1ra-24/22 — art.187 al2 lt.b,e,f, CP

1ra-24/22 — art.187 al2 lt.b,e,f, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-524/2022

1-20028676-01-1ra-05042022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Toma Nadejda,

Cobzac Elena, Țurcan Anatolie

Judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 decembrie 2021,

în cauza penală de învinuire a lui

Lisovschi Petru xxxxxl, născut la xxxxx,

originar și xxxxxt,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 28.02.2020 - 20.07.2020;

instanța de apel: 11.08.2020 - 28.12.2021;

instanța de recurs: 05.04.2022 – 13.12.2022.

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Lisovschi Petru a fost recunoscut vinovat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e),

f) Cod penal și în baza acestei Legi, cu aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8)

Cod procedură penală a fost condamnat - 3 ani și 4 luni închisoare, fără

amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 901 Cod penal a fost suspendată parțial executarea

pedepsei aplicate lui Lisovschi Petru, acesta urmând să execute real

pedeapsa în închisoare pe un termen - 1 an și 4 luni, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei - 2 ani, a fost suspendată

condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 an.

Totodată, a fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1. Prin aceeași sentință a fost condamnat și Dobrian Constantin, în

privința căruia hotărârile judecătorești nu se contestă cu recurs ordinar, din

care motiv instanța de recurs ordinar nu se v-a expune în privința acestuia.

Lisovschi Petru, la 13 iulie 2019, pe la orele 23:30, aflându-se în stare

de ebrietate alcoolică, intenționat, urmărind scopul de profit și sustragere în

mod deschis a bunurilor altei persoane, înțelegându-se în prealabil cu

1

minorul Dobrian Constantin, născut la xxxxx, la inițiativa și propunerea

ultimului, în parcul central din or. Telenești, s-au apropiat de Varvarici Ion

xxxxx și sub pretextul de a cere țigări, au aplicat violență nepericuloasă

pentru viață, manifestată prin aplicarea loviturilor cu pumnii și picioare

peste față și alte părți ale corpului, apoi, în timp ce victima se afla la sol, în

mod deschis i-au sustras un telefon mobil de marca „Samsung”, modelul

„Galaxy J 7”, la prețul de 5000 lei și bani în numerar în sumă totală de 2000

lei.

Astfel cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil

în sumă totală de 7000 lei.

În urma jafului, potrivit Raportului de expertiză medico-legală

nr.201928D0210 din 22.08.2019, victima, Varvarici Ion s-a ales cu leziuni

corporale neînsemnate sub formă de: contuzie a țesuturilor moi sub formă

de edem și cianoză a țesuturilor moi regiunea temporală dreapta și față pe

dreapta.

Acțiunile inculpatului Lisovschi Petru au fost încadrate juridic de către

prima instanță în baza art. 187 alin. (2), lit. b), e), f) Cod penal, după indicii

calificativi –„jaful, adică sustragerea în mod deschis a bunurilor altei

persoane, săvârșite de două persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase

pentru viață și sănătate, cu cauzarea de daune în proporții considerabile”.

Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, procurorul în Procuratura

raionului Telenești, Zmuncilă Petru, a declarat apel împotriva acesteia, prin

care a solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Lisovschi Petru să fie declarat vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. b), e), f) Cod penal și, cu

aplicarea prevederilor art. 70 alin. (31) Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, să-i fie stabilită o pedeapsă cu închisoare pe un termen

de 1 an și 8 luni, fără amendă. În temeiul art. 901 Cod penal, să se dispună

suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate lui Lisovschi Petru,

aceasta urmând să execute real pedeapsa în închisoare pe un termen de 10

luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei de

10 luni, să fie suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a invocat că;

- cauza penală a fost examinată în condițiile prevăzute de art.3641 Cod

de procedură penală, adică în baza probelor administrate la faza de urmărire

penală;

- la stabilirea pedepsei inculpatului Lisovschi Petru pentru comiterea

infracțiunii comise, prima instanță a aplicat prevederile art.901 Cod penal,

însă nu a luat în considerație că infracțiunea pentru care a fost acuzat

Lisovschi Petru, conform art.16 alin. (4) Cod penal, face parte din categoria

celor grave, iar, potrivit exigențelor stabilite în art. 901 alin. (3) Cod penal, în

cazul infracțiunilor grave, partea de pedeapsă ce trebuie executată în

penitenciar nu trebuie să fie mai mică decât jumătate din pedeapsa stabilită

de instanța de judecată. Într-o atare situație, perioada de pedeapsă ce

trebuie executată de către Lisovschi Petru în penitenciar nu trebuie să fie

mai mică de 1 (an) și 8 (opt) luni, în perioadă de timp ce reprezintă jumătate

din pedeapsa de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni;

2

- prima instanță, în mod eronat, nu a aplicat prevederile art.70 alin.(31)

Cod penal, ce țin de reducerea cu o treime din maximul pedepsei. Or,

inculpatul Lisovschi Petru la momentul comiterii infracțiunii imputate nu

avea împlinită vârsta de 21 ani, astfel, ținând cont de personalitatea

inculpatului, care anterior nu a fost supus răspunderii penale, recunoaște

vina și se căiește sincer, a compensat integral prejudiciul cauzat prin

infracțiune, se impune necesitatea aplicării prevederilor legale indicate

supra, prevăzute de la art. 70 alin. (31 ) Cod penal.

În cazul condamnării inculpatului Lisovschi Petru în baza art.187

alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, sancțiunea căruia prevede pedeapsa maximă

7 ani închisoare, în temeiul art.70 alin.(31 ) Cod penal, pedeapsa maximă

pentru acest inculpat nu va putea depăși 4 (patru) ani și 8 (opt) luni

închisoare. Acest termen deja este sub limita minimă prevăzută de

sancțiune, dar în raport cu prevederea art. 3641 Cod de procedură penală,

limita maximă a pedepsei închisorii urmează a fi calculată din termenul de

4 (patru) ani și 8 (opt) luni redus cu o treime. Noul termen obținut - 3 (trei)

ani 1 (una) lună și 10 (zece) zile, este limita maximă de pedeapsă sub formă

de închisoare, care poate fi stabilită inculpatului.

La caz, limita minimă se va reține, având în vedere prevederea art.70

alin.(2) Cod penal, limita generală de 3 luni închisoare, din care însă nu se

mai poate face reducere. Deci, în totalitatea condițiilor invocate, se constată

că instanța de judecată, la calcularea pedepsei condamnatului Lisovschi

Petru, nu a respectat principiul legalității și a pronunțat o sentință care este

contrară legii în partea ce ține de aplicarea pedepsei penale, de aceia

urmează a fi parțial casată.

3.1. În apelul declarat de către inculpatul Lisovschi Petru s-a solicitat

casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care, pentru comiterea infracțiunii incriminate, să-i fie stabilită o

pedeapsă - 3 ani și 4 luni închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei cu închisoare să fie suspendată condiționat pentru o

perioadă de probațiune de 2 ani.

În motivarea apelului, inculpatul a invocat că:

- prima instanță eronat a interpretat prevederile art. 61 alin. (2) Cod

penal, precum și nu a ținut cont de personalitatea inculpatului, de căința

sinceră, de recunoașterea vinovăției, de compensarea integrală a

prejudiciului cauzat prin infracțiune, de comportamentul acestuia până și

după săvârșirea infracțiunii, inclusiv, de comportamentul manifestat

nemijlocit în instanța de judecată, vârsta, gradul și pericolul social al faptei

încriminate, comportamentul părții vătămate vis-a-vis de inculpat care s-a

expus asupra lipsei pretențiilor față de el, emoțiile inculpatului manifestate

în ședință de judecată, invocând aceste prevederi în motivarea aplicării

suspendării parțiale a executării pedepsei (art. 901 Cod penal);

- prima instanță eronat a interpretat pledoariile acuzatorului de stat,

care în realitate a pledat pentru stabilirea unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării acesteia, în temeiul art. 90 Cod penal, pe o

perioadă de probațiune de 4 ani, iar prima instanță a invocat că acuzatorul

de stat a solicitat sancțiunea cu închisoare și executarea în penitenciar de

tip deschis;

3

- prima instanță nu a ținut cont de prevederile art.70 alin.(31) Cod

penal, or, Lisovschi Petru a comis fapta la 13 iulie 2019, când acesta avea

vârsta de 20 ani;

- la individualizarea pedepsei penale, instanța de judecată nu a ținut

cont de faptul că Lisovschi Petru se caracterizează pozitiv, este la prima

abatere sancționată penal, cum rezultă din cazierul judiciar anexat în dosar,

de prezența circumstanțelor atenuante, și anume, căința sinceră de cele

comise, acordul la repararea benevolă a pagubei pricinuite, vârsta tânără,

comportamentul inculpatului după săvârșirea infracțiunii, precum și de

faptul că judecarea cauzei a avut loc pe baza probelor administrate la faza

de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală.

decembrie 2021 au fost admise apelurile declarate, casată parțial sentința

primei instanțe în partea stabilirii pedepsei privindu-l pe Lisovschi Petru și

pronunță în această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, după cum urmează :

Lisovschi Petru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, și în baza acestei Legi,

cu aplicarea prevederilor art.70 alin. (31) Cod penal și art. 3641 Cod de

procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de închisoare, fără

amendă, pe un termen de 3 (trei) ani, 1 (una) lună și 10 ( zece ) zile, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 90 alin.(1) Cod penal, lui Lisovschi Petru i-a fost

suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune - 2

(doi) ani.

În rest, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

4.1. Instanța de apel, în motivarea soluției adoptate, a menționat că

prima instanță, la pronunțarea sentinței, corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și just a concluzionat că, inculpatul Lisovschi Petru a săvârșit

anume infracțiunea incriminată, încadrând corect acțiunile inculpatului

Lisovschi Petru în baza art. 187 alin. (2), lit. b), e), f) Cod penal, conform

semnelor calificative - jaful, adică sustragerea în mod deschisă a bunurilor

altei persoane, săvârșită de două persoane, cu aplicarea violenței

nepericuloasă pentru viață și sănătate, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, cercetarea judecătorească efectuându-se cu respectarea

dispozițiilor procesual - penal și dându-se o apreciere corectă probelor și

circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate din punctul

de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod

obiectiv, precum și statuând că dubiul judiciar a fost înlăturat și că vinovăția

lui Lisovschi Petru în cele incriminate lui a fost confirmată pe deplin.

Potrivit apelurilor declarate, instanța de apel a constatat că apelanții

nu sunt de acord cu sentința în latura individualizării pedepsei inculpatului

Lisovschi Petru, și anume, că prima instanță greșit a stabilit cuantumul

pedepsei principale, neținând cont de prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal,

or, la momentul comiterii infracțiunii inculpatul Lisovschi Petru avea vârsta

cuprinsă între 18 și 21 ani.

În acest context, instanța de apel a reținut că prima instanță nu a

argumentat neaplicarea reducerii cu o treime a maximului pedepsei aplicate

4

persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 ani,

prevăzută la art.70 alin.(31) Codul penal, or Lisovschi Petru a comis fapta

la data de 13 iulie 2019, când acesta avea vârsta de 20 ani.

Astfel, instanța de apel a stabilit că prima instanță, în mod eronat, nu

a aplicat prevederile art.70 alin.(31) Cod penal, precum și a ignorat faptul că

inculpatul Lisovschi Petru la momentul comiterii infracțiunii imputate nu

avea împlinită vârsta de 21 ani, anterior nu a fost supus răspunderii penale,

a recunoscut vina și s-a căit sincer de cele comise, a compensat integral

prejudiciul cauzat prin infracțiune, or, toate aceste circumstanțe, în cumul,

impun necesitatea aplicării prevederilor art. 70 alin.(31) Cod penal.

Așadar, instanța de apel a reiterat că inculpatul Lisovschi Petru, a fost

condamnat în baza art.187 alin.(2), lit. b), e), f) Cod penal, sancțiunea căruia

prevede pedeapsa maximă 7 ani închisoare, iar în temeiul art.70 alin.(31)

Cod penal, pedeapsa maximă pentru acest inculpat nu va putea depăși 4

(patru) ani și 8 (opt) luni închisoare. Acest termen deja este sub limita

minimă prevăzută de sancțiune, dar în raport cu prevederea art. 3641 Cod

de procedură penală, limita maximă a pedepsei închisorii urmează a fi

calculată din termenul de 4 (patru) ani și 8 (opt) luni redus cu o treime.

Astfel, că noul termen obținut de 3 (trei) ani, 1 (una) lună și 10 (zece) zile,

este limita maximă de pedeapsă sub formă de închisoare, care poate fi

numită, inculpatului Lisovschi Petru.

În consecință, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.

art.61, 75, 90 Cod penal, precum și reieșind din faptul că inculpatul

Lisovschi Petru anterior nu a fost supus răspunderii penale, este la prima

sa abatere de la legea penală, s-a căit sincer în cele comise, și-a dat acordul

la repararea benevolă a pagubei pricinuite, vârsta tânără, comportamentul

inculpatului după săvârșirea infracțiunii, precum și de faptul că judecarea

cauzei a avut loc pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

potrivit prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, a reținut că

persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în

limitele sancțiunii Legii în baza căreia persoana se declară vinovată.

Astfel, în urma aplicării pedepsei cu închisoare în privința lui Lisovschi

Petru, pedeapsă nu-și va atinge scopul și nu va duce la corectarea

inculpatului

cu recurs ordinar de către procurorul Sâli Radu, prin care, invocând

temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această latură, prin

care inculpatului, pentru infracțiunea comisă, să-i fie stabilită o pedeapsă

privativă de libertate, cu excluderea prevederilor art. 90 Cod penal.

Recurentul, în susținerea solicitărilor sale, a menționat că instanța de

apel, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiționată a

executării acesteia, a ignorat prevederile art. art. 61, 75, 90 Cod penal, fapt

ce a dus la adoptarea unei decizii ce nu cuprinde motivele de aplicare a

unei pedepse mai ușoare și motivele de aplicare a unei pedepse cu

suspendare condiționată a executării acesteia, fapt ce contravine art. 394

alin. (2), pct. 3) Cod de procedură penală.

5

lărgit constată că acesta urmează a fi respins, ca inadmisibil, din

următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

În expunerea motivelor ce au stat la baza respingerii recursului ordinar

declarat de către procuror, Colegiul penal lărgit pornește de la prevederile

art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, potrivit cărora instanța de

recurs, judecând recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie

să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea

cauzei.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit

atestă, că titularul acestuia invocă în calitate de temeiuri pentru casarea

hotărârii instanței de apel art. 427 alin. (1), pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, însă în esență, critică decizia instanței de apel dintr-un singur

considerent, și anume invocă dezacordul cu modalitatea de individualizare a

pedepsei penale, motiv care se subscrie temeiului de casare prevăzut la art.

427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Așadar, instanța de recurs ordinar se va expune doar în privința

temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, în partea ce ține de corectitudinea individualizării pedepsei penale

aplicate inculpatului Lisovschi Mihail, întrucât în privința celorlalte temeiuri

de casare nominalizate recursul nu a fost motivat de către recurent, iar în

circumstanțele în care recursul nu este motivat sub aspectul temeiului de

casare invocat, instanța de recurs nu este competentă să completeze, din

oficiu, recursul ordinar al apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-

ar justifica.

Această afirmație își găsește suport juridic în conținutul art. 24 alin.

(2) Cod de procedură penală, unde este statuat, că instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau

a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele Legii.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal

lărgit reține că motivele invocate de către recurent în susținerea acestui

temei de recurs nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, din

raționamentele ce urmează a fi expuse.

Întru fundamentarea concluziilor sale, instanța de recurs ordinar

notează că prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg

cerințele stabilite de lege, de care sunt obligate să se conducă instanțele de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte. Instanțelor de judecată, legea penală le acordă o posibilitate largă de

6

aplicare în practică a principiului individualizării pedepsei penale, luând în

considerație caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

persoana celui vinovat, circumstanțele ce atenuează sau agravează

răspunderea, ținând cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Așadar, Colegiul penal lărgit menționează că persoanei declarate

vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, adică în limitele

sancțiunii Legii în baza căreia persoana a fost condamnată.

Subsecvent, după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile

Părții Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod penal, în cazul în

care nu sunt careva impedimente.

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului

și se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri

și restricții drepturilor lor.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

condamnaților, cât și din partea altor persoane.

Sub aspectul prevederilor legale enunțate, Colegiul penal lărgit

statuează că pedeapsa este echitabilă atunci când ea impune infractorului

lipsuri și restricții ale drepturilor sale, proporționale cu gravitatea infracțiunii

săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, precum și de alte persoane.

Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în

Lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

De asemenea, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și

nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Potrivit dispozițiilor art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din

imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune.

În acest sens, Colegiul penal lărgit amintește că raționamentul de

aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine persoana și

comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul

de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a

cauzei, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la

7

momentul descoperii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința

depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba

pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Față de considerentele menționate, Colegiul penal conchide, că instanța

de apel, la individualizarea modului de executare a pedepsei stabilite

inculpatului a ținut cont de faptul că potrivit art.16 alin.(4) Cod penal,

infracțiunea imputată inculpatului face parte din categoria infracțiunilor

grave, iar art. 90 Cod penal nu interzice dispunerea suspendării condiționate

a executării pedepselor pentru săvârșirea acestui gen de infracțiuni.

Mai mult ca atât, inculpatul Lisovschi Petru la momentul comiterii

infracțiunii avea vârsta de 20 ani, a recunoscut vina integral și a solicitat

examinarea cauzei potrivit prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

s-a căit sincer de cele comise, la evidența medicului narcolog și psihiatru

nu se află, anterior nu a fost condamnat, prezența circumstanțelor

atenuante și lipsa celor agravante, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării inculpatului.

Concomitent, Colegiul penal lărgit reține că prin cererea din 20 mai

2020 (f. d. 153, Vol. I), înaintată de către partea vătămată, Varvarici Ion,

ultimul a indicat că s-a împăcat cu inculpatul Lisovschi Petru și că nu are

careva pretenții materiale sau morale față de acesta, anexând în acest sens

o recipisă (f. d. 152, Vol. I) prin care se atestă faptul că partea vătămată,

Varvarici Ion, a primit suma de 2000 lei, cu titlu de prejudiciu material de

la inculpat, respectiv fiind excluse careva pretenții față de inculpat,

circumstanțe ce au favorizat aplicarea, la caz, a prevederilor art. 90 Cod

penal.

Colegiul penal consideră că argumentele invocate în cererea de recurs

referitor la individualizarea pedepsei penale nu întrunesc temeinicia

intervenției în hotărârile contestate, or, instanțele de grad inferior și-au

motivat complet și întemeiat soluțiile emise, acordând deplină eficiență

prevederilor art. art. 7, 61, 75 și 90 Cod penal la soluționarea chestiunii cu

privire la individualizarea pedepsei, stabilind inculpatului Lisovschi Petru, o

pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor comise, care corespunde atât

principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod

penal de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici

să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Prin urmare, se menționează faptul că, instanța de apel s-a expus

motivat și detaliat asupra faptului aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, și

suspendării condiționate a executării pedepsei lui Lisovschi Petru pe o

perioadă de probațiune de 2 ani, motivare pe care instanța de recurs și-o

însușește și nu se va expune repetat asupra acesteia.

Astfel, nu pot fi reținute argumentele din recurs precum că instanța de

apel în mod eronat a raportat circumstanțele prezentei cauze la normele

penale și procesual-penale, deoarece instanța de judecată este în măsură să

înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a

săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

8

În acest sens, Colegiul penal lărgit face trimitere la pct. 37 a hotărârii

CtEDO din 16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că,

art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi

interpretat ca impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument

(cauza Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Rezumând cele constatate supra, Colegiul penal lărgit reiterează că nu

a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat

hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece decizia adoptată de

către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând a fi menținută, iar

recursul declarat urmează a fi respins, ca inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Se respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, cu

menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28

decembrie 2021, în cauza penală în privința lui Lisovschi Petru xxxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 02 februarie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

9