1ra-1687/22 — art. 312 alin. 1, art.311 alin. 1 CP

1ra-1687/22 — art. 312 alin. 1, art.311 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1687/2022

1-21050492-01-1ra-15122022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

judecători – Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie, Catan Liliana, Boico Victor,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și de către avocatul

Cazacu Dumitru în numele inculpatului Condrea Ghennadii, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2022, în

cauza penală privindu-l pe

Condrea Ghennadii Xxxxx, născut la xxxxx,

originar din Xxxxx și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Ghennadii a fost achitat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art.312 alin.(1) Cod

penal, pe motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Totodată, Condrea Ghennadii a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute la art.311 alin.(1) Cod penal și condamnat în baza acestei legi, stabilindu-i o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

data de 26.01.2021, ora 19:40, fiind preîntâmpinat contra semnătură de răspunderea

penală pe care o poartă pentru depunerea cu bună știință a unei plângeri false prevăzută

de art.311 Cod penal, având scopul de a învinui o persoană de săvârșirea unei

infracțiuni, acționând cu intenție directă, înțelegând caracterul ilegal și prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind, în mod conștient, survenirea acestora, a

înaintat o plângere falsă către ofițerul de urmărire penală al Inspectoratului de Poliție

Centru al Direcției de Poliție al mun. Chișinău, prin care a acuzat-o pe Botezatu

Xxxxx, de săvârșirea unei infracțiunii, solicitând atragerea ei la răspundere penală

pentru săvârșirea unei pretinse fapte de sustragere a mijloacelor bănești în sumă de

40000 lei, care ar fi avut loc pe 10.01.2021. În baza plângerii depuse de către Condrea

1

Ghennadii, la 02.02.2021, de către organul de urmărire penală al IP Centru a fost

pornită urmărirea penală în cauza penală nr.2021010114, în temeiul unei bănuieli

rezonabile privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.d) Cod penal.

Prin ordonanță din 22.02.2021, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui

Xxxxx și clasarea cauzei penale, din motiv că nu există faptul infracțiunii.

Tot el, Condrea Ghennadii se învinuiește, potrivit rechizitoriului și ordonanței de

punere sub învinuire, că la data de 26.01.2020, urmărind scopul prezentării cu bună

știință a declarațiilor mincinoase, acționând cu intenție directă îndreptată spre atingerea

scopului stabilit, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, aflându-se în biroul

nr.315 din cadrul Secției de Urmărire Penală a Inspectoratului de Poliție Centru,

municipiul Chișinău, fiind audiat în conformitate cu art.58 alin.(11) Cod de procedură

penală, în calitate de victimă pe cauza penală nr.2021010114, pornită la 02.02.2021,

conform elementelor componenței de infracțiune prevăzute de art.186 alin.(2) lit.d)

Cod penal, totodată fiind prevenit contra semnătură despre răspunderea penală pe care

o poartă pentru prezentarea cu bună știință a declarațiilor mincinoase, a declarat că pe

site-ul de socializare „ok.ru”, a făcut cunoștință cu Xxxxx, cu care a comunicat

aproximativ un an, o ajuta cu bani pentru a achita gazda. La data de 07.01.2021, a

invitat-o pe Xxxxx acasă pentru a petrece sărbătorile cu ea și familia sa. Xxxxx a locuit

la Condrea Ghennadii 3 zile de pe data de 07.01.2021 până pe 10.01.2021. La

10.01.2021, în jurul orelor 14:00-15:00 se pregăteau să plece acasă la Xxxxx, între

timp ea a spus că vrea să-și schimbe maioul care se afla în dulap și l-a rugat pe

Ghennadii în timp ce se schimbă, el să facă un ceai. Ulterior a petrecut-o pe Xxxxx

până la ea acasă, după care s-a întors la domiciliul său. Ajuns acasă, Ghennadii a dorit

să se schimbe și în timp ce a luat maiou din dulap a observat că banii din dulap lipsesc.

A menționat că, banii în sumă de 40000 lei i-a adunat din salariu ce îl primea de la

magazinul „Bomba”. După ce a depistat că banii lipsesc, a telefonat-o pe Xxxxx pe

site-ul de socializare și pe telefonul acesteia, însă ultima nu-i răspundea și peste puțin

timp l-a blocat. Pe data de 24.01.2021, s-a întâlnit cu Xxxxx și i-a spus că dacă nu o

să-i restituie banii o să depună o plângere la poliție. Ulterior, la data de 04.02.2021,

Condrea Ghennadii a fost audiat în calitate de parte vătămată, fiind iarăși

preîntâmpinat de răspunderea penală ce o poartă conform prevederile art.312 Cod

penal, unde a declarat că, un an în urmă a făcut cunoștință cu persoana pe nume Xxxxx

pe site-ul de socializare „ok.ru”. La data de 07.01.2021, a invitat-o pe Xxxxx la el

acasă să sărbătorească Crăciunul. La data de 10.01.2021, au servit cafea și a petrecut-o

pe Xxxxx la domiciliul ei, după care aceasta l-a blocat pe aplicația „Viber”. El și-a

creat alt cont pe aplicația „Viber” și i-a scris întrebând-o de ce l-a blocat. Peste ceva

timp ei s-au întîlnit și Xxxxx i-a comunicat că vrea să plece peste hotare și să o lase în

pace, atunci i-a spus că o să-i facă probleme. Peste trei săptămîni la data de

25.01.2021, el s-a temut că Xxxxx o să plece din țară și din acest motiv a mers la IP

Centru, să depună o plîngere pe numele ultimei precum că i-a sustras din casă 40000

2

de lei, faptul care nu este adevărat. A comunicat că Xxxxx nu i-a sustras banii, a dat

declarații false ca să-i facă probleme cum și a promis, ca ea să nu plece peste hotare.

Banii menționați mai sus în sumă de 40000 lei el nu i-a avut și a dus în eroare organele

de urmărire penală, având doar scopul să-i creeze probleme Olesei Botezatu, să nu aibă

posibilitatea să plece peste hotare.

Organul de urmărire penală a calificat acțiunile lui Condrea Ghennadii în baza

art.312 alin.(1) Cod penal, declarația mincinoasă, concluzia falsă sau traducerea

incorectă - adică prezentarea, cu bună știință, a declarației mincinoase de către

martor sau partea vătămată, a concluziei false de către specialist sau expert, a

traducerii dau a interpretării incorecte de către traducător sau interpret, dacă această

acțiune a fost săvârșită în cadrul procesului civil, procesului penal, procesului

contravențional sau în instanța de judecată internațională.

3.1 Procurorul-delegat în Procuratura mun.Chișinău, Oficiul reprezentare a

învinuirii în instanța de judecată, Alexandru Botnaru, prin care a solicitat admiterea

apelului, casarea sentinței contestate în partea ce ține de achitarea lui Condrea

Ghennadii pe capătul de învinuire a acestuia în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art.312 alin.(1) Cod penal, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Condrea Ghennadii să fie recunoscut

vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.311 alin.(1) Cod penal, stabilindu-i o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de un an și pentru săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.312 alin.(1) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă sub formă

de închisoare pe un termen de un an și șase luni și, în temeiul art.84 alin.(1) Cod penal,

a-i stabili o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de un an și șase

luni.

În motivarea apelului a invocat că, poziția instanței de fond potrivit căreia

inculpatul nu deține calitatea de subiect al infracțiunii prevăzută de art.312 alin.(1) Cod

penal în condițiile speței, o consideră drept o apreciere greșită a totalității semnelor

obiective și subiective la adoptarea sentinței de achitare pe capătul de acuzare în

săvîrșirea infracțiunii nominalizate supra.

În această formulă, cu trimitere la prevederile art.312 alin.(1) Cod penal, 58, 90

Cod de procedură penală, a concluzionat că, victima în cadrul procesului penal, fiind

audiată în condițiile audierii martorului, se bucură de aceleași drepturi și obligații, de

altfel victima ca și martorul poartă răspundere penală în conformitate cu prevederile

art.312 Cod penal.

3.2. Avocatul Cazacu Dumitru în numele inculpatului Condrea Ghennadii, care a

solicitat casarea parțială a sentinței contestate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a-i stabili lui

Condrea Ghennadii o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități

convenționale.

3

În motivarea apelului avocatul Cazacu Dumitru a invocat că, sentința contestată în

speță este ilegală în partea pedepsei stabilite și, astfel a considerat că pedeapsa cu

închisoarea stabilită inculpatului de către instanța de fond este prea aspră în coraport

cu faptele comise.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

4.1. În motivarea soluției date, instanța de apel a notat că, la pronunțarea sentinței

instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la

concluzia că, inculpatul Condrea Ghennadii nu întrunește calitatea de subiect al

infracțiunii prevăzute de art.312 alin.(1) Cod penal în condițiile speței, fiind achitat pe

acest capăt de învinuire. Or, aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de

probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate,

respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor.

Așadar instanța de apel a notat că, dispoziția normei prevăzute la art.312 alin.(1)

Cod penal stabilește răspunderea penală pentru prezentarea, cu bună-știință, a

declarației mincinoase de către martor sau partea vătămată, a concluziei false de către

specialist sau expert, a traducerii sau a interpretării incorecte de către traducător sau

interpret, dacă această acțiune a fost săvîrșită în cadrul procesului civil, procesului

penal, procesului contravențional sau în instanța de judecată internațională.

În sensul normei precitate, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a

apreciat că victima infracțiunii, la caz Condrea Ghennadii nu întrunește calitatea

specială de subiect al infracțiunii prevăzute de art.312 alin.(1) Cod penal. Or, subiectul

infracțiunii prevăzute de art.312 alin.(1) Cod penal, în formula prezentării declarației

mincinoase să aibă calitatea procesuală de martor sau parte vătămată, fiind exclusă

opțiunea victimei de a fi subiect al acestei infracțiuni.

Instanța de apel a notat că, în corespundere cu prevederile art.90 alin.(1) Cod de

procedură penală, martorul este persoana citată în această calitate de organul de

urmărire penală sau de instanță, precum și persoana care face declarații, în modul

prevăzut de prezentul cod, în calitate de martor. Ca martori pot fi citate persoane care

posedă informații cu privire la vreo circumstanță care urmează să fie constatată în

cauză.

Totodată, instanța de apel a menționat că potrivit dispozițiilor art.59 alin.(1) Cod

de procedură penală, partea vătămată este considerată persoana fizică sau juridică

căreia i s-a cauzat prin infracțiune un prejudiciu moral, fizic sau material, recunoscută

în această calitate, conform legii, cu acordul victimei. Minorul căruia i s-a cauzat

prejudiciu prin infracțiune va fi considerat parte vătămată fără acordul său.

Din textul art.58 alin.(1) Cod de procedură penală, se consideră victimă orice

persoană fizică sau juridică căreia, prin infracțiune, i-au fost aduse daune morale,

fizice sau materiale.

4

În opțiunea normelor precitate, instanța de apel a subliniat că, legea procesual

penală distinge cert subiectul procesual de victimă față de cel de martor și parte

vătămată, astfel încît partea vătămată fiind în mod incontestabil și victima infracțiunii,

pe cînd victima infracțiunii se recunoaște drept parte vătămată în condițiile prevăzute

de lege și cu acordul victimei.

În speță, instanța de apel a observat că, Condrea Ghennadii fiind audiat a depus

declarații mincinoase în calitate de victimă, fapt ce se atestă prin procesul-verbal de

audiere a victimei din 26.01.2020 (f.d.16-17), însă nu poate surveni răspunderea penală

pentru art.312 alin.(1) Cod penal din motiv că, victima nu reprezintă subiect al

infracțiunii date.

În așa mod, în opinia instanței de apel, instanța de fond just a apreciat că,

interpretarea efectuată de către organul de urmărire penală, precum că victima este

asimilată martorului sau părții vătămate este defectuoasă și contravine principiului

legalității, consfințit în art.3 alin.(2) Cod penal, potrivit căruia interpretarea extensivă

defavorabilă și aplicarea prin analogie a legii penale sunt interzise.

Astfel, instanța de apel a subliniat că, instanța de judecată just a stabilit că organul

de urmărire penală eronat a încadrat acțiunile lui Condrea Ghennadii în baza art.312

alin.(1) Cod penal, iar drept urmare, corect a conchis că Condrea Ghennadii care a

depus declarații mincinoase în calitate de victimă nu întrunește calitatea de subiect al

infracțiunii prevăzute de art.312 alin.(1) Cod penal.

În optică reflectată instanța de fond întemeiat a constatat că, în acțiunile

inculpatului nu se conțin elementele componenței de infracțiune de declarație

mincinoasă și anume calitatea de subiect al infracțiunii, motiv pentru care Condrea

Ghennadii a fost achitat pe învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.312

alin.(1) Cod penal.

Într-o altă ordine de idei, instanța de apel a constatat cu certitudine că, Condrea

Ghennadii a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art.311 alin.(1) Cod penal și, anume

plîngerea cu bună știință falsă despre săvîrșirea unei infracțiuni, făcută unei persoane

cu funcție de răspundere, care este în drept de a porni urmărirea penală, fapt care nu a

fost contestat de părțile procesului penal din speță.

Prin urmare, la individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal și

anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării inculpatului.

Instanța de apel a menționat că, pedeapsa penală este echitabilă atunci cînd este

capabilă de a contribui la realizarea scopurilor pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiunii atît de către condamnat,

precum și de alte persoane or, practica judiciară demonstrează că, o pedeapsă prea

5

aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

La caz, instanța de apel a notat că, prima instanță a ținut cont de pericolul social al

faptei, de personalitatea inculpatului și de circumstanțele atenuantă și anume

recunoașterea vinovăției și agravantă - săvîrșirea anterior a unei infracțiuni similare,

precum și de faptul că inculpatul s-a eschivat de la judecarea cauzei.

În condițiile indicate supra instanța de apel a conchis că, prima instanță justificat a

considerat ca este una inaplicabilă în privința inculpatului a altei forme de pedeapsă

decît pedeapsa cu închisoarea sau suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoarea, deoarece inculpatul, în anul 2014, a fost condamnat pentru săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.311 alin.(2) Cod penal, cu aplicarea art.90 Cod penal, însă

nu s-a reeducat.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că instanța de fond corect a aplicat față de

Condrea Ghennadii pedeapsa cu închisoarea, prezentând pericol social sensul în care

valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate, atît

pentru restabilirea ordinii de drept, cît și pentru educarea inculpatului. Or,

circumstanțele stabilite condiționează necesitatea aplicării lui Condrea Ghennadii a

pedepsei privative de libertate.

În speță rezultă că prima instanță, reieșind din circumstanțele sus-menționate, a

considerat rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa stabilită și în așa mod nu

poate fi reținut argumentul apărării privind aplicarea unei pedepse prea severe și

recunoașterea vinovăției, deoarece la stabilirea pedepsei, instanța de fond, pe lîngă

faptul că a luat în considerație circumstanțele cauzei, a ținut cont și de efectul

preventiv al sancțiunii penale, precum și de comportamentul inculpatului pînă și după

comiterea infracțiunii, implicit faptul că, anterior inculpatul a săvîrșit infracțiune

similare și s-a eschivat de la instanța de judecată.

În această ordine, instanța de apel a reiterat că instanța de fond a ajuns la concluzia

corectă, precum că la caz scopul pedepsei penale poate fi atins doar prin ispășirea unei

pedepse privative de libertate, or, pedeapsa este echitabilă atunci cînd ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți perturbate prin

infracțiune. Pedeapsa este echitabilă și atunci cînd este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea comiterii de noi infracțiuni atît de către condamnat, cît și de alte persoane.

5.1. Procurorul Tăut Dorina, în termen, prin care indicînd temeiul prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a deciziei atacate,

și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, invocînd că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

6

În motivarea cererii de recurs procurorul indică următoarele:

- temei pentru declararea recursului ordinar constituie prevederile art. 427 alin.(l)

pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează expres că, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, în cazurile cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, or în cazul din speță soluția instanței de apel, de menținere a sentinței de

achitare pe capătul de acuzare în baza art. 312 alin.(l) Cod penal în privința

inculpatului Condrea Ghennadii, este una neîntemeiată;

- acuzarea consideră, că decizia instanței de apel prin care a fost menținută

sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 28.04.2022, privind achitarea

inculpatului Condrea Ghennadii, este neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece,

instanța de apel nu a depus efortul necesar pentru a nu lăsa nici un aspect al

complexului faptic nestabilit, astfel încît a mers pe ideea preconcepută a instanței de

fond;

- la adoptarea deciziei atît instanța de fond, căt și instanța de apel, au remarcat că,

dispoziția normei prevăzute la art.312 alin.(l) Cod penal stabilește răspunderea penală

pentru prezentarea, cu bună-știință, a declarației mincinoase de către martor sau partea

vătămată, a concluziei false de către specialist sau expert, a traducerii sau a

interpretării incorecte de către traducător sau interpret, dacă această acțiune a fost

săvîrșită în cadrul procesului civil, procesului penal, procesului contravențional sau în

instanța de judecată internațională;

- acuzarea consideră că, instanțele de judecată greșit au apreciat totalitatea

semnelor obiective și subiective, la adoptarea sentinței de achitare a inculpatului

Condrea Ghennadii pe capătul de acuzare a acestuia de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 312 alin. (1) Cod penal, din următoarele motive: conform

prevederilor art. 312 Cod penal, constituie infracțiune: „prezentarea, cu bună-știință, a

declarației mincinoase de către martor sau partea vătămată, a concluziei false de

către specialist sau expert, a traducerii sau a interpretării incorecte de către

traducător sau interpret, dacă această acțiune a fost săvîrșită în cadrul procesului

civil, procesului penal, procesului contravențional sau în instanța de judecată ori

internațională”;

- procurorul menționează că în conformitate cu prevederile art. 58 alin. (1) Cod de

procedură penală, „Se consideră victimă orice persoană fizică sau juridică căreia, prin

infracțiune, i-au fost aduse daune morale, fizice sau materiale. Victima are un interes

în cadrul procesului penal și este interesată în rezultatele acestuia”, totodată conform

prevederilor alin. (11) al aceluiași articol – „Victima este audiată în condițiile

prevăzute pentru audierea martorului”;

- conform art. 90 alin. (1) Cod de procedură penală – „Martorul este persoana

citată în această calitate de organul de urmărire penală sau de instanță, precum și

persoana care face declarații, în modul prevăzut de prezentul cod, în calitate de martor.

7

Ca martori pot fi citate persoane care posedă informații cu privire la vreo circumstanță

care urmează să fie constatată în cauză.”;

- art. 90 Cod de procedură penală, prevede și anumite obligații pe care le are

martorul în cadrul procesului penal, în special în cadrul audierii acestuia, astfel la alin.

(7) pct.2) este prevăzută obligația martorului de „face declarații veridice, să comunice

tot ce știe în legătură cu cauza respectivă și să răspundă la întrebările puse, să

confirme, prin semnătură, exactitatea declarațiilor sale incluse în procesul-verbal al

acțiunii procesuale sau anexate la acesta”, totodată la alin. (10) al aceluiași articol, este

prevăzut că „Martorul care refuză sau se eschivează de a face declarații poartă

răspundere conform art.313 din Codul penal, iar martorul care face declarații

mincinoase cu bună știință - conform art.312 din Codul penal.”;

- în aceste circumstanțe, dat fiind faptul că în cadrul procesului penal s-a constatat

incontestabil faptul că Condrea Ghennadii, la data de la data de 26.01.2021 ora 19:40

min., a depus o plîngere falsă despre săvîrșirea unei infracțiuni prevăzute de art. 311

alin. (1) Cod penal, și tot Condrea Ghennadii la data de 26.01.2021 fiind audiat în

calitate de victimă în temeiul plîngerii depuse, a depus declarații false cu bună știință

în cadrul procesului penal prin ce a comis infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (1)

Cod penal, din care motive ultimul urmează să fie tras la răspundere penală pentru

comiterea concursului de infracțiuni;

- recurentul menționează că instanța de judecată nu a apreciat totalitatea faptelor și

materialelor prezentate în cadrul ședinței de judecată, și greșit a interpretat că a în

acțiunile inculpatului Condrea Ghennadii nu se întrunesc elementele infracțiunii

prevăzute de art. 312 alin. (1) Cod penal.

5.2. Avocatul Cazacu Dumitru în numele inculpatului, în termen, prin care indicînd

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei atacate, cu pronunțarea unei noi hotărîri în partea ce ține de stabilirea

pedepsei sub formă de amendă inculpatului Condrea Ghennadii.

În motivarea cererii de recurs avocatul indică următoarele:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței – temei prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală;

- hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită temei prevăzut de art 427 alin.(l) pct. 12) Cod de procedură

penală;

- avocatul consideră că instanța de judecată a aplicat o pedeapsă prea aspră în

coraport cu faptele inculpatului, or urma să se rețină faptul că: inculpatul de la

urmărirea penală a recunoscut vina; este la prima abatere de la legea penală;

8

- instanța de judecată urma să rețină ca circumstanță atenuantă, conform

prevederilor art. 76 Cod penal, recunoașterea vinovăției, contribuirea activă la

descoperirea infracțiunii, cît și căința sinceră.

numele inculpatului a depus referință prin care a solicitat respingerea recursului

declarat de procuror și admiterea recursului părții apărării.

inculpatului.

Judecînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit

consideră că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea deciziei

atacate în această parte din următoarele motive.

În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, recursul se declară în termen

de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil, cu menținerea

hotărîrii atacate.

Lecturînd recursul declarat, se constată că avocatul indică temeiurile prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, potrivit cărora instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței; faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită, însă fără a le ralia la speța dată, criticînd de fapt pedeapsa aplicată inculpatului,

temei ce se încadrează la pct. 10) Cod de procedură penală, adică cazul cînd s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În esență, recurentul critică decizia contestată în sensul că instanțele judecătorești

inferioare nu au individualizat, conform prevederilor 75 Cod penal, pedeapsa aplicată

inculpatului Condrea Ghennadii în baza art. 311 alin. (1) Cod penal, în partea ce se

referă la mărimea pedepsei inculpatului, solicitînd o pedeapsă mai blîndă, sub formă de

amendă.

În continuare, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpaților trebuie

să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și

să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, și să

fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului penal, ținîndu-se

cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunilor incriminate.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

9

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel corect a menținut

sentința în partea stabilirii pedepsei inculpatului Condrea Ghennadii în baza art. 311

alin.(1) Cod penal, conducîndu-se și de principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod

penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute în

art. 75 alin. (1) Cod penal.

Totodată, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel just a ținut cont de

criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, cum sunt gravitatea și

caracterul prejudiciabil al faptei penale, atitudinea făptuitorilor față de cele săvârșite și

urmările survenite în aspectul recunoașterii vinei. Nu în ultimul rând, instanța de apel a

notificat și datele referitor la personalitatea inculpatului Condrea Ghennadii, ținînd

cont de faptul că infracțiunea imputată se califică la categoria celor ușoare, și a

considerat justificat că scopul pedepsei aplicate în privința inculpatului, poate fi atins

doar prin stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Ținând cont de principiile generale de aplicare a pedepsei prevăzute în art.61

alin.(2) Cod penal, reieșind din caracterul infracțiunii comise – inculpatul Condrea

Ghennadii a comis infracțiune ușoară, conform prevederilor art. 16 Cod penal, săvîrșită

cu intenție, de limitele pedepsei prevăzute de art. 311 alin. (1) Cod penal, de faptul că,

inculpatul și-a recunoscut vina, de atitudinea lui față de cele săvârșite, s-a eschivat de

la judecarea cauzei, având în vedere și de faptul că anterior a mai comis infracțiune

similară, astfel, că pedeapsa stabilită inculpatului Condrea Ghennadii de către prima

instanță și menținută de către instanța de apel, rămâne a fi una legală, utilă și eficientă

pentru executare, în vederea corectării ei.

Prin urmare, instanța de apel corect a reținut că, în privința inculpatului Condrea

Ghennadii este imposibil de aplicat a altei forme de pedeapsă decît pedeapsa cu

închisoarea sau suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, or

potrivit materialelor dosarului, s-a constatat că, în anul 2014 inculpatul a fost

condamnat pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 311 alin. (2) Cod penal, cu

aplicarea art. 90 Cod penal (f. d. 53). Însă cum rezultă din materialele dosarului,

inculpatul Condrea Ghennadii, nu a îndreptățit încrederea acordată din partea statului,

săvârșind în continuare noi infracțiuni.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel în

decizia sa (f. d. 189-190) corect a indicat prevederile art. 61, 75 Cod penal, și ținînd

cont de personalitatea inculpatului, a aplicat pedeapsă echitabilă, argumente ce sunt

acceptate și însușite de către instanța de recurs, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărîrii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunînd un răspuns detaliat pentru fiecare

10

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă că motivele invocate de recurent, nu și-au

găsit confirmare în cadrul examinării cauzei în ordine de recurs.

În concluzie, Colegiul penal lărgit conchide că temeiurile indicate de către avocat

nu sunt întemeiate din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei adoptate pe caz.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit conchide că recursul ordinar declarat de

către avocatul Cazacu Dumitru în numele inculpatului, urmează a fi respins ca

inadmisibil, cu menținerea deciziei atacate în această parte.

7.1. Referitor la recursul declarat de procurorul Tăut Dorina.

Judecând recursul ordinar în raport cu materialele cauzei și motivele invocate,

Colegiul penal lărgit ajunge la următoarele.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În această ordine de idei, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în particular

avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanța

ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe

care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art. 435 alin.

(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul, instanța de

recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul

în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată admiterea erorilor de drept, de natură să afecteze

echitatea desfășurării procesului și care au avut drept consecință adoptarea unei hotărâri

contradictorii și nemotivate.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței

de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai

imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a

11

comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și

administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau administrativ

au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel, potrivit

art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele,

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date.

Reieșind din sumarul recursului declarat de către procuror, se constată că, acestea

este întemeiat în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, criticând soluția instanței de apel de menținere a sentinței de achitare

a inculpatului Condrea G. de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

312 alin. (1) Cod penal.

La acest capitol, Colegiul penal lărgit menționează că, hotărârile pronunțate de către

instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare

de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că

nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni

generali, vagi reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare

astfel ca un viciu de procedură.

Din conținutul recursului rezultă că, recurentul critică decizia instanței de apel

adoptată în cauză, menționând că instanțele de judecată greșit au apreciat totalitatea

semnelor obiective și subiective, la adoptarea sentinței de achitare a inculpatului Condrea

G., pe capătul de învinuire a acestuia de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin.

(1) Cod penal.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest

aspect, constată că această instanță, la examinarea apelului, nu a respectat întru totul

prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța de apel la

judecarea cauzei nu a examinat-o sub toate aspectele și nu a dat răspuns la toate

motivele esențiale invocate în ordine de apel, pe capătul de învinuire a inculpatului

Condrea G. de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (1) Cod penal.

Desfășurând ideea că, nu toate observațiile procurorului au fost dezbătute de

instanța de apel, pe capătul de învinuire a inculpatului Condrea G. de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal lărgit pornește de

la aceea că, potrivit cererii de apel declarată de procuror, anexată la fila dosarului 164-

12

168, vol. III, a fost pus pentru discuție, inclusiv argumentul principal precum că

raportând dispoziția art. 58 alin. (11) Cod de procedură penală la dispoziția art. 90 alin.

(10) Cod de procedură penală, rezultă că victima în cadrul procesului penal, fiind

audiată în condițiile audierii martorului, se bucură de aceleași drepturi și obligații, de

altfel victima ca și martorul poartă răspundere penală în conformitate cu art. 312 Cod

penal.

Însă, instanța de apel, în decizie, de la pct. 16-25 a copiat textul sentinței,

motivând contradictoriu și concluzionând în final că „În așa mod, în opinia Colegiului,

instanța de fond just a apreciat, că interpretarea efectuată de către organul de

urmărire penală, precum că victima este asimilată martorului sau părții vătămate este

defectuoasă și contravine principiului legalității, consfințit în art. 3 alin. (2) Cod

penal,...”, fără a-și argumenta poziția ținând cont de prevederile art. 58 alin. (11), 90

alin. (10) Cod de procedură penală, astfel nu s-a pronunțat motivat asupra

argumentelor din apelul procurorului.

Totodată, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel la pct. 17 în decizie a

menționat că ”...subiectul infracțiunii prevăzute de art.312 alin.(1) Cod penal, în

formula prezentării declarației mincinoase să aibă calitatea procesuală de martor sau

parte vătămată, fiind exclusă opțiunea victimei de a fi subiect al acestei infracțiuni.”,

fără a ținut cont de dispoziția art. 312 alin. (1) Cod penal, în coroborare cu prevederile

art. 58 alin. (11) Cod de procedură penală, precum că victima este audiată în condițiile

prevăzute de prezentul cod pentru audierea martorului și cele ale art. 90 alin. (10)

Cod de procedură penală, care stipulează că martorul care refuză sau se eschivează de

a face declarații poartă răspundere conform art.313 din Codul penal, iar martorul

care face declarații mincinoase cu bună știință – conform art.312 din Codul penal.

Astfel, Colegiul penal reține că, instanța de apel nu s-a expus la argumentul

procurorului precum că, victima în cadrul procesului penal, fiind audiată în condițiile

audierii martorului, se bucură de aceleași drepturi și obligații, de altfel victima ca și

martorul poartă răspundere penală în conformitate cu art. 312 Cod penal.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul penal lărgit constată că, în speța

discutată, și-a găsit confirmare temeiul invocat și prevăzut în art. 427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea parțială a deciziei instanței de apel,

pe capătul de învinuire în baza art. 312 alin. (1) Cod penal, în cauza penală privindu-l

pe Condrea Ghennadii, cu dispunerea rejudecării cauzei în acestă parte în instanța de

apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile admise de către instanța de apel nu

pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, fiindcă instanța de recurs nu este

abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței,

substituind instanța care a judecat apelul, cu încălcarea prevederilor procesual penale

la pronunțarea hotărârii judecătorești.

La rejudecarea cauzei, pe capătul de învinuire în baza art. 312 alin. (1) Cod penal,

instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de prevederile art. 436 Cod de

procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia: să se

13

pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-

penale asupra tuturor motivelor invocate în apel; să cerceteze amănunțit aspectele

învinuirii înaintate conform rechizitoriului, să analizeze la modul cuvenit prezența sau

lipsa elementelor infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (1) Cod penal și imputate

inculpatului, să înlăture erorile menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care

au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod

de procedură penală, să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, să

aprecieze toate circumstanțele cauzei, să emită o soluție clară și motivată, ținând cont

de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de

practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Cazacu

Dumitru în numele inculpatului Condrea Ghennadii.

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 05 octombrie 2022 pe capătul de învinuire în baza art. 312 alin.

(1) Cod penal, în cauza penală privindu-l pe Condrea Ghennadii Xxxxx, și dispune

rejudecarea cauzei în această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În rest se mențin dispozițiile deciziei atacate.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac în partea dispunerii rejudecării cauzei, în

rest, este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 03 martie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

Catan Liliana

Boico Victor

14