1ra-1372/22 — art. 264/1 al.4 CP

1ra-1372/22 — art. 264/1 al.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1372/2022

1-21042580-01-1ra-05092022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Harti Vladislav

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 mai

2022, în cauza penală de învinuire a lui

Vvedenschii Vladislav xxxxx, născut la xxxx,

domiciliat în xxxxx, xxxxx,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 23.03.2021 - 13.04.2021;

instanța de apel: 29.04.2021 - 31.05.2022;

instanța de recurs: 05.09.2021 - 22.02.2023.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în

baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

A C O N S T A T A T:

2021, Vvedenschii Vladislav a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii, prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod și în baza acestei Legi, cu

aplicarea art. 3641 alin. (8) Codul de procedură penală a fost condamnat

la pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen - 5 (cinci) luni, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la

pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, i-a fost adăugată pedeapsa

rămasă neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Criuleni (sediul

Dubăsari), nr. 1-81/18, din 12.11.2018 și s-a stabilit definitiv lui

Vvedenschii Vladislav o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen -

5 (cinci) luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

până la 28.11.2021.

1

În conformitate cu prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, pedeapsa

sub formă de închisoare în privința lui Vvedenschii Vladislav, a fost

suspendată pe un termen de probațiune – 2 ani.

Vvedenschi Vladislav, la 27.02.2021, aproximativ la orele 23:32 fiind

privat de dreptul de a conduce mijlocul de transport, conducea

automobilul de model xxxxx” cu n/î xxxx, prin s. Hîrbovăț, r-nul Anenii

Noi. Fiind suspectat de către inspectorii de patrulare că ultimul se află în

stare de ebrietate alcoolică, i-au solicitat să fie supus testării alcoolscopică

însă acesta s-a refuzat de testarea alcoolscopică, de examenul medical și

prelevarea probelor biologice, fapt confirmat prin procesul verbal nr. 9 al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului,

stării de ebrietate și naturii ei din 28.02.2021.

Astfel, acțiunile inculpatului Vvedenschi Vladislav, au fost încadrate

juridic în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, după semnele calificative –

conducerea mijlocului de transport de către o persoană privată de dreptul

de conducere a mijlocului de transport și refuzul conducătorului mijlocului

de transport de la testarea alcoolscopică.

Procuratura raionului Anenii Noi, Zatic Dorel, prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri prin

care a stabili inculpatului pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 5 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pînă la 12

noiembrie 2022.

3.1 În motivarea apelului a indicat următoarele:

- este inadmisibilă tolerarea unor astfel de fapte prin aplicarea

pedepsei prea blânde, în coraport cu faptele social periculoase săvârșite de

inculpat și este contrară prevederilor art. 2 alin. (2), 75 alin. (1) Cod penal;

- prin aplicarea unei astfel de pedepse neprivative de libertate, se

diminuează acel factor de abținere de la comiterea unor asemenea

infracțiuni de către alte persoane sau chiar de către inculpatul

Vvedenschii Vladislav, care a comis de 2 ori aceeași infracțiune, de aceea

în continuare există riscul săvârșirii de noi infracțiuni aflându-se la

libertate;

- instanța de judecată n-a ținut cont de Hotărârea Curții Supreme de

Justiție nr. 16 din 31.05.2004 cu privire la individualizarea pedepsei și

anume alin. (3) al hotărârii care stipulează că, în conformitate cu

principiul individualizării pedepsei instanța de judecată aplică pedeapsa

luând în considerație caracterul și gravitatea infracțiunii săvârșite,

motivul și scopul celor comise, personalitatea vinovatului, caracterul

prejudiciului și mărimea daunei cauzate;

- ar fi corect să se conștientizeze pericolul social sporit pe care l-a

creat inculpatul conducând în stare de ebrietate mijlocul de transport pe

drumul public, punând în pericol nu numai viața sa, dar și viața celorlalți

participanți la trafic;

- inculpatul fiind condamnat de către Judecătoria Criuleni, sediul

Dubăsari la 12.11.2018, în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal și fiind privat

de dreptul de a conduce mijloace de transport, a condus iarăși unitatea de

2

transport în stare de ebrietate, iar în asemenea circumstanțe, corectarea

lui Vvedenschii Vladislav poate avea loc numai prin privarea temporară de

libertate;

- instanța a aplicat o pedeapsă prea blândă în privința inculpatului

Vvedenschii Vladislav, ceea ce determină consecința de neasigurare a

scopului pedepsei penale și anume reeducarea inculpatului, restabilirea

ordinii de drept, ba din contra, într-un mod tacit va fi încurajat inculpatul

să comită fapte analogice pe viitor, conștientizând că, ca rezultat al

comiterii lor, în limite legale, nu survine o pedeapsă aspră care să-i

limiteze în drepturi sau să atragă după sine alte consecințe coercitive;

- reeducarea și încadrarea inculpatului Vvedenschii Vladislav în

societate urmează a fi efectuată numai prin privarea temporară a acestuia

de libertate, deoarece numai această pedeapsă poate duce la restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor

persoane.

2022, a fost respins ca nefondat apelul procurorului în Procuratura

raionului Anenii Noi, Dorel Zatic și menținută sentința fără modificări.

4.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras

concluzia că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată, aplicând

o pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor comise.

Instanța de apel a constatat că, sistemul de acte și documente

acumulate și administrate în cadrul urmăririi penale prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenții, concludenții și utilității lor, au fost dobândite cu respectarea

normelor de procedură, fiind pertinente, concludente, utile, care

coroborează între ele și indică indubitabil că Vvedenschi Vladislav a comis

infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, în circumstanțele

descrise în sentință.

În decizie s-a reținut că, la numirea tipului și măsurii de pedeapsă

inculpatului Vvedenschii Vladislav, prima instanță a reiterat prevederile

art. art. 6, 7, 61, 75 – 78, 90 Cod penal și le-a aplicat corespunzător.

Reiterând prevederile legale de care instanța de judecată trebuie să se

conducă la individualizarea pedepsei penale, instanța de apel a constatat

că, la stabilirea măsurii de pedeapsă inculpatului Vvedenschii Vladislav,

s-a ținut cont de caracterul și gradul pericolului social al infracțiunii

săvârșite, de personalitatea inculpatului, faptul că el a recunoscut

vinovăția, s-a căit sincer de cele comise și că în privința acestuia urmează

a-i fi aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare.

Ținând cont de lipsa gradului de pericol sporit pe care îl prezintă

persoana inculpatului pentru societate, de repercusiunile pe care le-ar

avea asupra inculpatului și familiei sale o condamnare cu executare la

închisoare, ținând cont de starea familială, că are la întreținere pe mama

sa care este bolnavă și că inculpatul se căiește sincer de cele săvîrșite,

instanța de apel nu a considerat rațional ca inculpatul să execute

pedeapsa cu închisoare în penitenciar și că în acest sens, prima instanță

3

întemeiat a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate lui din Codul

penal, în temeiul prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel constatat că, la stabilirea inculpatului a unei

pedepse cu aplicarea art. 90 Cod penal, instanța de judecată a acordat o

pondere importantă atitudinii inculpatului, comportamentului în timpul

procesului penal, din care rezultă conștientizarea faptei comise și a

consecințelor acesteia.

Instanța de apel a apreciat că, reieșind din caracterul și gradul

prejudiciabil al faptei comise de inculpat, de personalitatea acestuia și

dorința de reabilitare socială grabnică, aceste măsuri de constrângere

statală vor constitui un mijloc eficient și suficient de corectare și

reeducare a inculpatului, precum și de prevenire a săvârșirii altor

infracțiuni, cauzându-i în același timp unele lipsuri și restricții ale

drepturilor în limite rezonabile și proporționale, pentru atingerea scopului

pedepsei penale.

În decizie s-a reținut că, executarea pedepsei cu închisoarea stabilite

inculpatului Vvedenschii Vladislav ar semnifica implicarea acestuia în

mediul carceral pe o perioadă îndelungată, iar încadrarea inculpatului în

mediul carceral, ar prezenta riscul dăunării integrității morale a acestuia

(sub aspectul acordării șansei de dezvoltare/creștere personală și la

stabilirea și dezvoltarea relațiilor cu semenii și lumea exterioară) până la

încălcarea articolului 8 din CEDO, ori anturajul respectiv ar fi în măsură

să-l priveze în orice posibilitate de resocializare, ulterior eliberării.

Instanța de apel a atestat că suspendarea executării pedepsei cu

închisoarea stabilite inculpatului Vvedenschii Vladislav pe un termen de

probațiune de 2 ani, este o pedeapsă echitabilă pentru fapta comisă, iar

stabilirea termenului de probă va asigura, în opinia instanței, un

comportament adecvat din partea inculpatului.

În concluzie, instanța de apel a conchis că pedeapsa aplicată de

prima instanță este legală și întemeiată, proporțională faptelor comise, cât

și circumstanțelor reale și personale, corect constatate de către instanța de

fond, sentința fiind legală și întemeiată, iar apelul acuzatorului de stat

privitor la pedeapsa aplicată inculpatului este nefondat și pasibil de a fi

respins.

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Harti Vladislav,

invocând prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, declară recurs, prin care solicită, cu remiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet, deoarece instanța nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

5.1. În argumentarea recursului ordinar, procurorul menționează

următoarele:

- instanța de apel a ignorat prevederile art. 61 Cod penal, deoarece

pronunțând o decizie de condamnare la pedeapsă cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pentru comiterea a unei infracțiuni cu

un grad prejudiciabil sporit, nu a fost atins scopul principal, și anume,

prevenirea de comitere de noi infracțiuni de către inculpat, precum și de

către alte persoane, restabilirea echității sociale;

4

- instanțele de fond nu au ținut cont de faptul că Vvedenschii

Vladislav anterior a fost condamnat prin sentința din 12.11.2018 și nu a

mers pe calea corijării, iar pedeapsa stabilită anterior nu și-a produs

efectul. Prin aplicarea pedepsei neprivative de libertate se diminuează acel

factor de abținere de la comiterea unor asemenea infracțiuni de către alte

persoane sau chiar de către inculpatul Vvedenschii Vladislav, care și a

comis de 2 ori aceeași infracțiune;

- art. 90 Cod penal obligă instanțele de judecată să indice expres în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării

pedepsei, care nici nu este motivat de către instanță, care se limitează

doar la enumerarea circumstanțelor care le consideră atenuante;

- instanța de apel, făcând trimitere la prevederile art. 61 Cod penal,

nu s-a referit la argumentele care au servit la aplicarea acestor temeiuri,

ignorând prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală;

- instanța de apel a ignorat prevederile art. 75 Cod penal, nu a ținut

cont de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de comportamentul

inculpatului în momentul comiterii infracțiunii și după consumarea lor, de

personalitatea lui, pronunțând o hotărâre neîntemeiată;

- decizia nu cuprinde motivele de neaplicare a pedepsei mai ușoare și

motivele de aplicare a pedepsei cu suspendare condiționată a executării ei.

431 alin. (1), pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință avocatul

Buga Vladimir în numele inculpatului, care pledează pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, pe motiv că,

procurorul în recursul declarat expune repetat dezacordul acuzării în

vederea stabilirii pedepsei inculpatului, circumstanțe deja examinate de

instanța de apel și expuse detaliat prin soluția sa.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că

acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele

considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de

drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect Legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în

5

camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Potrivit recursului declarat de către procuror, autorul își întemeiază

criticile, prin prisma temeiurilor de casare prevăzute la pct. 6) și 10) alin.

(1), art. 427 Cod de procedură penală, și anume, referindu-se la situațiile

în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord

cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, din care considerente, nu se

va expune referitor la aceste aspecte.

Sub aspectul temeiurilor de casare invocate, Colegiul penal atestă că

partea acuzării consideră că inculpatului Vvedenschii Vladislav i-a fost

stabilită o pedeapsă prea blândă, întrucât acesta anterior a fost

condamnat, iar corectarea și reeducarea inculpatului nu este posibilă fără

izolarea ultimului de societate, însă analizând argumentele menționate în

raport cu circumstanțele cauzei, instanța de recurs le apreciază ca

neîntemeiate și pasibile respingerii din următoarele motive.

Potrivit art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Art. 417 alin. (1), pct. 8) al aceleiași Legi, prevede că decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă și temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Analizând argumentele expuse în recurs, în raport cu decizia

contestată și conducându-se de prevederile legale în vigoare, Colegiul

penal constată că instanța de apel a examinat prezenta cauză penală fără

careva abateri de la normele de procedură, decizia adoptată fiind legală,

întemeiată, argumentată și instanța s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, decizia acesteia cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și pedeapsa aplicată inculpatului Vvedenschii Vladislav

a fost individualizată în conformitate cu prevederile legale.

Pentru a statua astfel, Colegiul penal menționează următoarele:

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a

pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

ale familiei acestuia.

6

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie

să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în

baza căruia persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului, și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Din actele cauzei rezultă că, prin sentință, Vvedenschii Vladislav a

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin. (4) Cod penal și condamnat în baza acestei Legi la o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen - 5 luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la

pedeapsa stabilită i-a fost adăugată pedeapsa rămasă neexecutată

stabilită prin sentința Judecătoriei Criuleni (sediul Dubăsari) din

12.11.2018, fiindu-i stabilită definitiv lui Vvedenschii Vladislav o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen - 5 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport până la 28.11.2021.

Conform art. 90 Cod penal, instanța de judecată a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate față de

Vvedenschii Vladislav pentru o perioadă de probațiune - 2 ani. Soluția

primei instanțe a fost menținută și de către instanța de apel.

Colegiul penal reține că, sancțiunea art. 2641 alin. (4) Cod penal

prevede în calitate de pedeapsă muncă neremunerată în folosul

7

comunității de la 200 la 240 de ore sau închisoare de până la 1 an. Prin

aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, noile

limite ale pedepsei închisorii, prevăzute la sancțiunea art. 2641 alin. (4)

Cod penal constituie: de la 3 luni până la 8 luni.

Astfel, Colegiul penal constată că instanțele de fond au aplicat o

pedeapsă inculpatului Vvedenschii Vladislav – 5 luni închisoare, deci în

limitele prevăzute de Lege.

Mai mult, analizând decizia contestată în raport cu argumentele

titularului recursului, referitor la tipul și termenul pedepsei, instanța de

recurs atestă că instanța de apel a constatat și a apreciat corect

circumstanțele de fapt și de drept la stabilirea tipului pedepsei

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și cu prescripțiile de drept material, ținând cont de prevederile art.

art. 61, 75-78 Cod penal.

Colegiul penal consideră nefondate criticile procurorului, precum că

nu s-a ținut cont de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

comportamentul inculpatului în momentul comiterii infracțiunii și după

consumarea ei, de personalitatea lui, de prevederile art. art. 61, 75 Cod

penal, odată ce, în decizia supusă verificării, se constată contrariul.

Instanța de recurs atestă că, la stabilirea categoriei și mărimii

pedepsei, instanța de apel a efectuat o analiză complexă a circumstanțelor

cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens

comportamentul său în viața socială, ținând cont de pericolul social al

faptei comise și modalitatea săvârșirii acesteia, luând în considerație și

lipsa circumstanțelor atenuante precum și prezența circumstanței

agravante.

Totodată, instanțele de fond au reținut în calitate de circumstanță

agravantă - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru infracțiune similară (condamnarea anterioară a lui

Vvedenschii Vladislav în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, sentința din

12.11.2018), just și întemeiat a format convingerea instanțelor de aplicare

a pedepsei închisorii, nu însă a muncii neremunerate în folosul

comunității.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală

concluzia instanței de apel referitor la pedeapsa cu închisoarea aplicată

inculpatului care este proporțională faptelor comise de către inculpat.

Astfel, Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de

apel a ținut cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege,

inclusiv, întreaga conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptei,

după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce

privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei

administrate.

După individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului

acesteia, în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de

individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite,

prin numirea tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă

pedeapsa numită inculpatului trebuie să fie executată real ori, sub

raportul personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi

8

formulată concluzia că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea

executării pedepsei aplicate vinovatului pe un termen de probă.

Așadar, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea

condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin Lege de a demonstra că

infracțiunea comisă de el este un incident în viața acesteia.

Astfel, instanța de apel, în formarea convingerii de menținerea a

soluției primei instanțe de suspendare condiționată a executării pedepsei

închisorii inculpatului Vvedenschii Vladislav, a ținut cont de

personalitatea inculpatului, de faptul că a comis o infracțiune care se

califică ca ușoară, de existența circumstanței agravante, căința sinceră și

recunoașterea vinei și just a constatat că inculpatului i se poate acorda

șansa corectării fără a fi izolat de societate. Colegiul penal susține

concluzia instanței de apel precum că, măsura de constrângere statală

aleasă lui Vvedenschii Vladislav va constitui un mijloc eficient și suficient

de corectare și reeducare a inculpatului, precum și de prevenire a

săvârșirii altor infracțiuni, cauzându-i în același timp unele lipsuri și

restricții ale drepturilor în limite rezonabile și proporționale, pentru

atingerea scopului pedepsei penale.

Referitor la faptul că inculpatul a fost anterior condamnat prin

sentința din 12.11.2018, Colegiul penal constată că această împrejurare a

fost luată în considerație de către instanțele de fond, drept o circumstanță

agravantă, ce a fortificat convingerea instanței de stabilire a pedepsei

închisorii, fiind una alternativă din sancțiunile prevăzute la art. 2641 alin.

(4) Cod penal, just stabilindu-i în temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal,

pedeapsa definitivă - 5 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

până la 28.11.2021.

Cât privește dezacordul părții acuzării cu modalitatea de executare a

pedepsei închisorii stabilită de către instanțele inferioare inculpatului

Vvedenschii Vladislav, Colegiul penal remarcă că, instanța de apel corect a

reținut, că inculpatul poate fi corectat fără izolarea în penitenciar pentru

executarea pedepsei închisorii, modalitatea de executare aleasă de

instanțele inferioare corespunde materialelor cauzei, probelor

administrate și cercetate în ședința de judecată, personalității

inculpatului, este proporțională faptei și corespunde scopului.

Totodată, instanța de recurs atestă că instanța de apel corect și-a

motivat concluzia de menținere a soluției primei instanțe de aplicare a

prevederilor art. 90 Cod penal inculpatului Vvedenschii Vladislav, având

în vedere repercusiunile pe care le-ar avea asupra ultimului și familiei

acestuia condamnarea cu executare la închisoare.

Cu referire la argumentul procurorului din recurs precum că,

instanța de apel nu s-a referit la argumentele care au servit la aplicarea

temeiurilor prevăzute la art. 61 Cod penal și că decizia nu cuprinde motivele

de neaplicare a pedepsei mai ușoare și motivele de aplicare a pedepsei cu

suspendare condiționată a executării ei, Colegiul penal le consideră

neîntemeiate, odată ce, analizând decizia instanței de apel se constată că

în hotărârea pronunțată, instanța pe deplin și-a argumentat soluția, a

ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind

9

individualizarea pedepsei inculpatului, stabilindu-i o pedeapsă legală,

echitabilă și pe deplin motivată, expunându-se clar asupra tuturor

argumentelor invocate de partea acuzării în cererea de apel.

Totodată, Colegiul penal reține că fapta săvârșită de inculpat a avut la

27.02.2021, și că, o parte din motivele invocate în recursul vizat au

constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite

răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra

circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare,

conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei (pct. 37 a hotărârii CtEDO din 16.02.2010 în cauza Albert vs.

România, cauza Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61 ).

În acest context, Colegiul penal conchide că de fapt, în cauză nu s-au

comis erorile de drept prevăzute în pct. 6), 10) alin. (1), art. 427 Cod de

procedură penală, deci, nu persistă temei de casare a deciziei, iar

pedeapsa stabilită inculpatului Vvedenschii Vladislav, de către instanțele

de fond, a fost aplicată în limitele Legii, modalitatea de executare a

pedepsei este bine motivată, instanța de apel s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, iar hotărârea atacată cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, din care considerente se dispune

inadmisibilitatea recursului declarat de către procuror, ca fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Chișinău, Harti Vladislav împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2022, în cauza

penală în privința lui Vvedenschii Vladislav xxxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 23 martie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

10