1ra-1246/22 — art.362 alin.1 Cp

1ra-1246/22 — art.362 alin.1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1246/2022

1-22054231-01-1ra-15082022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 martie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Pascari Veaceslav în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 29 iunie 2022, în cauza penală în privința inculpatului

Nwoke Cristopher xxx, născut la xxx, originar din

xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.04.2022 – 13.05.2022;

Instanța de apel: 01.06.2022 – 29.06.2022;

Instanța de recurs: 15.08.2022 – 01.03.2023.

C O N S T A T Ă:

examinată în conformitate cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, Nwoke

Christopher Nyekpa Aba a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.362 alin.(1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 550

(cinci sute cinzeci) unități convenționale, ceea ce constituie 27 500 (douăzeci și șapte mii

cinci sute) lei, cu interzicerea rămânerii acestuia pe teritoriul Republicii Moldova.

S-a explicat inculpatului că este în drept să achite jumătate din amendă dacă o plătește

în cel mult 3 zile lucrătoare din momentul în care hotărârea devine executorie.

Nyekpa Aba la 25 martie 2022, aproximativ la ora 14.00-15.00, urmărind scopul și având

intenția de a trece ilegal frontiera de stat a Republicii Moldova, contrar prevederilor art.13

al.(1) al Legii nr.215 din data de 04.11.2011 cu privire la frontiera de stat a Republicii

Moldova, care prevede că „persoanele și mijloacele de transport care intră sau ies în/din

Republica Moldova pot trece frontiera de stat doar prin punctele de trecere în timpul

programului de lucru”, a ocolit punctele de trecere a frontierei Republicii Moldova și eludând

controlul efectuat la trecerea acesteia, a trecut ilegal frontiera de stat a Republicii Moldova cu

Ucraina, prin înot peste râul Nistru care delimitează frontiera de stat a Republicii Moldova cu

cea a Ucraina, în apropierea semnului de frontieră 0124 (Otaci-Nemia), fiind reținut pe

teritoriul Ucrainei de către Serviciul Grăniceri a Ucrainei și predat la 26 martie 2022

autorităților Republicii Moldova.

Nwoke Christopher Nyekpa Aba, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea

1

cauzei și adoptarea unei decizii prin care să-i fie stabilită o pedeapsă cu muncă neremunerată

în folosul comunității minimă și să nu i se interzică aflarea acestuia pe teritoriul Republicii

Moldova.

3.1 În motivarea cererii de apel avocatul Chilat Victor în numele inculpatului Nwoke

Christopher Nyekpa Aba a invocat că, instanța de judecată nu a stabilit rolul inculpatului,

care au fost acțiunile reale a acestuia, care a fost implicarea directă sau indirectă a acestuia în

comiterea infracțiunii.

A menționat că, conform prevederilor art.art.8, 26, 27, 389 Cod de procedură penală,

sentința nu poate fi bazată pe presupuneri, toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate sau justificate se interpretează în favoarea inculpatului. Aceste prevederi stabilite

de legiuitor au fost ignorate de instanța de judecată.

A indicat că, conform prevederilor art.1011 Cod de procedură penală, fiecare probă

urmează a fi apreciată din punct de vedere a pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

ei. Instanța de judecată nu este în drept să fie predispusă să accepte concluziile date de

acuzare în defavoarea inculpatului sau să înceapă o judecată de la ideea că acesta a comis o

infracțiune, fapt care a fost ignorat de instanța de fond.

apelul și s-a menținut sentința fără modificări.

4.1 În motivarea soluției, instanța de apel a statuat că, judecând cauza penală, prima

instanță a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a

dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Nwoke Christopher Nyekpa Aba și a

făcut o încadrare juridică justă a acțiunilor acestuia în baza art.362 alin.(1) Cod penal.

A concluzionat instanța de apel că, prima instanță a făcut o analiză amplă a probelor

cercetate, iar concluziile făcute privind vinovăția inculpatului Nwoke Christopher Nyekpa

Aba rezultă din probele administrate, cărora le-a fost dată o apreciere legală sub toate

aspectele, complet și obiectiv.

Referitor la solicitarea invocată de apelant de aplicare în privința inculpatului a unei

pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, instanța de apel a constatat

că nu există temei legal de casare a sentinței în această latură.

De asemenea, instanța de apel a relevat că, la stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut

cont și s-a condus de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art.61 alin.(2)

Cod penal, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei potrivit prevederilor

art.75 Cod penal, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă echitabilă cu fapta săvârșită, care

corespunde împrejurărilor cauzei, normelor legale și va atinge scopul de corectare și

reeducare.

Instanța de apel a menționat că, individualizarea pedepsei constă în obligațiunea

instanței de a stabili pedeapsa concretă infractorului, necesară și suficientă pentru realizarea

scopurilor legii și pedepsei penale. Potrivit art.75 al.(1) Cod penal și art.394 alin.(2) pct.1)

Cod de procedură penală, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal și în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal.

Instanța de apel a indicat, că prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului a luat în

considerație circumstanțele cauzei, faptul că inculpatul a depus cerere, prin care a solicitat

judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, a ținut cont de

prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, precum și de faptul că inculpatul

Nwoke Christopher Nyekpa Aba, este cetățean al Republicii Nigeria și se află ilegal pe

teritoriul Republicii Moldova, nu are loc stabil de trai și de muncă, a comis o infracțiune care

potrivit prevederilor art.16 Cod penal, se califică ca fiind ușoară.

În acest aspect, Colegiul penal a menționat prevederile art.3641 alin.(1) Cod de

procedură penală, conform cărora inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

2

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de

reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

amendă.

Reieșind din cele indicate, instanța de apel a indicat că prima instanță a aplicat în

privința inculpatului Nwoke Christopher Nyekpa Aba pedeapsa în conformitate cu limitele de

pedeapsă stabilite prin prisma art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

În circumstanțele stabilite, instanța de apel nu a constatat prezența circumstanțelor sau

a erorilor de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate sub aspectul invocat și aplicarea față

de inculpat a unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, după

cum se solicită în apelul declarat, deoarece pedeapsa stabilită inculpatului Nwoke

Christopher Nyekpa este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea

acestuia și va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, astfel impunând-u-se

soluția de respingere a apelului declarat de avocat ca fiind neîntemeiat.

Totodată instanța de apel a indicat, că reieșind din prevederile art.62 alin.(1) Cod

penal, pedeapsa cu munca neremunerată în folosul comunității solicitată de către avocat în

apelul declarat și de inculpatul Nwoke Christopher Nyekpa Aba în ședința instanței de apel

este mai aspră decât pedeapsa cu amendă, aplicată în privința inculpatului prin sentința

contestată, astfel că instanța de apel nu poate crea o situație mai gravă inculpatului în apelul

declarat de avocat în interesele ultimului.

Mai mult, instanța de apel a menționat, că inculpatul Nwoke Christopher Nyekpa Aba

nu are loc permanent de trai pe teritoriul Republicii Moldova, astfel că executarea pedepsei

cu muncă neremunerată în folosul comunității este imposibilă.

Totodată, potrivit art.105 alin.(1) Cod penal, cetățenilor străini și apatrizilor care au

fost condamnați pentru săvârșirea unor infracțiuni li se poate interzice rămânerea pe teritoriul

țării. În speță, cetățeanul străin Nwoke Christopher Nyekpa Aba nu dispune de acte care i-ar

permite aflarea sa legală pe teritoriul Republicii Moldova, nu are loc stabil de trai și de

muncă, nu există motive serioase de a crede că prin expulzare persoana va fi supusă torturii,

tratamentelor inumane sau degradante, astfel că soluția instanței privind interzicerea

rămânerii inculpatului pe teritoriul țării este legală, fondată și corectă.

Din considerentele enunțate instanța de apel a concluzionat că, în astfel de

circumstanțe, este neîntemeiată solicitarea invocată de avocat în apelul declarat în numele

inculpatului, referitor la stabilirea în privința celui din urmă a unei pedepse sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității, dat fiind faptul că, soluția adoptată de către

instanța de fond este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă stabilită inculpatului este

echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și va atinge scopul de

corectare și reeducare a inculpatului, astfel impunând-u-se soluția de respingere a apelului

declarat de avocat în interesele inculpatului ca fiind nefondat, iar sentința instanței de fond

fiind legală și întemeiată urmează a fi menținută fără modificări.

Veaceslav în numele inculpatului Nwoke Christopher Nyekpa Aba, prin care invocând ca

temei pentru recurs prevederile art.427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei și sentinței în latura pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a-l

elibera pe inculpat de răspundere penală cu tragerea acestuia la răspundere contravențională

conform prevederilor art.55 Cod penal, cu stabilirea sancțiunii contravenționale sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității

5.1. În motivarea recursului avocatul Pascari Veaceslav în numele inculpatului Nwoke

Christopher Nyekpa Aba invocă că, instanța de apel eronat a respins apelul declarat, acesta

fiind examinat pur formal, fără a clarifica care circumstanțe sunt relevante pentru prezenta

cauză, a adoptat o soluție neargumentată la modul cuvenit, în legătură cu ce o astfel de

decizie urmează a fi casată. Motivându-și soluția, instanța de apel doar a preluat motivarea

3

instanței de fond, mai mult, aceasta a formulat răspunsuri evazive și neclare. Pentru stabilirea

adevărului instanța urma să verifice minuțios toate argumentele invocate în apel, care au un

rol important la individualizarea pedepsei, însă, instanța nici nu a cercetat probele și

declarațiile date în prima instanță, necondiționat a preluat poziția acuzării și în mod arbitrar a

respins apelul avocatului.

Instanța de apel urma să se pronunțe asupra alegațiilor menționate în apel și să dea un

răspuns clar și conchis întru asigurarea garanțiilor unui proces echitabil.

Pe cauza dată sunt prezente un șir de circumstanțe care urmau a determina instanța de

judecată - pentru stabilirea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, chiar și în circumstanțele când ea este una mai aspră ca pedeapsa sub formă de

amendă. În așa mod, inculpatul Nwoke Christopfer Nyekpa Aba, în prima instanță și în

instanța de apel, a insistat asupra faptului că stabilirea unei pedepse sub formă de amendă,

face imposibilă executarea acesteia de către ultimul, din lipsa mijloacelor financiare.

Menționează faptul că, la momentul examinării cauzei, inculpatul deja a fost luat în

custodia statului și a fost plasat la Centrul de Plasament Temporar a Străinilor (CPTS), al

Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne, situat pe str. Petricani 88, din

mun. Chișinău, fapt ce face imposibilă executarea pedepsei cu amendă, dat fiind faptul că

este lipsit de posibilitatea de a munci și a achita amenda stabilită.

Consideră că aplicarea față de inculpat a prevederilor art.105 Cod penal, prin care i-a

fost interzis rămânerea pe teritoriul țării este una nejustificată și neîntemeiată, or, expulzarea

lui Nwoke Christopfer Nyekpa Aba nici nu a fost solicitată de către participanții la proces.

Ori temei și motive reale, care ar justifica expulzarea acestuia din țară nu sunt prezente la

cauză.

În așa mod, prima instanță a ieșit din limitele acuzării aduse inculpatului. Or, reieșind

din faptul că codul de procedură penală nu prevede procedura expulzării prevăzute de art.

105 Cod penal, având în vedere că această măsură aduce atingere drepturilor și libertăților a

persoanei, prin analogie, urma să fie aplicată procedura prevăzută pentru măsurile preventive

și alte măsuri de constrângere. Respectiv, procedura de expulzare putea fi inițiată doar în

baza unui demers motivat a părții acuzării. Dispunerea expulzării în afara unei proceduri de

aplicare a acesteia, reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului la apărare și la un proces

echitabil, dat fiind faptul, că inculpatul a fost privat de posibilitatea de a aduce argumentele

sale în opozabilitatea expulzării.

Relevă că, având în vedere că dispoziția art.105 alin.(1) Cod penal, operează cu

sintagma „li se poate”, instanța de judecată urmă să motiveze necesitatea aplicării acesteia,

similar motivelor individualizării pedepsei, fapt ce nu a avut loc.

Analizând materialele cauzei, de persoana inculpatului, ținând cont de principiul

umanismului, consideră că instanța de apel avea posibilitatea legală de a-l libera pe inculpat

de răspundere penală cu tragerea acestuia la răspundere contravențională conform

prevederilor art.55 Cod penal, cu stabilirea sancțiunii contravenționale sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității. Aplicarea prevederilor art.55 Cod penal, va fi

coraportată la persoana inculpatului Nwoke Christopfer Nyekpa Aba, care este la prima sa

abatere, a săvârșit o infracțiune ce se califică ca fiind ușoară, vina a recunoscut-o integral, nu

există daună care ar fi necesar de recuperat, la toate acele circumstanțe atenuante existente pe

cauză, și îi va da posibilitate inculpatului de a da dovadă că aceasta a fost o simplă

întâmplare, o coincidență a factorilor negativi în acea zi, și nici de cum un comportament

care-l caracterizează pe el. Sânt ferm convins că, corectarea lui este posibilă fără aplicarea

față de el a pedepsei penale.

Opinează că, sancțiunea sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității este

posibil de executat nemijlocit în instituția unde se află la moment inculpatul, adică Centrul de

Plasament Temporar a Străinilor (CPTS), al Biroului Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne, situat pe sfr. Petricani 88, din mun. Chișinău.

4

în principiu a recursului, cu trimiterea lui pentru judecare în Colegiul lărgit al Curții Supreme

de Justiție.

În motivarea referinței, acuzatorul de stat reiterează prevederile art.410 alin.(1) Cod de

procedură penală și evidențiază că în partea descriptivă a deciziei instanței de apel s-a dispus

modificarea sentinței primei instanțe, prin aplicarea prevederilor art.105 alin.(1) Cod penal,

adică expulzarea inculpatului de pe teritoriul Republicii Moldova. Astfel, consideră că

inculpatului Nwoke Christopfer Nyekpa Aba i s-a creat o situație mai gravă în propriul apel,

totodată fiind prezent temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

motivarea deciziei contrazice dispozitivul deciziei.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor

pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent.

Colegiul constată că, avocatul Pascari Veaceslav în numele inculpatului Nwoke

Christopfer Nyekpa Aba invocă prevederile art.427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că

temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei,

invocând în acest context următoarele.

Cu referire la temeiul indicat de către recurent, prin prisma art.427 alin.(1) pct. 6) Cod

de procedură penală și anume ce ține de alegațiile, precum că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal consideră, că acest temei de casare nu

și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

Deși, în prezenta speță recurentul invocă ca temei de casare faptul că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, însă în argumentarea recursului,

nu a indicat clar asupra căror argumente esențiale nu s-a expus această instanță, din cele la

care s-a referit în apelul declarat, ci doar face o proprie apreciere a argumentelor invocate în

cererea de apel asupra cărora instanța de apel s-a expus, argumentând astfel propria versiune

privind circumstanțele cauzei, iar instanța de recurs ordinar la acest capitol invocă că nu

poate fi acceptată, or contravine constatărilor instanței de apel în prezenta speță, întemeiate

just pe cumulul de probe descris și apreciat în decizia sa.

Opozant celor invocate de recurent instanța de recurs ordinar atestă că, instanța de apel

a motivat cu suficientă amplitudine în cuprinsul deciziei atacate, soluția adoptată.

Colegiul menționează că, fiind investită cu obligația de a soluționa situația de fapt, ca

urmare a efectuării cercetării judecătorești, instanța de apel s-a expus detaliat și suficient în

partea modului de individualizare a pedepsei și modului de executare a acesteia, astfel încât

5

concluziile sale să conțină raționamente întemeiate asupra pedepsei aplicate inculpatului

Nwoke Christopfer Nyekpa Aba.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar remarcă din textul deciziei atacate, că se

constată faptul motivării de către instanța de apel a hotărârii adoptate, în conformitate cu

prevederile art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv decizia atacată

cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea apelului apărării cu

menținerea sentinței fără modificări, expunându-se argumentat asupra tuturor motivelor

invocate în cererea de apel.

Totodată, Colegiul penal conchide că, deși recurentul solicită anularea pedepsei cu

amendă, acesta nu a adus nici un argument relevant în susținerea acestei solicitări, iar

analizând partea descriptivă a deciziei instanței apel (reflectată la pct.4.1 a prezentei decizii)

se atestă că, instanța de apel s-a expus detaliat asupra chestiunilor esențiale supuse atenției

sale, just a analizat probele și le-a dat apreciere cuvenită, respectând prevederile art.101 Cod

de procedură penală, a ajuns la concluzia că pedeapsa sub formă de amendă stabilită

inculpatului Nwoke Christopfer Nyekpa Aba este echitabilă în raport cu circumstanțele

cauzei, cu personalitatea inculpatului și va atinge scopul de corectare și reeducare.

Astfel, instanța de recurs ordinar nu identifică temeiuri pentru a interveni în decizia

instanței de apel, sub aspectele invocate în recursul ordinar.

Colegiul penal respinge alegațiile recurentului precum că, instanța de apel nu a oferit o

argumentare suficient de motivată deciziei pe care se întemeiază soluția, or, la examinarea

cauzei instanța de apel a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(1) pct. 8), 419

Cod de procedură penală și a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă

în prezenta decizie.

În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului, nu și-a găsit confirmarea

nici temeiul pentru recurs invocat prin prisma art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură

penală, deoarece instanța de apel și-a motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină

eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei inculpatului și nu au admis careva erori, stabilind justificat că

inculpatului Nwoke Christopfer Nyekpa Aba i-a fost aplicată o pedeapsă echitabilă în raport

cu faptele comise.

Cu referire la criticele invocate de apărare, precum că, a fost efectuată o

individualizare injustă a pedepsei în privința inculpatului, instanța de recurs relevă că, în

cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască

nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea,

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de

regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei

penale, potrivit art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a

Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art.75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a

prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Reieșind din prevederile art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de

instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând

anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

6

atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie

să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Prin urmare, instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și acea mărime

a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii penale.

O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat de

către instanța de judecată. Pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui

la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa

fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a

săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor

elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în

limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect a menținut pedeapsa

aplicată de prima instanță inculpatului Nwoke Christopfer Nyekpa Aba, conducându-se de

principiile și criteriile generale de individualizare a pedepsei (art.art.7, 75 Cod penal), sub

formă de amendă în mărime de 550 unități convenționale, ce constituie 27 500 lei, cu

interzicerea rămânerii acestuia pe teritoriul Republicii Moldova,.

Instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului precum că, la caz

sunt prezente un șir de circumstanțe ce a-r determina instanța de judecată pentru stabilirea

pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, chiar și în circumstanțele

când este o pedeapsă mai aspră, din considerentul că pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 550 unități convenționale este echitabilă și direct proporțională cu caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui

vinovat, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, avându-se în vedere și

faptul că acesta a comis o infracțiune ușoară.

Totodată, instanța de recurs atestă contradictorialitatea în alegațiile avocatului Pascari

Veaceslav, care susține că sunt prezente un șir de circumstanțe ce permit stabilirea pedepsei

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, însă în final solicită liberarea de

răspundere penală a inculpatului Nwoke Christopfer Nyekpa Aba cu tragerea acestuia la

răspundere contravențională conform prevederilor art.55 Cod penal.

Instanța de recurs constată că, la caz, lipsesc circumstanțele excepționale și temeiuri ce

ar condiționa aplicarea art.55 Cod penal în privința lui Nwoke Christopfer Nyekpa Aba.

Colegiul penal respinge ca fiind neîntemeiate și argumentele recurentului precum că,

aplicarea față de inculpat a prevederilor art.105 Cod penal, este una nejustificată și

neîntemeiată, or, de către instanțele de fond a fost constatat că, cetățeanul străin Nwoke

Christopfer Nyekpa Aba, nu dispune de acte ce i-ar permite aflarea sa legală pe teritoriul

Republicii Moldova, iar interzicerea rămânerii inculpatului pe teritoriul țării este legală,

fondată și corectă.

Argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel și examinându-le în

ansamblu, instanța de apel le-a dat o apreciere corespunzătoare, conform art.414 Cod de

procedură penală, pronunțându-se argumentat și detaliat asupra lor, indicând temeiurile de

fapt și de drept care au dus la emiterea respectivei soluții, precum și motivele adoptării ei,

decizia instanței de apel în partea contestată fiind bine argumentată, legală și întemeiată,

pronunțată cu respectarea garanțiilor procesului echitabil prevăzute la art. 6 CEDO.

Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de drept ce ar genera

casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția adoptată de către instanța de

apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă fiind aplicată în conformitate cu

7

prevederile legale, este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea

acestuia și pericolul social al infracțiunii săvârșite.

Din considerentele expuse, instanța de recurs ordinar conchide că, temeiuri de a pune

la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se

identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale

în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Așadar, Colegiul penal statuează că, temeiurile invocate de către avocatul Pascari

Veaceslav în numele inculpatului Nwoke Christopfer Nyekpa Aba prevăzute de art.427

alin.(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, nu s-au confirmat în cauza dată, iar decizia

atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului ordinar

declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Pascari Veaceslav în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 iunie 2022, în

cauza penală în privința inculpatului Nwoke Cristopher xxx, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 23 martie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

8