1ra-1413/22 — art.287 al.2 lit. b Cp

1ra-1413/22 — art.287 al.2 lit. b Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1413/2022

1-22014799-01-1ra-12092022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpat,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 iunie

2022, în cauza penală în privința lui

Feraru Roman xxx, născut la xxx, originar din r-

nul xxx și domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.02.2022 – 15.03.2022;

Instanța de apel: 21.04.2022 – 01.06.2022;

Instanța de recurs: 12.09.2022– 14.12.2022.

a c o n s t a t a t :

probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de procedură

penală, Feraru Roman a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(2) lit.

b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art.85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa numită s-a adăugat parțial

pedeapsa numită prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni din 14.07.2021,

definitiv fiindu-i stabilită pedeapsă în formă de 4 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus de a încasa din contul lui Feraru Roman în beneficiul statului,

cheltuielile pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară primară nr.202238D0002

din 14.01.2022 în sumă de 320 lei și pentru efectuarea raportului de constatare primară

nr.202138P0005 din 05.01.2022 în sumă de 128 lei, în total suma de 448 lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

de 02.01.2022, aproximativ la ora 22:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se

în fața Inspectoratului de Poliție Glodeni, amplasat pe strada Tricolorului 6, or. Glodeni,

adică întru-un loc public, ca urmare a unui conflict apărut între diferite persoane de

origine romă, conștientizând caracterul social periculos al acțiunilor sale și dorind

survenirea consecințelor infracționale, exprimând o vădită lipsă de respect față de

1

societate și cei din jur, atentând la regulile sociale și morale de conviețuire, în prezenta

mai multor persoane, cât și a colaboratorilor de poliție al Inspectoratului de Poliție

Glodeni, care se aflau la serviciu, în menținerea ordinii publice, din intenții huliganice,

încălcând ordinea publică, în comun acord cu cet. Stoian David, a.n. xxx, s-au apropiat de

cet. Ceban Ruslan și fără careva motiv i-au aplicat consecutiv, câteva lovituri cu pumnii

peste față, de la care ultimul a pierdut echilibrul și în același timp a intervenit

colaboratorii de poliție, care au aplanat conflictul, despărțind-u-i și încercând să-l atragă

pe Stoian David în incinta Inspectoratului de Poliție, însă au fost stopați de către alte

persoane de origină romă aflate la fața locului.

Ca urmare, conform raportului de expertiză judiciară nr.202238D0002 din

14.01.2022, a fost concluzionat, că la examinarea medico-legală a cet. Ceban Ruslan s-au

depistat leziuni corporale sub formă de plagă contuză, hemoragie în mucoasa buzei

inferioare pe stânga și edem al țesuturilor moi, care au fost produse prin mecanism de

lovire cu un corp dur-contodent, inclusiv și cu piciorul, posibil și în timpul

circumstanțelor expuse, condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică

ca vătămare ușoară a integrității corporale.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, individualizată prin

huliganism, adică acțiuni intenționate care încalcă ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de

opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care

curmă actele huliganice, precum și acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o

obrăznicie deosebită, săvârșite de două sau mai multe persoane.

latura pedepsei, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului Feraru Roman să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, non privativă de

libertate.

În motivarea cerințelor, inculpatul a invocat că în privința sa nu a fost aplicată

amnistia în privința sentinței din 14.07.2021, condamnat în baza art.187 alin.(2) Cod

penal, considerând necesar a fi aplicată. Totodată, a indicat că urmează a se lua în

considerație faptul că are la întreținere 9 copii, 6 dintre care sunt minori.

respins ca nefondat apelul inculpatului, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a constatat că, prima instanță a

stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate

corect, prima instanță încadrând just acțiunile inculpatului Feraru Roman în baza art.287

alin.(2) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță a stabilit corect situația de fapt și de

drept, vinovăția inculpatului Feraru Roman care a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc, apreciind fapta săvârșită de acesta, încadrarea juridică corespunzătoare

2

materialului probator administrat. Cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea

dispozițiilor procesual-penale privind administrarea probelor.

Prin urmare, apelantul nu au atacat sentința în partea încadrării juridice a acțiunilor

inculpatului, motiv pentru care instanța de apel nu purcede la judecarea fondului cauzei

în această parte, și se va expune doar în partea stabilirii și individualizării pedepsei.

4.2. Instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut cont

de faptul că, potrivit alin.(3) art.16 Cod penal a comis o infracțiune care face parte din

categoria celor mai puțin grave, la caz fiind prezente circumstanțe atenuante - căința

sinceră și recunoașterea vinovăției, nefiind neglijată nici prezenta condamnării

inculpatului prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni nr.1-137/2021 din

14.07.2021, prin care a fost condamnat în baza art.187 alin.(2) lit. b), d), e) și f) Cod

penal, cu pedeapsă în formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni, cu aplicarea

art.90 Cod penal, fiind stabilit un termen de probă de 2 ani.

De asemenea, just s-a reținut că inculpatul fiind anterior condamnat la pedeapsa cu

închisoare și de două ori fiind încetat procesul penal pe motivul împăcării și retragerii

plângerii, săvârșește din nou o infracțiune cu intenție în termenul de probă numit printr-o

altă sentința, iar comiterea infracțiunilor, capătă caracter sistematic pentru Feraru Roman,

la fel conform cazierului contravențional ultimul încalcă sistematic legea săvârșind un șir

de contravenții, ceea ce nu este tolerant în societate și acest comportament ilegal poate

duce la niște consecințe ireversibile, astfel, scopul pedepsei penale, prin sentințele

anterioare nefiind atins, la speță just concluzionându-se că pedeapsa cu închisoare fiind

unica care va duce la atingerea scopului pedepsei penale.

Totodată, instanța de apel a reiterat că, la stabilirea pedepsei definitive lui Feraru

Roman, just au fost aplicate prevederile art.85 Cod penal, atestându-se că inculpatul a

comis infracțiunea prevăzută de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, la data de 02.01.2022,

adică în perioada de probațiune stabilită prin sentința din 14.07.2021.

Reieșind din cele menționate, instanța de apel a apreciat ca fiind justă, legală și

oportună pedeapsa aplicată de către instanța de fond, nefiind stabilite careva circumstanțe

ce ar determina instanța de apel de a modifica soluția emisă de instanța de fond, în sensul

aplicării unei pedepse mai blânde potrivit solicitării apelantului Feraru Roman.

Afirmația precum că, pedeapsa stabilită este prea aspră, nu poate fi reținută de

către instanța de apel, în acest sens, respectivul argument fiind lipsit de orice suport

juridic, or, instanța de fond la emiterea sentinței a motivat suficient soluția adoptată și

necesitatea aplicării în privința inculpatului anume a pedepsei sub formă de închisoare, ne

fiind careva circumstanțe noi întru admiterea solicitării de aplicare a unei alte pedepse, or

circumstanțele invocate au fost deja luate în considerație de către judecător la aplicarea

pedepsei, acestea fiind obișnuite ce nu pot duce la modificarea soluției adoptată la caz.

4.3. Cu referire la solicitarea apelantului de aplicare în privința sa a Legii nr.243

din 24.12.2021 cu privire la amnistie în privința sentinței din 14.07.2021, instanța de apel

a motivat că, solicitarea dată nu tine de competenta instanței de apel, inculpatul urmând a

înainta cerere separată în sensul dat, care urmează a fi examinată în ordinea art.469

3

alin.(1) pct. 15) Cod de procedură penală.

casarea parțială a acestora, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, cu aplicarea prevederilor ar.96 Cod penal, cu

amânarea executării pedepsei pentru că are copii la întreținere cu vârsta de până la 8 ani.

În motivarea cerințelor, inculpatul invocă argumente similare celor din apel.

Suplimentar susține că, hotărârile instanțelor de fond sunt ilegale și nefondate în partea ce

ține de aplicarea pedepsei reale cu executare în privința sa, fiind pasibile de a fi casate.

Inculpatul consideră că, instanța de fond și instanța de apel, la numirea pedepsei

inculpatului nu a luat în considerație următoarele circumstanțe: inculpatul a recunoscut

vina în săvârșirea infracțiunii incriminate; se căiește sincer de cele comise, îi pare rău de

cele comise, precum și faptul că are la întreținere 5 copii minori.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de partea

apărării, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialele din dosarul cauzei, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.427

alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Din conținutul recursului, Colegiul penal reține că, recurentul critică decizia instanței

de apel la capitolul individualizării pedepsei, precum și că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, temeiurile pentru recurs care sunt

prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, care statuează că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, și când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul penal

4

constată că aceste temeiuri nu-și găsesc confirmarea în speța dedusă judecății.

Împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele

reproduse în pct.4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpatului

Feraru Roman, în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar care au

fost apreciate în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor,

instanța de apel pronunțându-se argumentat și detaliat asupra motivelor invocate în apel.

La soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, instanța de apel

și-a motivat soluția adoptată, ținând cont de prevederile art.art.6, 7, 61, 75-78, 85 Cod

penal și art.3641 Cod de procedură penală. Pedeapsa stabilită este echitabilă, legală și

bine individualizată, aplicată în limitele fixate în partea specială a Codului penal și în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale ale aceluiași Cod, ținându-se cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului (fapta comisă în termenul de probă),

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a

fost condamnat inculpatul.

De asemenea, la individualizarea pedepsei trebuie de avut în vedere principalul

criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după cuantumul

pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii alăturate și

distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la

gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal concluzionează că, instanța de apel a

pronunțat o decizie întemeiată și motivată, iar pedeapsa stabilită, răspunde scopului de

corectare și reeducare prevăzut de art.61 Cod penal, care va duce la formarea unei

atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și

principiile morale, iar argumentul invocat de recurent privind aplicarea pedepsei ne

privative de libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat.

Totodată, Colegiul penal respinge ca neîntemeiate argumentele inculpatului

precum că, la aplicare pedepsei, instanța de apel nu a luat în considerație că: inculpatul a

recunoscut vina pe deplin, regretă cele săvârșite, a promis să fie mai precaut pe viitor, să

nu mai comită acțiuni ilicite, are la întreținere 5 copii minori, cât și de comportamentul

vinovatului în timpul și după comiterea infracțiunii, or, anume aceste circumstanțe luate

în considerație, au permis stabilirea pedepsei inculpatului la limita minimă prevăzută de

sancțiunea normei în baza căreia acesta a fost condamnat.

5

Colegiul penal reține și faptul că, conform revendicării eliberate pe numele lui

Feraru Roman, acesta nu este la prima încălcare a legii penale, anterior fiind atras la

răspundere penală. În acest sens, instanța de recurs reține că inculpatul care anterior a mai

fost condamnat, fiindu-i stabilită pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, în termenul de probă, nu a tras concluzii și a demonstrat că este o persoană

predispusă la comiterea de noi infracțiuni, astfel nefiind atins scopul legii penale.

Respectiv, instanța de recurs apreciază că instanțele de fond corect au stabilit inculpatului

Feraru Roman pedeapsa – 4 ani închisoare, cu ispășirea în penitenciar de tip semiînchis.

Cu referire la solicitarea inculpatului privind aplicarea unei pedepse mai blânde,

Colegiul penal apreciază drept întemeiată poziția instanței de apel, prin care s-a evidențiat

că, ,, inculpatul fiind anterior condamnat la pedeapsa cu închisoare și abordându-i-se un

termen de împăcare, de două ori fiind încetată cauza penală pe motivul împăcării și

retragerii plângerii, săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, în termenul de probă

numit printr-o altă sentința, iar comiterea infracțiunilor, capătă caracter sistematic pentru

Feraru Roman, la fel conform cazierului contravențional ultimul încalcă sistematic legea

săvârșind un șir de contravenții, ceea ce nu este tolerant în societate și acest

comportament ilegal poate duce la niște consecințe ireversibile, astfel, scopul pedepsei

penale, prin sentințele anterioare nefiind atins, în speță just concluzionându-se că

pedeapsa cu închisoare fiind unica care va duce la atingerea scopului pedepsei penale”.

În speță, Colegiul penal apreciază ca fiind neîntemeiată și nemotivată cerința

privind aplicarea prevederilor art.96 Cod penal (amânarea executării pedepsei) în privința

inculpatului Feraru Roman. Or, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv, o finalitate de

corectare, reeducare și exemplaritate în ce privește comportamentul făptuitorului. Astfel,

anume pedeapsa și modalitatea de executare stabilită inculpatului Feraru Roman este în

măsură să-l convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea pe viitor a

săvârșirii unor fapte similare.

Motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de examinare în

instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct.4) din decizie), iar

o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei.

Analizând textul deciziei atacate în coraport cu motivele invocate de recurent,

Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus argumentat și motivat, bazându-și just

soluția din decizie, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei

motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

6

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, iar instanța de apel s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2)

Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce ar

genera casarea hotărârii atacate, prin urmare, impunându-se soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpat, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 iunie 2022, în cauza penală în privința lui

Feraru Roman xxx, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 februarie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

7