1ra-1250/2022 — art. 217-1 alin. 4 lit. d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217-1 alin. 4 lit. d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1250/2022 — art. 217-1 alin. 4 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 1ra-1250/2022
1-19080193-01-1ra-15082022
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
05 decembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Diaconu Iurie,
Judecători – Boico Victor, Catan Liliana, Guzun Ion, Bejenaru Iurie,
a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor dosarului, recursul
ordinar declarat de către avocatul Bosîi Ion în numele inculpatului, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2022, în cauza
penală în privința lui
Manole Mihail XXXXXX.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 13.03.2019 – 26.02.2021.
Instanța de apel: 22.03.2021 - 08.09.2021;
12.05.2022 – 22.06.2022.
Instanța de recurs: 09.12.2021 – 22.02.2022;
15.08.2022 – 05.12.2022.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 26 februarie
2021, Manole Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal și a fost liberat de pedeapsă penală în
legătură cu intervenirea prescripției atragerii la răspundere penală, prevăzut de
art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal.
S-a dispus a fi încasat din contul inculpatului suma de 1680 (o mie șase sute
optzeci) lei în folosul statului cu titlu de cheltuieli de judecată pentru efectuarea
expertizei judiciare nr.34/12/1-R-47 din 05.02.2019.
A fost soluționată soarta corpurilor delicte.
Pentru a se pronunța, prima instanță a reținut că, potrivit ordonanței de
punere sub învinuire și a rechizitoriului, Manole Mihail se învinuiește în faptul că
urmărind scopul înstrăinării ilegale a drogurilor, din interes material, în scopul
obținerii profitului bănesc, conștientizând caracterul prejudiciabil al faptelor sale,
dorind în mod conștient survenirea lor, neavând autorizația corespunzătoare, a
organizat procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea și punerea în
circulație pe teritoriul Republicii Moldova a drogurilor în proporții deosebit de mari.
Astfel, potrivit învinuirii lui Manole Mihail, i se impută că în circumstanțe
nestabilite de organul de urmărire penală a intrat ilegal în posesia drogurilor, pe care le-
a păstrat asupra sa în scopul înstrăinării terțelor persoane, iar la 17 decembrie 2018,
1
aproximativ la ora 15:20, în timp ce se afla la intersecția străzilor Nicolae Milescu
Spătaru și Vadul lui Vodă, mun. Chișinău, continuându-și acțiunile sale ilegale,
actionând cu aceeași intenție, urmărind realizarea acelorași scopuri, i-a înstrăinat ilegal
persoanei în privința căreia cauza penală a fost disjunsă, contra sumei de 200 lei un
pachețel din polietilenă de tip „zip-lock”, învelit cu o bandă adezivă de culoare verde în
care se afla substanța cu aspect de praf și bulgări de culoare albă care potrivit raportului
de expertiză judiciară 34/12-1-R-52 din 05 februarie 2019 conține substanța stupefiantă
PVP, cu masa de 0,92 g.
Ca urmare, a documentării activității infracționale, tot la 17 decembrie 2018,
aproximativ la ora 15:45, în urma efectuării percheziției în automobilul de model
„Skoda” cu n/î xxxxxx, care era parcat la intersecția străzilor Nicolae Milescu Spătarul
și Vadul lui Vodă, mun. Chișinău și se afla în posesia lui Manole Mihail au fost
depistate și ridicate: un cântar electronic de mici dimensiuni, un pachet din polimer în
care se afla o masă vegetală cu aspect de inflorescențe, un pachet din polietilenă de tip
„zip-lock” și un pachețel improvizat dintr-o bancnotă cu nominalul de 10 lei MDL în
care se afla substanță cu aspect de praf și bulgari de culoare albă.
Potrivit raportului de expertiza judiciară nr. 34/12/-1-R-47 din 05 februarie 2019
în pachetul de tip „zip-lock” și altul improvizat dintr-o bancnotă cu valoarea nominală
de 10 lei MDL depistate și ridicate în cadrul efectuării percheziției în automobilul cet.
Manole Mihail s-a depistat PVP care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante cu
masa de 0,95 g, masa vegetală de culoare verde cu aspect de inflorescențe depistată și
ridicată în aceleași circumstanțe reprezintă marihuana, care se atribuie la categoria
substanțelor stupefiante, cu masa de 78,41 g.
În corespundere cu pct. 148 din Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, „Cu
privire la Lista substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de
substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora”, substanță stupefiantă
cu masa (0,92 g+0,95 g) 1,87 g, constituie proporții deosebit de mari.
Împotriva sentinței a declarat apel, procurorul în Procuratura
mun.Chișinău, Oficiul reprezentare a învinuirii în instanța de judecată, Gonța
Oleg, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea
unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care
Manole Mihail să fie recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal cu stabilirea pedepsei în mărime de 7 ani
închisoare cu privare de dreptul de a ocupa funcții în domeniul circulației
drogurilor pe un termen de 5 ani, precum și să fie dispusă încasarea de la
inculpat a cheltuielilor judiciare în contul bugetului de stat, și anume a sumei
de 1680 lei.
3.1 În motivarea apelului, procurorul a menționat următoarele:
- au fost apreciate greșit circumstanțele cauzei, în rezultat eronat fiind
calificată fapta;
2
- instanța de judecată a interpretat eronat legea penală și a aplicat-o în mod
greșit.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08
septembrie 2021, a fost admis apelul procurorului în Procuratura mun.
Chișinău, Oficiul reprezentare a învinuirii în instanța de judecată, Gonța Oleg,
casată total, din alte motive, inclusiv din oficiu potrivit art. 409 alin.(2) Cod de
procedură penală, sentința și a fost pronunțată o nouă hotărâre potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:
Manole Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal și a fost liberat de pedeapsa penală, din
motivul expirării termenului de prescripție privind tragerea la răspundere
penală.
S-a dispus a fi încasat de la inculpatul Manole Mihail în contul statului
1680 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru efectuarea expertizei judiciare
din 05.02.2019.
A fost soluționată soarta corpurilor delicte.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul
Țurcanu Svetlana, prin care indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1)
pct. 6), 10), 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei atacate, cu
remiterea cauzei spre o nouă rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet
de judecată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 08
septembrie 2021 a fost admis recursul ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, casată total decizia
și dispusă rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet
de judecată.
6.1 În motivarea soluției, instanța de recurs ordinar a menționat că instanța
de apel a constatat vinovăția inculpatului Manole Mihail contrar învinuirii
înaintate prin rechizitoriu, în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, circulația ilegală a
drogurilor, fără scop de înstrăinare, adică păstrarea și transportarea drogurilor fără scop
de înstrăinare, săvârșită în proporții mari, subsidiar, statuând că, atunci când
constată lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii
imputate prin rechizitoriu și necesitatea recalificării faptelor în baza altei norme
penale, urmează să-și argumenteze soluția prin prisma tuturor probelor
acumulate în dosar, care trebuie apreciate multilateral și obiectiv.
Instanța de recurs a constatat că instanța de apel nu a dat răspuns motivat
la învinuirea adusă conform rechizitoriului și argumentele acuzatorului din
apel, privind cumulul de probe ce confirmă scopul de înstrăinare a drogurilor
păstrate și transportate de către inculpat, inclusiv și acțiunea de înstrăinare a
acestora, care sunt două acțiuni distincte, luînd în considerație și practica
3
judiciară și teoria, care indică, că intenția de a înstrăina substanțele menționate
reprezintă dorința, planul unei persoane care declanșează acțiuni în acest sens,
cum ar fi: procurarea, prepararea, păstrarea, transportarea acestora, plasarea
într-un ambalaj comod pentru înstrăinare, sau încheierea unei înțelegeri
corespunzătoare cu consumatorul etc.
S-a mai constatat că instanța de apel nu a dat răspuns la cele mai
importante argumente invocate de către acuzare în cererea de apel și că în
decizie a descris probele, însă nu a efectuat o analiză a acestora, cu aprecierea
fiecărei probe în parte, cu expunerea asupra admisibilității sau inadmisibilității
probei, ignorând totalmente probele administrate la caz.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie
2022 a fost admis apelul procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul
reprezentare a învinuirii în instanța de judecată, Gonța Oleg, casată total,
sentința și a fost pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, după cum urmează:
Manole Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub
formă de închisoare pe un termen de 7 (șapte) ani, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita
activitatea legată de gestionarea drogurilor, etnobotanicelor, a analogilor
acestora, precum și a substanțelor chimice și farmaceutice pe un termen de 3
(trei) ani.
S-a dispus a fi încasat de la inculpatul Manole Mihail în beneficiul statului
suma de 1680 (una mie șase sute optzeci) lei cu titlu de cheltuieli de judecată
suportate pentru efectuarea expertizei judiciare nr.34/12/1-R-47 din 05.02.2019.
A fost soluționată soarta corpurilor delicte.
7.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că la
pronunțarea sentinței, prima instanță nu a ținut cont de prevederile articolelor
101 alin. (1), 384 alin. (1), 385 alin. (3) Cod de procedură penală și a ajuns la
concluzia greșită de a-l recunoaște vinovat pe inculpat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal.
Reținând aceiași faptă de care a fost învinuit prin rechizitoriu inculpatul
Manole Mihail și descriind probele examinate de către prima instanța și
declarațiile inculpatului depuse în ambele instanțe, instanța de apel a constatat
că prin acțiunile sale intenționate Manole Mihail a săvârșit infracțiunea
prevăzută de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, adică circulația ilegală a
drogurilor, în scop de înstrăinare, manifestată prin procurarea, păstrarea, expedierea,
transportarea și distribuirea drogurilor în scop de înstrăinare, precum și înstrăinarea
ilegală a drogurilor, acțiuni săvârșite în proporții deosebit de mari.
În decizie s-a menționat:
4
„În speță, analizând, prin prisma probatoriului prezentat, acțiunile inculpatului
Manole Mihail, care pe de o parte recunoaște procurarea drogurilor în scop de consum
propriu în comun cu o persoană în privința căreia cauza a fost disjunsă într-o
procedură separată, se conturează anume acea caracteristică a faptei prejudiciabile
imputate lui Manole Mihail, care denotă scopul de înstrăinare a drogurilor.
Acesta se confirmă prin declarațiile martorului Țurcanu Dorian, care a menționat
că Manole Mihail a fost identificată drept o persoană ce comercializează droguri.
Substanța de tip PVP, a fost comandată online anume de către Manole Mihail.
Totodată, în rezultatul percheziției în automobilul lui Manole Mihail a fost depistat
cântarul electronic la scara mică, un pachet din polimer în care se afla masa vegetală de
culoare verde cu aspect inflorescent ce reprezintă marihuana, în cantitate de 78,41 g
(masa uscată). La fel, prezența amprentelor depistate pe cântar, confirmă procurarea,
păstrarea, expedierea, transportarea și distribuirea de către inculpat a drogurilor anume
în scop de înstrăinare.
Astfel, instanța de fond atunci când a decis să recalifice fapta inculpatului în baza
art.217 alin.(2) Cod penal, nu a ținut cont nici de modul în care erau transportate
drogurile de către Manole Mihail, or prin raportul de expertiză judiciară nr.34/12/1-
R47 din 05 februarie 2019, s-a stabilit că în substanțele prezentate la examinare într-un
pachet de tip „zip-lock” și altul dintr-o bancnotă cu valoarea nominala de 10 lei,
depistate și ridicate în cadrul efectuării percheziției în automobilul lui Manole Mihail,
în cantitate de 0,95 g., dovedește că acestea erau împachetate într-un asemenea mod
pentru a putea fi ușor de înstrăinat.
Prin urmare, scopul de înstrăinare a drogurilor, se relevă prin faptul împachetării
în pachete separate, cu cantitate aproximativ proporționată, fiind ambalate în pachete de
polimer, înfășurate cu bandă adezivă, ceea ce denotă facilitarea posibilității de
înstrăinare ulterioară către alte persoane în timp redus.
De altfel, aceste circumstanțe rezultă și din declarațiile inculpatului Panciuc
Vasilii, în privința căruia cauza a fost disjunsă în procedură separată fiind examinată
prin prisma prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, care a declarat inter alia că,
la data de 17.12.2018 l-a contactat pe Manole Mihail cu care a avut o înțelegere de a
procura de la el substanțe narcotice. El i-a comunicat că este nevoie să-i transfere pe
portmoneul electronic suma de 200 lei. A efectuat transferul pe contul indicat de el, care
reprezenta numărulde telefon a lui Manole Mihail a ieșitși ridicat un pachețel care era
ascuns într-un loc anumit. Pachețelul era învelit în bandă adezivă....Din pachetul dat el
urma să îi transmită doar o parte din droguri, pentru suma achitată de Panciuc,
deoarece în pachet este mai mult. El a staționat automobilul pe str.N.M. Spătaru,
mun.Chișinău, unde trebuia să împartă cantitatea de drog și să-i transmită partea de
droguri pe care i-a achitat-o. În momentul reținerii la dânsul se afla un pachețel care a
fost ridicat în cadrul percheziției corporale.
În aceste circumstanțe se confirmă indubitabil învinuirea înaintată inculpatului
5
sub aspectul înstrăinării substanței stupefiante PVP, cu masa de 0,92 g către Panciuc
Vasilii.
Cu referire la declarațiile martorului Panciuc Vasilii, care fiind audiat în ședința
instanței de judecată în cauza penală dată, prin care a menționat că dânsul personal a
efectuat comanda pe rețeau Telegram și a cumpărat două doze, una pentru dânsul și
alta pentru Manole, instanța le apreciază critic, ținând cont că acestea sunt
contradictorii cu declarațiile date anterior, precum și de faptul că acesta se află în relații
de prietenie cu inculpatul Manole Mihail și este evident că martorul manifestă un
subiectivism firesc în susținerea poziției de apărarea a inculpatului.
Totodată, în cauza penală în privința sa, inculpatul Panciuc Vasilii a făcut
declarații veridice, care coroborează cu declarațiile martorului Țurcanu Dorian, inclusiv
cu procesele verbale ale acțiunilor de urmărire penală efectuate și documentele din
cadrul cauzei penale și redau situația obiectivă pe caz, se confirmă consecutiv cu toate
probele care au fost administrate în conformitate cu prevederile procesual-penale.
Prin urmare, în condițiile în care Panciuc Vasilii a fost supus deja pedepsei penale
(amendă), este evident că declarațiile acestuia oferite în cadrul acestui proces, urmăresc
evitarea răspunderii penale de către Manole Mihail.”
Instanța de apel a statuat despre prezența scopului de înstrăinare,
următoarelor circumstanțe, precum: 1) în substanțele depistate în speță, potrivit
concluziei raportului de expertiză judiciară nr.34/12/1-R-47 din 05 februarie
2019, în cadrul efectuării percheziției în automobilul lui Manole Mihail, s-a
depistat PVP, în cantitate de 0,95 g; pe suprafața balanței electronice, depistate
și ridicate în aceleași circumstanțe, s-au depistat urme de PVP, precum și
marijuana în cantitate 78,41 g (masa uscată); 2) făptuitorul nu suferă de
narcomanie, la caz, după cum rezultă din materialele cauzei inculpatul Manole
Mihail, la evidența medicului narcolog nu se află (f.d.210, Vol.I).
Instanța de apel a reținut că cantitatea depistată și ridicată de droguri
confirmă faptul că anume inculpatul Manole Mihail „procura, păstra, expedia,
transporta și distribuia drogurile în scop de înstrăinare”, or drogurile au fost
depistate și ridicate, în urma percheziției, anume din automobilul inculpatului,
o parte fiind deja înstrăinate martorului Panciuc Vasilii (0,92 g), iar unele erau
pregătite pentru vânzare în canitatăți mai mici, fiind ambalate în acest sens (0,95
g).
A considerat întemeiate argumentele părții acuzării precum că, inculpatul
Manole Mihail a săvârșit circulația ilegală a drogurilor, în scop de înstrăinare,
manifestată prin circulația ilegală a drogurilor, în scop de înstrăinare, adică
procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea și distribuirea drogurilor în
scop de înstrăinare, precum și înstrăinarea ilegală a drogurilor, acțiuni săvârșite
în proporții deosebit de mari, care corespunde încadrării juridice conform art.
2171 alin. (4) lit. d) Cod penal.
6
La individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei
inculpatului, instanța de apel a reținut faptul că inculpatul Manole Mihail a
săvârșit o infracțiune deosebit de gravă, lipsa circumstanțelor atenuante și a
circumstanțelor agravante, personalitatea inculpatului care la evidența
medicilor psihiatru și narcolog nu se află, anterior nu a fost condamnat, a
recunoscut parțial vina în comiterea infracțiunilor incriminate și a considerat
echitabil de a-i stabili o pedepasă sub formă de închisoare pe un termen de 7
(șapte) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de
dreptul de a ocupa funcții și exercita activitatea legată de gestionarea
drogurilor, etnobotanicelor, a analogilor acestora, precum și a substanțelor
chimice și farmaceutice pe un termen de 3 (trei) ani.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul
Bosîi Ion în numele inculpatului, prin care neinvocând incidența dispozițiilor
alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal, solicită admiterea recursului, casarea
deciziei, cu pronunțarea unei noi hotărâri de menținere a sentinței.
8.1 În susținerea recursului, avocatul Bosîi Ion invocă că:
- instanța de apel eronat a apreciat acțiunile inculpatului, deoarece acestea
sunt contradictorii cu materialele cauzei. Incorect au fost apreciate declarațiile
martorului Panciuc Vasilii și ale inculpatului de către instanța de apel;
- instanța de apel nemotivat și neargumentat a agravat fără temei situația
inculpatului, în raport cu alt figurant pe dosar (Panciuc Vasilii, care se prezumă
că a săvârșit aceleași acțiuni ca și inculpatul);
- prima instanță corect a decis să recalifice acțiunile inculpatului Manole
Mihail, deoarece s-a constatat că intențiile lui Manole Mihail și ale lui Panciuc
Vasilii, au fost îndreptate, doar pentru procurarea а câte о doză de substanțe
psihotrope pentru fiecare, cu scopul de а le consuma personal;
- instanța de recurs urmează să examineze și să dea apreciere justă
acțiunilor atât ale inculpatului cu referire la speță, cât și declarațiilor lui Panciuc
Vasilii, prin prisma articolelor 3, 7 Cod penal și 9, 24, 26 Cod de procedură
penală.
La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin.
(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care
pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.
Judecând recursul ordinar în baza actelor din dosar, Colegiul penal
lărgit constată că, acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.
Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de
procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără
a agrava situația condamnaților.
În conformitate cu art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile
7
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise
de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul
declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de
Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se
pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.
În particular, avându-se în vedere recursul ordinar, rațiunea și finalitatea
exercitării căii de atac, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanța ierarhic
inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe
care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.
Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art.
435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând
recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și cu
trimiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată,
când eroarea admisă nu poate fi corectată la această etapă a procedurilor.
Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de
apel, inclusiv și să o caseze total, atunci când se constată admiterea erorilor de
drept, de natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut
drept consecință adoptarea unei hotărâri contradictorii și nemotivate.
Totodată, Colegiul evidențiază și prevederile art. 414 Cod de procedură
penală, în care se stipulează asupra căror chestiuni de fapt și de drept urmează
să se expună instanța, la etapa judecării cauzei în procedura de apel.
La chestiunile de fapt se atribuie următoarele aspecte: dacă fapta reținută a
fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a
fost comisă, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au
fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.
În ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze
instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă
infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just,
dacă normele de drept procesual sau penal au fost corect aplicate.
În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la
chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi
desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt
complet de judecată.
În acest context este relevant de specificat că, la judecarea apelului, în
conformitate cu art. 414 alineatele (1), (2) și (5) Cod de procedură penală,
instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în
baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în
baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel; verifică declarațiile și probele
materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu
8
consemnarea în procesul-verbal; se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Iar potrivit art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, judecînd apelul declarat
împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre
de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării
solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile lor
constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial
condamnarea inculpatului. În conformitate cu art.419 Cod de procedură penală,
rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale
pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.
În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile
pronunțate de instanțele de fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în
drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se avea
în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea superficială sau
motivarea în termeni vagi, evazivi, reprezintă motiv de casare.
Astfel, în caz de admitere a apelului și rejudecării cauzei, decizia instanței
de apel trebuie să cuprindă analiza probelor pe care s-a bazat prima instanță,
care cerințe ale Legii au fost încălcate de către această instanță, apoi motivele
adoptării soluției date de instanța de apel.
Instanța este obligată la examinarea probelor care confirmă vinovăția sau
nevinovăția persoanei, să argumenteze motivele admiterii sau respingerii
probelor atât de învinuire, cât și cele de apărare. În orice caz, se supun analizei
toate probele, indiferent de faptul că sunt cuprinse în dosarul penal sau
prezentate de către părți în ședință.
Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt
obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile
admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, întrucât decizia
contestată nu conține motive clare pe care se întemeiază soluția pronunțată
Din esența recursului declarat, deși nu a fost invocat expres nici un temei
pentru recurs din cele enumerate la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,
Colegiul penal lărgit atestă că, partea apărării invocă dezacordul cu decizia
instanței de apel, în partea recunoașterii vinovăției lui Manole Mihail de
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal. Totodată,
avocatul Bosîi Ion menționează în recurs că decizia instanței de apel este
nemotivată și consideră că eronat au fost apreciate probele.
Studiind materialele dosarului, în raport cu motivele din recursul declarat,
Colegiul penal lărgit constată că argumentele părții apărării parțial și-au găsit
relevanța în cazul dedus judecății, iar decizia instanței de apel nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția (art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală).
În acest context se menționează că, în cazul în care instanța de apel nu a
9
fost de acord cu concluzia primei instanțe de condamnare a inculpatului în baza
art. 217 alin. (2) Cod penal, atunci urma să dezvăluie soluția adoptată și să își
expună punctul său de vedere asupra fiecărei probe, în special, asupra
declarațiilor martorilor, care urmau a fi audiați în apel.
Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, instanța de apel în cadrul ședințelor
de judecată nu a supus verificării probele privind acuzarea în baza art. 2171 alin.
(4) lit. d) Cod penal, martorii nefiind audiați pe viu, instanța de apel
nemotivându-și decizia în acest sens.
Reieșind din materialele cauzei, Colegiul penal lărgit consideră necesar de
a menționa că, instanța de apel potrivit procesului-verbal al ședinței de
judecată, la examinarea apelului, a audiat în instanța de apel inculpatul (Vol. II,
f.d. 196-198), iar declarațiile martorilor Panciuc Vasile și Țurcanu Dorian au fost
doar verificate, prin citirea lor (Vol. II, f.d. 200).
În acest context Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel a
încălcat prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, nerespectând
procedura rejudecării cauzei și în special nu s-a ținut cont de jurisprudența
CtEDO.
Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care depozițiile lor
constituie mărturii acuzatorii, susceptibile să întemeieze într-un mod
substanțial condamnarea învinuitului (hotărârea Spînu c. României din
29.04.2008).
La caz, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel nemotivat a
respins demersul procurorului cu privire la audierea martorilor Panciuc Vasile
și Țurcanu Dorian (f.d. 198, Vol. II).
În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a enumerat și a
analizat acele trei criterii obligatorii de care instanțele naționale urmează să se
conducă la examinarea unei cereri de audiere a martorului (Murtazaliyeva contra
Rusiei, 18.12.2018).
În cauza V.P. versus Republica Moldova (hotărârea din 6 septembrie 2022)
Curtea a constatat încălcarea art. 6 §§ 1 și 3 (d) din Convenție, statuând că
declarații a doi martori, respinse spre audiere de către instanța de apel, ar fi fost
decisive pentru stabilirea circumstanțelor și ar fi putut avea impact asupra
calificării juridice a faptei, astfel, cererea de audiere a martorilor a fost suficient
de motivată și relevantă pentru obiectul acuzării. Iar explicația dată de către
instanțele naționale și de către Guvern cu privire la refuzul de a fi audiați acești
martori nu a fost convingătoare.
La fel, relevant speței este și cauza CtEDO - Manoli c. Republicii Moldova din
28.02.2017, potrivit căreia Curtea Europeană a statuat că autoritatea
responsabilă de a decide cu privire la vinovăția sau nevinovăția unui acuzat ar
trebui, în principiu, să asculte victimele, învinuitul și martorii în persoană și să
10
evalueze credibilitatea acestora (a se vedea, Kashlev c. Estoniei, nr. 22574/08, §§
48-50, 26.04.2016) și că evaluarea credibilității este o sarcină complexă care nu
poate fi realizată, de obicei, doar prin citirea unei înregistrări a declarațiilor, cu
atât mai mult în cazul în care sunt avute în vedere doar unele declarații.
Ignorarea jurisprudenței CtEDO și încălcarea prevederilor articolelor 24,
415 alin. (21) Cod de procedură penală, lezează drepturile inculpaților la un
proces echitabil, drept garantat de art. 6 din Convenție.
Raportând cele menționate la cazul supus judecării, Colegiul penal lărgit
conchide că, în esență instanța de apel a întemeiat condamnarea inculpatului pe
o nouă interpretare a declarațiilor a căror autori (martori) nu au fost audiați,
fiind doar citite, or, instanța de apel urma să audieze pe viu martorii Panciuc
Vasile și Țurcanu Dorian, declarațiile cărora sunt indicate în decizie ca probe în
confirmarea vinovăției inculpatului de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.
2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, dat fiind faptul că prima instanță a emis, pe acest
capăt de acuzare, o sentință de recunoaștere a vinovăției inculpatului în baza
art. 217 alin. (2) Cod penal.
Or, în cazul în care instanța de apel admite apelul, casează sentința total, și
pronunță o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, se
impune aplicarea prevederilor art. 101 alin. (4) Cod de procedură penală, care
prevede că ,,Instanța de judecată este obligată să pună la baza hotărârii sale numai
acele probe la a căror cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze
în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate”,
respectiv, instanța de apel nu poate să își întemeieze hotărârea, în mod exclusiv
ori în principal, pe declarațiile martorilor depuse în ședința judiciară a instanței
de fond și citite în instanța de judecată în absența lor.
Totodată, Colegiul penal lărgit specifică că, o altă eroare depistată în
decizia supusă verificării este și motivarea soluției de condamnare a
inculpatului prin prisma declarațiilor martorului Panciuc Vasile depuse în
prima instanță în coroborare cu declarațiile ultimului depuse în calitate de
inculpat în cauza penală disjunsă în procedură separată (3641 Cod de procedură
penală).
Aici, instanța de recurs menționează că instanța de apel eronat a pus la
baza hotărârii de condamnare declarațiile inculpatului Panciuc Vasile depuse în
propria cauză penală disjunsă, mai mult ca atât că, atât inculpatul cât și
apărătorul său au fost în imposibilitate să-i pună careva întrebări lui Panciuc
Vasile, fapt care contravine și jurisprudenței CtEDO care a reținut că, în baza
declarațiilor unui coacuzat, fără posibilitatea interogării acestui, încalcă grav
dreptul inculpatului la apărare (cauza Navalnyy și Ofitserov vs Rusia din
04.07.2016).
Colegiul penal lărgit remarcă și faptul că instanța de apel, la rejudecarea
11
cauzei, nu a ținut cont de indicațiile date anterior de către instanța de recurs,
care în decizia din 22.02.2022 a menționat că, instanța de apel la judecarea cauzei
trebuia să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului, să verifice și
să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din
punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate
probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și să constate dacă acțiunile
comise de inculpat se încadrează în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, după cum
pledează procurorul, sau urmează a fi reținută altă calificare în sarcina lui Manole
Mihail… instanța de apel a evitat să argumenteze și să aprecieze în conformitate cu
art.101 Cod de procedură penală declarațiile inculpatului Panciuc Vasili. În final,
instanța de recurs a statuat că, La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are
obligația să înlăture erorile menționate.
Art. 6 § 3 lit. d) consacră principiul conform căruia, înainte ca inculpatul să
poată fi declarat vinovat, toate probele trebuie să fie prezentate, în principiu, în
fața acestuia în ședință publică, în vederea unei dezbateri în contradictoriu.
Acest principiu nu se aplică fără excepții, dar acestea nu pot fi acceptate decât
sub rezerva dreptului la apărare; ca regulă generală, acestea impun să i se ofere
acuzatului o posibilitate adecvată și suficientă de a contesta mărturiile acuzării
și de a-i interoga pe autorii acestora, fie la momentul depoziției acestora, fie
într-o etapă ulterioară (Hümmer împotriva Germaniei, pct. 38; Lucà împotriva Italiei,
pct. 39; Solakov împotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, pct. 57).
Din considerentele menționate, Colegiul lărgit concluzionează că erorile
comise nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură,
deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se
pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul
cu încălcarea prevederilor procesual-penale la pronunțarea hotărârii
judecătorești, astfel, instanța de apel, judecând cauza dată, a comis eroarea de
drept prevăzută în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, eroare ce
nu poate fi corectată de către instanța de recurs, deci există temeiul de casare a
soluției adoptate de către instanța de apel, care a ignorat prevederile legislației
în vigoare la judecarea cauzei.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de
prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce reglementează procedura de
rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă
conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale
invocate în apelul declarat în prezenta speță; să cerceteze amănunțit aspectele
învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și
examinate în prezenta cauză, în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea o
evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei
probe examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și
12
promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată,
inclusiv în partea încadrării juridice a faptei săvârșite de către inculpat, în cazul
în care va fi stabilită vinovăția acestuia; ținând cont de motivele casării deciziei
atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a
CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu
prevederile art. 417 Cod de procedură penală.
În conformitate cu articolele 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Bosîi Ion în numele
inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 22 iunie 2022, în cauza penală în privința lui Manole Mihail XXXXX și
dispune rejudecarea cauzei, de către aceiași instanță de apel, în alt complet de
judecată.
Manole Mihail XXXXXX se eliberează imediat din penitenciar, dacă nu
execută arest preventiv sau pedeapsa cu închisoare, în baza altor hotărâri
judecătorești.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.
Decizia motivată este pronunțată la 27 ianuarie 2023.
Președinte Diaconu Iurie
Judecători Boico Victor
Catan Liliana
Guzun Ion
Bejenaru Iurie
13