1ra-1563/2022 — art. 151 alin. 1, 287 alin. 3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 151 alin. 1, 287 alin. 3 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-1563/2022 — art. 151 alin. 1, 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 1ra-1563/2022
(1-21127398-01-1ra-14112022)
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
07 decembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Nadejda TOMA
judecători Liliana CATAN
Ion GUZUN
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2022,
în cauza penală privindu-l pe
CERESCO Cristian XXXXX, născut la
XXXXX, originar din XXXXX, viza de XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 25.08.2021 – 22.10.2021;
Instanța de apel: 21.12.2021 – 13.09.2022;
Instanța de recurs: 14.11.2022– 07.12.2022.
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 22 octombrie 2021,
cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,
Ceresco Cristian a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de
- art. 151 alin. (1) Cod penal la 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare;
- art. 287 alin. (3) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit pedeapsa definitivă de 3 (trei) ani și 5 (cinci)
luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
În baza art. 90 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei
definitive stabilite lui Ceresco Cristian, pe o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani, cu
obligarea lui Ceresco Cristian în perioada de probațiune să participe la programe
probaționale.
S-a încasat de la Ceresco Cristian cheltuielile judiciare în sumă totală de 544
(cinci sute patruzeci și patru) lei.
1
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Ceresco
Cristian la 26.07.2021, aproximativ orele 17:30, aflându-se pe XXXXX, care
constituie loc public, ignorând regulile de conduită în public, utilizând cuvinte
necenzurate și injurioase, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate,
încălcând grosolan ordinea publică, manifestând o obrăznicie deosebită, a iscat un
conflict cu Sporîhin Vasile, în urma căruia l-a agresat fizic și verbal pe ultimul,
aplicându-i lovituri cu pumnii, picioarele și o bâtă din lemn în regiunea capului și
peste diferite părți ale corpului, cauzându-i victimei Sporîhin Vasile conform
raportului de expertiză judiciară nr. 202102D1288 din 16.08.2021 vătămare corporală
gravă.
Tot el, la 26.07.2021, aproximativ orele 17:30, aflându-se pe XXXXX, dându-și
seama de acțiunile sale infracționale, l-a agresat fizic și verbal pe Sporîhin Vasile,
aplicându-i lovituri cu pumnii, picioarele și o bâtă din lemn în regiunea capului și
peste diferite părți ale corpului, cauzându-i victimei Sporîhin Vasile conform
raportului de expertiză judiciară nr. 202102D1288 din 16.08.2021: Traumatism
cranio-cerebral manifestat prin contuzie cerebrală gravă; fractura osului frontal pe
dreapta cu implicarea ambelor lamele cu trecerea pe peretele superior a orbitei drepte;
fractura osului temporal și parietal pe dreapta (ambele lamele); hematom subdural
frontal pe dreapta cu trecere bazală și spre regiunea temporală, pneumocefalee frontal
pe dreapta, zone de contuzie cerebrală frontal pe dreapta, hemoragie subarahnoidiană
regiunea frontală, hemosinus total maxilar drept, parțial a sinusului frontal drept,
sinusurilor sfenoidale si celulelor etmoidale pe dreapta; fractura liniara a apofizei
temporale a osului zigomatic pe dreapta, edem al țesuturilor moi cu bule de aer la
nivelul țesuturilor moi a spațiului retrobulbar și periorbitale pe dreapta; echimoză la
nivelul regiunii periorbitale pe stânga; plagă contuză la nivelul regiunii frontale și
degetul I a mâinii drepte; excoriații la nivelul feței, care au fost produse în rezultatul
acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, în timpul și circumstanțele indicate,
care prezenta pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califica ca vătămare
corporală gravă.
Astfel, prin acțiunile sale Ceresco Cristian a comis infracțiunile prevăzute la art.
287 alin. (3) Cod penal- huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă ordinea
publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, acțiuni care prin conținutul
lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea unui obiect
pentru vătămarea integrității corporale și art. 151 alin. (1) Cod penal- vătămarea
intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă
pentru viață.
Nefiind de acord cu sentința în cauză, procurorul a depus în termen apel prin
care solicita casarea parțială a sentinței, din motivul blândeții pedepsei, cu
pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care
a-l declara culpabil pe Ceresco Cristian de comiterea infracțiunii prevăzute de:
- art. 287 alin. (3) Cod penal la 4 ani închisoare;
2
- art. 151 alin. (1) Cod penal la 6 ani închisoare.
Prin aplicarea prevederilor art. 84 alin. (l) Cod penal, pentru concurs de
infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili pedeapsa definitivă de
8 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Prin aplicarea
prevederilor art. 901 alin. (1) Cod penal, pedeapsa stabilită lui Ceresco Cristian se va
suspenda parțial, primii 4 ani din pedeapsă urmând a fi executate în penitenciar de tip
semiînchis, iar restul pedepsei de 4 ani de suspendat condiționat pe un termen de probă
de 4 ani.
În motivarea apelului procurorul a invocat că, considera greșită aplicarea
prevederile art. 90 Cod penal, deoarece nu a ținut cont de circumstanțele cauzei că
inculpatul a cauzat victimei vătămare corporală gravă. La fel, instanța nu a ținut cont
de faptul că în prezent pe teritoriul țării dar în marea majoritate în mun. Chișinău, se
comit cu frecvență astfel de infracțiuni, în urma cărora în locuri publice pătimesc
cetățenii, iar aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, î-i încurajează pe infractori să
încalce ordinea publică și să atace nestingherit persoanele, aplicând și diferite obiecte
adaptate pentru cauzarea leziunilor corporale.
Mai mult ca atât, aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei,
creează în societate perceperea precum că organele de drept și justiția nu își
îndeplinesc corect obligațiile stabilite prin lege și creează tratări diferite în ceia ce
privește corectitudinea actului justiției, deoarece sfidarea ordinii publice și aplicarea
violenței față de cetățeni, atentează atât asupra orânduirii sociale, cât și asupra
eficienței statului de a asigura protecție cetățenilor său, drept consfințit în Constituția
Republicii Moldova.
Prin urmare, instanța greșit a considerat că îndreptarea și corectarea lui Ceresco
Cristian este posibilă fără izolare de societate, aplicându-i pedeapsa sub formă de
închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de
probațiune.
Pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini de respect față
de legea penală, de cetățeni, precum și de valorile sociale, astfel, corectarea și
reeducarea inculpatului va fi posibilă prin izolarea acestuia de societate, deoarece
circumstanțele menționate indicau la faptul că inculpatului urma, ca măsură de
pedeapsă, să-i fie aplicată o pedeapsă reală cu închisoare.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie
2022, apelul procurorului a fost admis din alte motive, inclusiv din oficiu, conform
art. 409 Cod de procedură penală, s-a casat total sentință și s-a pronunțat o nouă
hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prim instanță, prin care Ceresco Cristian a
fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 151 alin. (1) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare, cu executare în
penitenciar de tip semiînchis. Conform art. 90 Cod penal s-a suspendat condiționat
executarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani;
3
- art. 287 alin. (3) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare, în penitenciar de tip
semiînchis și s-a liberat de executarea acestei pedepse în baza Legii privind amnistia
în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii
Moldova nr. 243 din 24.12.2021, cu încetarea procesului.
S-a încasat de la Ceresco Cristian în beneficiul statului cheltuielile de judecată
în sumă de 544 (cinci sute patruzeci și patru) lei.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, apreciind
probele pe cauza penală cu respectarea prevederilor art. 101 Cod procedură penală,
din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate
în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel a conchis că,
Ceresco Cristian a comis infracțiunile prevăzute la art. 287 alin. (3) și 151 alin. (1)
Cod penal.
Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei
inculpatului, a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 70, 75 Cod penal și anume de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat,
de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de
viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului.
În speță, infracțiunea prevăzută la art. 151 alin. (1) Cod penal se atribuie la
categoria infracțiunilor grave, Ceresco Cristian se căiește sincer în cele comise și a
solicitat examinarea cauzei în procedura specială prevăzută la art. 3641 Cod de
procedură penală, circumstanțe ce atenuează sau agravează răspunderea nu au fost
stabilite.
Având în vedere prevederile art. 90 alin. (1) și (2) Cod penal, de faptul că
inculpatul are o ocupație permanentă, s-a aflat în detenție aproximativ trei luni, este
la prima abatere de la legea penală, instanța de apel a concluzionat că anume
suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea și acordarea
posibilității acestuia, ca în perioada de probațiune, prin comportare exemplară, să
îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, va oferi o mai bună protecție intereselor
societății, decât izolarea vinovatului de societate.
Totodată, în cadrul ședinței în instanța de apel inculpatul susținut de avocata
Arnaut Sorina au solicitat aplicarea prevederilor Legii nr. 243 din 24.12.2021, privind
amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova.
Prin urmare, înainte de a aplica actul amnistiei, instanța a determinat dacă
inculpatul întrunește condițiile stabilite de art. 1 din Legea nr. 243, care stipulează că
„Prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și
inculpate, precum și persoanelor condamnate, care sunt caracterizate pozitiv pe
parcursul executării pedepsei, al perioadei de probațiune sau al termenului de probă
și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă
persoanele respective cad sub incidența prevederilor art. 2- 5, 7, 8”. Prin urmare, s-a
4
conchis că, pentru aplicarea amnistiei față de inculpat, este suficient să fie întrunite
cel puțin unul dintre criteriile enumerate supra.
În speță, inculpatul întrunește condițiile prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr.
243 din 24.12.2021, potrivit cărora procesele penale în privința infracțiunilor săvârșite
până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal nr.985/2002 prevede drept
pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare
pe un termen de 7 ani, încetează la faza de urmărire penală sau la cea de judecare a
cauzei, or sancțiunea prevăzută la art. 287 alin. (3) Cod penal prevede pedeapsă sub
formă de închisoare de la 3 la 7 ani, de aceea, raportând la caz cele consemnate,
Ceresco Cristian cade sub incidența prevederilor Legii privind amnistia în legătură cu
aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, nr. 243
din 24.12.2021.
Conform art. 227 Cod de procedură penală, instanța de apel a dispus încasarea
cheltuielilor judiciare pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară în sumă de
544 lei, de la inculpat în beneficiul statului.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul a atacat-o cu recurs
ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală,
solicitând casarea deciziei în latura penală, cu excluderea prevederilor art. 90 Cod
penal.
În motivare recurentul a indicat că, instanța de apel la emiterea deciziei a ignorat
prevederile art. 61, 75 Cod penal, or, circumstanțele comiterii infracțiunii și
comportamentul inculpatului denotă că cel mai eficient mijloc de corectare a acestuia
este pedeapsa cu închisoare, această concluzie derivând și din gravitatea faptei comise
și de pericolul social al acesteia.
Astfel, consideră recurentul că instanța de apel nu au ținut cont de gradul
prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de comportamentul inculpatului în momentul
comiterii infracțiunii și după consumarea ei, de personalitatea lui, pronunțând o
decizie neîntemeiată, în partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.
Recurentul remarca că instituția suspendării condiționate a pedepsei nu trebuie
privită, ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc
preventiv de apărare socială, care derivă din organizarea unei politici penale adaptate
la realitatea socială concretă.
În acest context, recurentul a considerat că decizia adoptată în prezenta cauză
penală, la motivarea stabilirii pedepse contravine prevederile art. 394 alin. (2) pct. 3)
Cod de procedură penală, deoarece ea nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei
mai ușoară și motivele de aplicare a pedepsei cu suspendare condiționată a executării
ei.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza
materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta
urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
5
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în
cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
Din contextul recursului declarat de procuror se constată că ultimul a invocat
temeiuri de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală
și critică soluția instanței de apel, din motiv că, în opinia sa, instanța eronat a respins
apelul și a stabilit o nouă pedeapsă prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
Potrivit textului recursului, recurentul nu a concretizat care din temeiurile pct. 6)
le pune la baza cererii de recurs și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea
din oficiu de către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate de legislator
este inadmisibilă și prin urmare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală, nu-și găsesc confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar.
De asemenea, se constată că procurorul face trimitere la temeiurile de casare
stipulate de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, menționând că prin
decizia contestată, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă prea blândă raportată la
faptele comise de acesta, de aceea, la caz, a fost aplicată pedeapsa individualizată
contrar prevederilor legale, instanța nemotivându-și suficient hotărârea în acest
aspect, adică critică primordial aplicarea art. 90 Cod penal față de inculpat.
Verificând materialele dosarului în raport cu criticele enunțate, Colegiul penal
conchide că la judecarea apelului instanța a examinat cauza în baza probelor
administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de
judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) și 101 Cod de procedură penală,
a ținut cont de motivele expuse de instanța precedentă, astfel ajungând la concluzia
corectă cu privire la vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunilor incriminate în
baza art. 287 alin. (3) și 151 alin. (1) Cod penal.
Instanța de apel și-a motivat concluzia prin statuarea faptului că a acordat deplină
eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală
în coraport cu prevederile art. 90 Cod penal în partea infracțiunii prevăzute de art. 151
alin. (1) Cod penal și Legea privind amnistia în partea infracțiunii prevăzute de art.
287 alin. (3) Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul
acesteia, de persoana vinovatului, de circumstanțele care atenuează ori agravează
răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui,
precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Față de cele ce preced, Colegiul penal consideră că temei pentru aplicarea unei
pedepse mai aspre, cu închisoare reală, în privința inculpatului la moment nu se
constată, or, pedeapsa stabilită răspunde atât principiului proporționalității, cât și
scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, de restabilire a echității sociale, de
6
corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din
partea acestuia, cât și a altor persoane.
Instanța de recurs notează că, pentru a se reține eroarea de drept stipulată în pct.
10) și pentru a se statua că s-au aplicat pedepse individualizate contrar exigențelor
legale, instanțele de fond urmau să facă abstracție de prevederile art. 75 și 90 Cod
penal, care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepselor și
condițiile de aplicare a institutului suspendării condiționate, în raport cu circumstanțe
agravante și atenuante etc., ținând seama de limitele stabilite în partea specială a
Codului.
Colegiul penal respinge ca neîntemeiat argumentul procurorului precum că,
pedeapsa stabilită acestuia este prea blândă și una inechitabilă, din considerentul că
aceasta este echitabilă și direct proporțională caracterului și gradului prejudiciabil al
infracțiunilor săvârșite, motivului și scopului celor comise, persoanei celui vinovat,
caracterului, circumstanțelor ce atenuează sau agravează răspunderea, și anume, la
caz, trebuie avute în vedere că inculpatul a comis infracțiuni, a recunoscut vina și s-a
căit sincer de cele comise, este la prima s-a abatere de la lege, la evidența medicului
narcolog sau psihiatru nu se află, circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost
stabilite.
Mai mult ca atât, procurorul, solicitând excluderea prevederilor art. 90 Cod penal
la aplicarea pedepsei în privința inculpatului, nu a invocat careva motive care ar
justifica aplicarea unei pedepse cu executare reală, or, criticile formulate de procuror
au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale și în instanța de apel și cărora
li s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta
decizie, iar argumentele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere
al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare în sensul rejudecării deciziei
instanței de apel.
Reieșind din cele expuse supra, Colegiul concluzionează că, instanța de apel a
pronunțat o decizie întemeiată și motivată, care corespunde tuturor prevederilor legii
de procedură penală, iar temeiurile invocate de recurent nu persistă în cauză, fapt ce
permite declararea inadmisibilității recursului pe motiv că acesta este vădit
neîntemeiat.
Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis
erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată
conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-a aplicat inculpatului
pedeapsa individualizată conform prevederilor legale, astfel încât recursul ordinar
declarat de procuror este vădit neîntemeiat.
Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând
situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,
Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a
respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură
penală, iar criticele din recursul înaintat de procuror sunt vădit neîntemeiate.
7
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
Penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 13 septembrie 2022, în cauza penală privindu-l pe CERESCO
Cristian XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 ianuarie 2023.
Președinte Nadejda TOMA
Judecător Liliana CATAN
Judecător Ion GUZUN
8