiare în sumă de 18.090

lei, care au fost împărțite între XXXXX, Cașu Petru și XXXXX, astfel cauzându-i Î.M.

„Netto Pro M” SRL o pagubă materială considerabilă.

avocatul Radu Dumneanu în numele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care a-i stabili lui Cașu Petru

o pedeapsă cu aplicarea art. 90 Cod penal.

În motivarea apelului, avocatul a indicat că, pedeapsa ce i s-a aplicat inculpatului

prin sentința din 15 decembrie 2020 a fost individualizată în mod greșit, instanța de

fond nu s-a expus asupra mijloacelor bănești ale numitului Cașu Petru, sechestrate de

către organul de urmărire penală în scopul de a asigura recuperarea prejudiciului.

Instanța de fond nu a luat în considerare faptul că, pentru a răspunde pentru fapta

comisă în perioada când încă nu a împlinit vârsta de 21 de ani (la momentul comiterii

faptelor prejudiciabile avea vârsta de 19 ani), după ce a fost informat că este anunțat

în căutare de către autoritățile competente din Austria unde locuia, inculpatul singur s-

a prezentat în țară și s-a predat reprezentanților organelor de urmărire penală.

Conștientizând caracterul prejudiciabil și consecințele faptelor sale, deși a comis

faptele respective în co-participare cu alte trei persoane, inculpatul de unul singur a

achitat prejudiciul reclamat de către părțile vătămate, restituind o sumă de 10 ori mai

mare decât suma ce i s-a transmis real de către ceilalți participanți la comiterea faptelor

infracționale.

Susține, că instanța de judecată nu a ținut cont nici de faptul că potrivit art. 75

Cod penal, pedeapsa cu închisoarea are un caracter excepțional și se aplică atunci când

personalitatea infractorului face necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o altă

pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul. Contrar prevederilor art. 75 alin.

(2) Cod penal, instanța de fond nu și-a executat obligația de a motiva caracterul

excepțional la aplicare a pedepsei cu închisoare în privința lui Cașu Petru.

Consideră că, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului nu s-a ținut cont

nici de faptul că, inculpatul este o persoană care la momentul respectiv nu avea vârsta

de 21 de ani.

avocatului Dumneanu Radu în interesele inculpatului a fost respins ca nefondat, cu

menținerea fără modificări a sentinței contestate.

probatorul, a considerat dovedită vina inculpatului de comiterea furtului, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de un grup criminal organizat

3

cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Iar verificând probele administrate

prin prisma prevederilor art. 95 Cod de procedură penală, le-a apreciat ca fiind

pertinente concludente și utile, ori în ședință nu s-au stabilit circumstanțe care să indice

la admiterea a careva încălcări esențiale, ce ar determina neadmiterea lor.

În contextul art. 76, Cod penal în calitate de circumstanță atenuantă în privința

inculpatului, instanța de fond a menționat căința sinceră, iar circumstanțe care ar agrava

răspunderea penală conform art. 77 Cod penal, a fost stabilită săvârșirea infracțiunii de

către o persoană care anterior a fost condamnată pentru alte fapte care au relevanță

pentru cauză.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului s-a ținut cont de

prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite

care se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave și grave, de faptul că

infracțiunea a fost săvârșită din intenție, de personalitatea inculpatului care anterior a

fost condamnat pentru diferite infracțiuni fapt confirmat prin revendicare anexată la

dosar, inclusiv similare, nu se află la evidență la medicul psihiatru, dar se află la

evidența medicului narcolog.

Instanța de apel, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a

personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în viața socială,

precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, a considerat că în

coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea

inculpatului, a constatat că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu

aplicarea unei pedepse în formă de închisoare pe termen de 1 an și 6 luni, fără amendă

pentru fiecare episod, iar în conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, s-a stabilit

pedeapsa cu închisoare pe termen de 4 ani. În baza art. 901 alin. (1), (3) Cod penal s-a

stabilit pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Prin urmare, această pedeapsă este echitabilă și suficientă pentru restabilirea

echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate

prin infracțiunile comise de către inculpat, iar pedeapsă stabilită inculpatului este aptă

de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social al

faptelor comise de inculpat, cât și personalitatea acestuia.

Instanța de fond justificat a conchis că o pedeapsă privativă de libertate este

echitabilă la caz, care va atinge scopul legii penale de restabilire a echității sociale,

corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și a altor persoane, or, inculpatul a comis trei infracțiuni cu

intenție, deși acesta nu este la prima sa abatere de la lege, fapt ce denotă că, cele comise

nu constituie un incident în biografia acestuia.

Instanța de apel nu a admis solicitarea avocatului privind aplicarea unei pedepse

în temeiul art. 90 Cod penal în privința inculpatului or, acesta nu este la prima sa

abatere de la lege, el anterior a comis alte infracțiuni, inclusiv similare, fiind condamnat

la pedepse mai blânde, însă toate acestea au fost ignorate de inculpat, care ulterior a

comis din nou infracțiuni de furt.

4

Faptul că Cașu Petru a recunoscut vinovăția, nu constituie temei exclusiv pentru

aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea fixată de prima instanță, or, această

circumstanță a fost luată în considerație de către instanța de fond la individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului de rând cu altele enunțate și grație cărora a beneficiat de

reducerea pedepsei.

interesele inculpatului și cu inculpatul au înaintat recurs și recurs suplimentar împotriva

deciziei instanței de apel.

6.1 Avocatul Roșca Veaceslav în comun cu inculpatul, invocând prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6), 7), 8) și 12) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei,

cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivare recurenții indică:

- Cașu Petru nu a recunoscut în totalitate faptele reținute în rechizitoriu, iar în

astfel de împrejurări examinarea dosarului urma să fie petrecută în ordinea generală;

- formulând solicitarea de a judeca cauza în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, inculpatul renunță neechivoc la dreptul de a interoga martori în fata

instanței, scop urmărit de alți participanți, pentru a nu fi audiați martorii, fapt care în

realitate s-a soldat cu urmări grave pentru recurent;

- solicitarea avocatului Dumneanu Radu de a examina cauza în procedura

simplificată a fost o acțiune incorectă în raport cu Cașu Petru.

6.2 Avocatul Roșca Veaceslav a înaintat recurs suplimentar, prin care a indicat că

la judecarea cauzei în instanța de apel a participat avocatul Roșca Veaceslav, însă

apelul împotriva sentinței a fost declarat de avocatul Dumneanu Radu. În cadrul

ședinței de judecată din 12 mai 2021 a participat avocatul Roșca Veaceslav, însă acest

fapt nu a fost menționat în decizia supusă recursului, precum și argumentele invocate

de avocat.

Prin urmare, instanța de judecată nu s-a expus pe motivele invocate în apelul

avocatului Dumneanu Radu și pe motivele invocate în cadrul ședinței din 12 mai 2021

de către avocatul Roșca Veaceslav.

Instanța de apel nu a respectat procedura la aplicare a art. 3641 Cod de procedură

penală, pe motiv că textul declarației nu a fost executat de Cașu Petru dar, de către o

altă persoană. La fel, instanța de apel nu a respectat termenul rezonabil, manifestat prin

expedierea cu întârziere a deciziei integrale, fapt ce a adus la imposibilitatea formulării

recursului

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului comun al

avocatului și inculpatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acestea

urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

5

8.1 Avocatul în comun cu inculpatul prin recursul ordinar a indicat la prezenta

erorilor de drept prevăzute de pct. 6) – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, pct. 7) – instanța a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau apelul a

fost introdus tardiv, pct. 8) – nu au fost întrunite elementele infracțiunii și pct. 12) –

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită a alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

Temeiul invocat de recurenți, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, dat

fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414

alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin decizia adoptată

corect a menținut sentința atacată.

Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz

comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu se conțin în temeiurile prevăzute la

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub

aspectul casării ca fiind ilegală hotărârea contestată, deoarece instanța de recurs nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de

fond, aceasta fiind sarcina primordială și competența instanțelor respective.

Din aceste considerente, nu se examinează criticile referitoare la presupusa

greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci

doar se verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond,

corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform învinuirii incriminate,

astfel că, reaprecierea probelor, în modul propus de apărare, nu se încadrează în

prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor,

verificate și apreciate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei, întrucât instanța de apel corect a

coordonat procesul de examinare a probelor, or, la caz nu a fost stabilită discrepanța

dintre conținutul mijloacelor de probă și aprecierile primei instanțe.

De asemenea, Colegiul penal respinge argumentul ce invocă prevederile art. 427

alin. (1) pct. 7) Cod de procedură penală, întrucât instanța de apel întemeiat și-a motivat

decizia statuând asupra repunerii în termen a cererii de apel declarate de către avocatul

Dumneanu Radu în numele inculpatului or, simpla indicare a temeiului nu impune

instanța de recurs să intervină în decizia contestată.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

invocat de avocat în recursul său, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației

de „neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). La fel, sintagma dată nu

coincide cu materialele cauzei care a fost examinată prin procedura simplificată

6

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.

De asemenea, supunând analizei subsidiare actele cauzei, se constată că nici

eroarea de drept semnalată de recurenți și stipulată în pct. 12) din alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, care prevede situația când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită, cu certitudine nu a fost admisă de instanța de apel. La trasarea acestei

concluzii, instanța de recurs are ca bază argumentele temeinice și pertinente expuse în

textul deciziei recurate la pct. 4-5.

Deși se invocă că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor

incriminate, Colegiul consideră că instanța de apel întemeiat a conchis că afirmațiile

respective nu generează casarea și rejudecarea cauzei în instanța de apel precum s-a

solicitat în recurs, or în cursul judecării cauzei în apel și în fond au fost prezentate probe

care au înlăturat orice dubiu și au demonstrat cu certitudine vinovăția inculpatului în

cele imputate.

Esența recursului declarat constă în invocarea unei pretinse ilegalități la aplicarea

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, însă aceste argumentele nu și-au găsit

confirmare, deoarece din materialele cauzei nu s-a constatat existența unor încălcări

procedurale în aspectul invocat, mai mult astfel de întrebări nu au fost abordate în apel.

Conform cererii din 12.11.2020, inculpatul prin înscris autentic a recunoscut

acțiunile incriminate și a acceptat examinarea cauzei în procedura simplificată cu

probele anexate la dosar (vol-III, f.d. 27). Instanța de fond nu a găsit temei ce ar fi

împiedicat judecarea cauzei în procedura simplificată, așa cum au fost îndeplinite

etapele de procedură în scris și confirmate verbal.

Conform procesului - verbal din 12.11.2020, a fost prezentată cererea inculpatului

la aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, pe care atât inculpatul cât

și apărătorul (inculpatul a dat acordul ca avocatul Radu Dumneanu să-i apere

interesele) au susținut integral cererea. De asemenea, în cadrul acestei ședințe

inculpatul verbal a recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate și era conștient

de consecințele aplicării prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală (vol-III, f.d.

34-35). Mai mult, recurenții nu s-a folosit de dreptul legal de a face obiecții față de

procesului- verbal în cadrul instanței de fond și instanței de apel.

În temeiul explicațiilor date de Plenului Curții Supreme de Justiție în hotărârea sa

nr. 13 din 16.12.2013 „Cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală de către instanțele judecătorești”, pct. 13 alin. (3) în care se stipulează că: „ Din

momentul pronunțării încheierii, inculpatul și apărătorul lui nu mai pot renunța pe

parcursul procesului penal asupra opțiunii sale de a fi judecată cauza potrivit

procedurii simplificate”. Astfel, instanța de apel corect a respins solicitarea

inculpatului de renunțare la procedura simplificată.

La etapa judecării recursului, Colegiul nu analizează conținutul mijloacelor de

probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de

fapt, decât cea constatată de instanțele inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al

instanțelor de fond și de apel.

La caz este relevantă și jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a

7

statuat cu titlul de principiu că instanțele judecătorești trebuie să-și motiveze deciziile

în temeiul art. 6§1 al Convenției (a se vedea în acest sens cauza Ruiz Torija vs. Spain,

9 decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt obligate să ofere un răspuns detaliat

la fiecare argument al părților, mai cu seamă dacă el este invocat în mod repetat, iar

extinderea la care se aplică această obligație de a prezenta motive poate să varieze în

dependență de caracterul deciziei și circumstanțele cauzei. Or, în opinia Curții, în cazul

în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite

temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface

cerințele art. 6 din Convenție. (a se vedea în acest sens cauza Bachowski v. Polonia din

02.11.2010).

8.2 Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste

termen.

Din actele cauzei se constată că inculpatul a depus recursul suplimentar ordinar la

data de 26.11.2021.

Una din cerințele obligatorii la depunerea recursului ordinar se referă la

respectarea termenului de declarare a acestuia de către titularii cererii respective. În

corespundere cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de declarare a

recursului este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei instanței de apel. Ca atare,

termenul de recurs are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea

din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului

se consideră ca tardiv, deoarece legea procesual-penală nu prevede posibilitatea de

repunere în termen a recursului.

În același context se relevă că, potrivit dispozițiilor art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală: „în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este

prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.”

Din actele cauzei se constată că apărătorul Roșca Veaceslav cunoaște de termenul

de depunerea a recursului ordinar, or recursul ordinar din 28 iulie 2021 la depus în

termen. Mai mult, inculpatul nu a solicitat repunerea în termen a recursului suplimentar

din 26 noiembrie 2021 și nu a indicat motivul depunerii recursului după expirarea

termenului de atac.

Pe cale de consecință, având în vedere cele consemnate supra, Colegiul reține că,

în cauza diferită judecății, termenul de declarare a recursului suplimentar a fost omis

de către recurent, respectiv argumentele aduse de acesta în cererea de recurs nu vor fi

preluate pentru examinare, el fiind decăzut de dreptul de a exercita această cale de atac.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-

419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar urmează a fi declarat

8

inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat, iar recursul suplimentar ca fiind declarat peste

termen.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor declarate împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2021, în cauza penală privindu-l pe CAȘU Petru

XXXXX, de avocatul Roșca Veaceslav în comun cu inculpatul din 28 iulie 2021 ca

fiind vădit neîntemeiat și de avocatul Roșca Veaceslav din 26 noiembrie 2021 ca fiind

declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 ianuarie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

9