1ra-1186/22 — art.art.186 al.2 lit. d, 27, 186 al.1 Cp

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 26 iulie 2021, Tomas Roman a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza: - art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, la 1 an 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis; - art.art.27, 186 alin.(1) Cod penal, la 8 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit lui Tomas Roman pedeapsa definitivă de 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. A fost admisă acțiunea civilă înaintată de partea civilă Severin Andrei, în partea reparării prejudiciului material. S-a dispus de a încasa din contul lui Tomas Roman, în beneficiul lui Severin Andrei, suma de 15 000 lei cu titlu de prejudiciu material. A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Tomas Roman în noaptea dintre 14.12.2019 spre 15.12.2019, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată spre atingerea scopului stabilit, prin acces liber a pătruns în garajul din ograda casei din xxx, de unde pe ascuns a sustras, o bicicletă de culoare roșie combinat cu negru, la prețul de 8 000 lei și un 1 aspirator de model Karcher, de culoare galbenă, la prețul de 3 000 lei și un Karcher de apă, de culoare galbenă, la prețul de 7 000 lei, ulterior cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii infracțiunii într-o direcție necunoscută. În rezultatul acțiunilor ilegale, Tomas Roman, i-a cauzat pârții vătămate Severin Andrei, un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă totală de 18 000 lei. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, individualizată prin furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Tot el, la data de 18.04.2021, în jurul orelor 01:56 min., dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin acces liber, a pătruns în debaraua amplasată în xxx, de unde pe ascuns a sustras o bicicletă pentru copii de model „Mondia Rocky" la preț de 2 000 lei și un cărucior pentru copii de model „Rapid" la preț de 2 000 lei, ce aparține lui Vozian Igor, însă din cauze independente de voința făptuitorului, fapta nu și-a produs efectul, ultimul fiind reținut. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.art.27, 186 alin.(1) Cod penal, individualizată prin tentativa de furt, adică de sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, faptă, care din cauze independente de voința făptuitorului nu și-a produs efectul.

Avocatul Cașu Iulian în numele inculpatului a contestat cu apel sentința, prin care a solicitat casarea parțială a acesteia, în latura pedepsei, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care în privința inculpatului Tomas Roman pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, să fie aplicată o pedeapsă sub formă de 180 ore de muncă neremunerată în folosul comunității și în baza art.art.27, 186 alin.(1) Cod penal, 120 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității. În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, prin absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră solicită stabilirea în privința inculpatului Tomas Roman a unei pedepse penale definitive de 180 ore de muncă neremunerată în folosul comunității. În motivarea cerințelor, apărarea a invocat următoarele aspecte: - cu soluția adoptată de prima instanță nu este de acord, în partea ce ține de pedeapsa stabilită; - luând în considerație personalitatea inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei incriminate, ținând cont de existența circumstanțelor atenuante pe cauză, că acesta s-a căit, a recunoscut vina, a contribuit la descoperirea infracțiunii, se caracterizează pozitiv; - hotărârea penală a instanței de judecată trebuie să fie clară, astfel ca justițiabilul să înțeleagă de ce instanța a stabilit o anumită pedeapsă, o asemenea hotărâre nu este scrisă pentru instanța ierarhic superioară, ci în primul rând, pentru justițiabil, care trebuie să înțeleagă raționamentele instanței cu privire la stabilirea pedepsei pentru ca să-și poată realiza dreptul său la apărare, să-și expună opinia cu privire la concluziile instanței și să 2 poată formula contra argumente; - infracțiunea prevăzută la art.186 alin.(1) Cod penal se pedepsește cu amendă în mărime până la 650 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 120 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 2 ani. Infracțiunea prevăzută la art.186 alin.(2) Cod penal se pedepsește cu amendă în mărime de la 650 la 1 350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 4 ani; - în instanța de apel, avocatul Cașu Iulian, dar și inculpatul au depus cerere privind aplicarea amnistiei. Conducându-se de prevederile art.107 Cod penal, Legea nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, au solicitat: a admite cererea inculpatului Tomas Roman privind aplicarea amnistiei și a înceta procesul penal în privința lui Tomas Roman în legătură cu intervenirea actului de amnistie. 3.1. Inculpatul a contestat cu apel sentința, prin care a solicitat casarea parțială a acesteia, în latura pedepsei, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Tomas Roman să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2022, au fost respinse ca fiind nefondate, apelurile declarate de către avocatul Cașu Iulian în numele inculpatului și de către inculpat, cu menținerea fără modificări a hotărârii contestate. 4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că în prima instanță s-a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatului Tomas Roman în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.art.186 alin.(2) lit. d), 27, 186 alin.(1) Cod penal. Sentința primei instanțe a fost contestată doar de partea apărării și numai în partea individualizării pedepsei penale. 4.2. Privitor la individualizarea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că prima instanță la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și în conformitate cu prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. La caz, privind gravitatea infracțiunilor săvârșite, conform art.16 Cod penal, instanța de apel a stabilit că infracțiunile săvârșite de Tomas Roman se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare și mai puțin grave comise cu intenție. În continuare, instanța de apel a reținut că circumstanțe atenuante în conformitate cu art.76 Codul penal, în privința inculpatului Tomas Roman, instanța de fond nu a constatat. Circumstanțe agravante prevăzute de art.77 Cod penal în privința inculpatului Tomas Roman de către instanța de fond s-a constatat săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a săvârșit infracțiuni similare. De asemenea, instanța de apel a evidențiat ca fiind relevant faptul că inculpatul Tomas Roman anterior pe mai multe cauze a fost condamnat: - prin sentința Judecătoriei 3 Rîșcani, mun. Chișinău din 04.06.2007, în baza art.217 alin. (3) CP, la pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, în temeiul art.85 CP, pedeapsa definitivă aplicată prin cumul de sentințe, adăugând parțial partea de pedeapsă prin sentința Judecătoriei Centru din 16.06.1998, stabilindu-i definitiv pedeapsa 3 ani 3 luni închisoare, amenda 400 u. c., stabilită prin sentința Judecătoriei Buiucani din 13.12.2006; - prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 10.12.2018, în baza art.186 alin. (2), lit. c), d) Cod penal, la pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, conform art.901, fiind suspendată parțial, primele 4 luni din pedeapsă urmând a fi executate în penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei de 1 ani 8 luni fiind suspendă condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani. Așadar, infracțiunile în cauză au fost săvârșite de către inculpat la acel moment când acesta avea antecedentul penal nestins pentru comiterea unei infracțiuni intenționate din aceleași categorii. Mai mult, potrivit materialelor cauzei, instanța de apel a reținut că inculpatul s-a eschivat de la examinarea cauzei. Prin încheierea din 12.05.2021 a primei instanțe, a fost admis demersul acuzatorului de stat și anunțat în căutare inculpatul Tomas Roman, cu aplicarea măsurii preventive - arestarea preventivă, pe un termen de 30 de zile, calculând durata măsurii preventive din data reținerii inculpatului. Astfel, inculpatul Tomas Roman a fost reținut pe data de 28.05.2021, orele 11:00 min., în ordinea prevederilor art.art.166-167 Cod de procedură penală. Astfel, instanța de apel a considerat că, măsura de pedeapsă aplicată în privința inculpatului sub formă de închisoare de către prima instanță este echitabilă și proporțională pericolului social al infracțiunii și persoanei inculpatului care eficient își va atinge scopul de restabilire a echității sociale și prevenție în săvârșirea de noi infracțiuni. În acest sens, sa respins solicitarea avocatului de a aplica în privința inculpatului pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. Or, instanța de apel a menționat că anterior instanțele de judecată i-au acordat inculpatului Tomas Roman șansa de a se corecta, însă inculpatul careva concluzii pentru sine nu și-a făcut, nu a pășit pe calea corectării și reeducării săvârșind noi infracțiuni. După ispășirea pedepsei aplicate anterior pentru săvârșirea altor infracțiuni, în perioada aflării în libertate inculpatul neavând nici o ocupație legală, studii, loc de muncă, familie, și-a făcut din comiterea infracțiunilor de furt o îndeletnicire și un mod de viață. Deci, instanța de apel a considerat că corectarea condamnatului, ca scop al pedepsei penale, presupune conștientizarea de către infractor a celor săvârșite și reîntoarcerea, reîncadrarea lui în activitatea societății. El trebuie convins că respectarea legii penale este o necesitate și că numai prin respectarea legii inculpatul va putea evita aplicarea și executarea altor pedepse. Instanța de apel a menționat că, corectarea și reeducarea inculpatului Tomas Roman este posibilă doar cu izolarea acestuia de societate, având în vedere amploarea fenomenului sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, respectiv și eforturile întreprinse de autoritățile statului pentru a diminua numărul de astfel de infracțiuni, totodată, ținând cont de atitudinea inculpatului în vederea conștientizării faptei comise și efectele ei asupra părților vătămate. Reieșind din cele expuse, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al 4 pedepselor aplicate, instanța de apel a apreciat că prima instanță corect a aplicat în privința inculpatului Tomas Roman o pedeapsă definitivă de 2 ani închisoare. Astfel, instanța de apel a conchis că soluția adoptată de către prima instanță în speța dată este corectă și în corespundere cu principiile și valorile consacrate în Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului Tomas Roman, or aplicarea unei pedepse penale sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, va duce la conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu atragerea unor concluzii corecte inclusiv, ce ține de comportamentul său. 4.3. Referitor la cererile inculpatului Tomas Roman și avocatului în interesele inculpatului privind aplicarea amnistiei și încetarea procesului penal în privința lui Tomas Roman în legătură cu intervenirea actului de amnistie, conform Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, instanța de apel le-a respins. În acest sens, instanța de apel a constatat că acesta nu își găsește confirmarea la judecarea apelurilor declarate, neexistând motive temeinice de implicare a instanței de apel în sensul casării hotărârii contestate. În conformitate cu art.1 al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, nr. 2243 din 24 decembrie 2021, (1) Prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate, precum și persoanelor condamnate, care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, al perioadei de probațiune sau al termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă persoanele respective cad sub incidența prevederilor art.art.2-5, 7, 8 din Lege. Instanța de apel a notat că din materialele cauzei penale rezultă că în perioada anilor 1994 - 2021, Tomas Roman a fost în repetate rânduri condamnat pentru săvârșirea diferitor infracțiuni. Reieșind din textul legii sus menționate, raportate la prevederile art.art.34 și 111 Cod penal, instanța de apel a constatat că inculpatul Tomas Roman fiind anterior condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor mai puțin grave și grave, (potrivit art.121 alin.(2) Cod penal în redacția anului 1961 se pedepsea cu închisoare de la 10 la 25 ani) pentru care a executat pedeapsa reală cu închisoarea, nu cade sub incidența prevederilor Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, nr.243 din 24 decembrie 2021.

Avocatul Cașu Iulian în numele inculpatului, în temeiul art.427 alin.(1) pct. 11) Cod de procedură penală, contestă cu recurs decizia instanței de apel și solicită casarea acesteia, cu încetarea procesului penal în privința lui Tomas Roman în legătură cu intervenirea actului de amnistie. În motivarea cerințelor, avocatul invocă argumente similare celor din apel, suplimentar apreciază ca fiind întemeiată cererea inculpatului Tomas Roman privind aplicarea în privința-sa a Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. nr.243 din 24 decembrie 2021.

În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11 ) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de partea apărării, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de 5 temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele din dosarul cauzei, Colegiul penal consideră că, recursul urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Conform art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal reține că, recurentul critică decizia instanței de apel în partea aplicării amnistiei, temei pentru recurs care este prevăzut la pct.11) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când aplicarea pedepsei a fost anulată de un act de amnistie. Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul constată că acest temei nu-și găsește confirmarea în speța dedusă judecății. Colegiul penal reține că, împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct.4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpatului Tomas Roman, în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar care au fost apreciate în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel pronunțându-se argumentat și detaliat asupra motivelor invocate în apel. De asemenea, instanța de apel la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului Tomas Roman și-a motivat just soluția adoptată, ținând cont de prevederile art.art.61, 75 Cod penal. Pedeapsa stabilită este echitabilă, legală și bine individualizată, aplicată în limitele fixate în partea specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale ale aceluiași Cod, ținându-se cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Totodată, este justă concluzia instanței de apel prin care a respins cerința privind aplicarea amnistiei în legătură cu aniversarea a XXX-a de la Proclamarea independenței Republicii Moldova. Or, această soluție a fost adoptată pe motiv că inculpatul Tomas Roman anterior de nenumărate ori a fost recunoscut vinovat și condamnat. 6 În acest sens, instanța de recurs subliniază ca fiind relevant faptul că inculpatul Tomas Roman anterior pe mai multe cauze a fost condamnat: - prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 04.06.2007, în baza art.217 alin.(3) Cod penal, la pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, în temeiul art.85 Cod penal, pedeapsa definitivă aplicată prin cumul de sentințe, adăugând parțial partea de pedeapsă prin sentința Judecătoriei Centru din 16.06.1998, stabilindu-i definitiv pedeapsa 3 ani 3 luni închisoare, amenda 400 u. c., stabilită prin sentința Judecătoriei Buiucani din 13.12.2006; - prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 10.12.2018, în baza art.186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal, la pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, conform art.901 Cod penal fiind suspendată parțial pedeapsa, primele 4 luni din pedeapsă fiind executate în penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei de 1 ani 8 luni fiind suspendă condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani. Mai mult, infracțiunile din prezenta cauză, inculpatul Tomas Roman le-a săvârșit la acel moment, când avea antecedentul penal nestins pentru comiterea unei infracțiuni intenționate din aceleași categorii. Colegiul penal, evidențiază că potrivit art.6 al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, nr.243 din 24 decembrie 2021, (1) Prevederile art.art.1-5 nu se aplică persoanei: a1) bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate care a fost condamnată anterior pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de grave, executând în tot sau în parte pedeapsa cu închisoare; b) bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru una dintre infracțiunile calificate ca fiind deosebit de grave sau excepțional de grave, conform Codului penal nr. 985/2002, ori calificate ca fiind infracțiuni grave conform art.71 din Codul penal aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961. Prin urmare, Colegiul penal reține ca fiind corectă și argumentată concluzia instanței de apel prin care s-a reținut că inculpatul Tomas Roman fiind anterior condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor mai puțin grave și grave, inclusiv în baza art.121 alin.(2) Cod penal în redacția anului 1961, care se pedepsea cu închisoare de la 10 la 25 ani, pentru care a executat pedeapsa reală cu închisoarea, ultimul nu cade sub incidența prevederilor Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, nr.243 din 24 decembrie 2021. În plus, motivele invocate în recursul de pe rol, au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct.4) din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei. Analizând textul deciziei atacate în coraport cu motivele invocate de avocat, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță 7 internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, iar instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, prin urmare, impunându-se soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În corespundere cu art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cașu Iulian în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2022, în cauza penală în privința lui Tomas Roman xxx, deoarece este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 ianuarie 2023. Președinte Timofti Vladimir Judecători Țurcan Anatolie Plămădeală Ghenadie 8