1ra-1695/19 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-1695/19 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1695/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

2 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în

procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 5 iunie 2019, în cauza penală privindu-l

pe

HLEBNICOV Artiom Xxxxx, născut la xx

xxxxx xxxx, originar și domiciliat Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.07.2015 – 28.12.2016;

Instanța de apel: 26.02.2018 – 05.06.2018;

Instanța de recurs: 19.07.2019 – 02.10.2019.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal

c o n s t a t ă:

adoptată în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, Hlebnicov A. a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal. Totodată, instanța a

dispus încetarea procesului penal intentat în privința inculpatului, în temeiul art. 60 alin.

(1) lit. a) Cod penal, deoarece a expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere

penală, Hlebnicov A. fiind liberat de răspunderea penală.

având scopul păstrării ilegale a substanțelor narcotice și psihotrope asupra sa, fără scop

de înstrăinare, la 16 mai 2015, având scopul păstrării ilegale a substanțelor narcotice și

psihotrope fără scop de înstrăinare asupra sa, fiind suspectat de consumul substanțelor

narcotice, pe la ora 09:00, fiind condus în incinta IP Rîșcani, mun. Chișinău, situat pe str.

M. Costin 5/1, unde Hlebnicov A. la solicitarea colaboratorilor de poliție de a prezenta

obiecte interzise de lege, a predat benevol o folie de staniolă cu urme de substanță

cenușie și un pachețel în care se afla un praf de culoare alb-gălbui.

1

Conform raportului de expertiză tehnico-științifică nr. 6726 din 30 iunie 2015,

substanța cu aspect de praf, de culoare albă gălbuie, ridicată la 16 mai 2015 de la cet.

Hlebnicov A. în cadrul procesului-verbal de ridicare a obiectelor, reprezintă PVP (a-

pirrolidinovalerophenone = 2-pirrolilidinovalerophenone-phenyl - 2 (pyrrolidin -1-yl)

pentan - 1 one, care se atribuie la substanțele narcotice. Cantitatea substanței narcotice

(PVP) constituie 0,093 g, care formează proporții mari, în conformitate cu prevederile

Hotărârii Guvernului nr. 20 din 18 ianuarie 2014, cu privire la completarea Listei

substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în

trafic ilicit, precum și cantitățile acestora.

Având în vedere starea de fapt expusă supra, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, circulația ilegală a substanțelor

narcotice, psihotrope sau analogilor lor fără scop de înstrăinare, adică păstrarea

substanțelor narcotice săvârșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare.

art. 402-403 Cod de procedură penală, a fost contestată cu apel de către procuror, care a

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Hlebnicov A. să fie recunoscut culpabil

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal și prin prisma art. 3641

CPP, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 520 u.c.

În motivarea cerințelor sale, procurorul a invocat că prima instanță a calificat corect

acțiunile inculpatului în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, însă incorect a încetat procesul

în legătură cu intervenirea termenului de prescripție, instanța nu a ținut cont de faptul că

inculpatul a săvârșit o infracțiune ușoară, care prevede pedeapsa sub formă de închisoare

până la 1 an, iar conform prevederilor art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, care prevede că

persoana de liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat

2 ani de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare, iar în speța în cauză s-a stabilit că inculpatul

Hlebnicov A. a comis infracțiunea la 16 mai 2015, din aceste circumstanțe reiese că nu a

expirat termenul de atragere la răspundere penală, de fapt termenul fiind până la 16 mai

2017, cu atât mai mult că termenul dat a fost întrerupt prin încheierea din 21.07.2016,

fapt care duce și la întreruperea termenului de prescripție conform prevederilor art. 60

alin. (5) Cod penal, care prevede expres că curgerea prescripției se suspendă dacă

persoana care a săvârșit infracțiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată.

În aceste cazuri, curgerea prescripției se reia din momentul reținerii sau din momentul

autodenunțării, în aceste circumstanțe termenul a fost întrerupt circumstanță care nu a

fost luată în calcul de către instanța de judecată.

procurorului a fost admis, din alte motive decât cele invocate, sentința a fost casată din

oficiu, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia procesul penal în privința lui

Hlebnicov A., învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal,

urmează a fi încetat, din motiv că a expirat termenul de prescripție pentru tragerea

acestuia la răspunderea penală.

2

iunie 2018, inculpatul a înaintat o cerere, prin care a solicitat încetarea procesului penal

în care este învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal,

conform prevederilor art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, din motivul intervenirii

prescripției răspunderii penale.

Instanța de apel apreciind împrejurările cauzei penale, a ajuns la concluzia că

instanța de fond incorect a apreciat circumstanțele și probele din dosar și ca urmare a

pronunțat o sentință neîntemeiată în partea ce ține de încetarea procesului în legătură cu

survenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, liberîndu-1 pe

Hlebnicov A. de răspundere penală.

Colegiul nu a reținut ca fiind întemeiată părerea instanței, în partea în care a indicat

că potrivit dispoziției art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de

răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 2 ani de la săvârșirea

unei infracțiuni ușoare, respectiv procesul penal în cauza lui Hlebnicov A. privind

învinuirea adusă în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, urmează a fi încetat.

La caz, fapta imputată inculpatului Hlebnicov A. a fost comisă de acesta la data de

16 mai 2015, iar sentința de încetare a procesului a fost pronunțată la 28 decembrie 2016,

prin urmare soluția instanței de fond nu poate fi reținută, or curgerea termenului de

prescripție se întrerupe odată cu anunțarea în căutare a inculpatului, iar prin încheierea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 21 iulie 2016, (f.d. 91, verso), instanța de

judecată a dispus anunțarea în căutare a inculpatului.

Potrivit art. 60 alin. (4) Cod penal, cursul termenului de prescripție se întrerupe dacă

în perioada acestuia se săvârșește o noua infracțiune pentru care poate fi aplicată

pedeapsa cu închisoarea pe un termen mai mare de doi ani. Infracțiunea prevăzută la art.

217 alin. (2) Cod penal, prevede pedeapsa maximă sub formă de închisoare de până la 1

an, astfel, raportat la art. 16 Cod penal, se consideră o infracțiune ușoară. Conform art. 60

alin. (1) lit. a) Cod penal, termenul de prescripție este de 2 ani de la săvârșirea unei

infracțiuni ușoare.

Conform prevederilor art. 60 alin. (5) Cod penal prescripția se suspendă, dacă

persoana care a săvârșit infracțiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată

prin schimbarea domiciliului, actelor de identitate etc. Într-o asemenea situație timpul

suspendării prescripției nu intra în termenul de prescripție, iar curgerea prescripției se reia

din momentul reținerii persoanei sau al autodenunțării.

Prin urmare, în speță, Hlebnicov A. a comis infracțiunea la 16 mai 2015, iar prin

încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 21 iulie 2016, (f.d. 91, verso), s-a

dispus anunțarea în căutare a inculpatului, prin urmare termenul de prescripție urmează a

fi calculat de la data de 16 mai 2015, până la 21 iulie 2016, astfel, instanța reține că din

momentul comiterii faptei până la momentul în care inculpatul a fost anunțat în căutare a

trecut o perioadă de 1 an și 2 luni, or, la 21 iulie 2016, curgerea termenului de prescripție

s-a întrerupt.

Consecvent, din materialele cauzei, Colegiul a stabilit că după pronunțarea

încheierii de anunțare în căutare a inculpatului din 21 iulie 2016, Hlebnicov A., la data de

3

6 decembrie 2016, ora 16:00 a fost prezent în ședința de judecată, în prima instanță, (f.d.

105, verso), iar în aceste circumstanțe, întreruperea termenului de prescripție a încetat la

data respectivă, și în situația în care inculpatul nu se eschiva de la instanța de judecată,

curgerea termenului de prescripție a continuat începând cu 6 decembrie 2016.

Drept urmare, instanța a conchis că la etapa judecării apelului termenul era deja

prescris, ceea ce condiționează încetarea procesului penal și liberarea inculpatului de

răspunderea pe care urma să o poarte pentru infracțiunea comisă în baza art. 217 alin. (2)

Cod penal.

recurs ordinar decizia și solicită casarea acesteia, cu trimiterea cauzei la rejudecare.

Recurentul face trimitere la prevederile art. 427 alin. (l) pct. 6) Cod de procedură

penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, toate fiind valabile în prezenta cauză

penală, deoarece soluția instanței de apel de încetare a procesului penal în privința lui

Hlebnicov A. este una vădit neîntemeiată.

Instanța de apel nu a îndeplinit prevederile legii, precum și explicațiile date de către

Plenul Curții Supreme de Justiție la pct. 14 al Hotărârii nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu

privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, iar, nepronunțarea

instanței asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului,

astfel decizia urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei în apel cum cere art. 435 Cod de

procedură penală, întrucât asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de

recurs.

Recurentul susține că instanța nu s-a expus asupra tuturor motivelor indicate în apel

referitor la soluția de încetare a procesului penal în baza intervenției termenului de

prescripție. Astfel, dispunând încetarea procesului penal de învinuire a lui Hlebnicov A.,

în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, pe motivul intervenirii termenului de prescripție de

tragere la răspundere penală, instanța nu au ținut cont de faptul că acesta a săvârșit o

infracțiune ușoară, care prevede pedeapsa sub formă de închisoare până la un an, iar

conform prevederilor art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de

răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 2 ani de la săvârșirea

unei infracțiuni ușoare.

În această speță acuzarea reține că inculpatul a comis infracțiunea la 16 mai 2015,

iar prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 21 iulie 2016, (f.d. 91, verso),

s-a dispus anunțarea în căutare a acestuia, fapt care duce și la întreruperea termenului de

prescripție, conform prevederilor art. 60 alin. (5) Cod penal. Curgerea prescripției se reia

din momentul reținerii sau din momentul autodenunțării, în aceste circumstanțe termenul

a fost întrerupt circumstanță care nu a fost luată în calcul de către instanța de judecată.

Prin urmare, termenul de prescripție urmează a fi calculat de la data de 16 mai 2015,

până la 21 iulie 2016, adică din momentul comiterii faptei, până la momentul în care

inculpatul a fost anunțat în căutare - 1 an și 2 luni. După pronunțarea încheierii de

4

anunțare în căutare a inculpatului, 21 iulie 2016, Hlebnicov A., la 6 decembrie 2016, ora

16:00 a fost prezent în ședința de judecată în prima instanță, (f.d. 105, verso), respectiv în

aceste circumstanțe, curgerea termenului de prescripție de 2 ani a început la 6 decembrie

2016 și va expira la 6 decembrie 2018, fapt omis de către instanța de apel. 7. Examinând

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror, în baza materialelor

din dosar și raportat la criticele formulate de acesta, Colegiul Penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, pentru considerentele ce urmează.

În drept, soluția de inadmisibilitate a recursului dat se întemeiază pe dispoziția art.

432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit căreia instanța examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără

citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Pentru a statua asupra netemeiniciei cererii de recurs depuse, instanța a făcut

verificările temeiului de casare invocat de partea acuzării, în raport cu actele dosarului,

constatând că hotărârea recurată este conformă legii, fără a prezenta vreo lipsă, care să o

afecteze, mai mult ca atât, nu există nici alte motive, neinvocate de recurent, care ar putea

fi luate în considerare din oficiu, de natură să răstoarne soluția instanței de apel adoptate

pe caz în partea încetării acestui proces penal în legătură cu intervenirea termenului de

prescripție.

Potrivit cererii de recurs declarate de procuror, Colegiul constată că acesta pledează

pentru casarea integrală a deciziei instanței de apel, din motiv că ultima a admis erorile

de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în particular se

invocă că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Verificând materialele dosarului raportat la criticile recurentului, Colegiul Penal

conchide că erorile semnalate nu sunt subsecvente cauzei și sunt invocate neîntemeiat și

mai mult formal de către titularul cererii de recurs. La baza acestei statuări instanța de

recurs a avut în vedere următoarele raționamente.

Pornind de la aceea că, printre garanțiile procesului echitabil, reglementat de art. 6

din Convenția Europeană, se enumeră faptul că orice persoană trebuie să fie judecată în

mod echitabil, public și într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și

imparțială, instituită de lege, ceea ce este subsecvent și pentru prezenta cauză, fiind,

totodată, respectate drepturile inculpaților garantate atât de Constituția Republicii

Moldova, de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și de Codul penal și cel de

procedură penală.

Concomitent, este indubitabil că una din condițiile guvernante ale adoptării hotărârii

judecătorești legale este respectarea garanțiilor procesului echitabil, iar una din cele mai

importante garanții feste respectarea principiului securității raporturilor juridice.

Curtea de la Strasbourg, în cazurile moldovenești, a evidențiat că o modalitate de

încălcare a principiului securității raporturilor juridice, a fost ignorarea de către instanțele

naționale a termenului de prescripție. În acest aspect, Curtea a menționat că rolul pe care

îl au termenele de prescripție este unul foarte important atunci când este interpretat în

5

lumina preambulului Convenției, preambul care declară preeminența dreptului ca fiind

parte a patrimoniului comun al Statelor contractante. Or, interpretarea dată de către

instanțele naționale regulilor referitoare la calcularea termenului de prescripție, deseori, a

avut un efect care era incompatibil cu principiul securității raporturilor juridice garantat

de articolul 6 al Convenției.

Procurorul în cererea de recurs notează că instanța de apel eronat a făcut calculul

termenului de prescripție incident cauzei date. Mai mult, recurentul avansează propria

versiune despre modalitatea de calculare a termenului de prescripție, potrivit căreia:

„termenul de prescripție urmează a fi calculat de la data de 16 mai 2015, până la 21

iulie 2016, adică din momentul comiterii faptei, până la momentul în care inculpatul a

fost anunțat în căutare - 1 an și 2 luni. După pronunțarea încheierii de anunțare în

căutare a inculpatului, 21 iulie 2016, Hlebnicov A., la 6 decembrie 2016, ora 16:00 a

fost prezent în ședința de judecată în prima instanță, (f.d. 105, verso), respectiv în aceste

circumstanțe, curgerea termenului de prescripție de 2 ani a început la 6 decembrie 2016

și va expira la 6 decembrie 2018, fapt omis de către instanța de apel.”

Rezultând din cele expuse, Colegiul Penal conchide că procurorul vădit nefondat și

chiar contrar prevederilor legale pertinente, susține că odată ce termenul de prescripție a

fost suspendat, după reluarea acestuia, el începe a curge din nou. În opinia Colegiului

Penal, o atare abordarea a părții acuzării reprezintă o interpretare defavorabilă

inculpatului despre calcului termenilor procesuali. Deși, la caz, recurentul supune

disputei incidentul procedural legat de suspendarea curgerii prescripției, urmează de notat

că Legea penală în acest aspect este suficient de clară și previzibilă, nelăsând loc de

interpretări.

Potrivit art. 60 alin. (2), (5) Cod penal, prescripția curge din ziua săvârșirii

infracțiunii și până la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată. Curgerea

prescripției se suspendă dacă persoana care a săvârșit infracțiunea se sustrage de la

urmărirea penală sau de la judecată. În aceste cazuri, curgerea prescripției se reia din

momentul reținerii persoanei sau din momentul autodenunțării.

Potrivit explicațiilor din DEX, prin verbul „a relua” se are în vedere a continua ceva

întrerupt, în acest sens neexistând nici un indiciu că calculul urmează a fi făcut din nou.

Respectiv, din textul legii - art. 60 alin. (5) Cod penal - se învederează că doar perioada

de timp în care persoana se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată nu se va lua

în vedere la calcularea termenului de prescripție pentru tragerea ei la răspunderea penală.

Drept urmare, toate cele consemnate de procuror în recurs, nu corespund actelor

cauzei și au fost interpretate eronat de parte, atunci când aceasta a înaintat critici asupra

soluției de încetare a procesului penal în privința lui Hlebnicov A. considerând că

instanța de apel pripit a încetat procesul penal în legătură cu intervenirea termenului de

prescripție din art. 60 Cod penal.

Or, din decizia recurată se constată că aceasta cuprinde o motivare amplă și bine

argumentată pe marginea tuturor aspectelor invocate de apelant în cererea sa, care sunt

decisive pentru justa soluționare a acestei cauze.

6

În decizie este reflectată starea de fapt și sunt analizate circumstanțele de drept, care

denotă cu certitudine că soluția de încetarea a procesului penal intentat în privința lui

Hlebnicov A. în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, este una corectă și legală.

Fiind consecvenți în cele expuse, se notează că, de principiu, instanțele de judecată

sunt obligate să demonstreze circumstanțele ce țin de prescrierea termenului de atragere

la răspundere penală a inculpatului cu adoptarea unor soluții motivate, întrucât lipsa unor

argumente plauzibile în vederea susținerii încetării procesului penal atestă vicierea

procedurii penale desfășurate la etapele precedente de judecare.

De aceea, Colegiul Penal evidențiază că, în partea ce ține de prescriptibilitatea

termenului de atragere la răspundere penală a inculpatului Hlebnicov A., pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, corect au fost consemnate

următoarele de către Curtea de Apel Chișinău:

„38. [...] Hlebnicov A. a comis infracțiunea la data de 16 mai 2015, iar prin

încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 21 iulie 2016, (f.d. 91, verso),

instanța a dispus anunțarea în căutare a inculpatului, prin urmare termenul de

prescripție urmează a fi calculat de la data de 16 mai 2015, până la 21 iulie 2016, astfel,

instanța reține că din momentul comiterii faptei până la momentul în care inculpatul a

fost anunțat în căutare a trecut o perioadă de 1 an și 2 luni, or, la 21 iulie 2016,

curgerea termenului de prescripție s-a întrerupt.

încheierii de anunțare în căutare a inculpatului din 21 iulie 2016, Hlebnicov A., la data

de 6 decembrie 2016, ora 16:00 a fost prezent în ședința de judecată, în prima instanță,

(f.d. 105, verso), iar în aceste circumstanțe, întreruperea termenului de prescripție a

încetat la data respectivă, și în situația în care inculpatul nu se eschiva de la instanța de

judecată, curgerea termenului de prescripție a continuat începând cu 6 decembrie

2016.”

Drept urmare, instanța de apel corect a concluzionat că la etapa judecării apelului

termenul era deja prescris, ceea ce condiționează încetarea procesului penal și liberarea

inculpatului de răspunderea pe care urma să o poarte pentru infracțiunea comisă în baza

art. 217 alin. (2) Cod penal. Or, prin liberarea de la răspunderea penală se prezumă

renunțarea statului la condamnarea și aplicarea unei pedepse penale față de inculpat.

Instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în decizia Curții de Apel

contestate, totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se admite

însușirea concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic superioare,

în cazul când constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în drept, fiind amplu

prezentate în hotărârile atacate.

Pe cale de consecință, instanța de recurs statuează că, soluția adoptată de Colegiul

penal al Curții de Apel Chișinău pe marginea acestei cauze este una corectă, iar pretinsele

erori de drept invocate de recurent sunt vădit nefondate.

d e c i d e :

7

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de

Apel Chișinău din 5 iunie 2019, în cauza penală privindu-l pe Hlebnicov Artiom Xxxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 octombrie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8