Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 24.03.2023

1ra-1538/22 — art. 190 alin. 5, 190 alin. 4, 190 alin. 4, 190 alin. 2 lit. b, c CP

HOTĂRÂRE
24.03.2023
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 190 alin. 5, 190 alin. 4, 190 alin. 4, 190 alin. 2 lit. b, c CP
Temei legal
art.427 alin. pct.6 CPP
Citează această cauză
1ra-1538/22 — art. 190 alin. 5, 190 alin. 4, 190 alin. 4, 190 alin. 2 lit. b, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1538/22 1-18126994-01-1ra-03112022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 30 ianuarie 2023 mun. Chișinău Colegiul Penal lărgit în componența: președinte Nadejda TOMA judecători Liliana CATAN Ion GUZUN Victor BOICO Ghenadie PLĂMĂDEALĂ a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul de circumscripție Chișinău, Radu Sâli, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2022, în cauza penală privindu-l pe Vieru Ștefan XXXXX, născut la XXXXX în r-nul XXXXX, sat. XXXXX, domiciliat în r-nul XXXXX, sat. XXXXX. Termenul de examinare a cauzei: Prima instanță: 25.01.2018 – 22.07.2021; Instanța de apel: 06.09.2021 – 12. 07.2022; Instanța de recurs: 03.11.2022 – 30.01.2023.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit, C O N S T A T Ă :

Prin urmare, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, în genere motivarea fiind una abstractă și sumară fără o expunere cronologică. În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1), (2), (5) și (6) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel, verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal.

Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal. Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. Conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

În corespundere cu art. 417 alin. (1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței, temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. 35 Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se pronunțe instanța de apel sunt dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate.

Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod de procedură penală, întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece: a) de și instanța de apel a casat total sentința și a pronunțat o hotărâre nouă, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, contrar prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 9) Cod de procedură penală nu a indicat în partea descriptivă a deciziei una din soluțiile prevăzute la art. 415 Cod de procedură penală, or descriind prevederile acestui articol, nu specifică soluția; b) potrivit sentinței inculpatul Vieru Ștefan a fost achitat pe episodul cu partea vătămată SRL „XXXXX ", însă indiferent de acest fapt, casează sentința și în această parte, rejudecă cauza și dispune achitarea deja pe toate capetele de acuzare pe aceleași motive de achitare stabilite de instanța de fond; c) judecând apelurile și adoptând o soluție de achitare pe toate capetele de acuzare, potrivit art. 394 alin. (3) pct.1) Cod de procedură penală, a indicat învinuirea pe baza căreia cauza în privința învinuitului a fost trimisă în judecată, însă, ulterior iarăși constată faptele inculpatului ca fiind dovedite, însă sub aspectul unor relații civile, de fapt descriind aceleași fapte potrivit rechizitoriului însă fără încadrarea juridică a acestora și modificând pe fiecare epizod constatarea și anume: pe episodul cu partea vătămată SRL „XXXXX " în loc de „… neachitând contravaloarea acestora,

cauzându-i astfel părții vătămate „XXXXX " SRL o daună materială în proporții considerabile, în proporții deosebit de mari.” a indicat doar „… neachitând contravaloarea acestora.” pe episoadele cu părțile vătămate Catlabuga Ghenadie, Negura Edgar și Ciorici Veaceslav a indicat „… însă din cauza dificultăților financiare nu și-a putut onora obligațiunile asumate în termenul stabilit.”, constatare improprii sentinței de achitare invocată atât la pct.8 a deciziei contestate, cât și în pct. 28 a acesteia; d) instanța de apel, judecând apelurile și adoptând soluția de achitare a lui Vieru Ștefan pe toate episoadele, a derogat de la prevederile art. 414 alin. (6) Cod de procedură penală, care obligă instanța de a-și întemeia concluziile doar pe probe verificate în ședința de judecată a instanței de apel și care au fost 36 consemnate în procesul-verbal.

La caz, din materialele cauzei penale se reliefează împrejurarea că aceste prevederi legale nu au fost întocmai respectate, or în ședința de judecată au fost audiate părțile vătămate Negura Edgar, Ciorici Veaceslav și Pitușcan Ruslan (f.d.72, 103, 112, v.11), martorii Ianiț Ala, Spînu Cornel Și Rîmari Olga (f.d.

114, 116, 137, v.11) și inculpatul Vieru Ștefan (f.d.129, v.11), însă potrivit procesului verbal al ședinței de judecată (f.d.138, v.11) au fost cercetate materialele cauzei doar pe episodul cu partea vătămată SRL „XXXXX ", nefiind verificate declarațiile inculpatului Vieru Ștefan, părților vătămate Negura Edgar și Ciorici Veaceslav, a tuturor martorilor date pe tot parcursul procesului penal, cât și probele pe fiecare episod în parte, mai mult ca atât partea vătămată Catlabuga Ghenadie, conform materialelor cauzei, nici nu a fost citată în ședința de judecată a instanței de apel și respectiv nici nu a fost audiată și nici cercetate declarațiile acestuia date anterior, iar în decizia contestată se învederează declarațiile inculpatului Vieru Ștefan, declarațiile a tuturor părților vătămate, a tuturor martorilor cât și probele pe toate episoadele.

Prin urmare instanța de apel și-a întemeiat concluzia pe probele neverificate în ședința de judecată și care nu au fost consemnate în procesul verbal. Tot aici, Colegiul precizează că în lumina jurisprudenței CtEDO, s-a reiterat importanta soluționării unei cauze în fond, astfel ca instanța națională să se expună asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei acuzate de comiterea unui delict, în vederea stabilirii adevărului obiectiv, restabilirii ordinii de drept, ocrotirii și asigurării drepturilor nu numai a acuzatului, dar și a victimelor infracțiunii (hotărârea Maslova și Nalbandov versus Federația Rusă).

Mai mult, instanța trebuie să purceadă la audierea părților și martorilor, conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, în vederea testării seriozității și credibilității versiunilor susținute (hotărârea CtEDO Cornelis versus Olanda), or, în baza principiului contradictorialității în procesul penal, autoritatea responsabilă de a decide cu privire la vinovăția sau nevinovăția unui acuzat ar trebui, în principiu, să asculte părțile și martorii în persoană și să evalueze credibilitatea acestora, evaluarea credibilității fiind o sarcină complexă ce nu poate fi realizată, de obicei, doar prin citirea unei înregistrări a declarațiilor, cu atât mai mult în cazul în care sunt avute în vedere doar unele declarații (hotărârea CtEDO Manoli versus Republica Moldova).

Prin urmare, abordarea instanței de apel, care este învestită cu atribuții de a judeca fondul și a se expune asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei acuzate de comiterea unei infracțiuni, este una incorectă. e) a fost admisă o gravă eroare de fapt, nefiind făcută o apreciere a probelor în conformitate cu prevederile art. 101-101 Cod de procedură penală, precum și hotărârea contestată este lipsită de o motivare plauzibilă. Colegiul statuează că pentru a corespunde criteriilor de calitate, o hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată suficient. Motivarea hotărârii judecătorești 37 constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 CoEDO.

Tot aici, Colegiul penal lărgit notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură. Astfel, în lumina practicii CtEDO, o hotărâre motivată, în sensul legislației naționale pertinente, precum și a jurisprudenței CtEDO, trebuie să conțină motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței la adoptarea soluției, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților în raport cu analiza probatoriului administrat în cauză (hotărârea Fomin versus Republica Moldova).

Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile parților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de proba sau cel puțin de a le aprecia (hotărârea CtEDO Achina versus Romania). Totodată, deși instanțele nu sunt obligate să se expună asupra motivelor de respingere a fiecărui argument a unei părți (hotărârea Ruiz Torija versus Spania), acestea nu sunt scutite de obligația de a examina în modul corespunzător principalele motive invocate și de a le da un răspuns (hotărârea Moreira Ferreira versus Portugalia). În speță, Colegiul evidențiază că instanța de apel ca și instanța de fond în motivarea soluției, în mare parte se axează pe descrierea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute la art.190 Cod penal, delimitând infracțiunea de escrocherie și încălcarea normelor de drept civil.

(pct. 20 decizie), care, ulterior printr-o frază generală a indicat: „Instanța de apel analizând prin prisma art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală probele administrate la cauza penală constată că acuzatorul de stat nu a demonstrat suficiente probe pertinente și concludente în baza cărora să fie stabilită concluzia despre vinovăția inculpatului Vieru Ștefan în comiterea infracțiunilor incriminate prin actul de acuzație.” (pct.21 decizie), o altă analiză și o coroborare între probele administrate nu s-a efectuat, or, încercarea de a efectua o analiză selectivă a probatorului și nemijlocit după aprecierea efectuată în apelul declarat ce către avocat în interesele inculpatului, nu echivalează cu rezolvarea fondului.

În acest context, rezultă că instanța de apel a acționat ca și cum, având îndoieli cu privire la credibilitatea martorilor acuzării, i-ar fi recuzat apriori, și a considerat satisfăcătoare poziția apărării. Efectuând o analiză textuală a părții motivante a deciziei instanței de apel se impune conchiderea că aceasta nu cuprinde relevarea considerentelor și temeiurilor legale asupra concluziilor formate în rezultatul verificării sentinței contestate de 38 apelanți, în raport cu motivele invocate de părți și circumstanțele reale ale acestei cauze. Or, în speță, este necesar ca în mod judicios, cu o argumentare temeinică și suficientă, să fie rezolvate problemele de drept apărute în cadrul judecării, cu excluderea contradicțiilor și incertitudinilor existente, având în vedere că, lipsa unei motivări corespunzătoare dintr-o hotărâre judecătorească afectează grav echitatea acestei proceduri.

Instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, formulând niște concluzii de ordin general din doctrina penală pe care le-a pus la baza achitării inculpatului, dar care totuși nu au suport probator și nu rezultă din actele acestui dosar.

Totodată, Colegiul remarcă ca motivarea instanței de apel cu precizarea ca între inculpat și părți vătămate sunt relații civile, motivând sub acest aspect cu lux de amănunte prin ce se manifestă infracțiunea de escrocherie cu statuările doctrinare și jurisprudențiale în această materie, însă le interpretează vicivers, or inculpatul Vieru Ștefan a acționat intenționat spre a induce în eroare părțile vătămate cu privire la posibilitatea restituirii datoriei, căpătându-le încrederea prin modul său de viață luxos, automobile scump, existența unei afaceri de profit, în consecință, părțile vătămate erau ferm convinse de faptul că vor putea beneficia de rambursarea împrumutului, însă maniera de comportament pe care inculpatul Vieru Ștefan a manifestat-o până la primirea vestimentației și ulterior primirii acestora, precum și săvârșirea acțiunilor demonstrează nedorința de a-și executa angajamentele.

Sub incidența legii penale intră doar acele încălcări care demonstrează rea- voință și fraudă din partea făptuitorului. Nu se supune îndoielii faptul că atunci când făptuitorul își arogă funcții și calități pe care în realitate nu le are sau își asumă responsabilități financiare pe care nu intenționează să le execute, ducând victimele în eroare, precum a făcut și Vieru Ștefan, își demonstrează rea-voința în raport cu acestea. Mai mult ca atât că, pentru calificarea faptei în baza art. 190 Cod penal, nu au importanță metodele sub care se prezintă înșelăciunea vizavi de victimă.

La acest capitol Colegiul menționează că limita între un acord civil și o componență de infracțiune este latura subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna credință a părților, iar în cazul escrocheriei este caracterizată prin înșelăciune și abuz de încredere, detaliate de legiuitor prin următoarea descriere: inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean.

39 Cât privește constatarea instanței de apel că: ”... existența pe de o parte a două contracte de împrumut și mai multor contracte de vânzare cumpărare (telefoanelor mobile), încheiate verbal, deși legea indică forma scrisă, dar din acordul părților totuși încheiate verbal, ceea ce confirmă existența unui drept cu caracter civil, iar în cazul întocmirii și încheierii scrise a contractului după cum indică art. 321 din Codul civil, părțile vătămate urmau să facă uz de prevederile art.1248 (în cadrul contractului de împrumut) sau art.1064 (în cazul contractului de vânzare cumpărare) din Codul Civil.”, Colegiul conchide că în speță nu s-a stabilit existența unui contract civil între făptuitor și victime de aceia cu siguranță este inaplicabil articolului 1 din Protocolul nr.4 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale la fapta comisă de Vieru Ștefan, fiindcă textul Convenției se referă numai la neexecutarea obligațiilor civile contractuale, or prin art. 1 din Protocolul nr. 4 la CEDO se menționează că nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligație contractuală.

Totuși aplicabilitatea acestui articol din Protocol decade în cazul manifestării de către inculpat a relei voințe și a înșelăciunii părții vătămate la momentul încheierii relațiilor contractuale. Deci, art. 1 este limitat în aplicarea sa, de sintagma „pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligație”. Astfel, din conținutul acestei norme se desprinde că, se interzice aplicarea pedepsei cu închisoarea, pentru neachitarea datoriilor, doar în cazul în care datoriile reies dintr-o obligație contractuală, adică incidența legii penale nu este interzisă dacă există alți factori care condiționează neonorarea obligațiilor contractuale. Dacă debitorul acționează într-un mod fraudulos sau premeditat, articolul 1 nu interzice punerea sa sub detenție din aceste motive, chiar dacă ulterior se stabilește că debitorul se afla în imposibilitatea de a-și onora datoria.

Așadar, potrivit celor avute în vedere de CtEDO în jurisprudența sa în materia dată, în cazul în care o persoană este deținută la cererea creditorului pentru neonorarea obligațiilor sale contractuale, din rea-voință, într-un mod fraudulos sau premeditat, art. 1 din Protocolul nr. 4 nu va fi incident. Pe cale de consecință, un alt aspect, considerat extrem de important de Colegiul penal lărgit, ce ține de delimitarea infracțiunii de escrocherie și încălcarea normelor de drept civil, se referă la: atitudinea făptuitorului față de faptul transmiterii lui a bunurilor; și/sau prezența disponibilității efective a făptuitorului de a-și executa angajamentele. În acest context, se poate cu certitudine de afirmat, retrospectiv, că inculpatul mai avea datorii față de alte persoane fizice, în privința acestora fiind inițiate alte dosare penale, fapt confirmat prin antecedentele penale ale acestuia, fiind anterior judecat pentru infracțiuni de escrocherie.

De asemenea, este notabil faptul că, un alt moment important asupra căruia instanța de apel, rejudecând cauza, urmează să se expună, ține de analizarea faptului că, pe de o parte, se susține că inculpatul ar fi încercat în diverse moduri de a-și onora obligațiile pecuniare față de părțile vătămate, or intenția dobândirii 40 ilicite a bunurilor părților vătămate se confirmă și prin faptul că acestea au fost transmise lui Vieru Ștefan în rezultatul unor înțelegeri verbale, fără a fi întocmite careva recipise cu ultimii, doar în cazul cu partea vătămată Catlabuga Ghenadie inculpatul i-a lăsat ca garantul restituirii sumei un ceas scump, la prețul indicat însuși de inculpat de 10-20 mii euro, care după verificarea acestuia de către Catlabuga Ghenadie la magazin specializat in Franța, s-a dovedit a fi un ceas ieftin, o copie la prețul de câteva sute de euro.

Astfel, Colegiul consideră că instanța de apel a trasat o concluzie pripită privind achitarea inculpatului, fără a efectua o verificare multilaterală și obiectivă a probelor prezentate de partea acuzării în sprijinul învinuirii și circumstanțelor de fapt ale cauzei, mai mult ca atât nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului și repetate în recursul ordinar.

Potrivit principiilor care se desprind din jurisprudența CtEDO rezultă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenție, înglobează, inter alia, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră relevante pentru cauza lor, Convenția nevizând garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete și efective (cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980). Or, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt într-adevăr „ascultate”, adică analizate temeinic de către instanța de judecată.

Cu alte cuvinte, art. 6 implică, în special, în sarcina instanței, obligația de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor și propunerilor de probe ale părților (cauza Perez împotriva Franței [MC] nr. 47.287/99 și cauza Van de Hurk împotriva Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994), ceea ce la caz nu s-a realizat, or instanța de apel, după pronunțarea unei sentinței de condamnare, rejudecând cauza și dispunând achitarea inculpatului, nu a dat răspuns la argumentele acuzatorului de stat, invocate întru susținerea învinuirii. Rezumând cele menționate, Colegiul penal constată că împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar declarat, casării totale a 41 deciziei contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

§ Citări

Rețeaua de citări a acestei cauze

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2022-06-30
0,95
1ra-359/2022 — art. 362-1 alin. 2 lit. c, 165 alin. 1 lit. a, c CP
Dosarul nr. 1ra-359/2022 1-16080224-01-1ra-15032022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 16 mai 2022 mun. Chişinău Colegiul Penal lărgit în componenţa: preşedinte Nadejda TOMA judecători Liliana CATAN Iurie DIACONU Io
CSJ 2022-04-21
0,95
1ra-2238/2021 — art. 217-1 alin. 3, 217 alin. 2 CP
Dosarul nr. 1ra-2238/2021 1-18141225-01-1ra-16122021 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 28 februarie 2022 mun. Chişinău Colegiul Penal lărgit în componenţa: preşedinte Iurie DIACONU judecători Liliana CATAN Ion GUZU
CSJ 2022-12-08
0,95
1ra-1297/22 — art. 186 alin. 2 lit. d CP
Dosarul nr. 1ra-1297/2022 1-20070044-01-1ra-23082022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 02 noiembrie 2022 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir, Jude
CSJ 2022-07-29
0,95
1ra-326/2022 — art. 335alin. 1-1, art. 361 alin. 2 lit. d CP
Dosarul nr. 1ra-326/2022 1-17123903-01-1ra-04032022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 30 mai 2022 mun. Chişinău Colegiul Penal lărgit în componenţa: preşedinte TOMA Nadejda judecători CATAN Liliana GUZUN Ion BOICO
CSJ 2023-03-03
0,95
1ra-1687/22 — art. 312 alin. 1, art.311 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1687/2022 1-21050492-01-1ra-15122022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 07 februarie 2023 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimi
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă