1ra-1409/22 — art. 264 - 1, al. 4 CP

1ra-1409/22 — art. 264 - 1, al. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1409/22

1-20116263-01-1ra-12092022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând fără citarea părților, în baza materialelor din dosar,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Covaliov Vitalie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Cahul din 18 iulie 2022, în cauza penală de învinuire a

lui

Cubreacov Ion XXXXX, născut XXXXX, anterior

au fost pronunțate:

XXXXX,

în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin. (4) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 29.09.2020 – 10.03.2022;

instanța de apel: 19.05.2022 – 18.07.2022;

instanța de recurs: 12.09.2022 – 30.11.2022.

Asupra motivelor invocate în recurs, în baza materialelor cauzei

penale, Colegiul penal

A C O N S T A T A T :

2022, Cubreacov Ion a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal și în baza acestei Legi a fost

condamnat la - 6 (șase) luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului Cubreacov Ion în

beneficiul Statului, cheltuielile judiciare în sumă de 23 lei și 24 bani.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Cubreacov Ion, fără a deține permis de conducere, ignorând

prevederile art. 19 alin. (2) al Legii nr. 131 din 07.06.2007 „privind

siguranța traficului rutier”, conform cărora, pe drumurile publice pot

conduce autovehicule numai persoanele care posedă permis de conducere

de categoria sau subcategoria corespunzătoare autovehiculului ori dovada

înlocuitoare, cu drept de circulație, a permisului ignorând:

1

-prevederile art. 33 alin. (3) lit. a) al Legii nr. 131 din 07.06.2007

„privind siguranța traficului rutier”, conform cărora, era obligat să

respecte Regulamentul circulației rutiere; -

-prevederile pct. 10 sub pct. 2) lit. a) al Regulamentului Circulației

Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009,

conform cărora, trebuia să posede permisul de conducere perfectat pe

numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din care face parte

autovehiculul condus;

-prevederile pct. 14 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, conform

cărora, îi era interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate;

Aflîndu-se în stare de ebrietate, intenționat a condus mijlocul de

transport, motocicleta de model „XXXXX” fără număr de înmatriculare, pe

drumul public, traseul R-34, s. Crihana Veche, r. Cahul, până la

07.09.2020 în jurul orei 01:00, când a fost stopat de către angajații

Inspectoratului de Poliție Cahul, fiind supus procedurii de testare

alcooscopică cu aparatul „Drager 6820”, s-a stabilit concentrația vaporilor

de alcool în aerul expirat a acestuia de 1,09 mg/l, concentrație care în

conformitate cu prevederile art. 13412 alin. (3) Cod penal, se încadrează

stării de ebrietate alcoolice cu grad avansat.

Astfel, acțiunile lui Cubreacov Ion au fost încadrate juridic în baza

art.2641 alin. (4) Cod penal, conform indicilor calificativi – ”conducerea

mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat, acțiune săvârșită de către o persoană care nu

deține permis de conducere”.

Covaliov Vitali în numele inculpatului Cubreacov Ion, prin care a solicitat,

casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii pedepsei penale,

pronunțarea a unei noi hotărâri, cu aplicarea față de inculpatul

Cubreacov Ion a unei pedepse penale sub formă de închisoare pe un

termen de 6 luni, în penitenciar de tip semiînchis. Iar conform art.90 Cod

penal, să fie suspendată executarea pedepsei pe un termen de probă în

limitele prevăzute de art.90 Cod penal.

3.1.În motivarea apelului a invocat că, în cadrul audierii în calitate

de învinuit din 21.09.2020, Cubreacov Ion și-a recunoscut vinovăția în

comiterea infracțiunii încriminate, exprimându-și căința sinceră în cele

săvârșite.

Cu referire la personalitatea inculpatului Cubreacov Ion s-a stabilit,

că se caracterizează pozitiv, lipsesc circumstanțelor atenuate și agravante.

Astfel, a considerat că concluziile primei instanțe la stabilirea

pedepsei penale inculpatului sub formă de închisoare pe un termen de 6

luni, cu executare în penitenciarul de tip semiînchis, sunt nefondate și

neargumentate, dat fiind că inculpatul a recunoscut vina pe deplin, motiv

din care era posibilă stabilirea unei pedepse cu suspendare pe un termen

de probă.

2022, apelul avocatului Covaliov Vitali înaintat în numele inculpatului, a

fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

2

4.2. În motivarea soluției emise instanța de apel a menționat că,

verificînd probele administrate în ședința primei instanțe, inclusiv

declarațiile necontestate ale inculpatului Cubreacov Ion, oferite în cadrul

urmăririi penale, cît și documentele procesuale puse la baza sentinței de

condamnare a constatat că, la pronunțarea sentinței prima instanță corect

a determinat circumstanțele de fapt și de drept și just a făcut concluzia că,

fapta penală reținută în culpa lui Cubreacov Ion, se încadrează în baza

art. 2641 alin. (4) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a constatat că, apelantul nu contestă

circumstanțele de fapt constatate de prima instanță și nici calificarea

faptelor, dar contestă soluția cu privire la modul de executare a pedepsei

stabilite, solicitând suspendarea executării pedepsei stabilite pe un

termen de probă.

Astfel, instanța de apel a constatat că, la emiterea sentinței prima

instanță corect a individualizat și stabilit pedeapsa inculpatului. A fost

respectat în acest sens prevederile art. 61 Cod penal, ținînd-se cont de

principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu

criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1)

Cod penal, de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

motivul și scopul celor comise, de persoana celui vinovat, caracterul și

mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La fel a constatat că, pedeapsa aplicată inculpatului este

proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât de către inculpat, cât și de alte persoane, pedeapsă

echitabilă și legală. Iar, raționamentul de aplicare a pedepsei cu închisoare

are la origine persoana și comportamentul acestuia până la săvârșirea

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de

urmărire penală și la judecarea cauzei, față de cele comise, cum vinovatul

și-a apreciat fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei și

conduita acestuia.

La capitolul individualizării pedepsei instanța de apel, cât și prima

instanță a reținut lipsa circumstanțelor agravante prevăzute la art. art.

76, 77 Cod penal.

Instanța de apel a reținut din materialele cauzei că, potrivit

revendicării în privința inculpatului anterior au fost intentate trei cauze

penale în baza art. 186 alin. (2) Cod penal, care au fost soluționate în felul

următor.

Prin sentința din 11.09.2008, procesul penal a fost încetat în

temeiul art. 1 din Legea nr. 188-XVI privind amnistia. (f.d.48-49)

În 2015, două cauze penale intentate în privința lui Cubreacov Ion,

au fost încetate în baza art. 109 Cod penal. (f.d.27).

Potrivit cazierului contravențional, Cubreacov Ion a fost anterior tras

la răspundere contravențională în baza art. 332 alin. (1) Cod

contravențional (f.d.28).

3

La evidența medicului narcolog sau psihiatru, nu se află (f.d.31,33).

Totodată, a constatat că, din informația eliberată de Departamentul

înmatriculare a mijloacelor de transport și calificare a conducătorilor auto,

inculpatul Cubreacov Ion nu deține permis de conducere (f.d.35).

Astfel, din cumulul circumstanțelor reținute și apreciate în

corespundere cu prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, în contextul

constatării vinovăției inculpatului în comiterea faptei imputate și faptul că

inculpatul s-a eschivat de la examinarea cauzei penale, manifestând o

lipsă de respect față de instanța de judecată și procuror, au permis just

primei instanțe de a stabili lui Cubreacov Ion pentru comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 2641 alin.(4) Cod penal, o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 6 (șase) luni, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

Cu referire la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal și aplicarea

altui tip de pedeapsă, instanța de apel a constatat că prima instanță a

analizat atât posibilitatea aplicării unei pedepse sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, cât și posibilitatea aplicării instituției

suspendării condiționate, în ambele cazuri ne fiind stabilite careva

temeiuri de drept.

În cazul pedepsei cu munca neremunerată a lipsit acordul

inculpatului, dar și faptul că a lipsit convingerea că o astfel de pedeapsă

ar duce la corectarea și reeducarea inculpatului.

Instituția suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute

de art. 90 Cod penal, nu a putut fi aplicată, or, aceasta se referă la natura

infracțiunii, circumstanțele cauzei și persoana infractorului, considerente

din care prima instanță just a conchis că speței în cauză nu sunt

aplicabile prevederile în cauză, o astfel de pedeapsă față de Cubreacov Ion

nu ar atinge scopul pedepsei penale și nu ar duce la corectarea și

reeducarea acestuia.

Or, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu

trebuie privită ca un avantaj sau un drept acordat de lege persoanelor

vinovate, dar trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare social

care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea

social concretă.

Urmare celor sus menționate instanța de apel a concluzionat că,

prima instanță întemeiat a concluzionat necesar de a aplica în privința

pedeapsa sub formă de închisoare cu executare, corectarea și reeducarea

acestuia fiind posibilă, doar în condițiile izolării lui de societate.

ordinar avocatul Covaliov Vitali în numele inculpatului Cubreacov Ion,

invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.5), 6), Cod de procedură penală,

prin care a solicitat, casarea totală a deciziei instanței de apel și parțial

sentința în partea executării pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului

Cubreacov Ion să-i fie stabilit pedeapsa penală sub formă de închisoare pe

un termen de 6 luni, cu ispășire în penitenciar de tip semiînchis, cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

4

5.1.În motivarea recursului declarat recurentul a invocat că, atât

sentința cât și decizia pronunțată în privința lui Cubreacov Ion sunt

neîntemeiate.

Concluziile primei instanțe privind stabilirea pedepsei sub formă de

închisoare pe un termen de 6 luni, cu executare în penitenciarul de tip

semiînchis, sunt nefondate și neargumentate.

Susține că, inculpatul a recunoscut vina pe deplin și este posibilă

stabilirea în privința acestuia o pedeapsă cu aplicarea art.90 Cod penal,

suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite pe un termen de

probă.

Menționează că, la pronunțarea deciziei, instanța de apel nu a

respectat condițiile art.385 alin. (l), pct. 6), 7), 8) Cod de procedură

penală, care prevede că la adoptarea sentinței, instanța de judecată

soluționează chestiuni dacă există circumstanțe care atenuează sau

agravează răspunderea inculpatului și care anume, ce măsură de

pedeapsă urmează să fie stabilită inculpatului, dacă măsura de pedeapsă

stabilită inculpatului trebuie să fie executată de inculpat sau nu.

Susține că, nu s-au respectat prevederile art.427 alin.(l), pct. 5), 6)

Cod de procedură penală ,,cauza fiind judecată în primă instanță și în apel

fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate

de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate,

precum și că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii."

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din următoarele

considerente.

Conform art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică

dacă s-a aplicat corect Legea, la faptele reținute prin hotărârea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și/sau material.

Din conținutul recursului declarat, se constată că, recurentul invocă

temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (l), pct. 5), 6) Cod de procedură

penală adică - 5)cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără

citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a

se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; 6)

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței;"

5

În esență, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele inferioare, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, însă critică doar deciziile în partea dispunerii modului de

executare a pedepsei, temei ce se încadrează la pct. 10) alin. (1) al art. 427

Cod de procedură penală ,,s-a aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale", solicitând suspendarea executării pedepsei stabilite pe

un termen de probă conform prevederilor art. 90 Cod penal.

Cu referire la alegațiile apărării privind temeiul prevăzut la art. 427

alin. (1), pct. 5) Cod de procedură penală, examinarea cauzei penale în

lipsa inculpatului care nu a fost citat legal în atât în prima instanță, cât și în

instanța de apel, Colegiul penal constată că, acest temei este invocat fără

a fi susținut prin careva motive certe și lipsit de orice suport atât juridic,

cât și de fapt din următoarele considerente.

Colegiul penal constată că, lui Cubreacov Ion i-a fost adus la

cunoștință sub semnătură că, următoarele ședințe vor avea loc la

21.06.2021 și 28.06.2021, astfel, a cunoscut despre faptul aflării dosarului

pe rolul instanței și despre data ședințelor de judecată, contrasemnând

recipisa în acest sens (f.d.65). Or, conform art. 331 alin. (2) Cod procedură

penală – părțile și persoanele prezente la ședința de judecată sânt obligate să

se prezinte la data numită fără a fi citate suplimentar și respectiv dispoziția

art.412 alin.(5) Cod de procedură penală - neprezentarea părților legal citate

în instanța de apel nu împiedică examinarea cauzei.

Mai mult, Colegiul penal analizând materialele cauzei prin prisma

acestui aspect, constată că inculpatul Cubreacov Ion a fost citat legal la

adresa de domiciliu - r-ul Cahul, satul Crihana Veche (f.d.70), însă acesta

nu s-a prezentat în ședința și nici nu a informat instanța de motivele

neprezentării. Astfel, prima instanță prin încheierea din 21.06.2021 a

dispus aducerea silită a inculpatului (f.d.78), însă în urma măsurilor de

executare a colaboratorilor de poliție a IP Cahul, acesta nu a fost găsit la

domiciliul său, fiind stabilit că ultimul este plecat peste hotarele țării în

Belgia (f.d.79), fapt pentru care prima instanță a dispus prin încheierea

din 28.06.2021, anunțarea în căutare a inculpatului, cu aplicarea măsurii

preventive ,,obligarea de a nu părăsi țara" (f.d.81-84), și respectiv

intentarea în privința acestuia dosar de căutare nr.2022150018, fapt

confirmat prin răspunsul nr. 34/26-429 din 14.01.2022 (f.d.88).

Colegiul penal atestă că prima instanță, după efectuarea tuturor

măsurile posibile privind asigurarea prezenței inculpatului la ședințele de

judecată, întemeiat și corect a dispus conform prevederilor art.321 alin.

(2), (5), (6) Cod de procedură penală, examinarea cauzei în lipsa acestuia.

La fel, în cadrul instanței de apel inculpatul nu s-a prezentat fiind

citat legal la adresa acestuia, corespondența a fost returnată cu

mențiunea „Plecat”(f.d.136).

Totodată, fiind cunoscut faptul că inculpatul a fost anunțat în

căutare prin încheierea primei instanțe. La data examinării apelului

partea acuzării a prezentat informație din baza de date ,,Acces web,, (f. d.

138) conform căreia s-a constatat că la 21.09.2021, inculpatul Cubreacov

Ion a părăsit teritoriul Republicii Moldova și în țară nu a mai revenit,

motiv din care instanța de apel a dispus examinarea cauzei în lipsa

6

acestuia, drepturile și interesele fiindu-i reprezentate de către avocatul

Covaliov Vitali.

Astfel, instanța de apel a dispus examinarea cererii de apel declarate

în interesul inculpatului Cubreacov Ion, în lipsa acestuia, fără a fi lezat

dreptul la un proces echitabil și la apărare al inculpatului, or, inculpatul a

renunțat la exercitarea dreptului său de a se apăra personal în fața

instanței de judecată. Or, sentința primei instanțe a fost contestată cu

apel de către avocatul Vitali Covaliov în numele inculpatului (f.d.122-

124), iar neprezentarea acestuia în ședința de judecată atestă că,

inculpatul Cubreacov Ion a renunțat la dreptul său de a se apăra personal,

astfel, instanța de apel în temeiul art. 412 alin. (5) Cod procedură penală,

a dispus examinarea cauzei în lipsa acestuia.

Prin urmare, cauza penală just a fost examinată în ordine de apel în

lipsa inculpatului, cu participarea apărătorului Covaliov Vitali, motiv din

care decade temeiul invocat la art. 427 alin. (1), pct. 5) Cod de procedură

penală.

Cu referire la temeiul invocat la art.427 alin.(1), pct. 6) Cod de

procedură penală, Colegiul penal atestă că motivele și temeiurile din

recurs, nu și-au găsit confirmarea în speță, nefiind constatate erorile

invocate.

Într-un prim aspect este relevant de a specifica că, eroarea de drept

prevăzută de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul

penal constată că, în urma cercetării materialelor cauzei, nu s-a

identificat careva circumstanțe care ar justifica incidența acestui temei de

recurs, dat fiind faptul că, instanța de apel la judecarea apelului și

adoptarea deciziei, a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417

alin. (1), pct. 8) Cod de procedură penală, expunându-se detaliat și

argumentat în decizia contestată, fiind reflectate clar motivele pe care se

întemeiază soluția instanței de apel, fără a fi admisă vreo eroare de fapt

sau de drept ce ar afecta legalitatea deciziei instanței de apel, fapt ce

denotă lipsa unor temeiuri justificative de a interveni în decizia instanței

de apel sub aspectul contestat.

În același context, Colegiul penal menționează că argumentele pe

care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei,

echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6

CEDO.

Totodată, Colegiul penal menționează că la caz nu și-a găsit

confirmarea nici temeiul invocat conform pct. 10) alin. (1), art. 427 Cod de

procedură penală, or, instanța de apel și-a motivat soluția adoptată în

sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

atacate, inclusiv cele reproduse în pct. 4.2. din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei

aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând cont de

dispozițiile art. art. 6, 7, 61, 75, 76-77 Cod penal, la soluționarea

7

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite

conform sancțiunii articolului imputat acestuia.

Sub acest aspect, Colegiul penal notează că potrivit art. 75 alin. (1)

Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de săvârșirea unei infracțiuni,

inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții Generale a

Codului penal.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală, un mijloc de corectare, și reeducare a

condamnatului, și se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni,

cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea

altor persoane.

Instanțele inferioare la individualizarea pedepsei au ținut cont de

personalitatea inculpatului, care din materialele cauzei s-a constatat că,

potrivit Revendicării (f.d.27) în privința inculpatului anterior au fost

intentate trei cauze penale soluționate în baza sentinței și ordonanțelor

procurorului după cum urmează:

- prin sentința Judecătoriei Cahul din 11.09.2008, procesul penal în

baza art.186 alin.(2), lit. b), c), d) Cod penal, a fost încetat în temeiul art.1

din Legea nr. 188 din 10.07.2008, privind amnistia (f.d.48-49);

- prin ordonanțele procurorului Procuraturii r-lui Cahul din

05.06.2015, a fost încetat procesul penal pornit în baza art. 27, 186 alin.

(2), lit. b) Cod penal, în conformitate cu prevederile art.109 Cod penal și

respectiv ordonanța din 12.11.2015, a fost încetat procesul penal pornit în

baza art.186 alin.(2), lit. b), d) Cod penal, în conformitate cu prevederile

art.109 Cod penal - împăcarea pârților (f. d.50,51).

Ca urmare inculpatului i-a fost oferită posibilitatea corectării, însă

comportamentul acestuia nu s-a schimbat, nu a concluzionat că faptele

social periculoase sunt supuse răspunderii penale și din nou a comis o

infracțiune.

Învederând cele expuse supra, Colegiul penal menționează că nu

poate fi reținută solicitarea apărării privind necesitatea stabilirii în

privința inculpatului Cubreacov Ion, a unei pedepse cu închisoare pe un

termen de 6 luni cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendând

executarea acesteia, deoarece sub aspectul individualizării pedepsei

penale, soluția instanței de apel cu privire la menținerea sentinței primei

instanțe, fiind întemeiată și legală.

Circumstanțele respective denotă clar că, inculpatul nu a făcut

concluziile necesare că faptele social periculoase sunt supuse răspunderii

penale, inclusiv și privarea de libertate, însă ultimul din nou a comis o

8

infracțiune intenționată prevăzută de art.2641 alin.4 Cod penal -

nedeținând permis de conducere a condus mijlocul de transport în stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat, ce constituie securitatea circulației

și a exploatării mijloacelor de transport, ca parte componentă a securității

și ordinii publice, punând în pericol viața și sănătatea cetățenilor

Republicii Moldova.

La caz, suspendarea condiționată a executării pedepsei nu va duce la

corectarea și reeducarea inculpatului, or, pedeapsa cu închisoarea este

unicul mijloc de reeducare și corectare, ținând cont de faptul că pedeapsa

penală are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane.

În conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din

imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și

de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca

acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând

numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei și termenul de probațiune.

Colegiul penal conchide că, la stabilirea unei pedepse cu

închisoarea, instanțele de judecată, nu sunt obligate să aplice prevederile

art. 90 Cod penal, or, normele ce vizează suspendarea condiționată a

executării pedepsei, se aplică doar dacă instanța a ajuns la concluzia că

nu este rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa stabilită, aceasta

fiind determinată doar la latitudinea instanței de judecată, care o dată cu

înfăptuirea actului de justiție este obligată să judece cauza independent,

conform Legii și propriei convingeri, bazate pe probele cercetate în ședință

de judecată.

În context, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația

instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme.

Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanțelor inferioare în motivarea soluției sale

pe aspectele relevante contestate și în prezentul recurs, nu se identifică,

or instanța de apel s-a expus în decizia sa, detaliat și argumentat asupra

chestiunilor esențiale invocate de avocat, iar motivarea din decizia

acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile,

instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de

Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de

proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia

motivării soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această

9

instanță a oferit răspunsuri complete și argumentate tuturor problemelor

esențiale invocate în speță, pedeapsa aplicată inculpatului fiind una

întemeiată, proporțională, legală și echitabilă faptei comise.

În acest context, Colegiul penal conchide că judecarea cauzei în

fond, cât și în apel a avut loc fără careva derogări de la normele procesual-

penale, nefiind atestate careva încălcări ale dreptului la apărare, și

respectiv la un proces echitabil, fapt ce impune inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat de către avocatul Covaliov Vitali în numele

inculpatului Cubreacov Ion, ca fiind vădit neîntemeiat.

7.În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Covaliov Vitalie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 18 iulie 2022, în cauza penală în privința

lui Cubreacov Ion XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 ianuarie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

10