1ra-1372/22 — art. 264/1 al.4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264/1 al.4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-1372/22 — art. 264/1 al.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 1ra-1372/2022
1-21042580-01-1ra-05092022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
22 februarie 2023 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir
Judecători - Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie
Examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,
admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Harti Vladislav
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 mai
2022, în cauza penală de învinuire a lui
Vvedenschii Vladislav xxxxx, născut la xxxx,
domiciliat în xxxxx, xxxxx,
în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal.
Termenii de examinare:
prima instanță: 23.03.2021 - 13.04.2021;
instanța de apel: 29.04.2021 - 31.05.2022;
instanța de recurs: 05.09.2021 - 22.02.2023.
Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în
baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central din 13 aprilie
2021, Vvedenschii Vladislav a fost recunoscut vinovat de săvârșirea
infracțiunii, prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod și în baza acestei Legi, cu
aplicarea art. 3641 alin. (8) Codul de procedură penală a fost condamnat
la pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen - 5 (cinci) luni, cu
executare în penitenciar de tip semiînchis.
Potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la
pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, i-a fost adăugată pedeapsa
rămasă neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Criuleni (sediul
Dubăsari), nr. 1-81/18, din 12.11.2018 și s-a stabilit definitiv lui
Vvedenschii Vladislav o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen -
5 (cinci) luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport
până la 28.11.2021.
1
În conformitate cu prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, pedeapsa
sub formă de închisoare în privința lui Vvedenschii Vladislav, a fost
suspendată pe un termen de probațiune – 2 ani.
În sentință, prima instanță a constatat în fapt că:
Vvedenschi Vladislav, la 27.02.2021, aproximativ la orele 23:32 fiind
privat de dreptul de a conduce mijlocul de transport, conducea
automobilul de model xxxxx” cu n/î xxxx, prin s. Hîrbovăț, r-nul Anenii
Noi. Fiind suspectat de către inspectorii de patrulare că ultimul se află în
stare de ebrietate alcoolică, i-au solicitat să fie supus testării alcoolscopică
însă acesta s-a refuzat de testarea alcoolscopică, de examenul medical și
prelevarea probelor biologice, fapt confirmat prin procesul verbal nr. 9 al
examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului,
stării de ebrietate și naturii ei din 28.02.2021.
Astfel, acțiunile inculpatului Vvedenschi Vladislav, au fost încadrate
juridic în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, după semnele calificative –
conducerea mijlocului de transport de către o persoană privată de dreptul
de conducere a mijlocului de transport și refuzul conducătorului mijlocului
de transport de la testarea alcoolscopică.
Nefiind de acord cu sentința, a declarat apel procurorul în
Procuratura raionului Anenii Noi, Zatic Dorel, prin care a solicitat
admiterea apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri prin
care a stabili inculpatului pedeapsă sub formă de închisoare pe un
termen de 5 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,
cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pînă la 12
noiembrie 2022.
3.1 În motivarea apelului a indicat următoarele:
- este inadmisibilă tolerarea unor astfel de fapte prin aplicarea
pedepsei prea blânde, în coraport cu faptele social periculoase săvârșite de
inculpat și este contrară prevederilor art. 2 alin. (2), 75 alin. (1) Cod penal;
- prin aplicarea unei astfel de pedepse neprivative de libertate, se
diminuează acel factor de abținere de la comiterea unor asemenea
infracțiuni de către alte persoane sau chiar de către inculpatul
Vvedenschii Vladislav, care a comis de 2 ori aceeași infracțiune, de aceea
în continuare există riscul săvârșirii de noi infracțiuni aflându-se la
libertate;
- instanța de judecată n-a ținut cont de Hotărârea Curții Supreme de
Justiție nr. 16 din 31.05.2004 cu privire la individualizarea pedepsei și
anume alin. (3) al hotărârii care stipulează că, în conformitate cu
principiul individualizării pedepsei instanța de judecată aplică pedeapsa
luând în considerație caracterul și gravitatea infracțiunii săvârșite,
motivul și scopul celor comise, personalitatea vinovatului, caracterul
prejudiciului și mărimea daunei cauzate;
- ar fi corect să se conștientizeze pericolul social sporit pe care l-a
creat inculpatul conducând în stare de ebrietate mijlocul de transport pe
drumul public, punând în pericol nu numai viața sa, dar și viața celorlalți
participanți la trafic;
- inculpatul fiind condamnat de către Judecătoria Criuleni, sediul
Dubăsari la 12.11.2018, în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal și fiind privat
de dreptul de a conduce mijloace de transport, a condus iarăși unitatea de
2
transport în stare de ebrietate, iar în asemenea circumstanțe, corectarea
lui Vvedenschii Vladislav poate avea loc numai prin privarea temporară de
libertate;
- instanța a aplicat o pedeapsă prea blândă în privința inculpatului
Vvedenschii Vladislav, ceea ce determină consecința de neasigurare a
scopului pedepsei penale și anume reeducarea inculpatului, restabilirea
ordinii de drept, ba din contra, într-un mod tacit va fi încurajat inculpatul
să comită fapte analogice pe viitor, conștientizând că, ca rezultat al
comiterii lor, în limite legale, nu survine o pedeapsă aspră care să-i
limiteze în drepturi sau să atragă după sine alte consecințe coercitive;
- reeducarea și încadrarea inculpatului Vvedenschii Vladislav în
societate urmează a fi efectuată numai prin privarea temporară a acestuia
de libertate, deoarece numai această pedeapsă poate duce la restabilirea
echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor
persoane.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 mai
2022, a fost respins ca nefondat apelul procurorului în Procuratura
raionului Anenii Noi, Dorel Zatic și menținută sentința fără modificări.
4.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, prima
instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras
concluzia că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată, aplicând
o pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor comise.
Instanța de apel a constatat că, sistemul de acte și documente
acumulate și administrate în cadrul urmăririi penale prin prisma
prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenții, concludenții și utilității lor, au fost dobândite cu respectarea
normelor de procedură, fiind pertinente, concludente, utile, care
coroborează între ele și indică indubitabil că Vvedenschi Vladislav a comis
infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, în circumstanțele
descrise în sentință.
În decizie s-a reținut că, la numirea tipului și măsurii de pedeapsă
inculpatului Vvedenschii Vladislav, prima instanță a reiterat prevederile
art. art. 6, 7, 61, 75 – 78, 90 Cod penal și le-a aplicat corespunzător.
Reiterând prevederile legale de care instanța de judecată trebuie să se
conducă la individualizarea pedepsei penale, instanța de apel a constatat
că, la stabilirea măsurii de pedeapsă inculpatului Vvedenschii Vladislav,
s-a ținut cont de caracterul și gradul pericolului social al infracțiunii
săvârșite, de personalitatea inculpatului, faptul că el a recunoscut
vinovăția, s-a căit sincer de cele comise și că în privința acestuia urmează
a-i fi aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare.
Ținând cont de lipsa gradului de pericol sporit pe care îl prezintă
persoana inculpatului pentru societate, de repercusiunile pe care le-ar
avea asupra inculpatului și familiei sale o condamnare cu executare la
închisoare, ținând cont de starea familială, că are la întreținere pe mama
sa care este bolnavă și că inculpatul se căiește sincer de cele săvîrșite,
instanța de apel nu a considerat rațional ca inculpatul să execute
pedeapsa cu închisoare în penitenciar și că în acest sens, prima instanță
3
întemeiat a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate lui din Codul
penal, în temeiul prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal.
Instanța de apel constatat că, la stabilirea inculpatului a unei
pedepse cu aplicarea art. 90 Cod penal, instanța de judecată a acordat o
pondere importantă atitudinii inculpatului, comportamentului în timpul
procesului penal, din care rezultă conștientizarea faptei comise și a
consecințelor acesteia.
Instanța de apel a apreciat că, reieșind din caracterul și gradul
prejudiciabil al faptei comise de inculpat, de personalitatea acestuia și
dorința de reabilitare socială grabnică, aceste măsuri de constrângere
statală vor constitui un mijloc eficient și suficient de corectare și
reeducare a inculpatului, precum și de prevenire a săvârșirii altor
infracțiuni, cauzându-i în același timp unele lipsuri și restricții ale
drepturilor în limite rezonabile și proporționale, pentru atingerea scopului
pedepsei penale.
În decizie s-a reținut că, executarea pedepsei cu închisoarea stabilite
inculpatului Vvedenschii Vladislav ar semnifica implicarea acestuia în
mediul carceral pe o perioadă îndelungată, iar încadrarea inculpatului în
mediul carceral, ar prezenta riscul dăunării integrității morale a acestuia
(sub aspectul acordării șansei de dezvoltare/creștere personală și la
stabilirea și dezvoltarea relațiilor cu semenii și lumea exterioară) până la
încălcarea articolului 8 din CEDO, ori anturajul respectiv ar fi în măsură
să-l priveze în orice posibilitate de resocializare, ulterior eliberării.
Instanța de apel a atestat că suspendarea executării pedepsei cu
închisoarea stabilite inculpatului Vvedenschii Vladislav pe un termen de
probațiune de 2 ani, este o pedeapsă echitabilă pentru fapta comisă, iar
stabilirea termenului de probă va asigura, în opinia instanței, un
comportament adecvat din partea inculpatului.
În concluzie, instanța de apel a conchis că pedeapsa aplicată de
prima instanță este legală și întemeiată, proporțională faptelor comise, cât
și circumstanțelor reale și personale, corect constatate de către instanța de
fond, sentința fiind legală și întemeiată, iar apelul acuzatorului de stat
privitor la pedeapsa aplicată inculpatului este nefondat și pasibil de a fi
respins.
Nefiind de acord cu soluția pronunțată de instanța de apel,
procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Harti Vladislav,
invocând prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6) și 10) Cod de procedură
penală, declară recurs, prin care solicită, cu remiterea cauzei spre
rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet, deoarece instanța nu
s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.
5.1. În argumentarea recursului ordinar, procurorul menționează
următoarele:
- instanța de apel a ignorat prevederile art. 61 Cod penal, deoarece
pronunțând o decizie de condamnare la pedeapsă cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei pentru comiterea a unei infracțiuni cu
un grad prejudiciabil sporit, nu a fost atins scopul principal, și anume,
prevenirea de comitere de noi infracțiuni de către inculpat, precum și de
către alte persoane, restabilirea echității sociale;
4
- instanțele de fond nu au ținut cont de faptul că Vvedenschii
Vladislav anterior a fost condamnat prin sentința din 12.11.2018 și nu a
mers pe calea corijării, iar pedeapsa stabilită anterior nu și-a produs
efectul. Prin aplicarea pedepsei neprivative de libertate se diminuează acel
factor de abținere de la comiterea unor asemenea infracțiuni de către alte
persoane sau chiar de către inculpatul Vvedenschii Vladislav, care și a
comis de 2 ori aceeași infracțiune;
- art. 90 Cod penal obligă instanțele de judecată să indice expres în
hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării
pedepsei, care nici nu este motivat de către instanță, care se limitează
doar la enumerarea circumstanțelor care le consideră atenuante;
- instanța de apel, făcând trimitere la prevederile art. 61 Cod penal,
nu s-a referit la argumentele care au servit la aplicarea acestor temeiuri,
ignorând prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală;
- instanța de apel a ignorat prevederile art. 75 Cod penal, nu a ținut
cont de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de comportamentul
inculpatului în momentul comiterii infracțiunii și după consumarea lor, de
personalitatea lui, pronunțând o hotărâre neîntemeiată;
- decizia nu cuprinde motivele de neaplicare a pedepsei mai ușoare și
motivele de aplicare a pedepsei cu suspendare condiționată a executării ei.
La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art.
431 alin. (1), pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință avocatul
Buga Vladimir în numele inculpatului, care pledează pentru
inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, pe motiv că,
procurorul în recursul declarat expune repetat dezacordul acuzării în
vederea stabilirii pedepsei inculpatului, circumstanțe deja examinate de
instanța de apel și expuse detaliat prin soluția sa.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar
declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că
acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele
considerente.
În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422
Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor
stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod
obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de
procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu
recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și de apel la judecarea cauzei.
Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de
drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect Legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în
5
camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în
cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.
Potrivit recursului declarat de către procuror, autorul își întemeiază
criticile, prin prisma temeiurilor de casare prevăzute la pct. 6) și 10) alin.
(1), art. 427 Cod de procedură penală, și anume, referindu-se la situațiile
în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate
în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord
cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu
încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, din care considerente, nu se
va expune referitor la aceste aspecte.
Sub aspectul temeiurilor de casare invocate, Colegiul penal atestă că
partea acuzării consideră că inculpatului Vvedenschii Vladislav i-a fost
stabilită o pedeapsă prea blândă, întrucât acesta anterior a fost
condamnat, iar corectarea și reeducarea inculpatului nu este posibilă fără
izolarea ultimului de societate, însă analizând argumentele menționate în
raport cu circumstanțele cauzei, instanța de recurs le apreciază ca
neîntemeiate și pasibile respingerii din următoarele motive.
Potrivit art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, instanța de
apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în
baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din
cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.
Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Art. 417 alin. (1), pct. 8) al aceleiași Legi, prevede că decizia instanței
de apel trebuie să cuprindă și temeiurile de fapt și de drept care au dus,
după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele
adoptării soluției date.
Analizând argumentele expuse în recurs, în raport cu decizia
contestată și conducându-se de prevederile legale în vigoare, Colegiul
penal constată că instanța de apel a examinat prezenta cauză penală fără
careva abateri de la normele de procedură, decizia adoptată fiind legală,
întemeiată, argumentată și instanța s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel, decizia acesteia cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția și pedeapsa aplicată inculpatului Vvedenschii Vladislav
a fost individualizată în conformitate cu prevederile legale.
Pentru a statua astfel, Colegiul penal menționează următoarele:
Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele
(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de
judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în
parte.
Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de
aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a
pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al
infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei
care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate
asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață
ale familiei acestuia.
6
Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie
să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în
baza căruia persoana se declară vinovată.
Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o
măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a
condamnatului, și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea
echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii
de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.
Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei
recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă
echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă
conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea
categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui
vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate
persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită
consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -
detențiune pe viață.
În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o
pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru
săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai
blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului
pedepsei.
Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască
acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o
infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării
operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de
Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.
Din actele cauzei rezultă că, prin sentință, Vvedenschii Vladislav a
fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641
alin. (4) Cod penal și condamnat în baza acestei Legi la o pedeapsă sub
formă de închisoare pe un termen - 5 luni, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la
pedeapsa stabilită i-a fost adăugată pedeapsa rămasă neexecutată
stabilită prin sentința Judecătoriei Criuleni (sediul Dubăsari) din
12.11.2018, fiindu-i stabilită definitiv lui Vvedenschii Vladislav o
pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen - 5 luni închisoare, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de
dreptul de a conduce mijloace de transport până la 28.11.2021.
Conform art. 90 Cod penal, instanța de judecată a dispus
suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate față de
Vvedenschii Vladislav pentru o perioadă de probațiune - 2 ani. Soluția
primei instanțe a fost menținută și de către instanța de apel.
Colegiul penal reține că, sancțiunea art. 2641 alin. (4) Cod penal
prevede în calitate de pedeapsă muncă neremunerată în folosul
7
comunității de la 200 la 240 de ore sau închisoare de până la 1 an. Prin
aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, noile
limite ale pedepsei închisorii, prevăzute la sancțiunea art. 2641 alin. (4)
Cod penal constituie: de la 3 luni până la 8 luni.
Astfel, Colegiul penal constată că instanțele de fond au aplicat o
pedeapsă inculpatului Vvedenschii Vladislav – 5 luni închisoare, deci în
limitele prevăzute de Lege.
Mai mult, analizând decizia contestată în raport cu argumentele
titularului recursului, referitor la tipul și termenul pedepsei, instanța de
recurs atestă că instanța de apel a constatat și a apreciat corect
circumstanțele de fapt și de drept la stabilirea tipului pedepsei
inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură
penală și cu prescripțiile de drept material, ținând cont de prevederile art.
art. 61, 75-78 Cod penal.
Colegiul penal consideră nefondate criticile procurorului, precum că
nu s-a ținut cont de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de
comportamentul inculpatului în momentul comiterii infracțiunii și după
consumarea ei, de personalitatea lui, de prevederile art. art. 61, 75 Cod
penal, odată ce, în decizia supusă verificării, se constată contrariul.
Instanța de recurs atestă că, la stabilirea categoriei și mărimii
pedepsei, instanța de apel a efectuat o analiză complexă a circumstanțelor
cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens
comportamentul său în viața socială, ținând cont de pericolul social al
faptei comise și modalitatea săvârșirii acesteia, luând în considerație și
lipsa circumstanțelor atenuante precum și prezența circumstanței
agravante.
Totodată, instanțele de fond au reținut în calitate de circumstanță
agravantă - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost
condamnată pentru infracțiune similară (condamnarea anterioară a lui
Vvedenschii Vladislav în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, sentința din
12.11.2018), just și întemeiat a format convingerea instanțelor de aplicare
a pedepsei închisorii, nu însă a muncii neremunerate în folosul
comunității.
În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală
concluzia instanței de apel referitor la pedeapsa cu închisoarea aplicată
inculpatului care este proporțională faptelor comise de către inculpat.
Astfel, Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de
apel a ținut cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege,
inclusiv, întreaga conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptei,
după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce
privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei
administrate.
După individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului
acesteia, în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de
individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite,
prin numirea tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă
pedeapsa numită inculpatului trebuie să fie executată real ori, sub
raportul personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi
8
formulată concluzia că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea
executării pedepsei aplicate vinovatului pe un termen de probă.
Așadar, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea
condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de
pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin Lege de a demonstra că
infracțiunea comisă de el este un incident în viața acesteia.
Astfel, instanța de apel, în formarea convingerii de menținerea a
soluției primei instanțe de suspendare condiționată a executării pedepsei
închisorii inculpatului Vvedenschii Vladislav, a ținut cont de
personalitatea inculpatului, de faptul că a comis o infracțiune care se
califică ca ușoară, de existența circumstanței agravante, căința sinceră și
recunoașterea vinei și just a constatat că inculpatului i se poate acorda
șansa corectării fără a fi izolat de societate. Colegiul penal susține
concluzia instanței de apel precum că, măsura de constrângere statală
aleasă lui Vvedenschii Vladislav va constitui un mijloc eficient și suficient
de corectare și reeducare a inculpatului, precum și de prevenire a
săvârșirii altor infracțiuni, cauzându-i în același timp unele lipsuri și
restricții ale drepturilor în limite rezonabile și proporționale, pentru
atingerea scopului pedepsei penale.
Referitor la faptul că inculpatul a fost anterior condamnat prin
sentința din 12.11.2018, Colegiul penal constată că această împrejurare a
fost luată în considerație de către instanțele de fond, drept o circumstanță
agravantă, ce a fortificat convingerea instanței de stabilire a pedepsei
închisorii, fiind una alternativă din sancțiunile prevăzute la art. 2641 alin.
(4) Cod penal, just stabilindu-i în temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal,
pedeapsa definitivă - 5 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip
semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport
până la 28.11.2021.
Cât privește dezacordul părții acuzării cu modalitatea de executare a
pedepsei închisorii stabilită de către instanțele inferioare inculpatului
Vvedenschii Vladislav, Colegiul penal remarcă că, instanța de apel corect a
reținut, că inculpatul poate fi corectat fără izolarea în penitenciar pentru
executarea pedepsei închisorii, modalitatea de executare aleasă de
instanțele inferioare corespunde materialelor cauzei, probelor
administrate și cercetate în ședința de judecată, personalității
inculpatului, este proporțională faptei și corespunde scopului.
Totodată, instanța de recurs atestă că instanța de apel corect și-a
motivat concluzia de menținere a soluției primei instanțe de aplicare a
prevederilor art. 90 Cod penal inculpatului Vvedenschii Vladislav, având
în vedere repercusiunile pe care le-ar avea asupra ultimului și familiei
acestuia condamnarea cu executare la închisoare.
Cu referire la argumentul procurorului din recurs precum că,
instanța de apel nu s-a referit la argumentele care au servit la aplicarea
temeiurilor prevăzute la art. 61 Cod penal și că decizia nu cuprinde motivele
de neaplicare a pedepsei mai ușoare și motivele de aplicare a pedepsei cu
suspendare condiționată a executării ei, Colegiul penal le consideră
neîntemeiate, odată ce, analizând decizia instanței de apel se constată că
în hotărârea pronunțată, instanța pe deplin și-a argumentat soluția, a
ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind
9
individualizarea pedepsei inculpatului, stabilindu-i o pedeapsă legală,
echitabilă și pe deplin motivată, expunându-se clar asupra tuturor
argumentelor invocate de partea acuzării în cererea de apel.
Totodată, Colegiul penal reține că fapta săvârșită de inculpat a avut la
27.02.2021, și că, o parte din motivele invocate în recursul vizat au
constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite
răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra
circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare,
conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea
cauzei (pct. 37 a hotărârii CtEDO din 16.02.2010 în cauza Albert vs.
România, cauza Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61 ).
În acest context, Colegiul penal conchide că de fapt, în cauză nu s-au
comis erorile de drept prevăzute în pct. 6), 10) alin. (1), art. 427 Cod de
procedură penală, deci, nu persistă temei de casare a deciziei, iar
pedeapsa stabilită inculpatului Vvedenschii Vladislav, de către instanțele
de fond, a fost aplicată în limitele Legii, modalitatea de executare a
pedepsei este bine motivată, instanța de apel s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel, iar hotărârea atacată cuprinde motivele
pe care se întemeiază soluția, din care considerente se dispune
inadmisibilitatea recursului declarat de către procuror, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de Circumscripție Chișinău, Harti Vladislav împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2022, în cauza
penală în privința lui Vvedenschii Vladislav xxxxxx, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată este pronunțată la 23 martie 2023.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Plămădeală Ghenadie
Țurcan Anatolie
10