1ra-1452/22 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-1452/22 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1452/22

1-21015436-01-1ra-26092022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Covaliov Vitali în numele inculpatului Brudari Roman împotriva sentinței

Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 20 ianuarie 2022 și deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 30 iunie 2022, în cauza penală de învinuire

a lui

Brudari Roman xxxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxxx

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 02.02.2021 - 20.01.2022;

instanța de apel: 28.02.2022 - 30.06.2022;

instanța de recurs: 26.09.2022 - 07.12.2022.

Asupra motivelor invocate în recurs, în baza materialelor din dosar,

Colegiul penal

A C O N S T A T A T :

Brudari Roman a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (3) Cod penal și în baza acestei Legi a fost condamnat la o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen - 4 (patru) ani, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, s-a adăugat

parțial la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei

aplicate prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 21 februarie

2020, aplicându-i pedeapsa definitivă lui Brudari Roman - 4 (patru) ani și 20

(douăzeci) de zile închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea de la Brudari Roman în beneficiul Statului suma de

448 (patru sute patruzeci și opt) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a dispus încasarea de la Brudari Roman, în beneficiul lui Iurovscaia

Marina, suma de 5 000 (cinci mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral.

A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte.

Brudari Roman la 18 martie 2020, aproximativ la ora 09.00, fiind într-

un loc public - pe str. xxxxxxx, lângă locuința sa, or. xxxxxx, în urma certei

apărute pe neașteptate, cu vecina sa Iurovscaia Marina născută la xxxxx,

1

locuitoare a or. xxxxx, str. Xxxxx, din intenții huliganice, încălcând ordinea

publică, exprimându-se cu cuvenite necenzurate, a luat un topor și având

scopul aplicării violenței față de persoană, intenționat a aplicat cu mânerul

toporului o lovitură peste încheietura mâinii drepte a lui Iurovscaia Marina.

Ulterior, Brudari Roman în continuarea acțiunilor sale huliganice a

apucat-o pe Iurovscaia Marina de pelerină, trăgând-o în interiorul curții sale,

de la care o mânecă de culoare bej de la pelerina lui Iurovscaia Maina s-a rupt.

În urma acțiunilor sale ilicite intenționate Brudari Roman, i-a provocat

Iui Iurovscaia Marina suferințe morale și vătămări corporale neînsemnate sub

formă de excoriație pe antebrațul drept.

Prin urmare, acțiunile inculpatului Brudari Roman au fost încadrate

juridic în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, conform indicilor calificativi –

„huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă ordinea publică, însoțite

de aplicarea violenței asupra persoanelor precum și acțiunile care, prin conținutul

lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, dacă au fost săvârșite cu

aplicarea a altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății”.

3.1 Avocatul Delijan Victor în numele inculpatului Brudari Roman, a

declarat apel prin care a solicitat, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care, Brudari Roman să fie achitat în

comiterea infracțiunii din motivul lipsei în acțiunile acestuia a componenței de

infracțiune.

În motivarea apelului a invocat că, partea apărării a invocat că, de către

prima instanță nu au fost stabilite circumstanțele care au stat la baza sentinței

de condamnare, iar declarațiile inculpatului infirmă în totalitate poziția

procurorului.

Din analiza declarațiilor inculpatului și părții vătămate, a concluzionat

că, la momentul conflictului nu erau prezente careva persoane străine, astfel,

în afară de declarațiile părții vătămate, poziția acesteia nu este confirmată de

alte probe. Or, doar declarațiile părții vătămate nu pot fi puse la baza sentinței

de condamnare, și nici o probă nu afirmă faptul că polițiștii au ajuns la fața

locului după apelul efectuat de inculpatul Brudari Roman.

Totodată, a considerat că, procesul-verbal de confruntare nu poate fi

apreciat drept probă, deoarece fixează doar declarațiile fiecărui participant la

confruntare.

La fel, a invocat că, rezultatele cercetării de la fața locului nu pot fi

folosite ca probă la emiterea unei sentințe de condamnare, întrucât au

constatat fapte pe care inculpatul nu le susține.

Descoperirea toporului în timpul cercetării la fața locului nu face decât

să dovedească poziția lui Brudari Roman. Iar din raportul de expertiză nu se

reflectă un caracter categoric, ci doar constată faptul și indică asupra

modalității cauzării leziunilor corporale.

Astfel, a susținut că, toate dubiile în prezenta cauză urma a fi

interpretate în favoarea inculpatului, deoarece probele invocate în sentință nu

combat declarațiile inculpatului.

3.2. Avocatul Covaliov Vitali a depus în numele inculpatului, cerere de

apel suplimentară, prin care a înaintat aceleași cerințe invocate în cererea de

bază, suplimentar adăugând că, în acțiunile lui Brudari Roman nu a existat și

nu există o bănuială rezonabilă cum s-a invocat în ordonanțele de punere sub

învinuire, deoarece sunt incluse circumstanțe și împrejurări care nici într-un

mod nu se referă la Brudari Roman, drept urmare este în lipsa prezenței unei

bănuieli rezonabile în săvârșirea presupusei infracțiuni. Iar la materialele

2

cauzei penale nu a existat și nu există nici o probă directă pertinentă și

concludentă care ar conduce la o bănuială rezonabilă.

A susținut că, din probele acumulate, precum declarațiile și explicațiile

depuse de alți participanți la proces, s-a demonstrat cu certitudine faptul că, în

acțiunile lui Brudari Roman nu se întrunește nici un element al componenței

de infracțiune.

2022, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței

atacate.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că,

prima instanță a judecat cauza sub toate aspectele circumstanțelor de fapt și

de drept, complet și obiectiv a apreciat probele administrate, și întemeiat a

ajuns la concluzia că fapta penală de huliganism a fost comisă de inculpatul

Brudari Roman și corect a fost încadrată juridic în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal, conform indicilor calificativi – „huliganismul, adică acțiunile intenționate

care încalcă ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor

precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie

deosebită, dacă au fost săvârșite cu aplicarea a altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale sau sănătății”.

Deși inculpatul Brudari Roman nu a recunoscut vina, vinovăția acestuia

se confirmă prin probele administrate de organul de urmărire penală, cercetate

în instanța de fond și suplimentar în instanța de apel și anume prin declarațiile

părții vătămate Iurovscaia Marina precum și prin probele scrise: procesul-

verbal de constatare din 20 martie 2020 (f. d. 3, Vol. I); raportul de înștiințare

telefonică din 25 martie 2020 (f. d. 4, Vol. I); plângerea lui Iurovscaia Marina

prin care a solicitat tragerea la răspundere pe Brudari Roman (f. d. 5, Vol. I);

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 18 martie 2020, cu tabel

fotografic (f. d.6, Vol. I); raportul de constatare nr. 202011P0187 din 26 martie

2020, efectuat în privința lui Iurovscaia Marina (f. d. 13, Vol. I); procesul verbal

de audiere a victimei Iurovscaia Marina din 25 martie 2020 (f. d. 16, Vol. I);

copia raportului din 18 martie 2020 și copia plângerii depusă de Cebotari

Maria la 18 martie 2020 (f. d. 19-20 vol. I ); procesul-verbal de audiere a părții

vătămate Iurovscaia Marina din 25 septembrie 2020, de la etapa urmăririi

penale (f.d. 37, Vol. I); procesul-verbal de audiere a bănuitului Brudari Roman

din 28 octombrie 2020, de la urmărirea penală (f. d. 66-67, Vol. I); Raportul de

expertiză judiciară nr. 20201 ID0288 din 20 august 2020, conform căruia la

Iurovscaia Marina au fost stabilite: echimoză pe antebrațul drept, formată la

acțiunea traumatică cu un obiect contondent dur, mai mult probabil la lovitura

directă cum ar fi călcâiul toporului, posibil în timpul și circumstanțele

indicate, și se califică ca vătămări neînsemnate (f. d. 72-73, Vol. I); proces-

verbal de examinare a corpurilor delicte din 30 octombrie 2020, cu tabel

fotografic, potrivit căruia au fost examinate caietului de culoare aurie, mâneca

de culoare bej, topor cu mâner din lemn (f. d. 79-82, Vol. I); proces-verbal de

recunoaștere a corpurilor delicte din 25 noiembrie 2020 (f. d. 83, Vol. I);

proces-verbal de confruntare din 24 decembrie 2020, între partea vătămată

Iurovscaia Marina și bănuitul Brudari Roman, în urma căreia partea vătămată

Iurovscaia a confirmat declarațiile sale date anterior (f. d. 88-89, Vol. I);

procesul-verbal de confruntare din 24 decembrie 2020, între partea vătămată

Iurovscaia Marina și martorul Cebotari Maria (f. d. 90-91, Vol. I); procesul-

verbal de audiere a învinuitului Brudari Roman din 18 ianuarie 2021, la etapa

de urmărire penală (f. d. 112).

3

Fiind apreciate în cumul probele administrate direct și nemijlocit în

prima instanță și verificate suplimentar în instanța de apel, s-a constatat că

acestea sunt pertinente și concludente, precum și coroborează între ele,

dovedesc dincolo de orice dubiu rezonabil săvârșirea de către inculpata Brudari

Roman a infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal.

La fel a constatat că, probele au fost cercetate în ședința de judecată de

către prima instanță, cu respectarea prevederilor art. art. 100 alin. (4), 101

alin. (1) Cod de procedură penală, fiind apreciate din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, astfel

confirmându-se vinovăția lui Brudari Roman în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal.

Instanța de apel a conchis că, au fost administrate suficiente probe

pertinente, concludente, utile și veridice care dovedesc integral săvârșirea faptei

de huliganism de către inculpatul Brudari Roman, care la 18 martie 2020,

aproximativ la ora 09.00, care, aflându-se într-un loc public - pe str. General

Inzov nr. 52, lângă locuința sa, or. Taraclia, în urma certei apărute pe

neașteptate, cu vecina sa Iurovscaia Marina, încălcând ordinea publică,

exprimându-se cu cuvenite necenzurate, a luat un topor și intenționat a aplicat cu

mânerul toporului o lovitură peste încheietura mâinii drepte a lui Iurovscaia

Marina, a apucat-o de pelerină, trăgând-o în interiorul curții sale, de la care o

mânecă de culoare bej de la pelerina lui Iurovscaia Maina s-a rupt.

În urma acțiunilor sale ilicite intenționate Brudari Roman, i-a provocat

Marinei Iurovscaia suferințe morale și vătămări corporale neînsemnate sub

formă de excoriație pe antebrațul drept.

Instanța de apel a notat că, din cumul de probe administrate în ședința

de judecată, rezultă cu certitudine că, inculpatul Brudari Roman a acționat cu

intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al faptei

infracționale.

De asemenea, instanța de apel a conchis că, în acțiunile inculpatului

Brudari Roman, se regăsesc elementele laturii obiective și subiective ale

componenței infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod penal, nefiind

constatate circumstanțe care să înlăture caracterul penal al faptei și s-a stabilit

atât temeiul real, cât și temeiul juridic pentru atragerea lui Brudari Roman la

răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii constatate.

A menționat că, partea apărării atât în primă instanță, cât și în instanța

de apel, nu a prezentat probe pertinente și concludente care ar răsturna forța

probatorie a probelor administrate de partea acuzării în sensul susținerii

învinuirii aduse inculpatului Brudari Roman, în săvârșirea infracțiunii

imputate.

Cu referire la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului Brudari

Roman, instanța de apel a reținut că, prima instanță a acordat deplină eficiență

dispozițiilor prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal, stabilindu-i inculpatului

o pedeapsă echitabilă, legală și direct proporțională cu gravitatea faptei comise.

Sub acest aspect, instanța de apel, analizând materialele dosarului, a

constatat că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Brudari

Roman, prima instanță a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familie

acestuia. Astfel, pedeapsa cu amendă, stabilită inculpatului Brudari Roman

fiind una echitabilă și legală.

4

numele inculpatului Brudari Roman, în temeiul art. 427 alin. (1), pct. 6), 8) Cod

de procedură penală, a înaintat recurs ordinar, prin care a solicitat casarea

deciziei instanței de apel, pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul

Brudari Roman să fie achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește

elementele vreo unei infracțiuni.

5.1 În argumentarea recursului a invocat că, în învinuirea adusă

inculpatului Brudari Roman, în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, nu sunt

careva probe directe în acest sens prezentate de procuror, or, din materiale și

probe acumulate, declarațiile și explicațiile depuse de alți participanți la proces,

se demonstrează cu certitudine faptul că în acțiunile lui Brudari Roman, nu se

întrunește nici un element al componenței de infracțiune.

Relatează că, din declarațiile părții vătămate, a martorilor audiați în

prezenta cauză și depozițiile inculpatului, nu s-a desprins informații suficiente

în sprijinul acuzării, precum că la caz s-a constatat existența faptei infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal și că aceasta a fost comisă de Brudari

Roman. Ceea ce denotă că nici în cadrul urmăririi penale nici în instanță, nu s-

a confirmat faptul că Brudari Roman ar fi săvârșit careva acțiuni îndreptate

spre săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal

La fel menționează că, instanțele de judecată au ignorat art. 6 CEDO.

De asemenea, concluzia instanțelor de fond asupra vinovăției

inculpatului în mare parte sunt sprijinite pe interpretarea sub aspect acuzator

a semnificației unor circumstanțe, fără a avea acoperire în probele cercetate și

fără a oferi o explicație întemeiată pe probele puse la baza sentinței.

alin. (1), pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care

pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

la judecarea cauzei nu au fost admise erori de drept în raport cu motivele

invocate.

În acest sens, a argumentat că instanța de apel, judecând cauza și-a

motivat corect soluția, bazându-se pe cumulul de probe administrate la cauza

penală, ceea ce denotă faptul că instanța de apel just a constatat

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei penale.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect Legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă, că

titularul acestuia invocă în calitate de temeiuri pentru casarea hotărârilor

instanțelor de fond art. 427 alin. (1), pct. 6), 8) Cod de procedură penală, care

5

stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile,

când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței; 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept

prevăzute de art.427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal

constată, că astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei

a respectat cu strictețe prevederile art. art. 414 alin.(1), (5), 417 alin. (8) Cod

de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul părții apărării, aceasta cuprinzând motivele pe

care se întemeiază soluția pronunțată, iar motivarea soluției fiind în

corespundere cu dispozitivul hotărârii, acesta fiind clar.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art.414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Prin urmare, Colegiul penal respinge ca fiind declarative afirmațiile

recurentului prin care susține că instanța de apel nu a motivat detaliat fiecare

argument susținut de apărare în cererile de apel, întrucât verificând decizia

recurată în raport cu argumentele invocate în apelurile declarate se constată că

apelanții au primit răspuns la argumentele înaintate, iar simplul dezacord al

titularului cererii de recurs cu soluția pronunțată în speță nu constituie temei

de admitere a recursului în sensul formulat.

Mai mult ca atât, în conținutul recursului nu au fost descrise care

anume din motivele apelului nu au fost luate în considerație la judecarea

cauzei.

Cu referire la critica recurentului privind aprecierea eronată a

probatoriului administrat în prezenta cauză de către instanțele de fond,

instanța de recurs reiterează că, la etapa judecării recursului nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator

și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de

fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor de fond.

Astfel, Colegiul penal apreciază critic argumentele recurentului, precum

că, concluziile instanțelor de fond asupra vinovăției inculpatului sunt bazate pe

declarațiile părții vătămate, care nu confirmă fapta imputată și nici

circumstanțele acesteia.

La caz se constată că, atât prima instanță, cât și instanța de apel, urmare

examinării cauzei au ținut cont în deplină măsură de prevederile art. art. 99-

101, 414 Cod de procedură penală, unde probele au fost cercetate sub toate

aspectele prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și care a dovedit săvârșirea

faptei de huliganism de către inculpatul Brudari Roman, care la 18 martie

6

2020, aproximativ la ora 09.00, care, aflându-se într-un loc public - pe str.

xxxxxx, lângă locuința sa, or.xxxxxxx, în urma certei apărute pe neașteptate,

cu vecina sa Iurovscaia Marina, încălcând ordinea publică, exprimându-se cu

cuvenite necenzurate, a luat un topor și intenționat a aplicat cu mânerul

toporului o lovitură peste încheietura mâinii drepte a lui Iurovscaia Marina, a

apucat-o de pelerină, trăgând-o în interiorul curții sale, de la care o mânecă de

culoare bej de la pelerina lui Iurovscaia Maina s-a rupt.

În urma acțiunilor sale ilicite intenționate Brudari Roman, i-a provocat

Marinei Iurovscaia suferințe morale și vătămări corporale neînsemnate sub

formă de excoriație pe antebrațul drept.

Colegiul penal evidențiază că, instanța de apel corect a constatat că

argumentele privind nevinovăția inculpatului, nu au acoperire probatorie, la

caz fiind demonstrat contrariul prin însăși declarațiile lui Brudari Roman, care

deși a negat că a fost implicat în infracțiunea de huliganism, a confirmat totuși

faptul că, la 18 martie 2020, a avut cu partea vătămată Iurovscaia Marina un

conflict, în apropierea casei lui, care este un loc public, că a apucat-o de mâni

și a scos-o din ograda sa (f. d. 112 vol. I.).

Totodată, Colegiul penal reține că, instanța de apel just a concluzionat că

vina inculpatului în comiterea faptei imputate a fost confirmată și prin

declarațiile părții vătămate Iurovscaia Marina, care a fost avertizată în temeiul

art. art. 311-312 Cod penal (f. d. 160, 162-164 vol. I) , confirmând faptul că în

urma apariției conflictului spontan cu inculpatul Brudari Roman, de la care

intenționa doar să afle dacă i-a furat bunuri din proprietatea sa, ultimul cu

scopul aplicării violenței, acționând cu o cruzime deosebită, intenționat i-a

aplicat cu mânerul toporului o lovitură peste încheietura mâinii drepte, prin ce

i-a cauzat suferințe morale și vătămări corporale neînsemnate sub formă de

excoriație pe antebrațul drept. Deteriorându-i haina, a tras-o cu forța în curtea

casei sale, după care dânsa a reușit să plece de acolo, însă și-a pierdut mai

multe bunuri, care ulterior au fost ridicate de organul de urmărire penală de la

domiciliul lui Brudari Roman.

Mai mult ca atât, declarațiile părții vătămate coroborează în totalitate și

cu probele scrise reținute în prezenta decizie la pct. 4.1. inclusiv cu procesul

verbal de confruntare din 24 decembrie 2020, dintre partea vătămată Iurovscaia

Marina și bănuitul Brudari Roman, în urma căreia partea vătămată Iurovscaia

a confirmat declarațiile sale date anterior (f. d. 88-89, Vol. I), și cu Raportul de

expertiză judiciară nr. 20201 ID0288 din 20 august 2020, conform căruia la

Iurovscaia Marina au fost stabilite: echimoză pe antebrațul drept, formată la

acțiunea traumatică cu un obiect contondent dur, mai mult probabil la lovitura

directă cum ar fi călcâiul toporului, posibil în timpul și circumstanțele indicate,

și se califică ca vătămări neînsemnate (f. d. 72-73, Vol. I).

Prin urmare, argumentele recurentului precum că, nu există nici o probă

directă care ar confirma infracțiunea imputată inculpatului, Colegiul penal le

respinge ca fiind neîntemeiate, întrucât instanța de apel a argumentat detailat

motivele pentru care a fost respinsă versiunea apărării, probele administrate

confirmând cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal.

Astfel, cele consemnate supra, evidențiază că instanța de apel a acordat o

atenție sporită materialelor cauzei, înlăturând justificat și prin argumente

temeinice versiunea părții apărării despre nevinovăția inculpatului.

Cu referire la alegațiile recurentului privind prezența în speță a temeiului

de casare prevăzut de art. 427 alin. (1), pct. 8) Cod de procedură penală,

Colegiul penal lărgit notează că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se

7

consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

Poziția expusă de către partea apărării, precum că în speță nu sunt

întrunite elementele infracțiunii incriminate, Colegiul penal o apreciază ca fiind

declarativă și neîntemeiată, întrucât nu a fost susținută prin formulări de ordin

general, partea apărării omițând cu desăvârșire argumentarea în acest sens,

recursul declarat fiind vag, sub aspectul motivării respectivei poziții. Or,

potrivit prevederilor art. 430, pct. 5) Cod de procedură penală, cererea de

recurs trebuie să conțină, conținutul și motivele recursului cu argumentarea

ilegalității hotărârii atacate și solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 invocate în recurs și în ce constă problema de drept de

importanță generală abordată în cauza dată.

Totodată, instanța de recurs evidențiază că în cauză au fost stabilite

toate elementele componente ale infracțiunii imputate inculpatului, inclusiv

vinovăția acestuia, iar argumentele recurentului, precum că fapta lui nu

întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal,

sunt neîntemeiate și contravin actelor cauzei.

În contextul dat, Colegiul penal menționează că potrivit considerentelor

teoretice latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 287 Cod penal, constă

în fapta prejudiciabilă care se poate realiza prin comiterea uneia dintre

următoarele acțiuni :1) acțiuni intenționate, care încalcă grosolan ordinea

publică însoțite de: a) aplicarea violenței asupra persoanelor; b) amenințarea cu

aplicarea violenței asupra persoanelor; c) opunerea de rezistență violentă

reprezentanților autorităților sau altor persoane, care curmă actele huliganice;

2) acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc prin cinism; 3) acțiuni care,

prin conținutul lor, se deosebesc prin obrăznicie deosebită.

De asemenea, doctrina menționează, că infracțiunea specificată la art.

287 Cod penal, este o infracțiune formală și se consideră consumată din

momentul realizării acțiunilor specificate în latura obiectivă.

Prin urmare, sunt nefondate argumentele că în acțiunile inculpatului

lipsește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii de huliganism, or în cadrul

cercetării judecătorești a fost constatat faptul că prin acțiunile inculpatului a

fost încălcată grosolan ordinea publică, acțiuni care au fost însoțite de

aplicarea violenței asupra părții vătămate.

Sub acest aspect, Colegiul penal reține că în speță s-a stabilit cu

certitudine faptul că, conflictul a avut loc în loc public, fapt care nu a fost

negat de nici una din părți. Existența conflictului s-a confirmat prin procesul-

verbal de cercetare la fața locului din 18 martie 2020, cu tabel fotografic (f. d.

6, Vol. I), din care rezultă că de la fața locului au fost ridicate lucrurile ce

aparțin părții vătămate, pierdute în timpul conflictului, cât și corpul delict care

a servit drept obiect în aplicarea violenței, iar leziunile corporale care au fost

cauzate părții vătămate Iurovscaia Marina s-a confirmat prin Raportul de

expertiză judiciară nr. 20201 ID0288 din 20 august 2020 (f. d. 72-73, Vol. I).

În acest sens, Colegiul penal constată că, în speță, instanțele de fond, au

constatat gradul prejudiciabil al infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod

penal, faptă imputată inculpatului conține toate semnele caracteristice

8

elementelor infracțiunii și anume: obiectul, latura obiectivă, subiectul și latura

subiectivă.

Mai mult, la caz se conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se

identifică, și în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile,

instanța de recurs ordinar le acceptă și le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși

obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Totodată, din recurs se mai invocă și faptul că inculpatului prin

adoptarea sentinței i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, alegație care

nu poate fi reținută de către Colegiul penal.

Or, instanțele de fond în cadrul examinării cauzei penale, au respectat cu

strictețe atât normele procesual penale (art. art. 24, 26 Cod de procedură

penală) ce vizează respectarea principiilor de drept, cât și în sensul art. 6

CEDO, soluționând cauza în prezența avocatului inculpatului atât în prima

instanță, cât și în instanța de apel, fapt confirmat prin procesele verbale (f. d.

161-166, 184,199-201, 204, vol. I și f. d. 35-39, vol.-II), în mod echitabil, în

mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și

imparțială, care prin hotărârile pronunțate nu au adus atingere intereselor

justiției.

În acest context și ținând cont de prevederile art. 432 alin. (2), pct.4) Cod

de procedură penală, instanța de recurs ordinar concluzionează că temeiurile

de casare, prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 6), 8) Cod de procedură penală,

nu și-au găsit aplicabilitatea la caz întrucât decizia atacată este legală,

întemeiată și echitabilă, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Covaliov

Vitali în numele inculpatului Brudari Roman, împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 30 iunie 2022, în cauza penală în privința

lui Brudari Roman xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 16 februarie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

9

Țurcan Anatolie

10