1ra182/22 — art.217 alin.3 lit. b CP

1ra182/22 — art.217 alin.3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-182/2022

1-19104991-01-1ra-08022022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Cazacu Dumitru în numele inculpatului Harjevschi Alexandru, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2021

și a sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 21 aprilie 2021,

în cauza penală în privința lui

Harjevschi Alexandru xxxxx, născut la xxxx, originar și

domiciliat în xxxxx,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(3), lit.(b) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 21.06.2019 – 21.04.2021;

instanța de apel: 14.05.2021 – 27.10.2021;

instanța de recurs: 08.02.2022 – 11.05.2022.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în

baza actelor din dosar, Colegiul penal

A C O N S T A T A T:

2021, Harjevschi Alexandru a fost recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3), lit. b) Cod penal și în baza

acestei Legi, i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 1 (unu) an, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcție sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de 3 (trei) ani, de natura celeia de care s-a folosit

la săvârșirea infracțiunii și anume în domeniul circulației drogurilor,

etnobotanicelor sau analogilor acestora, legate de primirea, păstrarea,

prelucrarea, depozitarea, transportarea, vânzarea drogurilor,

etnobotanicelor sau analogilor acestora.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită

în privința lui Harjevschi Alexandru, a fost suspendată pe un termen de

probațiune de 1 (unu) an.

A fost dispusă încasarea de la Harjevschi Alexandru, în beneficiul

Statului cheltuieli judiciare în sumă de 840 (opt sute patruzeci) lei.

1

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1. Prin aceeași sentință a fost condamnat Popovici Vlad Veaceslav,

hotărârea în privința căruia cu recurs ordinar în prezent nu se contestă.

Harjevschi Alexandru, în circumstanțe de timp și loc nestabilite de

organul de urmărire penală, împreună și în urma înțelegerii prealabile cu

Popovici Vlad, urmărind scopul consumului drogurilor, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în

mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată la

atingerea scopului, au intrat în posesia drogurilor pe care le-au păstrat

ilegal la sine până la 21 martie 2019, când, aflându-se în apartamentul

xxxxx, folosind două butelii polimerice, le-au consumat împreună, iar

buteliile folosite le-au păstrat până la 21 martie 2019, ora 23:09 min.,

când au fost ridicate de către colaboratorii de poliție de la Popovici Vlad,

fiind predate benevol.

Potrivit concluziilor din Raportul de constatare tehnico-științifică

nr. 34/12/1- R1153 din 10.04.2019, depunerile de substanță de culoare

cafenie, de pe suprafața buteliei polimerice, predate benevol de Popovici

Vlad, reprezintă rășină de cannabis, care se atribuie la categoria

substanțelor stupefiante, în cantitate de 0,09 gr.

Astfel, acțiunile lui Harjevschi Alexandru au fost încadrate juridic în

prevederile art. 217 alin. (3), lit. b) Cod penal, după indicii calificativi –

„păstrarea drogurilor, săvârșită în proporții mari și fără scop de înstrăinare,

acțiuni săvârșite de două persoane.”

Cazacu Dumitru în numele inculpatului Harjevschi Alexandru, prin care a

solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei hotărâri prin care inculpatul

Harjevschi Alexandru să fie achitat.

3.1. În motivarea cererii de apel s-a indicat că nu au fost

administrate probe care ar demonstra vinovăția inculpatului, or instanța

eronat a dat apreciere probelor și nu a ținut cont de cele relatate de

Harjevschi Alexandru.

Astfel, apelantul a menționat că la caz nu a fost stabilită cantitatea

substanței narcotice, masa uscată a substanței consumată, prin urmare

acțiunile lui Harjevschi Alexandru urmează a fi calificate în baza art.85

Cod contravențional ”procurarea ori păstrarea ilegală, fără scop de

înstrăinare, a drogurilor, precursorilor, etnobotanicelor și a analogilor

acestora în cantități mici, precum și consumul de droguri fără prescripția

medicului”, iar în temeiul art. 30 Cod Contravențional, procesul

contravențional urmează a fi încetat.

27 octombrie 2021, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Cazacu

Dumitru în numele inculpatului Harjevschi Alexandru, cu menținerea

sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că la

pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Harjevschi

Alexandru a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat.

2

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a respins argumentele apărătorului privind

necesitatea achitării inculpatului ca fiind declarative și a menționat că,

vinovăția acestuia a fost demonstrată pe deplin prin totalitatea de probe

acumulate la cauza penală, corect apreciate respectându-se prevederile

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu, din punct de

vedere al coroborării lor, și anume prin declarațiile martorului Cuprinschi

Diana (f.d.4 vol. II); declarațiile martorului Sava Ionela (f.d.19-20 vol. II)

procesul-verbal privind consemnarea celor constatate privitor la

infracțiunea depistată (f. d. 5 vol. I); procesul-verbal de ridicare din

21.03.2019 (f. d. 15-19 vol. I); raportul de constatare tehnico-științifică

nr.34/12/1-R-1153 din 10.04.2019 (f. d. 22-25 vol. I); ordonanța din

15.05.2019 (f. d. 26 vol. I); procesul verbal nr. 5326 al examinării medicale

de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și

naturii ei din 22 martie 2019, (f. d. 46, 47 vol. I); procesul verbal nr. 5325

al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului,

stării de ebrietate și naturii ei din 22 martie 2019 (f. d. 48, 49 vol. I).

De asemenea, instanța de apel a apreciat ca fiind lipsită de temei

legal și solicitarea apărătorului privind încadrarea faptei în baza art. 85

Cod contravențional, deoarece probele administrate și cercetate în cadrul

instanței de fond cât și cea de apel, indică incontestabil că Harjevschi

Alexandru este subiect al infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(3), lit. b)

Cod penal și intenționat a păstrat un aparat artizanal, confecționat din

două butelii polimerice, pe care l-a folosit în scopul consumului drogurilor

și pe suprafața căruia s-a depistat rășină de cannabis, care se atribuie la

categoria substanțelor stupefiante, adică droguri, în cantitate de 0,09 gr.,

și care este obiectul material al infracțiunii, până la 21 martie 2019, ora

23:09 min., când a fost ridicat de către colaboratorii de poliție, de unde

rezultă că au realizat latura obiectivă a infracțiuni prevăzute de art. 217

alin. (3), lit. b) din Codul penal.

Prin urmare, probele analizate de instanța de fond și apreciate de

instanța de apel prin prisma art. 101 din Codul de procedură penală,

indică la existența elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 217 alin. (3), lit. b) Cod penal, în acțiunile inculpatului Harjevschi

Alexandru.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel,

verificând legalitatea acesteia, a constatat că, prima instanță respectând

dispozițiile a art. art. 7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului i-a stabilit o pedeapsă echitabilă,

legală și proporțională pentru infracțiunea săvârșită, ajungând la concluzia

corectă de a suspenda condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de

3

probațiune, luând în considerație personalitatea inculpatului, care nu are

antecedente penale, pentru prima dată a comis o infracțiune mai puțin

gravă.

numele inculpatului a declarat recurs ordinar prin care a solicitat casarea

sentinței și a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri prin

care Harjevschi Alexandru să fie achitat, întrucât vina nu a fost dovedită,

în acțiunile acestuia lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii

imputate.

Recurentul menționează că păstrarea substanței narcotice fără scop

de înstrăinare are drept scop consumul propriu pe viitor întru a-și

satisface propriile necesități, în speță substanța deja a fost consumată, iar

ceia ce a rămas pe sticlă este rezultatul consumului. Astfel, consideră că

la caz lipsește latura subiectivă, care se exprimă prin intenția directă de

păstrare substanțelor narcotice, cu scopul de consum.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente

similare celor indicate anterior în apel descrise în pct. 3. și 3.1 al prezentei

decizii.

Suplimentar recurentul menționează că examinarea cauzei a avut

loc în lipsa inculpatului, or citarea acestuia nu a avut loc.

procedură penală, procurorul Cîrjanovschi Sergiu a depus referință

asupra recursului declarat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia ca

vădit neîntemeiat, deoarece instanțele de fond corect au apreciat probele

ce demonstrează vinovăția inculpatului Harjevschi Alexandru.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică

dacă s-a aplicat corect Legea, la faptele reținute prin hotărârea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și/sau material.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs

în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele

temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală.

Drept temei pentru declararea recursului, recurentul invocă

prevederile art.427 alin.(1), pct.4) și 12) Cod de procedură penală, care

stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile

când judecata a avut loc fără participarea procurorului, inculpatului,

4

precum și a apărătorului, interpretului și traducătorului, când

participarea lor era obligatorie potrivit legii și faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, solicitând achitarea pe motiv ca fapta

inculpatului constituie contravenția prevăzută de art. 85 Cod

contravențional.

În esență, recurentul invocă de fapt dezacordul cu modalitatea de

apreciere a probelor, considerând că instanța de apel neîntemeiat a

menținut concluzia privind condamnarea inculpatului în baza art.217

alin. (3), lit. b) Cod penal.

Verificând actele cauzei, raportat la temeiurile de casare invocate de

recurent, Colegiul penal conchide că acestea sunt vădit neîntemeiate și

repetitive, iar pentru a statua asupra acestei soluții s-a rezultat din

următoarele considerente.

Referitor la temeiul de recurs invocat de apărător, prin prisma pct.4)

alin.(1), art.427 Cod de procedură penală, prin care susține că instanța de

apel i-a încălcat inculpatului dreptul la apărare, deoarece a examinat

cauza în lipsa acestuia, Colegiul penal analizând actele și lucrările

dosarului în raport cu argumentele din recurs, constată că astfel de erori

de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

În acest context, Colegiu penal notează dispoziția art.319 alin.(1) Cod

de procedură penală care stipulează că judecarea cauzei poate avea loc

numai dacă părțile sânt legal citate și procedura de citare este îndeplinită.

Ne înfățișarea părții în instanța de judecată nu împiedică examinarea cauzei

dacă în instanță s-a prezentat avocatul ales sau avocatul care acordă

asistența juridică garantată de stat, care a luat legătura cu partea

reprezentată.

Reieșind din materialele cauzei se atestă că, inculpatul a fost prezent

la examinarea cauzei în fond, cât și la pronunțarea sentinței. Mai mult ca

atât, apel împotriva sentinței a declarat avocatul Cazacu Dumitru în

numele inculpatului Harjevschi Alexandru, fapt ce denotă că atât avocatul

acestuia, cât și inculpatul au cunoscut despre examinarea cauzei în ordine

de apel.

Prin urmare, Colegiul penal reține, că decizia instanței de apel

privind examinarea cauzei în lipsa inculpatului, nu afectează dreptul

acestuia la apărare, în contextul în care pe parcursul examinării cauzei,

Harjevschi Alexandru a fost reprezentat de avocatul ales în baza de

contract, Cazacu Dumitru, care a susținut pe deplin apelul declarat în

numele acestuia și a solicitat examinarea cauzei în lipsa inculpatului, fapt

confirmat prin procesul verbal al ședinței de judecată din 27.10.2021

(f.d.72 vol. II).

La acest capitol, Colegiul penal reține hotărârea Năstase v. Republica

Moldova din 17 ianuarie 2019 (cererea nr.74444/11), în care Curtea a

relevat că „în cazul când prin atitudinea sa, anume reclamantul a

determinat examinarea cauzei în absența sa de către instanțele

judecătorești naționale, concluzionând că, prin acțiunile sale, reclamantul

a renunțat la dreptul său de a se apăra personal. Totodată, având în vedere

că prezenta cauză nu se referă la un acuzat necitat sau nereprezentat de

către un avocat și ținând cont de marja de apreciere a autorităților

naționale, Curtea a considerat că, de fapt, condamnarea reclamantului în

5

absența și refuzul instanțelor de a reexamina cauza în prezența sa nu au

constituit o pedeapsă disproporționată”.

Totodată urmează de menționat și practica CEDO, cauza Kattan

versus România (decizia din 21 ianuarie 2014), prin care s-a statuat că nu

va fi încălcat art.6 din CEDO, în cazul când inculpatul contribuie la

crearea unei situații, în care în mod rezonabil a putut prevedea

consecințele comportamentului său - examinarea cauzei în lipsa sa. În

cazul când inculpatul a cunoscut despre desfășurarea judecății și nu s-a

prezentat în fața instanțelor, este vorba despre o condiție procesuală

culpabilă a inculpatului.

De asemenea, instanța de recurs accentuează, că soluția respectivă

a instanței de apel, vine în concordanță și cu jurisprudența CtEDO, care

în § 35 din hotărârea în cauza Avramenco vs Moldova a statuat, că nu

poate fi admisă cerința reclamantului cu privire la constatarea încălcării

art. 6§1 CEDO, în contextul în care acesta nu a prezentat motive

întemeiate în privința lipsei sale de la judecarea cauzei.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că criticile formulate

de către apărător, referitor la încălcarea procedurii de citare a inculpatului

nu pot fi acceptate și urmează a fi respinse ca neîntemeiate.

În continuare, statuând asupra inadmisibilității recursului declarat

de apărătorul inculpatului, instanța de recurs reține că, în mare parte,

recurentul în cerere se axează pe faptul că probatoriul nu a fost corect

apreciat de instanțele de fond, însă toate acestea țin nemijlocit de starea

de fapt și de chestiunea de apreciere a probelor, care nu este obiect de

cercetare la etapa judecării cauzei în instanța de recurs.

Sub acest aspect, se impune precizarea că aprecierea probelor este

unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece

întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire penală,

instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe

soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că,

la etapa judecării recursului, nu analizează conținutul mijloacelor de

probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă

situație de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare,

acestea fiind atributele exclusive ale instanțelor de fond.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticele

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația

de fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii

condamnării inculpaților conform învinuirii incriminate, astfel că

reaprecierea probelor, în modul propus de către partea apărării, nu se

încadrează în prevederile art.427 Cod de procedură penală, iar o altă

opinie asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii primei instanțe,

apoi verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în

fond, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

În acest sens Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța

de apel a ținut cont de prevederile art. art.99-101, 414 Cod de procedură

penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-

6

le prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând

la concluzia privind recunoașterea vinovăției inculpatului

Harjevschi Alexandru în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217

alin. (3), lit. b) Cod penal.

Colegiul penal constată că instanța de apel, judecând cauza în ordine

de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de

fapt reținută în cauză și a concluzionat corect că aceasta se circumscrie

încadrării juridice imputabile inculpatului, anume în baza art. 217 alin.

(3), lit. b) Cod penal, dar nicidecum celei pretinse de apărător în baza art.

85 Cod contravențional.

Instanța de recurs notează că, calificarea corectă a faptei

prejudiciabile imputate inculpatului constituie una din exigențele

procesului echitabil și este greșită afirmația apărătorului precum că, la caz

nu a fost stabilită intenția directă de păstrare a substanțelor narcotice, ci

doar rezultatul consumului ei, or, materialul probator a demonstrat

contrariul, și anume faptul păstrării drogurilor în proporții mari și fără

scop de înstrăinare, iar faptele lui corect au fost încadrate juridic în baza

art. 217 alin. (3), lit. b) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal constată că în speța dedusă judecății, probele

administrate și cercetate în cadrul ședinței de judecată indică direct și

incontestabil că, inculpații Harjevschi Alexandru și Popovici Vlad,

intenționat au păstrat un aparat artizanal, confecționat din două butelii

polimerice, pe care l-au folosit în scopul consumului drogurilor și pe

suprafața căruia s-a depistat rășină de cannabis, care se atribuie la

categoria substanțelor stupefiante, adică droguri, în cantitate de 0,09 gr.,

până la 21 martie 2019, ora 23:09 min., când a fost ridicat de către

colaboratorii de poliție.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în

recurs, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

sentinței, reproduse în pct.2 precum și a deciziei instanței de apel și

reproduse în pct.4.1 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și încadrarea

juridică corectă a acțiunilor infracționale, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv

declarațiile inculpatului, a martorilor, precum și prin materialele

probatoare acumulate în prezenta cauză penală, fiecare probă fiind

apreciată în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor.

Instanțele de fond au argumentat detailat motivele pentru care au

fost respinse versiunile apărării, probele administrate confirmând în mod

concludent că faptei comise s-a dat o încadrare juridică corectă în baza

art. 217 alin. (3), lit. b) Cod penal, conform indicilor calificativi – „ circulația

ilegală a drogurilor fără scop de înstrăinare, adică păstrarea drogurilor,

7

săvârșită în proporții mari și fără scop de înstrăinare, acțiuni săvârșite de

două persoane.”

Cele consemnate supra, evidențiază că instanța de apel a acordat o

atenție sporită materialelor cauzei, înlăturând justificat și prin argumente

temeinice versiunea părții apărării despre nevinovăția inculpatului.

Mai mult ca atât, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la

îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției

sale nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita

repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În acest context, instanța de recurs conchide că, la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța a respectat cu strictețe prevederile enunțate la

art. art.414-419 Cod de procedură penală, pronunțând o hotărâre legală

și întemeiată sub toate aspectele, iar temei pentru admiterea recursului

declarat nu se regăsește, motiv din care se impune inadmisibilitatea

acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Cazacu Dumitru în numele inculpatului Harjevschi Alexandru, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2021,

în cauza penală în privința lui Harjevschi Alexandru xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 23 iunie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

8