1ra-2121/21 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-2121/21 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2121/2021

1-20090745-01-1ra-12112021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Nadejda Toma,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul Calendari Dumitru, prin care solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 25 august 2021, în cauza

penală în privința lui

Cubreacov Ion XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 31.07.2020 până la 22.01.2021;

Instanța de apel de la 11.02.2021 până la 25.08.2021;

Instanța de recurs de la 12.11.2021 până la 19.01.2022.

a c o n s t a t a t :

Cubreacov Ion a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

217 alin. (4) lit. b) Cod penal, și în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 3 (trei) ani în penitenciar de tip semiînchis cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții și de a exercita activități ce vizează circulația substanțelor narcotice,

psihotrope și/sau a precursorilor acestora pe un termen de 5 (cinci) ani.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoarea inculpatului Cubreacov Ion, stabilindu-i o

perioadă de probațiune de 3 (trei) ani.

1

S-a dispus încasarea din contul lui Cubreacov Ion cheltuielilor judiciare în

sumă totală de 3 360,00 (trei mii trei sute șaizeci,00) lei, suportate în legătură cu

efectuarea expertizei și întocmirea raportului de expertiză judiciară.

Ion având intenția îndreptată spre circulația ilegală a substanțelor narcotice, fără

scop de înstrăinare, în mod ilegal, fără autorizația corespunzătoare a cultivat ilegal

și păstrat droguri la domiciliul său situat în XXXXX și pe un teren arabil din

extravilanul localității XXXXX ce îi aparține mamei sale Cubreacov Angela până la

data de 07 iulie 2020, orele 18.05 min. când au fost depistate în stare verde de

vegetație și ridicate de către polițiștii Inspectoratului de Poliție Cahul.

Conform concluziilor raportului de expertiză judiciară nr.34/12/3-R-342 din

13.07.2020 s-a stabilit că plantele în stare verde de vegetație în număr total de 59

(cincizeci și nouă) bucăți prezentate la examinare, depistată și ridicată la data de

07.07.2020 în cadrul efectuării percheziției la domiciliul cet. Cubreacov Ion amplasat

în XXXXX reprezintă plante de canabis (cânepă) care conțin componentul stupefiant

tetrahidrocannabinol și se atribuie la substanțe stupefiante.

Conform anexei la Hotărârea Guvernului nr.79 din 23.01.2006 cantitatea de

cânepă depistată în traficul ilicit, reprezintă cantități deosebit de mari, care în

conformitate cu prevederile art. 1341 alin. (8) Cod penal, reprezintă proporții deosebit

de mari.

Conform concluziilor raportului de expertiză judiciară nr.34/12/3-R-343 din

17.07.2020 s-a stabilit că depunerile de substanță de culoare cafenie de pe pereții

interiori a celor două fragmente de butelii din polimer (partea de sus și partea de jos)

depistate și ridicate la data de 07.07.2020 în urma percheziției efectuate pe terenul

extravilan ce aparține familiei Cubreacov Angela și Cubreacov Ion în XXXXX

reprezintă rășină de canabis și se atribuie la substanțe stupefiante în cantitate de 0,457

g.

Conform anexei la Hotărârea Guvernului nr.79 din 23.01.2006 cantitatea de

cânepă depistată în traficul ilicit, reprezintă cantități mari, care în conformitate cu

prevederile art.1341 alin. (8) Cod penal, reprezintă proporții mari.

Prin acțiunile sale intenționate Cubreacov Ion, a comis infracțiunea prevăzută

de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, adică, cultivarea si păstrarea ilegală a plantelor care

conțin droguri săvârșite fără scop de înstrăinare în proporții deosebit de mari.

solicitat casarea parțială a sentinței, pronunțarea unei hotărâri noi în partea stabilirii

pedepsei penale potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cubreacov

Ion să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4)

2

lit. b) Cod penal și să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 2 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a exercita activități ce vizează circulația substanțelor narcotice pe un

termen de 2 ani; obligarea inculpatului Cubreacov Ion de a achita cheltuielile

judiciare în sumă de 3 360 lei în folosul statului, corpurile delicte ce se păstrează la

IP Cahul în pachetul nr. 1,2, cantitatea de droguri depistată să fie supusă nimicirii.

În susținerea celor solicitate, procurorul susține dezacordul cu pedeapsa

aplicată inculpatului pe care o consideră prea blândă și care vine în contradictorie cu

copul pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod penal.

a fost respins apelul procurorului ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței atacate.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a stabilit că sentința atacată este legală

și corectă, iar alegațiile din apelul declarat de către procuror sunt neîntemeiate.

În acest sens, instanța de apel a respins alegațiile procurorului precum că

pedeapsa penală aplicată de către instanța de fond este una prea blândă și nu va

atinge scopul pedepsie penale, or, instanța de fond a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite de Cubreacov Ion, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familie acestuia.

Astfel, inculpatul Cubreacov Ion a comis o infracțiune care conform art. 16 Cod

penal se atribuie la categoria infracțiunilor grave, la evidența medicului narcolog nu

se află (f.d. 65), la locul de trai se caracterizează ca fiind un tânăr bine dezvoltat,

binevoitor, stimabil, nu intră în conflicte, activ, în localurile publice se poartă adecvat

(f.d. 61), anterior nu a fost în conflict cu legea penală (f.d. 58), însă de 8 ori a fost atras

la răspundere contravențională (f.d. 59), circumstanțe atenuante sau agravante, nu

au fost stabilite.

Sancțiunea art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal, stabilește pedeapsă cu închisoare

de la 1 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepsește

cu amendă în mărime de la 6000 la 10000 unități convenționale cu privarea de dreptul

de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.

Acordând eficiență principiilor de individualizare a pedepsei și analizând

ansamblul de circumstanțe ce caracterizează persoana inculpatului Cubreacov Ion,

lipsa circumstanțelor care atenuează și a celor care agravează răspunderea acestuia,

prima instanță întemeiat a reținut că corectarea și resocializarea inculpatului

Cubreacov Ion, precum și restabilirea echității sociale este posibilă cu aplicarea unei

3

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții și de a exercita activități ce vizează circulația substanțelor

narcotice, psihotrope și/sau a precursorilor acestora pe un termen de 5 (cinci) ani.

Totodată, instanța de apel a reținut că instanța de fond întemeiat a conchis că,

nu există careva impedimente în aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, și a stabilit

în privința inculpatului Cubreacov Ion o pedeapsă non privativă de libertate pe o

perioadă de probațiune de 3 (trei), acordându-i șansa de a se corecta fără izolarea de

societate.

În opinia, instanței de apel pedeapsa stabilită inculpatului Cubreacov Ion sub

formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități ce vizează circulația

substanțelor narcotice, psihotrope și/sau a precursorilor acestora pe un termen de 5

(cinci) ani, în limitele pedepsei prevăzute de norma penală, este una echitabilă, legală

și direct proporțională cu gravitatea faptei comise, de atitudinea numitului față de

infracțiunea săvârșită și de consecințele acesteia, cât și în măsură să asigure

corectarea și resocializarea acestuia, restabilirea echității sociale, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea ultimului și a altor persoane.

Cu referire la alegațiile procurorului cu referire la cheltuielile judiciare,

instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiată această solicitare, or, instanța de fond

a admis cerința procurorului privitor la încasarea de la inculpatul Cubreacov Ion

cheltuielile judiciare în sumă de 3 360 lei, iar inculpatul a executat obligația de plată.

Cât privește argumentele acuzării privitor la corpurile delicte ce se păstrează

la IP Cahul în pachetul nr. 1,2, cantitatea de droguri depistată să fie supusă nimicirii,

instanța de apel a subliniat că aceiași concluzie a fost luată și de către instanța de

fond și nu reține careva temeiuri de a interveni în modificarea acesteia, mai mult ca

atât această concluzie este identică cu cerința acuzatorului de stat.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că instanța de fond a dat o apreciere

justă probelor administrate, iar sentința de condamnare a inculpatului Cubreacov

Ion este legală și întemeiată, motive din care conchide respingerea cererii de apel

declarată de procuror, cu menținerea sentinței primei instanțe.

care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală solicită

casarea parțială a deciziei în partea stabilirii pedepsei penale, rejudecarea cauzei și

pronunțarea în această parte o nou hotărâre prin care inculpatul Cubreacov Ion

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod

penal să îi fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu

4

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

exercita activități ce vizează circulația substanțelor narcotice pe un termen de 2 ani.

În susținerea celor solicitate, procurorul invocă dezacordul cu pedeapsa

aplicată de către instanțele de fond, or, aceasta este prea blândă și nu corespunde

principiului individualizării pedepsei penale.

Prin urmare, recurentul remarcă că instanțele de fond la stabilirea pedepsei

penale nu au ținut cont de toate circumstanțele cauzei, și anume, faptul că inculpatul

a cultivat și păstrat droguri la domiciliul său în proporții deosebit de mari, de 8 ori a

fost tras la răspundere contravențională, infracțiunea săvârșită face parte din

categoria celor grave, de asemenea nu a colaborat cu organul de urmărire penală și

nu a contribuit la descoperirea infracțiunii.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei soluții se expun următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sunt vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent. Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței sau s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

5

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocând în acest context următoarele.

În recurs, recurentul invocă temeiul precum că, „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței”, Colegiul penal menționează că este unul declarativ, deoarece din

materialele cauzei și textul deciziei atacate rezultă că pentru pronunțarea deciziei,

instanța de apel și-a motivat corect soluția bazându-se pe cumulul de probe

administrat la cauza penală, examinate și cercetate în prima instanță, cercetate

suplimentar și verificate în instanța de apel, apreciate prin prisma art. 101 Cod de

procedură.

Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe și

argumente nu s-au stabilit în instanța de recurs.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus

argumentat și corect asupra motivelor relevante din apel și pentru a evita repetări

inutile, instanța de recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (a se vedea hotărârea Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Lecturând textul recursului declarat, Colegiul penal constată că, procurorul a

mai invocat drept temei de declarare a recursului și pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, care stipulează că, hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci

când instanța de apel a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În esență, recurentul critică decizia contestată în latura stabilirii pedepsei cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, menționând că instanța de apel la stabilirea

pedepsei nu a ținut cont de prevederile legale, de circumstanțele cauzei și a

individualizat greșit pedeapsa, stabilindu-i o pedeapsă prea blândă.

Subsecvent, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpatului

trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească

echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art.

6

61 Cod penal, și să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului

penal, ținându-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect a menținut sentința

primei instanțe prin care i-a aplicat inculpatului Cubreacov Ion o pedeapsă non

privativă de libertate conducându-se de principiul individualizării pedepsei (art. 7

Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, art. 75

alin. (1) Cod penal și 3641 Cod de procedură penală.

Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului

precum că, pedeapsa stabilită acestuia este prea blândă și una inechitabilă, din

considerentul că aceasta este echitabilă și direct proporțională cu caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui

vinovat, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, totodată, la caz,

trebuie avute în vedere că inculpatul a recunoscut vina în instanța de apel, se căiește

sincer de cele comise, a comis o infracțiune care face parte din categoria celor grave

și de comportamentul acestuia după și în timpul examinării cauzei.

De asemenea se menționează faptul că, instanța de apel s-a expus motivat și

detaliat asupra faptului aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, fiind suspendată

condiționat executarea pedepsei lui Cubreacov Ion pe o perioadă de probațiune de 3

ani, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește și nu se va expune repetat

asupra acesteia.

În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă

aplicându-se în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal inculpatului, este

echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și pericolul

social al infracțiunii săvârșite.

Prin urmare, Colegiul penal statuează că, temeiurile invocate de către procuror

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, nu s-au

confirmat în cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune

soluția inadmisibilității recursului ordinar depus de către procurorul, ca fiind vădit

neîntemeiat.

7

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul Calendari Dumitru, împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 25 august 2021, în cauza penală în

privința lui Cubreacov Ion XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 martie 2022.

Președinte: Nadejda Toma

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

8