1ra-231/2021 — art. 217-1 alin. 3 lit. b, f CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217-1 alin. 3 lit. b, f CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8, 12, 16 CPP
1ra-231/2021 — art. 217-1 alin. 3 lit. b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-2027/2020
1ra-231/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
17 februarie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal în componență:
Președinte – Iurie Diaconu,
Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Bucicov Sergiu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iulie 2020, în cauza penală prindu-l
pe
Hlebnicov Artiom XXXXX, născut la XXXXX,
originar și domiciliat în XXXXX.
Termenul examinării cauzei:
instanța de fond: 20.02.2019-24.04.2019;
instanța de apel: 19.02.2020-22.07.2020;
instanța de recurs: 18.09.2020-17.02.2021.
a c o n s t a t a t:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24 aprilie 2019,
Hlebnicov Artiom a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 2171 alin. (3), lit. b), f) Cod penal și cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod
procedură penală, i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen
de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de
dreptul de a ocupa funcții și exercita activitate legată de gestionarea drogurilor,
substanțelor chimice și farmaceutice pe un termen de 3 ani.
Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare aplicată
lui Hlebnicov Artiom a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.
Solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul lui Hlebnicov
Artiom a cheltuielilor judiciare în sumă de 1680 lei, cu titlu de cheltuieli pentru
întocmirea raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-5703 din 18 decembrie 2018,
a fost respinsă ca neântemeiată.
Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că, Hlebnicov Artiom,
acționând împreună și de comun acord cu alte persoane, inclusiv neidentificate de
organul de urmărire penală, urmărind scopul procurării, păstrării, transportării și
1
distribuirii ilegale a drogurilor și analogilor acestora în proporții mari și în scop de
înstrăinare, a procurat în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală
droguri și analogi ai acestora, le-a păstrat o perioadă nedeterminată de timp și până la
data de 07 noiembrie 2018 la domiciliul său din XXXXX, unde le cântărea, repartiza și
împacheta în porții mai mici, după care le distribuia și le vindea diferitor persoane.
Tot el, având scopul înstrăinării substanțelor stupefiante și psihotrope, a
identificat un cerc de consumatori de droguri cărora le înstrăina substanțe stupefiante
și psihotrope, prin plasarea informației cu privire la comercializarea drogurilor în
aplicația „Telegram”, iar ulterior, primind comenzi de la cumpărători, se deplasa în
diferite locuri din mun. Chișinău, identificând ascunzișuri, unde plasa pachețele cu
droguri, după care, prin intermediul aplicațiilor telefonice, transmitea poza locului
unde se afla pachețelul camuflat cu droguri. Datele referitor la locul plasării
drogurilor cumpărătorii le primeau după ce achitau mijloacele bănești pe conturile
sistemului de plăți electronice „QIWI”, banii fiind transferați în continuare pe alte
conturi curente înregistrate la diferite bănci care activează pe teritoriul Republicii
Moldova, administrate de Hlebnicov Artiom și alte persoane interpuse de acesta.
Astfel, la data de 07 noiembrie 2018, ora 14:50, fiind efectuată percheziția la
domiciliul lui Hlebnicov Artiom pe adresa din XXXXX, au fost depistate și ridicate: -
din buzunarul lui Hlebnicov Artiom, un pachețel de tip zip-lock în interior cu patru
comprimate întregi și jumătate de comprimată; - de la bucătărie: un pachețel de tip
zip-lock în interior cu două pachețele improvizate din folie de staniol cu masă
vegetală de culoare verde; un pachețel de tip zip-lock în interior cu alt pachețel din
polimer cu masă de origine vegetală, o râșniță din metal pentru fărâmițarea
substanțelor stupefiante cu urme de substanțe, două fragmente de butelii
confecționate artizanal pentru consumul de substanțe stupefiante cu urme, un
pachețel din polimer cu substanță de origine vegetală, un cântar electronic la scară
mică predestinat cântăriri substanțelor stupefiante ce erau înstrăinate cu urme de
substanță, un bec cu urme de substanță, precum și telefonul mobil „Samsung” număr
IMEI XXXXX și XXXXX, utilizat la administrarea magazinelor online de înstrăinare a
drogurilor, iar conform raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-5703 din 18
decembrie 2018, masa vegetală uscată, grosier mărunțită, de culoare verde, cu miros
specific din interiorul celor două pachete de tip zip-lock din polimer, din cele două
folii de staniol, din interiorul fragmentului de butelie din polimer, cât și de pe
suprafața interioară a râșniței din metal, reprezintă marihuană, substanță stupefiantă
obținută artizanal din plantele de canabis (cânepă), iar masa totală a substanței
stupefiante - marihuană constituie 2,29g. Particulele unice de pe suprafața balanței
electronice, reprezintă urme de marihuană, substanță stupefiantă obținută artizanal
din plantele de canabis (cânepă). Depunerile de pe suprafața interioară a buteliei din
2
polimer și de pe suprafața interioară a dispozitivului din sticlă reprezintă rășină de
canabis, substanță stupefiantă obținută artizanal din plantele de canabis (cânepă), iar
masa totală a substanței stupefiante rășină de canabis constituie 0,534g. Cele patru
fragmente din hârtie, prezentate într-un pachet din polimer incolor sunt îmbibate cu
substanță stupefiantă 251-NBOMe, iar masa totală a fragmentelor din hârtie îmbibate
cu substanță stupefiantă 251-NBOMe constituie în total 0,049g. Cele 4 comprimate cu
formă rotundă, de culoare albă, din cele două pachete din polimer incolor conțin
substanță psihotropă Clonazepam, care se atribuie la categoria substanțelor
psihotrope, iar masa totală a substanței active Clonazepam constituie 0,008g.
Fragmentul de comprimat, de culoare albă, din interiorul pachetului incolor din
polimer conține Clonazepam, care se atribuie la categoria substanțelor psihotrope, iar
masa substanței în care s-a depistat Clonazepam constituie 0,074g.
Organul de urmărire penală a calificat acțiunile lui Hlebnicov Artiom în baza
art. 2171 alin. (3), lit. lit. b) și f) Cod penal, și anume: procurarea, păstrarea,
transportarea, distribuirea și alte operațiuni ilegale cu droguri și cu analogi ai
acestora, săvârșite în scop de înstrăinare și înstrăinarea ilegală a drogurilor și
analogilor acestora, acțiuni săvârșite de mai multe persoane în proporții mari.
Împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24 aprilie 2019,
a declarat apel acuzatorul de stat, prin care a solicitat casarea sentinței cu adoptarea
unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul
Hlebnicov Artiom să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 2171 alin. (3), lit. b), f) Cod penal și cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod
procedură penală să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de
3 ani, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul farmaceutic pentru o
perioadă de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. La fel, a
solicitat încasarea din contul inculpatului Hlebnicov Artiom cheltuielile judiciare
suportate pentru efectuarea raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-5703 din
18.12.2018 în sumă de 1680 lei.
3.1. În motivarea cerințelor sale a indicat că, instanța de fond la emiterea
sentinței a ignorat prevederile art. 61 Cod penal,or, aplicând în privința inculpatului
Hlebnicov Artiom prevederile art. 90 din Codul penal, pentru comiterea unei
infracțiuni legată de circulația ilegală a susbtanțelor stupefiante, nu o să fie atins
scopul principal al pedepsei, și anume prevenirea comiterii de noi infracțiuni de către
inculpat, precum și de către alte persoane.
La fel, a aindicat că, Hlebnicov Artiom anterior a fost cercetat penal pentru o
infracțiune analogică/prin, astfel că prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău
din 28.12.2016, inculpatul a fost recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii
prevăzute la art. 217 alin. (2) din Codul penal, însă în conformitate cu prevederile art.
3
60 din Codul penal, acesta a fost liberat de răspundere penală, cu toate acestea,
cercetarea penală anterioară nu a avut efect scontat și inculpatul din nou a comis o
infracțiune analogică, deja gravă. În asemenea condiții, a conchis că instanța de fond a
pronunțat o hotărâre pripită și neîntemeiată, deoarece careva temeiuri pentru
aplicarea prevederilor art. 90 din Codul penal în cazul inculpatului Hlebnicov Artiom,
pe cauza dată lipsesc.
Cu referire la respingerea solicitării de încasare a cheltuielilor de judecată,
procurorul a indicat că, deși instanța prin sentința emisă nu pune la îndoială existența
cheltuielilor suportate de stat, îl eliberează pe inculpat de la achitarea lor, motivând că
cheltuielile judiciare se achită din bugetul statutului, fapt ce nu este negat de nimeni,
însă în cazul recunoașterii inculpatului vinovat de comiterea infracțiunii incriminate,
acesta fiind motiv de nereabilitare, ultimul urmează să restuie cheltuielile judiciare
suportate de stat.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iulie 2020, a
fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința Judecătoriei Chișinău, sediul
Buiucani din 24 aprilie 2019 și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, după cum urmează:
Lui Hlebnicov Artiom recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.
2171 alin. (3), lit. lit. b), f) Cod penal i-a fost aplicată pedeapsă cu închisoare pe termen de 3
(trei) ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul circulației substanțelor
narcotice legate de primire, prelucrare, depozitare, vânzare a substanțelor psihotrope și
narcotice pe termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Cheltuielile de judecată în sumă de 1680 (una mie șase sute optzeci) lei, suportate în
legătură cu efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-5703 din 18.12.2018, s-
a dispus de a fi încasate de la inculpatul Hlebnicov Artiom.
În rest, sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24 aprilie 2019 a fost
menținută.
4.1. În motivarea deciziei adoptate, instanța de apel a menționat că, legalitatea și
temeinicia sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24 aprilie 2019 a fost
contestată cu apel de către acuzatorul de stat în partea individualizării pedepsei
penale și a cheltuielilor de judecată, iar în asemenea condiții, instanța de apel a
constatat următoarele.
Din materialele cauzei penale, instanța de apel a reținut că inculpatul Hlebnicov
Artiom a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate și s-a căit sincer de cele
comise, a solicitat examinarea cauzei penale în ordinea procedurii simplificate, este
căsătorit, persoane la întreținere nu are. Astfel, în conformitate cu art. 76 Cod penal,
instanța de fond a reținut cu titlu de circumstanțe atenuante – recunoașterea vinei și
căința sinceră.
4
Cu referire la acest aspect, Colegiul penal a conchis că, recunoașterea vinovăției
constituie o condiție care face aplicabile prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de
procedură penală, iar în această situație, nu poate fi acordată o dublă valență juridică
circumstanței referitor la recunoașterea vinovăției, din care motive, instanța de apel în
conformitate cu art. 76 Cod penal nu a reținut careva circumstanțe atenuante în
privința inculpatului. La fel, instanța de apel nu a stabilit careva circumstanțe
agravante.
Colegiul penal analizând soluția instanței de fond referitor la individualizarea
pedepsei penale, sub aspectul executării acesteia, a notat că, după individualizarea
pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului acesteia, în cazul stabilirii închisorii,
continuă operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei
deja stabilite, or, la cazul dedus judecății, în afară de motivele care au servit temei
pentru stabilirea pedepsei principale, instanța de judecată trebuia să dea o motivare
suplimentară din care considerente a concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să
execute real termenul pedepsei stabilite.
În acest sens, instanța de apel a atestat temeinicia solicitării acuzatorului de stat
privind stabilirea inculpatului Hlebnicov Artiom a unei pedepse sub formă de
închisoare, cu executarea reală a acesteia, așa cum săvârșirea faptelor penale nu se
datorează unui concurs accidental de împrejurări din viața sa, ci constituie
predispunerea inculpatului Hlebnicov Artiom de a comite infracțiuni, fapt ce denotă
pericolul social sporit al acestuia în societate, or, anterior Hlebnicov Artiom a fost
recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 217 alin. (2) din Cod
penal, iar în conformitate cu prevederile art. 60 din Codul penal, acesta a fost liberat
de răspundere penală.
La fel, instanța de apel a ținut cont de faptul că, infracțiunea a fost comisă în
contextul agravantelor prevăzute la lit. b), f), alin. (3) art. 2171 Cod penal, „de două sau
mai multe persoane”, „în proporții mari”, ceea ce implică de la sine periculozitatea
ridicată a modalității de comitere a infracțiunii.
Sub alt aspect, în ceea ce privește solicitarea acuzatorului de stat cu privire la
încasarea din contul inculpatului Hlebnicov Artiom a cheltuielilor de judecată în
sumă de 1680 lei, instanța de apel a apreciat-o ca fiind întemeiată, deoarece se
fundamentează în baza alin. (1) art. 229 Cod procedură penală, care prevede că
cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.
La fel, s-a notat că, cheltuielile de judecată în prezenta cauză penală au fost
suportate în legătură cu efectuarea raportului de expertiză judiciară, iar prin Legea
RM nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018 „pentru modificarea și completarea
unor acte legislative” la articolul 143, alineatul (2) Cod procedură penală care prevedea
că „plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul
5
mijloacelor bugetului de stat” a fost abrogat, iar cu referire la prevederile art. 227, 229
alin. (1) Cod procedură penală, se atestă că aceste cheltuieli urmează a fi încasate de la
inculpat.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul
Buciocov Sergiu în numele inculpatului, care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8),
12) și 16) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei, rejudecarea
cauzei și pronunțarea unei hotărâri prin care Hlebnicov Artiom să fie recunoscut
vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, cu
aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, stabilindu-i o
pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis și suspendarea condiționată a executării acesteia pe un
termen de 3 ani. Totodată, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și executa
activitatea ilegală de gestionare a drogurilor, substanțelor chimice și farmaceutice pe
un termen de 3 ani. Cheltuielilie de judecată în sumă de 1680 lei, suportate în legătură
cu efectuarea raportului de expertiză, a încasa din contul inculpatului.
5.1. În susținerea celor solicitate,recurentul indică că, instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului, nefiind clar din
care anume considerente inculpatului nu-i poate fi aplicată instituția suspendării
condiționate a pedepsei.
Mai mult ca atât, apărarea susține că, instanța de apel nu a luat în calcul faptul
că, cauza a fost examinată în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală, iar inculpatul
întrunește toate condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
La recursul ordinar declarat de avocatul Bucicov Sergiu în numele
inculpatului Hlebnicov Artiom, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹)
Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a manifestat
dezacordul cu recursul declarat, motivând prin faptul că instanța de apel a constatat
just circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și corect a individualizat pedeapsa
inculpatului.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport
cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,
Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele
considerente.
Din textul recursului rezultă că, recurentul este de acord cu starea de fapt
stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
săvârșite și din aceste considerente, instanța de recurs nu se va expune asupra acestor
aspecte, însă, deși în cererea de recurs se semnalează temeiul de casare stipulat de art.
427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) și 16) Cod de procedură penală, recurentul, în esență, își
6
exprimă dezacordul cu pedeapsa aplicată prin excludererea prevederilor art. 90 Cod
penal.
În acest context, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată
inculpatului, corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei
penale.
Astfel, Colegiul penal remarcă că, argumentele recurentului privind stabilirea
categoriei și termenului pedepsei penale, sunt nefondate, or, persoanei recunoscute
vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în
limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.
Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului
pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii
săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei
care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei
acestuia.
Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea
inculpatului, cât și a altor persoane.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o
finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă
parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa
fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în
viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a
tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei
pedepse în limitele prevăzute de lege.
Astfel, instanța de recurs reține că, instanța de apel a dat deplină eficiență
prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, de
gravitatea infracțiunii săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor grave, de
motivul inculpatului, de persoana acestuia, care anterior a comis infracțiuni similare,
corect a conchis că corijarea acestuia poate avea loc doar prin stabilirea unei pedepse
privative de libertate pe un termen de 3 ani.
Colegiul penal reamintește că, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de
către instanța de judecată într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea
infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după
următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și
mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și
gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii
7
infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului
penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătatea, situația familială și socială etc.
De asemenea, Colegiul penal indică că, chestiunea de individualizare a pedepsei
este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și
autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de
sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.
Instanța de recurs ordinar reține că, solicitarea recurentului privind aplicarea
unei pedepse neprivative de libertate în lipsa unei motivări factologice în acest sens,
nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința sa a unei pedepse
neprivative în temeiul art. 90 Cod penal.
Totodată, Colegiul penal menționează că, este prerogativa instanței de judecată
să aprecieze că, scopul pedepsei poate fi atins cu sau fără executarea efectivă a
acesteia, or, conform prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de judecată ținând cont
de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu
este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea
condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând neapărat în hotărâre
motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada
de probațiune sau, după caz, termenul de probă.
Astfel, Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de apel a ținut
cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv, întreaga conduită a
inculpatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății,
precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe
materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.
În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia
instanței de apel referitor la pedeapsa cu închisoarea aplicată inculpatului care este
proporțională faptelor comise de către inculpat.
Mai mult decât atât, după cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal
constată că, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1)
pct. 8) Cod de procedură penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care
au dus la pronunțarea deciziei recurate, or, în fapt, decizia instanței de apel
corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și
întemeiată, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare
nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport
cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia
nu s-au stabilit.
Prin urmare, instanța de recurs ordinar conchide că în decizia recurată nu
persistă nici un temei de casare a acesteia, pedeapsa stabilită inculpatului fiind
aplicată de către instanța de apel în conformitate cu legea și în limitele acesteia, din
8
care considerente se impune inadmisibilitatea recursului ordinar, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
d e c i d e :
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bucicov Sergiu în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 22 iulie 2020, în cauza penală privindu-l pe Hlebnicov Artiom XXXXX, ca fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 martie 2021.
Președinte: Iurie Diaconu
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
9