1ra-95/2022 — art. 173, 187 alin.2 lit. f CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 173, 187 alin.2 lit. f CP
- Temei legal
- Nu a indicat niciun temei prevazut la art. 427 CPP
1ra-95/2022 — art. 173, 187 alin.2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr.1ra-95/2022
1-21062198-01-1ra-19012022
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
05 mai 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Iorga Emil în numele inculpatului Rjevschi Dumitru, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2021, în
cauza penală în privința lui
Rjevschi Dumitru xxxx
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 27.04.2021 – 25.05.2021;
Instanța de apel: 14.06.2021 – 06.10.2021;
Instanța de recurs: 19.01.2022 – 05.05.2022.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 25 mai 2021, pe baza
probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art.3641
Cod de procedură penală, Rjevschi Dumitru a fost recunoscut vinovat în baza:
- art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de
închisoare pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu
amendă în mărime de 700 unități convenționale, echivalentul a 35 000 lei;
- art.173 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un
termen de 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
Potrivit art.84 alin.(1), (2) Cod penal, pentru concurs real de infracțiuni
constatate prin prezenta sentință, i s-a stabilit pedeapsa definitivă lui Rjevschi Dumitru,
sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani 2 luni, în penitenciar de tip semiînchis,
cu amendă în mărime de 700 unități convenționale, echivalentul a 35 000 lei.
A fost dispusă încasarea de la Rjevschi Dumitru în beneficiul părții vătămate și
civile Cobîleanschi Ecaterina suma de 18 000 lei, cu titlu de prejudiciu material.
Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat că, Rjevschi Dumitru,
dând-u-și seama de caracterul prejudiciabil al faptei sale, realizând consecințele
acțiunilor intenționate, acționând în detrimentul normelor imperative stabilite de
legislația penală, începând cu luna octombrie 2020, până în momentul sesizării
organului de urmărire penală și anume 15 decembrie 2020, manifestând un
1
comportament fizic, verbal și nonverbal, lezându-i demnitatea numitei Cobîleanschi
Ecaterina, creând o atmosferă neplăcută, degradantă, umilitoare, discriminatorie și
insultătoare, acționând cu intenție directă, având scopul de a o determina la raporturi
sexuale și alte acțiuni cu caracter sexual nedorite, a amenințat și șantajat victima cu
publicarea unor poze și imagini video indecente pe care le deține ultimul, cu scopul
asigurării acțiunilor menționate supra, cauzându-i astfel victimei daune morale.
Acțiunile inculpatului Rjevschi Dumitru, au fost încadrate în baza art.173 Cod
penal, individualizată prin hărțuire sexuală, adică manifestarea unui comportament
fizic, verbal sau nonverbal, care lezează demnitatea persoanei și creează o atmosferă
neplăcută, ostilă, degradantă, umilitoare, și insultătoare cu scopul de a determina o
persoană la raporturi sexuale și la alte acțiuni cu caracter sexual nedorite, săvârșite prin
amenințare și șantaj.
Tot el, Rjevschi Dumitru, la data de 14.12.2020, aproximativ ora 23:00, în timp
ce se afla în mun. Chișinău, str. Alba-Iulia 202/2, a sustras, în mod deschis, telefonul
mobil de model „Huawei 30 Pro”, cu nr. IMEI 1: xxxx și IMEI 2: xxxx, la preț de 18
000 lei, în care era instalată cartela SIM cu nr. xxxx, ce aparține părții vătămate
Cobîleanschi Ecaterina, după care a părăsit locul comiterii faptei, cauzând victimei
daune în proporții considerabile.
Acțiunile inculpatului Rjevschi Dumitru, au fost încadrate în baza art.187 alin.(2)
lit. f) Cod penal, individualizată prin jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei
persoane, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Avocatul Iorga Emil în numele inculpatului, a contestat sentința cu apel,
solicitând casarea acesteia în latura penală, în partea stabilirii pedepsei, cu adoptarea
unei noi soluții prin care lui Rjevschi Dumitru, să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.
În motivarea apelului a invocat dezacordul cu modalitatea de individualizare a
pedepsei penale înfăptuită de către prima instanță, pe care o consideră prea aspră, ținând
cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, a înaintat
cerere de examinare a cauzei penale în baza art.3641 Cod de procedură penală.
Instanța de judecată nu a apreciat dacă scopul pedepsei aplicate poate fi atins și
fără executarea pedepsei cu închisoare, astfel, greșit a ajuns la concluzia că corectarea
și reeducarea inculpatului poate avea loc numai prin izolarea inculpatului de societate,
considerând că acesta urmează să execute real pedeapsa închisorii stabilite, or,
corectarea inculpatului este posibilă fără privarea acestuia de libertate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie
2021, a fost respins ca nefondat, apelul declarat, cu menținerea sentinței atacate fără
modificări.
4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, judecarea cauzei
în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,
în corespundere cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, probele fiind
apreciate corect prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect
concluzionând asupra vinovăției inculpatului Rjevschi Dumitru de săvârșirea
infracțiunilor imputate.
În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, analizând materialele
cauzei, în raport cu normele relevante la caz, instanța de apel a constatat că, instanța de
fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală,
2
opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, n-a fost
viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de
procedură penală, astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, nu poate fi reținută o
altă situație de fapt decât cea reținută de către prima instanță.
Instanța de apel a considerat nefondate motivele invocate de către partea apărării
cu referire la dezacordul cu individualizarea pedepsei penale, reținând că, la stabilirea
pedepsei, prima instanță a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75, 84 Cod penal, de
caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, de persoana inculpatului,
care a acceptat probele administrate în cadrul urmăririi penale, de circumstanțele cauzei
care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovatului, nu permite aplicarea prevederilor art.90 Cod penal,
după cum solicit apărarea, astfel, instanța de fond corect i-a stabilit acestuia pedeapsa
principală definitivă, sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani 2 luni, cu executare
în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 700 unități convenționale,
echivalentul a 35 000 lei.
Instanța de apel a menționat că, temei legal pentru aplicarea pedepsei mai blânde
decât cea prevăzută de lege - nu se constată, or, toate circumstanțele cauzei au fost luate
în considerație de către prima instanță la stabilirea pedepsei, ținând cont de prevederile
art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul beneficiind de reducerea cu o treime a
limitei de pedeapsă cu închisoare prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia
a fost condamnat.
Instanța de apel a apreciat că, modalitatea de executare aleasă de prima instanță
este în acord cu principiul proporționalității, având în vedere faptele comise, urmările
produse, personalitatea inculpatului și situația familiară a acestuia.
Astfel, instanța de apel a concluzionat că temeiuri de casare a sentinței nu au fost
stabilite, întrucât soluția emisă este legală și întemeiată.
Avocatul Iorga Emil în numele inculpatului, fără a invoca careva temei
prevăzut la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel
cu recurs ordinar, solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi
hotărâri prin care inculpatului Rjevschi Dumitru să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă,
neprivativă de libertate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În dezvoltarea argumentelor recursului, apărarea susține că la stabilirea pedepsei
instanța trebuie să țină cont de scopul legii penale, care urmărește restabilirea echității
sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și ține cont
de gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele
cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.
Consideră posibilă suspendarea executării pedepsei cu închisoarea și acordarea
posibilității acestuia, ca în termenul de probațiune, prin comportament exemplar și
muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat și aceasta va oferi o mai
bună protecție intereselor societății, decât izolarea lui Rjevschi Dumitru de societate.
Procurorul a prezentat referință pe marginea recursului depus de partea
apărării, și a pledat pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat,
deoarece instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență
prevederilor art.art.61, 75, 84 Cod penal, astfel că nefiind comise careva erori de drept
3
în raport cu motivele invocate de partea apărării, iar decizia contestată conține motive
clare pe care se întemeiază soluția.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din
următoarele considerente.
Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot
fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității
acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Colegiul penal menționează că, potrivit practicii judiciare constante, erorile de
drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.
Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea
atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal
și material.
Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că, deși partea apărării nu
a indicat nici unul din temeiurile pentru recurs prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de
procedură penală, Colegiul penal atestă că criticile și solicitările acestuia se limitează
la opinia privind necesitatea aplicării prevederilor art.90 Cod penal în privința
inculpatului Rjevschi Dumitru, care în esență se circumscrie prevederilor art.427
alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot
fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Raportând însă argumentul invocat la circumstanțele speței, Colegiul penal
relevă că, acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilită
presupusa eroare de drept invocată de recurent.
Cu referire la argumentul menționat în recurs, Colegiul penal menționează că,
potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni
i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în
strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării
și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se
aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se
declară vinovată.
Totodată, urmează a se ține cont și de faptul că, categoriile pedepselor aplicate
persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea
mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.
În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă
mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se
stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate,
nu va asigura atingerea scopului pedepsei.
4
Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de
individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina
libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile
și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului
pedepsei.
Analizând temeinicia solicitării apărării privind necesitatea aplicării în privința
inculpatului Rjevschi Dumitru a unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege,
Colegiul penal menționează, că aceasta nu poate fi reținută, deoarece sub aspectul
individualizării pedepsei penale, soluția instanței de apel, este întemeiată și legală.
Astfel, instanța de apel corect a reținut că inculpatul a comis un concurs de
infracțiuni, dintre care o infracțiune gravă și o infracțiune mai puțin gravă și nu a
recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate, prin urmare instanța de apel a motivat
iraționalitatea aplicării prevederilor art.90 Cod penal.
În opinia Colegiului penal instanța de apel corect și legal a menținut sentința
primei instanțe în partea stabilirii pedepsei inculpatului, precum și modalitatea de
executare a acesteia, motivându-și în mod temeinic soluția în acest sens, iar argumentele
recurentului cu privire la aplicarea art.90 Cod penal sunt declarative, deoarece nu conțin
o motivare a solicitărilor cu referire la circumstanțe concrete ale cauzei.
Ca urmare, instanța de recurs menționează că circumstanțele la care face referire
partea apărării în cererea de recurs au fost luate în considerație la aplicarea pedepsei de
către instanțele de fond, care au ținut cont de faptul că inculpatul a recunoscut vinovăția,
se căiește sincer și a solicitat ca judecarea cauzei să fie înfăptuită conform procedurii
prevăzute de art.3641 Cod de procedură penală.
Colegiul penal reiterează că la stabilirea măsurii și modului de executare a
pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.art.7, 16, 75-78, 84 Cod penal,
soluția fiind motivată corespunzător circumstanțelor cauzei, corect concluzionând că
scopul pedepsei poate fi atins doar cu executarea reală a pedepsei cu închisoare stabilite
lui Rjevschi Dumitru, aceasta fiind proporțională și echitabilă faptelor comise de către
inculpat.
Prin urmare, Colegiul penal atestă că alegațiile apărării cu privire la comiterea
erorii de drept, individualizarea contrară prevederilor legale a pedepsei stabilite
inculpatului, sunt vădit neîntemeiate, întrucât însăși recurentul nu a identificat și nu a
expus în recurs care anume prevederi legale au fost încălcate de către instanța de apel
la individualizarea pedepsei.
Astfel, din conținutul deciziei instanței de apel, rezultă cert motivele pentru care
a fost menținută sentința, instanța de apel respectând și prevederile art.art.414 alin.(1),
(5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care
se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4.1. din prezenta decizie,
motivare pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin.
În cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod
concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite
părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în
principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârile
CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).
5
Reieșind din cele expuse supra Colegiul penal conchide, că la stabilirea pedepsei
inculpatului Rjevschi Dumitru, pentru infracțiunile comise, instanța de apel nu a comis
erori de drept ce ar afecta soluția, pedeapsa aplicată și modul de executare a acesteia
fiind corect stabilite, cu respectarea exigențelor legii, iar alegațiile apărătorului expuse
în recursul ordinar sunt vădit neîntemeiate.
În temeiul art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Iorga Emil în
numele inculpatului Rjevschi Dumitru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 06 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Rjevschi Dumitru
xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 09 iunie 2022.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Țurcan Anatolie
Plămădeală Ghenadie
6